Declaratia de la Madrid

            ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
http://www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro

19 iulie 2012

DECLARATIA DE LA MADRID
Declaratiile sunt importante. Ele proclama, afirma, si promoveaza idei si pozitii valoroase. Reprezinta vocea si pozitiile unanime ale celor care le initiaza sau adopta. Exprima deziderate comune. Atrag atentia si sunt luate in seama, chiar daca ideile care le contin nu sunt deseori acceptate. Isi au rostul si reprezinta puncte de reper pentru indivizi, organizatii sau natiuni. Declaratia de Independenta a Americii, Declaratia Drepturilor Omului proclamata de Revolutia Franceza, si Declaratia Universala a Drepturilor Omului dovedesc acest lucru. Acestea sunt documente in jurul carora s-au raliat indivizi, natiuni si chiar o lume intreaga.

In zilele noastre declaratiile isi mentin aceasi importanta si viabilitate si in conflictul valorilor. Organizatiile care li se opun emit declaratii frecvente care promoveaza nonvalorile. Iar organizatiile care le promoveaza fac la fel. Dintre declaratiile profamilie internationale mai bine cunoscute sunt Declaratia de la Kuala Lumpur si Declaratia de la Doha. Declaratia de la Doha privind Familia a fost adoptata la 10 ani dupa ce  ONU a celebrat, in 1994, Anul International al Familiei. A fost adoptata, in unanimitate, pe 6 decembrie 2004 in Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, adica de reprezentantii statelor membre. Iar Declaratia de la Kuala Lumpur a fost adoptata cu citeva luni mai devreme, in octombri 2004. Spre deosebire de Declaratia de la Doha, cea de la Kuala Lumpur a fost adoptata de oficialitati de stat, academicieni, organizatii neguvernamentale, sociologi si alti demnitari intruniti intr-o conferinta axata pe importanta si relevanta familiei in societatea contemporana si necesitatea protejarii ei.

Astazi mentionam o alta declaratie, Declaratia de la Madrid, adoptata cu prilejul Congresului VI al Congresului International al Familiilor. Congresul a fost tinut la Madrid intre 25 si 27 mai si a intrunit 3.100 delegati reprezentind un numar record de organizatii profamilie si pro-vita. Au conferentiat peste 125 de lideri pro-familie, activisti, legiuitori, oameni de stiinta, si sociologi din 80 de tari.

Redam astazi traducerea romaneasca a Declaratiei, mentionind importanta si relevanta ei in contextul actual. In ultima generatie, academicienii, sociologii, politicienii, si “marile puteri” si-au dat mina si si-au unit eforturile pentru distrugerea celei mai vechi si vitale institutii sociale care a existat vreodata – familia. Publicatiile de specialitate, in special de sociologie si drept, au corupt notiunea de familie, au submit demnitatea si sanctitatea casatoriei, si au declarat-o irelevanta pentru societatea contemporana. Intelegi lucrul acesta doar citind copertile sau titlurile studiilor si cartilor care apar tot mai des privind familia. Unul care ne-a frapat recent este What Happens When Marriage Disappears? (“Ce se intimpla cinf familia dispare”?) publicat de Institute for American Values din New York. Consecintele pentru societate a destramarii familiei merg doar intr-o singura directie, din rau in si mai rau. Actualmente 41% din copiii nascuti in America se nasc in afara casatoriei, in comparatie cu 17% acum 30 de ani. Iar in ultimii ani doar 58% din liceenii care nu merg la facultate se mai casatoresc legal. Concubinajul devine regula de convietuire nu casatoria.

In acest context ostil familiei, cei 3.100 de delegati intruniti la Madrid si-au unit vocile sa-si exprime opozitia fata de aceste manifestari irationale. In 2014 Uniunea Europeana va celebra Anul International al Familiilor (la plural). AFR pregateste un document care va fi inregistrat in UE la vremea potrivita prin care intentioneaza sa isi exprime opozitia fata de asaltul occidentului asupra familei, eliminarea familiei naturale si creearea de familii artificiale. Experienta ultimilor ani arata ca atacurile impotriva familiei naturale barbat-femeie deja au un impact devastator asupra societatii: generatia tinara este tot mai putin interesata in casatorie, rata concubinajului creste vertiginos, un numar tot mai mare de copii se nasc in familii din care lipsesc tatii, responsabilitatea de parinte e in declin. Si lista efectelor negative continua,  culminind in declinul social la care toti suntem martori.

DECLARATIA DE LA MADRID IN ROMANESTE
Intruniti la Madrid, in aceasta zi de 27 mai 2012, noi delegatii la Congresul Mondial al Familiilor VI reafirmam adevarul ca “familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului”. (Articolul 16, Declaratia Universala a Drepturilor Omului) Impulsul familiei naturale este innascut in natura umana si se centralizeaza pe uniunea voluntara a unui barbat si a unei femei intr-un legamint de casatorie pe viata. Institutia casatoriei acorda in primul rind dragoste si bucurie cuplului si este deasemenea indreptata spre proceeare si cresterea copiilor. Uniunea conjugala deasemenea ofera sotilor siguranta in vremuri dificile, este fundamentul social care stabileste echilibru intre ordine si libertate, si leaga generatiile.

Iata insa, ca in vremea noastra, asalturile impotriva familiei naturale cresc in numar si intensitate. Ideologiile statismului, individualismului si revolutia sexuala ataca insasi esenta casatoriei si a familiei. Schimbarile recente legale si de politica publica au corupt intelesul si deminitatea casatoriei, au devalorizat rolul parintilor, au incurajat si facilitat divortul si procrearea in afara casatoriei, au creat confuzie privind identitatea sexuala, au promovat promiscuitatea, au creat conditii care faciliteaza abuzul copiilor, au izolat pe cei in varsta, au stimulat depopularea. In particular, aceste schimbari au fost acute in Europa in ultimele decenii, si, in mod specific, in Spania anilor 2004-2011, cind un guvern radical a facut eforturi sustinute sa submineze familia naturala.

Ca raspuns, Congresul Mondial al Familiilor VI sustine un set de principii pentru crearea unui mediu politic si cultural care e compatibil cu viata, libertatea si speranta pentru viitor:

*          Afirmam ca familia naturala, nu individual, este unitatea fundamentala a societatii.

*          Afirmam ca familia naturala este uniunea dintre un barbat si o femeie prin casatorie cu scopul de a impartasi dragoste si bucurie, procreare, asigurarea educatiei morale a copiilor, constituirea unei economii viabile, siguranta in vremuri dificile, si conectarea generatiilor.

*          Afirmam ca familia naturala reprezinta un aspect fix al ordinii create, si ca este innascuta in natura umana.

*          Afirmam ca familia naturala este sistemul familial cel mai ideal si optim. Admitem ca exista diverse moduri de convietuire, dar toate celelalte “forme de familie” nu sunt complete si sunt doar inventii artificiale ale statului.

*          Afirmam uniunea conjugala intre un barbat si o femeie ca formind unica legatura sexuala autentica, si singura propice procrearii responsabile si naturale.

*          Afirmam sanctitatea vietii de la conceptie pina la moartea naturala; ca fiecare noua fiinta umana conceputa detine drepturile la viata, nastere, dezvoltare, si sa traiasca intr-un camin cu parintii lui naturali uniti in casatorie. Avortul, eutanasia si alte forme de manipulare a fiintelor umane in starea lor embrionala constituie atacuri asupra vietii umane.

*          Afirmam ca familia naturala exista inaintea statului si ca guvernele legitime exista pentru a proteja si incuraja familia naturala.

*          Afirmam ca planeta este bogata in resurse. Colapsul familiei naturale si falimentul moral si politic, nu “suprapopularea”, sunt cauzele saraciei, a foametei si a distrugerii mediului.

*          Afirmam ca imbatrinirea populatiei si depopularea constituie adevaratul pericol demografic cu care se confrunta planeta in noul secol. Societatea are nevoie de mai multi, nu de mai putini, oameni.

*          Afirmam ca familia naturala este sursa principala a prosperitatii economice si sociale si pivotul principal pentru depasirea crizei economice mondiale de astazi.

*          Afirmam ca femeile si barbatii sunt egali in demnitate si drepturi umane innascute, dar diferiti in roluri. Cu toate ca rolurile uneori sunt determinate de aspecte dincolo de controlul individului (sau dictate de vocatia religioasa a individului), vocatia fiecarui baiat este sa devina sot si tata; si  vocatia fiecarei fete este sa devina sotie si mama. Cultura, politica si legile trebuie sa ia in considerare aceste diferente.

*          Afirmam ca complementaritatea dintre sexe este o sursa de putere. Barbatii si femeile dispun de profunde diferente biologice si psihologice. Dar cind sunt casatoriti, unitatea lor este mai puternica decit diferentele lor.

*          Afirmam dreptul parintilor de a-si educa copiii pentru binele lor fara imixtiunea statului.

*          Afirmam ca fiecare fiinta umana are dreptul la libertate religioasa si ca comunitatea politica trebuie sa respecte libertatea fiecaruia de a-si exprima propria credinta, sa o transmita copiilor, si sa-si creasca copiii in ea.

*          Afirmam idealul egalitatii intre barbat si femeie pentru o munca egala cu responsabilitati egale. Compensatia pentru munca, sistemul de taxe si planurile de asigurare sociala trebuie sa intareasca legaturile familiale.

*          Afirmam rolul necesar al proprietatii private in pamint, locuinte, si capital productiv ca fundament al bunastarii familiei si garantia democratiei. Intr-o societate dreapta si buna, e important ca toate familiile sa detina proprietati.

*          Afirmam ca solutiile de lunga durata a problemelor umane, inclusiv a crizei economice contemporane, izvorasc din familii si comunitatile mici. Solutiile nu pot fi impuse din exterior prin constringeri birocratice sau prin forta.

Resurse: Textul oficial, in engleza, al Declaratiei, poate fi cititi aici:  http://congresomundial.es/wcf-vi-madrid/the-madrid-declaration/

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Declaratiile sunt importante, asa cum afirmam mai sus. E important ca ele sa fie semnate de cit mai multi pentru a avea un efect cit mai mare. De aceea va rugam din nou sa semnati Declaratia de la Timisoara. Dorim sa ajungem la 10.000 de semnaturi pina la a doua aniversare a Declaratiei care va avea loc pe 21 august. Atunci se vor implini 2 ani de la lansarea ei cind a fost data si prima semnatura. Pe 24 iunie a fost data semnatura 9.000 si de atunci am trecut de 9.200. Deci mai avem nevoie de mai putin de 800 de semnaturi pentru a atinge numarul magic de 10.000. Va rugam deci, semnati! Declaratia proclama si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central si libertatii religioase. In alegerile parlamentare din noiembrie dorim sa informam candidatii ca peste 10.000 de cetateni ai tarii insista ca valorile lor si valorile crestine sa fie implementate in viata sociala si politica a Romaniei. Apreciem foarte mult fiecare semnatura data Declaratiei de la Timisoara.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

 
Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

FAMILIA ORTODOXA
Colegii de la Familia Ortodoxa ne informeaza ca au scos numarul 42 al revistei online Familia Ortodoxa. Va rugam intrati in acest link sa o cititi. http://www.familiaortodoxa.ro/2012/07/16/familia-ortodoxa-numarul-42/ Va invitam sa va si abonati. Este o revista exceptionala. Materialele si informatiile privind familia, valorile si contextul social in care ele se manifesta sunt numeroase. Familia Ortodoxa face un aport simnificativ la efortul comun de a informa familia romana privind pericolele cu care toti ne confruntam.

SEMNATI PETITIA DE SOLIDARITATE CU CRESTINII DIN NIGERIA!
Ultimele stiri din Nigeria sunt cit se poate de ingrijoratoare. Media internationala tocmai a anuntat ca recent 50 de crestini au fost arsi de vii in casa unui pastor in nordul Nigeriei. http://www.wnd.com/2012/07/50-christians-burned-to-death-in-pastors-home/?cat_orig=world

Astfel de stiri nu sunt izolate chiar daca par ireale si de necrezut. Parca nu ne mai aflam la inceputul Mileniului III. Cu trei saptamini in urma am anuntat o petitie de solidaritate cu crestinii din Nigeria. V-am rugat sa o semnati. De atunci s-au strins peste 800 de semnaturi la nivel european, dintre care mai mult de jumatate au fost date de d-tra. Ati dat curs rugamintii noastre sa o semnati si va multumim. Foarte mult. Felicitari! Indraznim sa va rugam sa continuati sa semnati petitia. Auzim sau citim des despre masacrele extremistilor islamici impotriva crestinilor din Nigeria. Mai in fiecare saptamina o biserica este bombardata, crestinii sunt atacati si masacrati in biserici, in locasurile de inchinaciune, sau in procesiunile religioase publice. Cum am mai amintit, miscat de aceste evenimente tragice, europarlamentarul italian crestin Mario Mauro, a lansat, pe 22 iunie, o petitie de solidaritate cu crestinii Nigeriei. Ne-a fost transmisa si noua si am fost invitati sa o promovam in Romania. Dragi crestini romani – va rugam semnati petitia cu miile. Se merita. Des ni se cere sa semnam petitii, dar unele au o prioritate si seriozitate mai mare ca altele. Asta este una dintre ele. Semnaturile se pot da foarte usor intrind pe linkul alaturat: http://www.gopetition.com/petitions/we-defend-the-christians-in-nigeria.html

DIN PARTEA DLUI MARIO MAURO: Saptamina trecuta marti am primit o nota de multumire si apreciere din partea dlui Mario Mauro pentru semnaturile care le-ati dat. Suntem mindri de dtra! Entuziasmul cu care ati semnat petitia i-a atras atentia. Ne alaturam si noi aprecierilor dinsului si va incurajam sa continuati sa semnati. Redam in original mesajul dlui Mauro:

A message for the Alliance of Romanian Families by Mario Mauro: My dear friends in Romania, I cannot begin to express to you the full extent of my gratitude for your support for my petition of solidarity with the Christians in Nigeria.  Your response has been truly overwhelming; Romania is well represented by all of your signatures, and those of you who have left comments demonstrate an untiring passion for human rights and religious liberties that is so important in these times. Any attack on human life is a grave violation of nature and the dignity of the human person.  The attacks we are seeing in Nigeria are all the more lamentable because they arise out of intolerance for religious differences – certain people have decided that those differences are more important than the dignity of the life and the choice of the individual.  We cannot simply watch in silence, because our silence merely condones these acts.  I am so grateful to all of you who have in any way supported this cause, especially those of you who have signed the petition.  Please continue to pass it on, as we must be ever persistent in our efforts. In humility and gratitude, Mario Mauro

ZI DE POST SI RUGACIUNE PENTRU ROMANIA
In ultima saptamina am primit zeci de mesaje din partea dtra si a altor organizatii care ne informeaza ca intentioneaza sa posteasca si sa se roage pentru Romania azi, 19 iulie, si mai departe pina dupa referendul din 29 iulie. Ne facem datoria sa va informam despre asta si va multumim pentru aceasta initiativa. Dumnezeu sa se indure da tara noastra! Din multele mesaje care le-am primit pe acest subiect ne-a cazut la inima acest paragraf care ne aminteste ca poate Romania se afla in situatia jalnica pe care o cunoastem cu totii si datorita faptului ca nu ne-am rugat destul pentru clasa politica a tarii: “Conducatorii pe care ii avem sunt de cea mai proasta calitate si datorita noua care nu ne-am rugat pt ei iertandu-i. Sa-i iertam sincer pe toti ca micsoram rautatea si sa putem merge cu bine mai departe. Da, sa ne rugam si sa tinem post pt ca Dumnezeu sa ne ierte (ca nu ne-am rugat pentru conducatorii nostri, sigur nu constient si sincer!), sa ne miluiesca si sa ne scape de cei intunecati (sau sa le lumineze sufletele si inimile). Iar la final sa nu uitam sa spunem: DAR FACA-SE VOIA TA, DOAMNE!!!) (Nicoleta C.)

Iar chiar inainte de inchiderea editiei am primit acest email: “Doamne ajuta! Cu durere fata de cele ce se petrec si cu nadejde in mila lui Dumnezeu raspundem si noi apelului dvs la post si rugaciune, cu gandul si la inaintasii nostrii, mai apropiati sau mai indepartati de noi in timp, care s-au jertfit pentru neamul nostru, martiri si marturisitori din temnitele comuniste, conducatori si voievozi de inalta tinuta….cu ale caror rugaciuni bunul Dumnezeu sa ne miluiasca si pe noi!” (Nicoleta F.)

VA INFORMAM – RENATE WEBER
De citiva ani scriem din cind in cind despre dna Renate Weber din Sibiu, europarlamentara. Afirmam ca este cea mai antivalori dintre toti europarlamentarii Romaniei. De multi ani promoveaza cu agresivitate avortul si dreptul homosexualilor, fiind o simpatizanta a lui International Planned Parenthood Federation (o organizatie mondiala care promoveaza avortul si controlul populatiei) si a lui International Lesbian and Gay Association (o organizatie cu sediul la Bruxelles care promoveaza homosexualitatea si drepturile homosexualilor). Este o europarlamentara nu doar necrestina ci si anticrestina. Saptamian aceasta ne-a parvenit un document oficial emis in mai 2010 de un grup de europarlamentarii, printre care si dna Renate Weber, care critica Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale pentru ca a acceptat ca membra organizatia crestina din Viena, Observatory of Intolerance and Discrimination against Christians. Aceasta organizatie, condusa de colegii nostri din Viena, monitorizeaza incidente de intoleranta si discriminare impotriva crestinilor in Uniunea Europeana. Atacul impotriva colegilor din Viena este nejustificata si dovedeste intoleranta fata de noi toti, crestinii Europei. Ne exprimam din nou profunda ingrijorare ca un partid politic din Romania include in listele ei electorale o persoana care nu are nimic nici in clin nici in mineca cu Romania, crestinismul sau valorile noastre. In mai 2009 dna Weber a candidat pe listele PNL.

MULTUMIRI COLEGILOR DIN BULGARIA
Luna trecuta aproape 20 de ambasadori straini au emis o Declaratie Comuna in sprijinul marsului homosexual de la Bucuresti. Printre ei s-a aflat si ambasadorul Bulgariei la Bucuresti. La rugamintea noastra, colegii din Bulgaria au emis, saptamina aceasta, o nota de protest catre Ministerul de Externe al Bulgariei prin care condamna implicarea ambasadorului bulgar in mars.

FELICITARI ROMANIEI!
Felicitari echipei Romaniei (constituita din liceeni) care s-a clasat pe primul loc in Uniunea Europeana la Olimpiada de Matematica tinuta tocmai in Argentina! Suntem mindri de copiii nostri!

 
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

 
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania
http://www.alianta-familiilor.ro

O inima priceputa

Judecata de care avem mare nevoie!

Parvenitii de azi se tot înmultesc ca si ciupercile de “sera”, care au nevoie de întunerec mai mult decât de lumina!

Si am ajuns, iata, la vremurile noastre, la societatea polarizata în care traim. O minoritate aroganta, snoaba, dornica de parvenire si o majoritate lipsita de drepturi care lupta pentru supravietuire, tentata fiind de compromis. Minoritatea este formata din indivizi care au si atins bunastarea (laudabila daca este facuta prin munca si inteligenta!), dar unii continua sa manifeste lacomia  pierzand reperele umane, crestine. Pentru acesti oameni legea „nu este batuta in cuie”, ea exista doar pentru „prostime”. Continue reading “O inima priceputa”

Le retour à Saint Gervais

Traduit par Prof. Carmen Margan

“Toutes les choses pleines de souvenirs dégagent un rêve qui nous enivre et nous fait flâner longtemps…”  (Victor Hugo)

Le rêve américain de Dumitru Sinu est devenu réalité plusieurs années après son départ de Roumanie. De longs pèlerinages, en commençant par les camps des réfugiés de Yougoslavie et d’Italie, ensuite l’aventure française, qui a eu son impact le plus puissant, le Canada avec ses leçons de vie et ensuite les États-Unis ont réuni dans son âme des souvenirs que les ailes du temps n’ont jamais réussi à effacer. Il raconte tous ces souvenirs avec plaisir si on a l’occasion de lui en parler. Moi, chaque fois que j’ai eu le privilège de l’écouter, j’ai eu le sentiment d’être le spectateur fidèle en train de regarder un feuilleton inédit, le feuilleton d’une vie tumultueuse où la réalité, l’aventure et l’esprit s’ harmonisaient parfaitement.

J’ai eu mes raisons d’utiliser la phrase de Victor Hugo en guise de sous-titre, car tout ce que je vais révéler ici est dû au souvenir, un souvenir sans égal resté dans l’âme de mon ami sur un endroit, sur un pays qui avait été pour la plupart de sa vie de réfugié sa seconde patrie : la France!

Il a toujours invoqué les bons temps passés en France dans ses conversations avec ses amis et les personnes qu’il connaissait. En plus, il a eu la chance extraordinaire de connaître tant de gens interressants, de jouir de la présence de quelques personalités culturelles connues, de nourir son esprit selon les caprices de son âme, ce qui rendait le téméraire octogénaire vraiment chanceux encore une fois.

Le voilà aux États-Unis, marié à une femme distinguée d’origine française, avec une fille superbe née à Montréal et un fils né à Los Angeles, tout ça pour achever son rêve et pourtant, souvent, dans les conversations avec ses amis, (ses amitiés avaient toujours été nombreuses et de qualité), Dumitru Sinu vivait avec la nostalgie des années passées en France, particulièrement à Paris, la ville unique au monde, de son point de vue et de beaucoup d’autres qui ont goûté pleinement à sa générosité.

L’idée de revenir en France se précisait petit à petit. Il désirait tant que le pays de Voltaire ouvrît les horizons de la connaissance à ses enfants et que ceux-ci eût la chance de bien apprendre le français et de découvrir la culture du peuple français justement en France. Animé par de nobles intentions, avec de beaux souvenirs dans son âme et sans trop réflechir à d’autres aspects qui auraient pu mettre enéévidence les eventuelles inconveniences  de cette nouvelle aventure, mon vieux Mitica prend un jour sa famille et part pour Paris.

Mitica, tu n’es pas venu en France, tu as quitté l’Amérique!

Le retour à Paris lui a donné l’occasion de revoir ses chers amis et d’inspirer paisiblement le parfum des souvenirs…Il y avait joui de la présence, du soin et de l’amitié de la famille Bunescu, il avait participé à de nombreuses actions culturelles où il avait entendu les voix de quelques intellectuels importants, écrivains et philosophes de la diaspora et d’autres encore. Tous les acquis du passé dont il se souvenait toujours avec plaisir, lui avaient été très utiles dans son expérience ultérieure canadiano-américaine, experiences qu’ il gardait comme des trésors.

La rencontre avec Cornel Crisan, l’un de ses amis avec lequel il a passé la frontière Serbe, va changer son chemin, en attirant son attention sur Saint Gervais, la localité que son ami lui avait conseillé de choisir et où il allait rester pendant huit ans avec sa femme et ses deux enfants.

Quand ils se sont revus, Cornel s’est réjoui mais il n’a pas hésité de lui demander étonné: “Mais qu’est-ce que tu as fait, Mitica?” “Je suis revenu en France!” a t il répondu. “Mitica, tu n’es pas venu en France, tu as quitté l’Amérique!”- a répliqué  Crisan d’un ton affirmatif, pareil à un professeur qui annonçait d’une manière inébranlable une vérité absolue, poussant son étudiant vers la réflexion.

“C’est une grande chose que de quitter l’Amérique” m’expliquait cette fois Mitica. “L’Amérique, c’est l’Amérique! Si tu vas dans n’importe quel pays du monde et tu demandes aux gens où ils voudraient habiter, la plupart vont te dire en Amérique! Je n’ai pas quitté l’Amérique si facilement!” Pourtant il a renoncé, mais pas pour toujours, il a accompli son désir d’éduquer ses enfants à l’esprit de la culture française, et encore de revoir la France et les gens merveilleux qu’il a rencontré là-bas.

Saint Gervais: un nouveau commencement ?

Cornel Crisan avait fini ses études universitaires en France et à cet époque était ingénieur à Paris. Il était content que Mitica soit revenu et il lui a conseillé de rester à Saint Gervais, une superbe petite station, nichée au coeur des Alpes, au pied du Mont Blanc, où l’ on peut entendre les voix des trois civilisations voisines: la France, la Suisse et l’Italie. Rapidemment, Cornel va suivre Mitica et va déménager à Saint Gervais avec sa femme et leurs cinq garcons.

Village coquet, aux bâtiments construits dans le style architectural particulier du début du XXe siècle, avec de petites rues pavées propres et un air de bourg Suisse, le tout ayant l’ arome du parfum français et la gaité propre aux italiens du voisinage, la petite ville des Alpes a été particulièrement accueillante avec Dumitru Sinu et sa famille.

Dès son arrivée à Saint Gervais, la chance sourit à mon vieux Mitica: la première personne qu’ il rencontra était un citoyen français qui se trouvait devant sa maison et…fauchait l’herbe. Poussé par la nostalgie des étés de chez lui, à Sebesul de Sus, quand il allait faucher avec sa famille, Mitica s’est approché du Français, et lui demanda la permission d’écouter sa faux. Avec une précision formidable et un plaisir qu’il n’avait plus senti depuis longtemps, il ondoya la pierre à aiguiser sur le tranchant qui allait couper le soupir de l’herbe, tout en continuant à discuter avec le Français resté bouche-bée: il n’avait jamais vu quelqu’un aiguiser une faux sans au moins regarder le tranchant d’acier. Ensuite il lui a demandé la permission de faucher et en la maniant avec beaucoup de finesse, il a vite gagné la sympathie et l’amitié du vieillard.

En lui confiant qu’il désirait s’établir à Saint Gervais avec sa femme et ses deux enfants, mon vieux Mitica reçoit sur place l’invitation d’habiter dans la maison du Français. Il s’y installa et resta huit ans.  “ Je ne payais que 200 dolars par mois”- dit Mitica. Toute cette période il s’est très bien entendu avec le Français qui dînait tous les jours avec eux; Madame Nicole cuisinait très bien, c’etait un vrai cordon-bleu.

Le propriétaire était un veritable communiste et disait à Dumitru Sinu: “nous sommes des communistes depuis longtemps! Nous avons créé la Chambres des Communes!”  Mon ami l’écoutait sans le contredire, (trés diplomate !), et après quelques années il lui offrit en cadeau une excursion en Russie. Le Français en est revenue déçu; il avait voulu voir comment vivaient les ouvriers soviétiques et l’image qu’il avait sur le communisme semblait pâlir. Il avait raconté beaucoup de choses à Mitica. Chaque histoire avait une ombre qui couvrait petit à petit ce qu’il avait idéalisé. Sympathique et aimable, le Français récompensa Mitica pour son cadeau (l’excursion en Russie) avec un cadeau inédit: un pot de caviar.

“ Je veux que mes héritiers apprennent la langue de Voltaire!”

Pour legaliser sa presence en France, dès son installation à Saint Gervais, Dumitru Sinu  contacta les autorités locales. Il sollicita auprès de la mairie un visa. “Pourquoi voulez-vous habiter ici “? fut la question méfiante du maire de Saint Gervais. “Je désire que mes héritiers apprennent la langue de Voltaire. Notre séjour ici vous rend un grand service!” répliqua du tac au tac le Roumain . Le maire, un homme drôle, n’a pas hésité à plaisanter: Il y a quelqu’un ici qui balaye…il s’appelle Voltaire! Et il le montra du doigt à Mitica à travers la fenêtre. Mais il a été aimable, approuva leur demande de visa, et ensuite, durant tout leur séjour à Saint Gervais, leur facilita chaque année, l’obtention dudit visa, en évitant de les faire aller à Paris.

A Saint Gervais, les habitants étaient plus accueillants qu’à Paris.  Ils se connaissaient tous, et une fois leur sympathie gagnée, on était l’un d’eux. La plupart des gens avaient des propriétés à la montagne et à la plaine aussi. Ils coupaient du bois, travaillaient beaucoup, mais savaient se distraire  aussi et, Dieu merci, il avaient les moyens de le faire!

Saint Gervais : une oasis de calme, fraîcheur et tranquilité!

Tout au long de l’année, dans la ville touristique de Saint Gervais arrivaient beaucoup de visiteurs qui, en hiver, jouissaient du privillège de skier ou patiner, et, en été, profitaient pleinement de l’air frais de la montagne et de la possibilité de pratiquer en pleine liberté l’alpinisme ou d’autres sports extrêmes.

La proximité du Mont Blanc, (le plus haut sommet des Alpes et de l’Europe  avec une altitude de 4810 m.,) et l’emplacement de la ville à une altitude de 850 m., offrait à ses visiteurs des opportunités illimitées de repos et de pratique des sports blancs, sur les pistes aménagées pour le ski. Ce milieu était à peu près familier à mon vieux Mitica car il était né au pied de la montagne et avait vécu la première partie de sa vie dans son village natal, situé presqu’à la même altitude que celle de cette petite ville où il s’était installé en pleine maturité.

Des bâtiments élégants d’où parviennent les chuchotements d’une époque pleine de charme et romantisme, des rues où l’on rencontre tous les jours des gens aux visages sereins, le panorama inégalable du Mont Blanc et les beautés montagneuses des alentours, produisait pour cette  ville-station une fascination spéciale. Paradis blanc en hiver, véritable paysage féérique, avec des forêts séculaires et des prés fleuris en été, ce coin de paradis semble  délivrer l’homme des ténèbres des pensées et le transposer dans un monde pure, tranquille, patriarcal, qui semble avoir été créé par Dieu justement pour purifier l’âme et l’esprit.

St Gervais aujourd’hui est connue comme étant l’une des station préférée des célébrité (acteurs, écrivains, hommes politiques): c’ est un endroit parfait pour les vacances puisqu’ elle offre des activités ludiques et sportives multiples, remplissant toutes les conditions pour la nommer la perle des Alpes.  Les pistes de ski et les patinoires, les installations de transport  câblé qui lient les stations de cette région, le snowparc aménagé, attirent en hiver de nombreux touristes qui certainement reviennent en été jouir des beautés du site et des possibilités de loisirs qui abondent  partout. L’eau termale utilisée à des fins médicales puis esthétique depuis plus de 200 ans, les dizaines de sentiers de montagne et les endroits non atteints par la civilisation (où l’on oublie qu’on vit dans le siècle de la vitesse, en se retrouvant dans l’ondoiement des fleurs ou le chant des dizaines d’espèces d’oiseaux qui vivent dans les forêts), des terrains de golf ou de tennis, des manèges, la possibilité de pratiquer des sports extrêmes) tout ça fait partie des merveilles offertes par la ville de Saint Gervais d’aujourd’hui, ville qui a adopté pendant huit ans mon vieux Mitica…Ce n’est pas une petite ville isolée de la civilisation, au contraire, elle se trouve à une heure de l’aéroport de Genève, et au pied de la montagne les trains a grande vitesse s’arrêtent en gare du Fayet.

A cause de son esprit toujours vif, n’importe où il se trouve, Dumitru Sinu trouve chaque fois quelque chose qui raisonne avec son milieu; c’est ce qu’il a fait à Saint Gervais, en jouant avec les mots il a composé un court poème amusant au sujet de la passion pour les sports d’hiver:  “Ah! Qu’il fait bon patiner/ Si tu savais qu’il fait bon/ J’aimerais toujours patiner/ Jamais étudier/ Ah! Qu’il fait bon patiner!”. Après avoir réfléchi ensuite aux implications sur le choix entre les études ou leur renoncement en faveur des distractions, le poème continue: “ Ah! Qu’il fait bon près du tableau noir/ Savoir toutes les bonnes réponses/ On te donne un 8 en te disant: va à ta place / Ça va mal près du tableau noir/ Quand on ne sait pas les réponses/ On te donne un 3 et on te giffle/ Ça va mal près du tableau noir!”.  C’était lorsque ses enfants avaient déjà commencé à étudier en France.

Il n’y avait pas beaucoup d’immigrants à Saint Gervais. Mon vieux Mitica ne se rappelle que d’un Australien et d’un Anglais qui vivaient là-bas. Ils se connaissaient tous, c’était une petite communauté, tranquille, armonieuse et il était impossible de ne pas observer chaque nouvelle personne arrivée à Saint Gervais.

Quelques Roumains de valeur au pied des Alpes

Saint Gervais était aussi la ville d’adoption pour d’autres familles roumaines. Après l’arrivée de Dumitru Sinu, ce fut Cornel Crisan qui le suivit, celui qui lui avait indiqué cet endroit. La femme de Cornel était française, née à Paris; ils avaient cinq beaux garcons, un mariage heureux mais parfois, quand il entendait Madame Nicole Sinu parler roumain très aisément, il grondait son épouse en lui montrant la femme de Mitica: Mais elle, comment a- -t elle appris le roumain?, car sa Française ne savait que quelques mots en roumain. Malheureusement, Madame Crisan est morte assez jeune…

Cornel Crisan était un brillant ingénieur chimiste. Grâce à ses brevets d’invention il est devenu très connu dans le monde de la science  parce qu’il a réussi à breveter quelques types de médicaments. Il a reçu une bonne pension de l’État français. Mon vieux Mitica se souvient qu’il recevait environ 5000 francs, ce qui était beaucoup! Il est mort il y a peu de temps, là-bas, à Saint Gervais, la ville  des souvenirs de mon vieux Mitica…

Il n’a jamais pu oublier ces gens, parce qu’ils étaient tous d’une qualité irréprochable, il les a toujours aimés et estimés.

Comment est-il possible d’oublier une personne comme Vasile târa, originaire de la ville de Bistrita et qui aimait tant les livres, comme je vous l’ai déjà exliqué dans un précédent chapitre? Excelent en classe, licencié à la Sorbonne, il travaillait dans l’enseignement et jouissait d’une reconnaissance spéciale de la part de la société culturelle française. Il était marié à une femme asiatique, dans les veines de laquelle coulait le sang bleu d’une dynastie de la lointaine Indochine.  Ils ont toujours entretenu des relations d’amitié. N’oublions pas le fait que Vasile lui avait envoyé le croquis du passage de la frontière française, quant il se trouvait encore en Italie. Et voilà comment, après de nombreuses années, le destin permet leur rencontre à Saint Gervais.

Un autre cher ami dont Dumitru Sinu se souvient avec plaisir est l’architecte roumain Elian. Neveu de l’illustre Gheorghe T?t?r?scu, ex-premier ministre de la Roumanie d’entre les deux guerres mondiales, Elian a été le plus heureux quand mon vieux Mitica est venu à Saint Gervais. Ils se rencontraient presque chaque jour et il n’oubliait jamais de lui dire: Mon vieux Mitica, je suis tellement heureux de te voir ici, car je ne parle plus roumain avec personne!

Un homme beau, grand, costaud et très intelligent, Elian était marié et il avait deux enfants: un garçon et une fille. Sa femme non plus n’était pas roumaine. Mon vieux Mitica ne se rappelle plus son pays d’origine, l’Estonie ou un autre petit pays du continent, mais il sait qu’elle avait étudié à la faculté de médecine de Roumanie et avait à Saint Gervais son propre cabinet médical. Madame Eliane est morte elle aussi, assez jeune, tout comme la femme de Cornel Crisan. Le fameux architecte vit encore aujourd’hui et Sandra, la fille de mon vieux Mitica lui rend souvent visite pour ainsi continuer ce que son père avait commencé longtemps auparavant, à savoir converser avec Elian dans la langue douce d’Eminescu.

Au diner avec la famille Tatarascu

Mon vieux Mitica se trouvait encore dans la station de Saint Gervais, quand la mère d’Elian visita son fils. Madame Elian était l’une des soeurs de Gheorghe Tatarascu.

Le libéral Tatar?s a eu des fonctions importantes dans les gouvernements de la Roumanie d’entre les deux guerres mondiales, à plusieurs reprises: premier-ministre de janvier 1934 à  décembre 1937 puis de novembre 1939 à juillet 1940 et ministre des affaires étrangères d’ octobre 1934 à février 1938 et encore de 29 mars 1938 à décembre 1947.

Gheorghe Tatarascu venait d’une famille de boyards de la region de Gorj. Il a étudié le droit et l’économie à Paris, et a eu une activité politique prodigieuse. On peut dire beaucoup de choses  sur cette personnalité, sur laquelle beaucoup d’entre vous avez certainement lu, son nom étant resté écrit en majuscules dans l’histoire du peuple…En 1950, il y avait 11 membres de la famille T?t?r?scu dans les prisons communistes: Gheorghe T?t?r?scu et ses quatre frères, Sandra – la fille du haut fonctionnaire, trois cousins et deux tantes de l’homme politique roumain. Ces deux dernières n’ont pas resistées et se sont suicidées pendant leur détention. A Paris, où le frère de Sanda T?t?r?scu étudiait le droit, un autre malheur est arrivé:  après avoir entendu que son père avait été arrêté, le fils de Tatarascu a eu une crise de schizophrénie. Il est mort en 1969, dans un asile Parisien…

Mon vieux Mitica, le voilà maintenant à table avec la soeur d’une illustre personnalité de la Roumanie d’entre les deux guerres mondiales, la mère de l’architecte Elian. Les membres de la famille Sinu étaient invités souvent à dîner chez Elian et ils passaient ensemble beaucoup de temps. Madame Elian, très distinguée, délicate, éduquée et très amicale était fascinée par les histoires de vie de refugié de mon vieux Mitica et lui disait souvent: “Vous avez eu une vie si palpitante, personne ne l’ a écrite ?”

Mon vieux Mitica avait souvent dit à Vasile târa, qui était souvent présent aux rencontres avec la famille Elian, “Moi, je t’ai dit de commencer à écrire quelque chose! “mais il répondait avec le même calme impassible : “Mitica, moi aussi je t’ai dit que ceux qui écrivent sont  plus nombreux que ceux qui lisent.”

Est-ce que c’est Madame Eliane qui a stimulé mon vieux Mitica à rassembler ses souvenirs dans ses notes? A part d’autres choses, l’intérêt de cette dame cultivée pour la connaissance de sa vie de réfugié l’a convaincu qu’un jour il allait écrire ses souvenirs dans un livre..

Parfois, mon vieux Mitica invitait Madame Elian à la promenade car il avait beaucoup de temps libre et lui parlait indéfiniment des secrets, joies et pièges de l’exil, des gens et des endroits, de l’histoire et la culture. A son tour, il était étonné par la culture vaste de Madame Eliane et par la facilité avec laquelle elle parlait le français et l’allemand. Sa curiosité impétueuse l’a poussé un jour à lui demander comment elle avait réussi cette performance ? “Mon ambition a été de parler aussi bien qu’eux !” a été la réponse simple et claire de la dame distinguée.  Madame Elian n’est pas restée longtemps à Saint Gervais, elle a déménagé chez sa fille qui habitait Paris.

“Tout le monde s’embrasse à Saint Gervais!”

Un cadre familial s’est instauré à Saint Gervais car ils se connaissaient tous. “Nicole embrassait toutes les femmes quand on entrait dans un magasin. Je devais attendre jusqu’à ce qu’elle les embrassait toutes, en France tout le monde s’embrasse”- me clarifie tout en riant mon vieux Mitica. C’était une communauté qui vivait en pleine harmonie et dans une ambiance amicale.

Les Roumains de Saint Gervais et Mitica dînaient souvent avec le maire, le chef policier, les médecins et les professeurs. “Les policiers étaient aimables, il n’y avait pas de problèmes dans les villages”, soutenait Mitica et les intellectuels étaient unis. Il y avait des amis français aussi, et, bien qu’il adorât parler avec des personnes intelligentes, cultivés, Dumitru Sinu ne faisait pas de discrimination: s’il était à table avec des hommes politiques, des intellectuels connus ou toute autre personnalité et apparaissait un homme simple qu’il connaissait, il n’hésitait pas à l’inviter à leur table et le traitait avec  respect en  le faisant se sentir aussi important que les autres. Mais il avait quatre amis français, un médecin, un journaliste et un professeur avec lesquels il aimait sortir et rester des heures dans un café, en abordant des thèmes vastes et variés de sa vie, de la politique, de la culture ou de tout autre domaine.

Quand mon vieux Mitica entrait dans un restaurant tout le monde se levait, y compris les pesonnes âgées- “Comme chez nous dans les villages!”- précise Mitica Sinu. Il se rappelle qu’une fois un de ses amis des Etats-Unis, Aurel Lungu est venu en visite à Saint Gervais.  Celui-ci fut très étonné par l’intégration de mon vieux Mitica là-bas et lui a demandé: Mais comment est-il possible que tous ces gens te connaissent? Simplement: il a toujours su être agréable, respecter et c’est pourquoi il a toujours été respecté, il a aimé les livres et leur auteurs et il a partagé la joie de la connaissance avec ses amis.

Parce que j’ai réussi à très bien connaître Dumitru Sinu, je ne pose pas de telles questions, parce que sa manière d’être est unique, et il est impossible que quelqu’un qui le connaît ne l’aime pas.

Les fêtes traditionnelles françaises et réligieuses constituaient d’autre occasion pour un plus grand rapprochement des habitants de la ville de Saint Gervais. Ils savaient se distraire d’une manière originale, ils chantaient tous, dansaient, s’embrassaient tous en sortant dans les rues.

Parce que Saint Gervais est près de la frontière de la Suisse, mon vieux Mitica emmenait sa famille assez souvent dans le pays des cantons et ses enfants adoraient les hamburgers suisses! “ Ils étaient plus chers mais ils étaient très bons!”- m’expliquait mon vieux MItica en souriant.

“Viendra un temps où l’on boira du champagne chaque jour!”

La vie de la famille Sinu n’a pas été toujours heureuse. Il y a eu aussi des périodes difficiles quand ils ont dû se soutenir l’un l’autre, avoir de la patience et de l’espoir pour des temps meilleurs. Mon vieux Mitica se rappelle que durant les périodes difficiles il avait promis à Nicole que viendrait le jour où ils pourront boire du champagne tous les jours! A Saint Gervais le rêve des deux époux qui ont traversé des périodes difficiles et des périodes de prospérité, semblait devenir réalité.

Un jour, Madame Nicole fut surprise par son mari qui lui apporta 14 bouteilles de champagne. Il avait tenu sa promesse et durant 7 jours ils ont bu du champagne chaque jour. Le temps promis à sa chère femme est venu et les voilà avec leurs enfants jouir d’une vie plus sûre, plus tranquille et meilleure. Mais, après les premieres sept bouteilles de champagne, ils ont decidé de garder les autres et les ont savourées, une par une, quand ils recevaient la visite d’ amis chers. Ils étaient heureux à Saint Gervais, ils étaient vraiment heureux!

“L’Amérique, c’est l’Amérique!”

Le contact avec les Étas-Unis n’a jamais été interrompu par Dumitru Sinu durant tout son séjour à Saint Gervais: il y revenait pout acquitter ses taxes à l’État américain. Il y avait une affaire qui devait être managée et surveillée et il devait surtout remplir les déclarations d’impôts sur le revenu au début de chaque année, pour l’année précédente.

Bien que Saint Gervais ait constitué pour lui et sa famille une période de vie merveilleuse, avec des souvenirs inoubliables, un endroit où il s’ est senti à l’aise, où il a eu des amis d’élite qui l’ont apprécié et aimé, il parraît que l’Amérique, la force qui y attire des gens du monde entier, y compris des États avec un puissant moteur de développement économique, l’ont determiné à revenir au Nouveau Monde. “L’Amérique, c’est l’Amérique!” c’est l’endroit qui l’a toujours attiré, où il a vu son rêve s’accomplir dès son arrivée.

Après huit ans à Saint Gervais, mon vieux Mitica décide de revenir aux États- Unis. Il s’établit cette fois à Reno, Nevada. Quitter Saint Gervais n’a pas été facile, parce que Sandra et Nicolae sont restés là-bas pour finir leurs études, mais il a pris cette décision sans hésiter. L’Amérique lui manquait et il ne pouvait pas ne pas répondre à ce désir de son âme. Nicole est revenue aux États-Unis après quelques années, après avoir fini ses études au lycée, et Sandra s’est mariée avec un Français et est restée là-bas.

Des enfants qui reussissent, des parents contents…. une famille heureuse!

Sandra et Philippe, son mari, habitent aujourd’hui encore à Saint Gervais. Ils ont deux enfants, un garçon et une fille. Ils visitent périodiquement leurs parents, mais ce sont les petits-enfants qui arrivent le plus souvent à Phoenix. Mon vieux Mitica en est fier et très content, surtout parce qu’ il les voit satisfaits et qu’ils n’oublient aucun instant leur racines roumaines.

Philippe est le propriétaire d’une compagnie de façonnements métaliques où l’on réalise d’une manière très artistique des objets de menuiserie, des objets pour l’intérieur, des palissades, des balustrades, des accessoires ornamentaux pour l’intérieur ou l’extérieur, le tout exécuté d’une manière speciale, qui les distinguent des autres produits similaires de Saint Gervais et des alentours. Mon vieux Mitica me parlait des outillages performants que son beau-fils avait acquis et de la qualité élévé de son travail. Il est content et fier en même temps de savoir sa fille à l’ abris et heureuse à côté de son mari qui l’aime. Et pour que la satisfaction et la joie de Dumitru Sinu soient plus grandes, Sandra et Philippe ont racheté la maison paternelle à Sebes, la ville roumaine de son enfance. Ils l’ont renovée, équipée avec tout ce qui est necessaire pout être une maison confortable, pour se sentir à l’aise et ils vont chaque année en Roumanie. Leurs enfants aiment la montagne, adorent les sentiers des alentours du village de Sebesul de Sus, en réussissant à parcourir les tracés des montagnes Suru et Negoiu, mais aussi ont-ils parcouru une grande partie des montagnes Fagaras.

Les petits-enfants nés et élevés à Saint Gervais, mais aussi avec cette petite partie-là de sang roumain qui coulait dans leurs veines, sont arrêtés dans les rues du village par des autochtones qui leur disent: “Je sais qui vous êtes! Voue êtes de la famille du vieux Niculita!” ( le grand-père de mon vieux Mitica)

Ils ne savent que quelques mots de roumain mais ils ont une  forte relation  avec Sebesul de Sus; c’est ici que leur grand-père est né et par eux, par leur présence ici, chaque année, avec l’amour pour les gens et les lieux, le coeur de mon vieux Mitica sera toujours chez lui et va battre  à la roumaine.

“Tout ce que l’homme possède n’a plus de valeur à un certain moment”- me disait mon vieux Mitica, en faisant reference à la période de Saint Gervais! Les années passées dans cette ville ont eu leur charme, les enfants se sont formés dans les écoles françaises, comme il l’ avait désiré, il a été heureux, tranquil, il a eu des amis, mais il avait commencé à en avoir assez et est alors revenu aux États-Unis. Cela avait été bien, mais la vie de la famille Sinu devait suivre une nouvelle trajectoire.

Plein de vie comme d’habitude, mon vieux Mitica me disait en souriant à la fin de cette rencontre: “On ne peut pas tout avoir, car il est impossible de faire face!”

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arziona
Juillet, 2012

“Sunt fericita acum!”

                          Declaratia uimitoare a femeii careia sotul taliban i-a taiat nasul si urechile

                                             de  Daniela Delibas

Sub titlul “O fotografie socheaza intreaga lume” v-am scris in urma cu ceva timp un articol despre povestea incredibila a unei femei tinere afgane Bibi Aisha, careia, printr-un verdict judecatoresc,  i-au fost taiate nasul si urechile pentru ca a parasit casa sotului ei. Am fost adanc miscata de povestea ei!  Astazi, ma bucur sa aflu ca e mult mai bine! Iata continuarea povestii ei:

La varsta de 18 ani era desfigurata de sotul ei taliban, dupa ce a incercat sa scape de casatoria cu el. Acum, la patru ani de la teribila trauma suferita, tanara spune “DA” operatiei care ii va schimba viata. Imaginea femeii afgane careia i-a fost taiat nasul si urechile de catre sotul ei a revoltat opinia publica, dupa ce o poza a ei a fost publicata pe coperta revistei Time. Imaginea ei a fost semnalul de alarma tras asupra brutalitatii la care sunt supuse femeile din Afganistan.

La patru ani de la evenimente, Aesha incearca si acum sa lase in urma trauma prin care a trecut si sa se adapteze la viata din Statele Unite, unde a primit azil politic. A ajuns in America fara sa stie engleza, dar a reusit sa se adapteze la tot ce era strain de mediul ei.Cei care au cunoscut-o povestesc ca tanara este si azi marcata de cele intamplate. Trece de la accese de furie la manifestari de afectiune exagerata extrem de repede. Psihologul Shiphra Bakhchi, care a ajutat-o pe Aesha sa treaca peste stresul post-traumatic, crede ca desfigurarea ei i-a produs cicatrice mai mari la nivel mental decat fizic.

“Sper ca la un moment dat sa fie o tanara domnisoara normala care a trecut printr-o trauma teribila“, a spus psihologul. Aesha avea 12 ani cand tatal ei i-a promis unui luptator taliban ca i-o va da de sotie. Familia acestuia din urma a abuzat-o si a fortat-o sa doarma cu animalele. Cand fata a incercat sa fuga, sotul a pedepsit-o taiandu-i nasul si urechile.

Cand mi-au taiat nasul am lesinat. Eram acolo, in mijlocul noptii, si simteam ca si cum aveam ceva cald in nas. Am deschis ochii si nu puteam sa vad nimic din cauza sangelui”, a povestit Aesha.

Lasata sa moara in munti, copila s-a tarat pana la casa bunicului ei, iar tatal a reusit sa o duca la o clinica medicala americana, unde medicii i-au acordat ingrijiri timp de 10 saptamani.A fost dusa apoi la un adapost secret din Kabul, iar in 2010 a ajuns in SUA la initiativa Fundatiei Grossman Burn. A fost preluata de o organizatie de caritate din New York, “Femei pentru Femeile Afgane”.Comportamentul ei a trezit semne de ingrijorare. Intr-un acces de furie, s-a aruncat la podea si s-a dat cu capul de parchet, tragandu-se de par si muscandu-si degetele.

Persoana care avea grija de ea la centru, Esther Hyneman, martora la furia Aeshei, a spus ca nu avea cum sa o opreasca din a-si face rau si a sunat la serviciile de urgenta pentru ajutor. Aesha a fost internat? in spital pentru zece zile.

In decembrie 2011, Aesha a plecat sa locuiasca cu Mati Arsla si Jami Rasouli-Arsala, rude ale unei membre din organizatia care a gazduit-o. Aici, ea se pare ca s-a adaptat mai bine.

Aeshei i s-a implantat o proteza pentru nas, dar doctorul Peter Grossman spera sa-i ofere “o solutie permanenta”, ceea ce inseamna reconstructia nasului si a urechilor folosind oase, tesut si cartilaj din alte parti ale corpului.

Nu imi este frica. Sunt fericita acum. Am suferit atat de mult. Acum simt ca in viata mea a aparut lumina“, marturiseste Aesha. Fata va trece prin grele incercari si de acum incolo. Operatia care va urma va fi una dureroasa.

Aesha isi aduce aminte de tot de fiecare data cand se uita in oglinda. Si cu toate astea sunt momente in care zambeste. In acele momente putem vedea adolescenta care reuseste sa evadeze dintr-un trup mutilat, un trup supus umilintei”, a declarat sotia medicului care se ocupa de Aesha.

Sursa: Daniela Delibas

Acces la Dumnezeu!

de Joni Eareckson Tada!

Cu ani în urmă, când o săritură greşită în apă mi- a cauzat paralizia, lumea mea a fost redusă la nivel elementar. Timp de doi ani am zăcut într-un pat de spital, trăind într- un mediu steril, înfăşurată în lenjerie albă, apretată, înconjurată de asistente cu aspect asemănător şi nefăcând ceva mai mult decât să mănânc, să respir şi să dorm. Am avut astfel foarte mult timp pentru a pune întrebări lui Dumnezeu. Prietenii care m- au vizitat în această perioadă, mă considerau prea filozofică. Dar ei vedeau lucrurile altfel, numai pentru că nu erau confruntaţi cu întrebările obsedante, care mă urmăreau pe mine: Continue reading “Acces la Dumnezeu!”

VIZITAREA ORASULUI BALTIMORE

A calatori este, pentru cei tineri, o parte a educatiei;
                    pentru  cei mai vârstnici – o parte a experientei.”
–  Francis Bacon

 

Viata ne deschide doar câteva porti spre a-i vedea frumusetile. Este zgârcita viata, dar macar acel putin vazut trebuie sa fie clar si bine înradacinat în minte. Si marturisit! Pentru aceasta folosim de multe ori povestirea orala, ori scrierea, ca un dialog între cel ce povesteste si cel ce asculta, sau între cel ce scrie si cel care citeste. Cu aceste gânduri am încercat sa astern pe hârtie o… povestioara.

În luna mai a acestui an am avut prilejul de a vizita frumosul si interesantul oras Baltimore, unul dintre cele patru aglomerari urbane ale megalopolisului american. Au fost zile fierbinti, un mai extrem de calduros si care, poate si din acest motiv, a adus multi vizitatori în acest oras. Soarele stralucea puternic si ziua parea  îmbracata într-o rochie tesuta cu fire de aur. Priveam în jurul meu si observam viata în plina ei desfasurare, observam cât de fascinanta si perfecta – pare vizitatorilor – în propria ei diversitate. Încetul cu încetul, fiinta straina care eram, la început bulversata de privelistea atât de complexa a ceea ce mi se dezvaluia, am simtit cum începeam sa ma integrez în spatiul respectiv, urnindu-ma din locul în care ma fixasem si accelerând pasii, încercând sa cuprind cu privirea toata trairea, viata din jurul meu. Adevarat spunea un filozof chinez: „ orice calatorie, fie ea si de mii de mile, începe cu un pas! ”

Baltimore, destinatie turistica inedita, impresionanta, este un oras fondat în anul 1729, numit dupa Lordul irlandez Baltimore, titularul fondator al Colony of Maryland, are un climat subtropical umed, iar Inner Harbor (portul interior) a fost odata al doilea port de intrare pentru imigranti în Statele Unite si un important centru de productie. Astazi portul vechi este un loc de promenada, cumparaturi, divertisment. Este un oras independent din statul Maryland – Statele Unite, situat în partea centrala a statului, pe malurile râului Patapsco, râu care se varsa în golful Chesapeake, la o distanta de aproximativ 40 de mile (64 km) la nord-est de Washington, D.C. Populatia orasului este de 636.919 locuitori, iar zona metropolitana are aproximativ 2,7 milioane de locuitori, ocupând locul 20 în tara. În zona asociata, Baltimore County, locuiesc alte câteva milioane de rezidenti. Este si astazi unul din principalele porturi ale Statelor Unite, fiind situat mai aproape de marile piete de marfuri din partea centrala a tarii decât orice alt port de pe coasta de est.

Am pornit spre strada numita Pratt, ne-am urcat în autobuzul gratuit care circula pentru turisti facând un tur al orasului, în care se mai urca si saracii orasului pentru a nu plati deplasarea, si ne-am dat jos dupa câteva statii, ajungând în chiar centrul orasului împânzit de constructii moderne din otel si sticla cu 30 – 50 de etaje, magazine de lux si hoteluri cu nume sonore (Marriot, Hilton, Sheraton). Printre ele se vad cladiri rosii cu forme stranii ce amintesc de fostele întreprinderi din secolul al XIX-lea, transformate ingenios în cluburi, muzee, birouri si magazine. Zgârie-norii nu sunt la fel de înalti ca si cei din New York, dar sunt foarte frumos amplasati si dau o nota aparte orasului. Am trecut pe lânga celebra universitate Johns Hopkins si Johns Hopkins Hospital, importante institute de cercetare din domeniul tratarii si eradicarii cancerului. În Baltimore este un manunchi de Universitati, printre care si importanta universitate – University of Maryland Baltimore – situata în inima orasului, ale carei corpuri de cladire ocupa mai multe strazi, afiliata fiind spitalului University of Maryland Medical Center – de unde sunt adusi pacientii pentru cercetari ale diferitelor probleme medicale. Aceasta mare si importanta Universitate (the best University!) are mai multe scoli: scoala de medicina, scoala de stomatologie, avocatura, asistenta medicala, farmacie, business si asistenta sociala.

Am iesit din aceasta zona cu mari centre culturale si ne-am apropiat de port. Aglomeratie, oamenii circula pe jos, cu vaporase taxi, cu sarete si autobuze colorate, pline de anunturi despre „turul orasului Baltimore”. Pe deasupra apei trec spectaculoase poduri suspendate, poduri care se ridica atunci când trec vapoare de mare tonaj, dar si poduri mici, de promenada, de pe care poti sa admiri nenumarate iahturi si barci cu motor.

Fiind un oras bogat în traditii nautice, de peste 35 de ani taxiul de apa din Baltimore, colorat în culori traditionale alb si albastru, face parte din integrala culturii si istoriei orasului si te transporta în diferitele puncte ale portului.

Portul turistic îsi întinde limbile de apa printre cladirile din centru, iar pontoanele, cheiurile si trotuarele emana toata ziua un aer de statiune de odihna, cu toate ca orasul este foarte aglomerat. Am ajuns la Inner Harbor – portul turistic interior -, am luat bilete pentru croaziera si am privit pentru câteva momente înalta structura din piatra, cunoscuta ca Nevasta lui Lot, aflata la intrarea în port, construita la ordinele guvernului britanic, dupa revolta din 1798, ca parte dintr-o retea de faruri si semnalizatoare.
Portul turistic Inner Harbor gazduieste Muzeul Marinei, un muzeu impresionant, în care navele sunt ancorate printre cladirile din centru, iar pietonii, trecatorii, turisti veniti din toate colturile lumii, trec pe lânga ele sau se opresc pe chei sa le admire, sa faca poze si citesc explicatiile înscrise pe panouri. La Muzeul Marinei din Baltimore se afla singura nava americana care a supravietuit bombardamentului de la Pearl Harbor în al Doilea Razboi Mondial.

Taxiurile de apa opresc în statii special amenajate. Poti sa urci pentru câteva statii sau poti sa faci turul orasului pe apa, sa vezi totul dintr-o alta perspectiva. Taxiul de apa este mult mai mult decât o calatorie de placere; este o institutie în Baltimore; este si un mod placut de a privi si simti viata, plutind pe apa si trecând cu privirea centrele importante ale orasului din aceasta zona, pe care Inner Harbor le conecteaza si unde taxiul de apa acosteaza, precum: Aquarium care adaposteste constructia impresionanta a Acvariului National, cel mai mare acvariu din SUA si unul dintre cele mai mari acvarii din lume. Are forma unui inel cilindric cu cinci etaje. Gazduieste 16.500 de animale marine din 560 de specii diferite, printre care si o colectie impresionanta de rechini si magazine cu de toate, pentru toate vârstele. La intrare te întâmpina un munte artificial, o gura imensa de rechin si o cascada care începe de la un etaj superior si se termina la parterul cladirii. Jos, la primul nivel, se afla un restaurant specializat în fructe de mare, un spatiu amenajat pentru depozitarea hainelor si a bagajelor pe durata vizitei, un magazin de suveniruri, un altul pentru echipamente si costume de scafandru, o cofetarie si o cafenea. Prin întreaga cladire circula lifturi si scari rulante. Un adevarat oras! Sus, la ultimul etaj, se afla o mini jungla amazoniana în care traiesc o multime de pasari exotice. Jungla este punctul de trecere din exteriorul spre interiorul acvariului central. Pe margini sunt birouri si laboratoare de cercetari. În bazinul deschis de la parter traiesc pisici de mare, broaste testoase uriase, pesti, tigri, rechini si delfini. În acvariile mici de la fiecare nivel si în acvariul central se pot vedea pesti si alte vietuitoare marine care provin din toate marile si oceanele lumii. Poti admira flora si fauna marina urcând pâna la jungla amazoniana, dupa care  cobori în adâncuri si vezi tot ce traieste pe fundul marilor si oceanelor. Este un spectacol fascinant, o lectie despre planeta noastra si lumea minunata a apelor. În acvariul central pot fi vazuti scafandri curatând pietrele si coralii, hranind pestii si verificând starea lor de sanatate. Delfinii încânta privirile si stârnesc admiratia vizitatorilor, prin inteligenta lor. Vizita în acest minunat Acvariu se încheie cu o cina exotica; Harborplace – gazduieste un muzeu continând istoricul navelor, plimbari pe jos printre corpuri de case delimitate prin strazi laterale si parcuri; Science Centre (Centrul stiintific) al Maryland-ului unde se poate urca Federal Hill si unde poti fi absorbit de sutele de mii de metri patrati de stiinta; Rusty Scupper – ofera ochiului, dar nu numai ochiului! vinuri si mâncaruri vechi. Se poate vizita un muzeu excentric, amuzant, pentru toate vârstele; Pier 5 – unde se poate mânca si bea si asculta concertele formatiei Pier Six Pavillion în lunile primaverii si ale verii; Little Italy – cu magazine, restaurante, cinematografe etc. si unde se poate gusta „La dolce vita”; Maritime Park – cu restaurante si magazine plutitoare; Harborview – o mica Havana; Tide Point – o mila si jumatate de plimbare; Fell’s Point – vechiul port cu apa adânca, unde se gasesc nenumarate distractii spirituale, mâncare, cârciumi, muzica live, antichitati, felurite magazine si spectacole; Captain James Landing – este granita dintre Fell’s Point si Canton si de asemenea poarta de intrare la alte magazine; Canton Waterfront Park – locul unde se poate oferi respectul veteranilor razboiului din Coreea si îti poti manifesta bucuria având perspectiva apei oceanului. Nu lipsesc magazinele, barurile si restaurantele; Fort McHenry – locul de amintire a razboiului din 1812, când americanii au întors atacul marelui si puternicului „Leu” englez. Razboiul a fost un conflict militar între fortele Statelor Unite ale Americii si cele ale Imperiului Britanic. Atunci americanii au declarat razboi pentru o serie de motive, incluzând dorinta de expansiune în Teritoriile din Nord – Vest, acolo unde Marea Britanie acorda sprijin triburilor de Amerindieni si umilea astfel onoarea americana. Victoriile din septembrie 1814 si ianuarie 1815 au respins invaziile britanice din orasele New York, Baltimore si New Orleans.

În fiecare zi mii de rezidenti si turisti viziteaza orasul si folosesc taxiul de apa pentru a lua cunostinta de „perlele” orasului. Oamenii care deservesc toate punctele vizitate sunt deosebit de politicosi cu vizitatorii. Ei declara cu mândrie ca iubesc orasul lor si îi imprima zilnic o energie care îi ofera miscare continua si prosperitate; ei ajuta, de fapt, sa prospere business-ul.

În Baltimore auzi vorbindu-se toate limbile pamântului. Peste tot sunt grupuri de turisti cu camere video si blitz-uri pornite. Valetii asteapta clientii si parcheaza masini rare, de colectie, lânga restaurante si hoteluri de lux. Oamenii circula pe jos, cu vaporase taxi, cu sarete si autobuze colorate, pline de anunturi despre „turul orasului Baltimore”. Pe deasupra apei trec spectaculoase poduri suspendate, poduri care se ridica atunci când trec vapoare de mare tonaj, dar si poduri mici, de promenada, de pe care poti sa admiri nenumarate iahturi si barci cu motor.

Baltimore nu este doar centrul de afaceri si învatamântul superior, este de asemenea detinatorul Baltimore City is where most of Maryland’s main cultural institutions like Center Stage , the Lyric and the Hippodrome Theatre are located within the city limits.principalelor institutii culturale, cum ar fi Center Stage, Teatrul Lyric si Hipodromul. A majority of the museums in Maryland are also located here. Majoritatea muzeelor din Maryland sunt de asemenea situate aici: Muzeul National de Medicina Dentara, Muzeul Evreiesc, Muzeul National de Electronica si alte zeci de muzee (în total 50).National Museum of Dentistry De exemplu Muzeul de Arta din Baltimore care a fost fondat în 1914, construit în stilul Templului Roman,Built in the Roman Temple style, the Museum is home to an internationally renowned collection of 19th-century, modern, and contemporary art. are o colectie de arta de renume interna?ional, continând 90.000 opere de arta, inclusiv cea mai mare expozitie de lucrari de Henri Matisse din lume.It is located between the Charles Village and Remington neighborhoods, immediately adjacent to the Homewood campus of Johns Hopkins University , though the museum is an independent institution not affiliated with the University. Mai contine lucrari de Picasso, Cezanne, Manet, Degas, Gauguin, Van Gogh si Renoir.

Într-o duminica plimbându-ne prin oras, am cautat  Biserica Ortodoxa Greaca – Sf. Nicolae si am gasit-o chiar în inima orasului. Este una dintre cele 55 de biserici din Baltimore si una din cele 59 de parohii care apartin de Mitropolia din New Jersey, functionând de peste 58 de ani. Am ascultat Sfânta liturghie în limbile greaca si engleza, dupa care am asistat la pomenirea celor doi sfinti Constantin si maica sa Elena, Website by Flying Penguins Studios .a doua zi fiind chiar 21 mai – ziua în care, pentru meritele deosebite pe care le-a avut în legalizarea, sprijinirea si organizarea Bisericii crestine, sunt venerati ca sfinti, în Bisericile Ortodoxa si Romano – Catolica. Înainte de începerea slujbei de pomenire au fost aduse icoanele celor doi sfinti în fata altarului; Constantin cel Mare – întâiul împarat al crestinilor – cel nascut în anul 274 în Serbia – devenit împarat peste întregul Imperiu Roman în anul 312, în urma bataliei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din acel an, împotriva ostilor lui Maxentiu. Potrivit istoricilor, în ajunul luptei, Constantin a vazut  pe cer, în timpul zilei, deasupra soarelui, o cruce stralucitoare pe care scria „In hoc signo vinces” (Prin acest semn vei birui).  În noaptea dinaintea luptei, împaratului i s-a aratat în vis Iisus Hristos, care i-a cerut sa puna pe steagurile ostasilor sai, pe scuturi si pe arme, semnul crucii. Constantin  a ascultat si a obtinut o victorie zdrobitoare, în ciuda uriasei diferente numerice dintre cele doua armate. Pe celebrul sau arc de triumf ridicat la Roma se pastreaza si astazi cuvintele cerute de Constantin a fi scrise: „Instinctu divinitatis” (Prin inspiratie divina), ca semn de recunoastere a rolului decisiv al divinitatii în obtinerea victoriei.

Obosita dar îmbogatita, alaturi de fetele mele, am poposit la un restaurant din centru orasului, unde ne-a servit o ospatarita românca, pe numele ei frumos – Cristina. Auzindu-ne vorbind româneste, gingasa Cristina s-a bucurat ca mai poate vorbi si limba ei de acasa, pe care nu o mai folosise de la sarbatoarea Craciunului, când se dusese s-o vada pe mama ei, ramasa în tara.

Am privit toate acestea si cu acel ochi nevazut, prin tremurul gândurilor care se revarsau asupra acestei parti de lume… M-am gândit ca aici se afla mormântul lui Edgar Alan Poe! La numai 40 de ani, Poe cel gasit cazut pe un trotuar în acest oras, în stare de confuzie mintala si mort câteva zile mai târziu într-un spital de aici, din Baltimore (1849); decesul sau nu a fost facut public, poetul a avut parte de o înmormântare la care au fost prezente numai zece persoane. În 2009, dupa 160 de ani de la deces, celebrul poet a avut, în sfârsit parte, de o ceremonie funerara fastuoasa, bine meritata. Si mi-am amintit poezia CORBUL: „Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de soapte/ Din oracole cetoase, carti cu tâlc tulburator,/ Piroteam, uitând de toate, când deodata-aud cum bate,/ Cineva parea ca bate – bate-n usa mea usor./ «E vreun trecator – gândit-am – si-a batut întâmplator. Doar atât, un trecator.»[…] Si de-atunci, pe totdeauna, Corbul sta, si sta întruna,/ Sus, pe albul bust, deasupra usii mele, pânditor,/  Ochii vesnic stau de paza, ochi de demon ce viseaza,/ Lampa îsi prelinge-o raza de pe pana-i pe covor;/  Stiu, eu n-am sa scap din umbra-i nemiscata pe covor./ Niciodata – Nevermore!

Am privit, da, si mi-am spus ca voi încerca sa povestesc si altora, frumusetile vazute, grandoarea acestui loc în care m-am simtit atât de mica, drept spus: ca o furnica!, când de emotie la sfârsitul celor vizitate, am strâns pleoapele ochilor de prea mult soare, dar si fiindca lacrimile îsi anuntasera exodul.

Da, bucuria are lacrimile ei!

Vavila Popovici – Raleigh, NC

(completare date: pliante, internet)

Pe 7 iulie la Ocnele Mari s-a tinut Festivalul National „Vasile Militaru”

Societatea culturala „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea si Primaria orasului Ocnele Mri au organizat Festivalul National „Vasile Militaru”, editia a treia si concursul de poezie, care se desfasoara pentru a doua oara in cadrul acestui festival.
Tot acum s-a lansat volumul omagial „Poetul martir Vasile Militaru”, Editura Petrescu, 2012, despre care a avut mai multe de zis preotul Constantin Manescu.
Programul a fost urmatorul: Cuvânt de deschidere din partea primarului orasului Ocnele Mari, Petre Iordache, urmat de Câvantul de intâmpinare al preotului Petre Veteleanu la ora 9:00. Dupa aceasta manifestare, lumea, impreuna cu invitatii si organizatorii festivalului au fost la mormântul poetului, unde a avut loc o slujba si numeroase mesaje omagiale din partea: profesorului si presedintelor Societatii Culturale „Anton Pann”, Nicolae Dinescu, urmat de mesajul transmis de profesodul si presedintele Asociatiei Nationale Cultul Eroilor „Regina Maria”, Eugen Petrescu, un ultim cuvânt avându-l Profesorul Constantin Manescu, membru al Societatii Culturale „Anton Pann” si redactor la publicatia „Povestea Vorbei”.
Nicolae Dinescu a fost, asa cum il cunoastem cu totii: hotarât, perfectionist si la curent cu tot ce este nou si de apreciat in orasul nostru. in mesajul transmis de acesta, toate aceste caracteristici ale presedintelui Societatii Culturale „Anton Pann” s-au resimtit: „Societatea Culturala Anton Pann nu a uitat si nu are dreptul sa uite de eforturile si de situatiile extrem de grele prin care a trecut Vasile Militaru. Iata, actionând pe urmele marilor inaintasi, o delegatie s-a deplasa si la Bucuresti la cimitirul Belu si a depus o coroana, pe lânga marilor nostri clasici, si lui Vasile Militaru.” A mai punctat: „Aceasta actiune se inscrie plenar intr-o actiune pe care Societatea Culturala Anton Pann si toate structurile organizatorice pe linie cultural-stiintifica, istorica si educativa au initiat-o, si anume Academia de sub Pamânt.”
Dupa indelungate asteptarii publicul a putut aprecia si creatiile elevilor si ale studentilor participanti la acest festival si concurs de creatie la Caminul Cultural din Ocnele Mari. Aici, dupa alte indelungate ore, in care fiecare sponsor, membru al juriului si invitati speciali au transimis si ei mesajul lor emotionant, s-au decernat intr-un final si premiile mult asteptate celor care au participat la concursul de creatie de poezie religioasa.

Astfel, locul I i-a revenit Tatianei Scurtu Munteanu din Galati, locul II ocupându-l Aldea Mirela din Dumbravesti, Sibiu, iar locul III l-a ocupat Manda Elena din Calimanesti. Mentiuni au luat: Craciun Gabriela, studenta a Facultatii de Litere din Pitesti, filiala Rm. Vâlcea, din Slatioara, Badoi Margareta si Geanta Constantin, iar premiul special i-a fost inmânat lui Paulian Bulicescu.
Un nou juriu s-a format pentru o alta categorie de concurs, si anume un concurs de recitare poezie religioasa, juriu format din: preotii Constantin Manescu si Petre Veteleanu, Valentin Smedescu, coordonatorul Bibliotecii Judetene Antim Ivireanul, profesorul Mihai Lucian Marin, Claudia Militam, Lidia Dobre. in cadrul acestui concurs au participat 16 persoane, de la elevi in clasa a II a, pâna la persoane de vârsta a doua. Locul I i-a revenit lui Capraru Leonardo si lui Berbecel Nadis, locul II Elenei Popescu si stefaniei Pavel, iar pe locul III s-au clasat Tabacu Elena Daniela si Enescu Ioana.
Premiile au contat atât in bani, cât si in carti si diplome, printre sponsori numerându-se: Fundatia Inima pentru Inima, Editura Lumina din lumina, Lidia Dobre,, Dumitru Draghicescu si Damila.
Un alt moment de relaxare si bucurie l-a reprezentat programul artistic de interpretare de fabule ale lui Vasile Militaru, urmat de dansuri populare ale copiilor talentati ai Ocnelor Mari, intreaga zi fiind un adevarat succes, succes ce l-au resimtit atât organizatorii, premiantii si publicul, cât si invitatii din strainatate: Lidia Dobre din Moldova si scriitorii Maria si Leon Briedis. Totul s-a incheiat la Salina Ocnele Mari, iar fiecare invitat a primit ca amintire un cubulet de sare, frumos ambalat in tricolorul românesc.

Andra Jianu
Curierul de Ramnic

 

Ingrijorati pentru Romania!

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
http://www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro

12 iulie 2012  

INGRIJORATI PENTRU ROMANIA!
Limitam editia de astazi la un comentariu privind evenimentele politice ingrijoratoare care au loc in Romania in zilele acestea. AFR a fost, este si intentioneaza sa ramina o organizatie apolitica, neafiliata cu nici un partid politic sau miscare politica din Romania. Situatia politica curenta din Romania, insa, ne ingrijoreaza si credem ca avem obligatia sa ne exprimam si noi punctul de vedere. O facem cu multa responsabilitate si respectul cuvenit tuturor. Nu luam partea nici unui partid politic si nu promovam o agenda politica oarecare. De fapt, AFR e constituita din personalitati si membrii cu opinii politice diverse, dar ceea ce ne uneste pe toti sunt valorile si necesitatea promovari lor in spatiul public, inclusiv in viata politica a tarii. Promovam a gama larga de valori, printre ele si integritatea si valorile democratiei. Integritatea in viata personala, de familie, publica si mai ales in viata politica a tarii. Pledam, peste tot unde avem oportunitatea, cauza integritatii, a libertatii, si a responsabilitatii individuale si colective. Evenimentele politice care se petrec in Romania nu ne sunt indiferente ci ne preocupa. Iar cele care s-au petrecut in doar ultimele saptamini ne ingrijoreaza.

In primul rind ne ingrijoreaza subminarea democratiei si a statului de drept in Romania. Ne ingrijoreaza oportunismul politic din Romania. De citeva luni observam oportunisti la pinda asteptind oportunitatea propice pentru a ajunge ei in fata, acuzind pe cei dinaintea lor de lipsa de integritate, afirmind ca ei insisi sunt integri, si crezind ca ei vor putea face o treaba mai buna ca cei pe care doresc sa-i inlocuiasca. Nu este exclus a fi capabili a face o treaba mai buna. Dar ne ingrijoreaza derogarea aparent intentionata, persistenta si agresiva de la legile fundamentale ale tarii. Lipsa de rabdare cu procesul politic si constitutional al tarii si lipsa de respect fate de ele. Stabilirea in Romania a unui precedent ingrijorator – abuzul puterii legislative cu scopuri izvorite, cel putin in aparenta, nu din preocuparea pentru binele tarii ci pentru atingerea unor scopuri exclusiv partinice.

Ne ingrijoreaza lipsa de integritate morala a liderilor politici ai Romaniei. Suntem ingrijorati sa auzim ca multi romani  (…)  si-au plagiat teza de doctorat si mint in   (…).

Suntem alarmati cind un partid mare din Romania, PDL, il desemneaza ca si presedinte al ei pe dl Vasile Blaga, un politician care vreme de multi ani a promovat legiferarea prostitutiei in Romania.

Suntem surprinsi si alarmati ca partidele politice din Romania au in fruntea lor astfel de personalitati lipsite de valorile cele mai esentiale – moralitatea si integritatea. Ne intrebam ca cetateni si parinti: oare pot domnii Ponta si Blaga fi modele pentru copiii nostri? Pentru generatia tinara a Romaniei? Pentru generatia de miine? Pot copiii nostri sa aspire sa fie ca ei? Raspunsul este de trei ori categoric: nu, nu si nu!

Suntem ingrijorati pentru ca in doar ultimele saptamini imaginea si reputatia Romaniei in comunitatea internationala a fost din nou murdarita asa cum nu a mai fost de multi ani. Comunitatea Europeana, Consiliul Europei si America de Nord isi exprima mereu ingrijorarea fata de asaltul impotriva statului de drept din Romania.

[Nota AFR: Recomandam, pe tema asta, un articol publicat marti de Associated Press: http://hosted.ap.org/dynamic/stories/E/EU_EU_ROMANIA?SITE=AP]

Este rusinos pentru tara cind Primul Minstru este citat pentru discutii cu inaltele foruri europene privind atentatele la valorile constitutionale ale tarii. Ne asemuim, parese, mai mult cu o tara din Lumea a Treia decit cu una europeana, si mai ales una din Uniunea Europeana.

Luna trecuta un putsch similar a avut loc in Paraguay, ruralul stat din inima Americii de Sud, unde majoritatea conservatoare din parlament (Partidul Colorado) a suspendat din functie pe presedintele tarii (de orientare de stinga). [http://www.theaustralian.com.au/news/world/paraguay-president-fernando-lugos-downfall/story-e6frg6ux-1226422860590]   Brazilia, Chile si alte tari din America de Sud au reactionat prompt si si-au retras ambasadorii. Putsch-uri de genul acesta nu mai apartin lumii civilizate, si mai ales Europei postcomuniste.

In zilele acestea ne asemuim cu situatia din Ungaria vecina care acum un an era acuzata de subminarea democratiei ungare de catre Guvernul conservator al Primului Ministru Orban. Numai ca in Romania se pare ca e si mai rau, schimbarile de fond radicale petrecindu-se la viteza luminii fara ca societatea civila sa aibe multe de spus, fara a i se ingadui sa reflecteze asupra schimbarilor care se petrec, si fara a da oportunitatea forurilor competente, printre ele Curtea Constitutionala, sa se pronunte asupra schimbarilor radicale. Parca totul se petrece in conformitate cu un scenariu intocmit in prealabil.

Suntem deasemenea ingrijorati de pozitiile parlamentarilor crestini. In Parlamentul Romaniei sunt multi parlamentari care se declara aderenti ai valorilor crestine. Ne exprimam dorinta si nadejdea ca in aceste saptamini decisive pentru directia constitutionala si ca stat de drept a Romaniei, ei vor adopta si promova pozitii de inspiratie crestina, in primul rind integritatea si loialitate fata de integritate si nu fata de partidele politice din care fac parte.

Unde ne pozitionam noi, cei de la AFR? Credem ca pozitia noastra este previzibila pentru toti: in votul crucial care va avea loc pe 29 iulie, crestinii Romaniei sunt indemnati sa voteze pentru integritate si promovarea integritatii si a onestitatii in viata publica si politica a tarii. Pentru democratie. Pentru o Romanie a unui stat de drept. Pentru respect fata de Constitutia si Legile Romaniei. Pentru respingerea oportunismului, a minciunii si a deceptiei. Sa respinga obiectul celor care si-au folosit puterea pentru a submina democratia romana si incearca prin votul din 29 iulie sa-si legitimeze actiunile si obiectivele pe care noi le socotim ca fiind ilegale. Nu este un lucru de apucat a ataca independenta Curtii Constitutionale, statul de drept, ori de a suspenda Presedintele tarii.

ZI DE POST SI RUGACIUNE PENTRU ROMANIA
AFR ia in serios criza valorilor din Romania. La nivel practic, am hotarit sa facem o invitatie tuturor crestinilor si oamenilor de buna credinta din Romania, la nivel individual nu confesional, la o zi de post si rugaciune pentru Romania pe 19 iulie, adica cu 10 zile inainte de votul din 29 iulie. In aceste zile tulburi pentru Romania, cind firescul din noi se manifesta mai influent decit ratiunea, credem ca o zi de reculegere prin rugaciune si post ar fi bine venita. O zi in care sa ne concentram rugaciunile asupra unui scop comun – bunastarea spirituala si morala a Romaniei. Rugacini ca Dumnezeu sa indrepte clasa politica din Romania spre integritate si alipire de valorile crestine. Sa inlocuiasca policienii lipsiti de integritate cu parlamentari loiali ei. Pentru promovarea in forurile de conducere a Romaniei a unei generatii noi de parlamentari si politicieni, o generatie morala, integra, care pune loialitatea fata de aceste principii fundamentale inaintea loialitatii fata de partidele politice din care fac parte. Romanii si familia romana sunt infometate dupa moralitate si integritate in forurile de conducere a tarii.

Aici gasim potrivite cuvintele inspirative ale Profetului Ieremia, in Capitolul 29, prin gura caruia Dumnezeu ne spune ca avem responsabilitatea sa ne rugam pentru tara in care traim.

“7. Cautati binele tarii in care v-am dus robi si rugati-va Domnului pentru ea, ca de propasirea ei atarna si fericirea voastra! 8. Pentru ca asa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Sa nu va lasati amagiti de proorocii vostri si de ghicitorii vostri care sunt in mijlocul vostru, si sa nu ascultati visele voastre, pe care le veti visa, 9. Caci va proorocesc minciuna si Eu nu i-am trimis, zice Domnul!

Bunastarea noastra depinde de bunastarea Romaniei. In Romania nu suntem robi ci oameni liberi. Cu atit mai mult, deci, avem obligatia sa ne rugam lui Dumnezeu pentru ea.

Unii dintre membrii si simpatizantii AFR deja ne-au informat ca vor tine pe 19 iulie o zi de post si rugaciune pentru tara. Am dori sa stim ca si unii dintre dtra vor face la fel. Va rugam sa ne scrieti.

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  

Apreciem foarte mult fiecare semnatura data Declaratiei de la Timisoara. Cum spuneam saptaminile trecute, dorim sa ajungem la 10.000 de semnaturi pina la a doua aniversare a Declaratiei care va avea loc pe 21 august. Atunci se vor implini 2 ani de la lansarea ei cind a fost data si prima semnatura. Pe 24 iunie a fost data semnatura 9.000 si de atunci am trecut de 9.100. Deci mai avem nevoie de mai putin de 900 de semnaturi pentru a atinge numarul magic de 10.000. Va rugam deci, semnati! Declaratia proclama si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central si libertatii religioase.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

 
Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

SEMNATI PETITIA DE SOLIDARITATE CU CRESTINII DIN NIGERIA!
Weekendul trecut 58 de crestini au fost masacrati in Nigeria. http://www.christiantoday.com/article/attacks.on.christian.villages.kill.dozens.in.nigeria/30232.htm Cu doua saptamini in urma am anuntat o petitie de solidaritate cu crestinii de acolo. V-am rugat sa o semnati. De atunci s-au strins peste 700 de semnaturi la nivel european, dintre care poate mai mult de jumatate au fost date de d-tra. Ati dat curs rugamintii noastre si va multumim. Foarte mult. Felicitari! Va rugam continuati sa semnati petitia. Auzim sau citim des despre masacrele extremistilor islamici impotriva crestinilor din Nigeria. Mai in fiecare saptamina o biserica este bombardata, crestinii sunt atacati si masacrati in biserici, in locasurile de inchinaciune, sau in procesiunile religioase publice. Miscat de aceste evenimente tragice, europarlamentarul italian crestin Mario Mauro, a lansat, pe 22 iunie, o petitie de solidaritate cu crestinii Nigeriei. Ne-a fost transmisa si noua si am fost invitati sa o promovam in Romania. Dragi crestini romani – va rugam semnati petitia cu miile. Se merita. Des ni se cere sa semnam petitii, dar unele au o prioritate si seriozitate mai mare ca altele. Asta este una dintre ele. Semnaturile se pot da foarte usor intrind pe linkul alaturat: http://www.gopetition.com/petitions/we-defend-the-christians-in-nigeria.html

DIN PARTEA DLUI MARIO MAURO: Marti am primit o nota de multumire si apreciere din partea dlui Mario Mauro pentru semnaturile care le-ati dat. Suntem mindri de dtra! Entuziasmul cu care ati semnat petitia i-a atras atentia. Ne alaturam si noi aprecierilor dinsului si va incurajam sa continuati sa semnati. Redam in original mesajul dlui Mauro:

A message for the Alliance of Romanian Families by Mario Mauro: My dear friends in Romania, I cannot begin to express to you the full extent of my gratitude for your support for my petition of solidarity with the Christians in Nigeria.  Your response has been truly overwhelming; Romania is well represented by all of your signatures, and those of you who have left comments demonstrate an untiring passion for human rights and religious liberties that is so important in these times. Any attack on human life is a grave violation of nature and the dignity of the human person.  The attacks we are seeing in Nigeria are all the more lamentable because they arise out of intolerance for religious differences – certain people have decided that those differences are more important than the dignity of the life and the choice of the individual.  We cannot simply watch in silence, because our silence merely condones these acts.  I am so grateful to all of you who have in any way supported this cause, especially those of you who have signed the petition.  Please continue to pass it on, as we must be ever persistent in our efforts. In humility and gratitude, Mario Mauro

VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

 
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania
http://www.alianta-familiilor.ro

Plagiatul, un stil si o regula de viata!

                          ROMÂNIA, AI NEVOIE DE DUMNEZEU!

Ce  parere avem de fapt despre ceea ce tot auzim de câteva luni? Despre  plagiat si “judecata” Parlamentului sau a Curtii Constitutionale. Sau despre atitudinea Presedintelui care judeca, practic, cum il taie capul?

Câti dintre cei care ar vota intr-un fel sau altul, ar face-o in cunostinta de cauza?  Dar avem acces la  cântarul care sa cântareasca si sa nuanteze divergentele celor mari? Pe undeva, e o chestiune de orgoliu, de departajare intre  oameni, ca valoare, ori, pentru cei multi chestiunea este lipsita de-un interes major, fiind neproductiva, mai ales in conjunctura politico-economica de azi. Cei mai  multi si-au stabilit apriori un punct de vedere, general, un atasament fata de un om,  sau o grupare de oameni sau  de-un partid, o simpatie fata de ceva sau cineva, si, pe de alta parte, o ura apriga fata de partea opusa celei pe care o sustin aproape neconditionat.

Din frageda lor copilarie, copiii  incep sa invete sa imite si sa plagieze. Nici nu s-ar putea altfel, pentru majoritatea dintre oameni e greu de presupus ca s-ar incadra cumva la  exceptii de la aceasta regula nescrisa. Insa, cu cât crestem mai mult, imitarea si plagierea  nu dispare din viata noastra, dimpotriva, se adânceste tot mai mult, se diversifica si capata nu doar nuante noi ci trebuie sa fii inspirat sau foarte documentat sa observi a cine aduce acum artistul nostru, supus analizei sau oprobiului public.  Putem lua orice domeniu al culturii, al artei, si vom constata ca aceste deziderate se regasesc pe toate treptele societatii.  Si, contrar la ce ne-am astepta, cu cât ajungem la vârful  exponentilor de breasla, cu atât suntem pusi in fata unor asa zise surprize, de proportii, pe masura!

De la pictura naiva si aceea  contemplativa a naturii, lasate de Dumnezeu sau a realizarilor omenesti,  spre cele mai sofistificate sau mai abstracte, artistul trece printr-un proces de imitare si prelucrare personala.  Sau, daca am vorbi de sculptura, incepând cu modelarea plastelinei, pâna la cioplirea anevoie in masive de piatra, si l-am descoperi pe David al lui Michelangelo, nu e vorba de altceva, decât de ceea ce e valabil pentru toti artistii.

Cu actorii se intâmpla la fel, ei observa comportamentul altora, pe care il imita sau il persifleaza, sau, pur si simplu isi imagineaza un comportament adecvat pentru personajul caruia doresc sa-i dea viata.

Ce sa mai vorbim despre cei care scriu, despre ziaristi si scriitori? Inceputurile fiecaruia dintre ei  sunt inspirate (mai mult sau mai putin) de scrierile si invataturile unuia sau ale altuia. Nimeni nu a scapat de a fi influentat si de altii. Asta ne aminteste de cuvântul “epigon” (imita mijloacele specifice de expresie ale unui scriitor).

Când il citisem pe Lucian Blaga, in poezie, de la un capat la altul, aprofundat, aveam o gândire epigonica a la Blaga, iar când un viitor poet, aflat la inceputurile sale  poetice,  a citit o poezie personala, imediat am simtit ca universul poetului de la Lancram l-a inspirat nepermis de mult. Iar in pauza de masa i-am spus-o fara echivoc: “Poezia citita de tine mi-a amintit de poemul   “Dati-mi un trup, voi muntilor”.  Inchipuindu-si ca sunt “cineva” mi-a raspuns surâzând, docil: “As vrea sa mai vorbim”, insa nu l-am mai intâlnit niciodata. Cu timpul, a devenit un poet autentic, seva inspirarii devenind mai greu de aflat (sporind mult originalitatea sa), cel putin pentru mine (poetul de care vorbesc are un nume comun, Ion Muresan,  si este  de prin zona Clujului sau, mai probabil, Bistrita).

Imi trece prin cap o mica intrebare-concluzie: Ce e de fapt “doctoratul”?  Sa zicem in drept. Va intreb, ce credeti? Candidatul la doctorat va scrie o lucrare care sa aduca o noutate in interpretare sau o “licenta” personala in intelegerea dezideratelor de “drept” care sa duca cu un pas mai mic sau mai mare inspre realizarea mai usoara a ceea ce inseamna si cuprinde  conceptul de “drept”.

Se  presupune (gresit) ca un candidat la “doctorat” cunoaste “tot” ce s-a scris despre subiectu lpentru  care el doreste sa obtina titlul de doctor.  Intelegem, nu-i asa, ca e o mare exagerare sa ne inchipuim ca e o treaba la indemâna multor oameni din breasla respectiva sa ridice pretentii de doctorat! Intr-un timp normal nu aveau dreptul sa candideze decât absolventii de facultate exceptionali, cu note maxime in toti anii, cunoscatori a cel putin unei limbi straine. Ca sa nu mai vorbim ca implica si o cultura generala solida.

Din motive de a incerca elucidarea, in parte, a contrverselor la aparitia doctoratelor ca si ciupercile dupa ploaie, aduc in discutie lucrarile de doctorat ale Elenei Udrea sau Ion Olteanu (vicepresedinte a Camerei Deputatilor, mâna drapta a Robertei Anastase, ca presedinte a Camerei Deputatilor, care a introdus ca regula neadevarul cras la numaratoarea voturilor). Elena Udrea s-a scos repede (crede ea) de sub incidenta plagiatului scriind pe blog ca la lucrarea ei au scris mai multi colegi (doctorat de “experta in Armata” -, asa  cum sunt si cei care  primisera grade  militare ca recompensa  a inregimentarii lor  in oastea lui Basescu, ca si colonelul Robert Turceascu,  platit regeste,  ca si  confratele sau,  apaticul, Ion Cristoiu, de  catre patron,  mogulul George Paunescu).
Sau Emil Boc, ori Victor Ponta. Primul, un exponent exceptional al limbajului de lemn – ceea ce evident nu prea da bine cu “dreptul”, dar pentru dânsul e ok.  Al doilea, inteleg ca s-a atasat de o lucrare mai ampla, careia i-a adus un spor de lumina, prin intelepciunea si inteligenta personala, o mica lumina  si  un mic  pas inainte, lumina pe care denigratorii sai politici o improasca cu noroi din toate partile si din toate tarile, de pe unde apuca fiecare a da.

Marele filozof si editor Gabriel Liiceanu,  nu e nici domnia sa scutit de suspiciuni (indreptatite) de plagiat. A luat din Constantin Noica cum iei o bucata dintr-o pâine, o bucata maricica, si a mâncat pe saturate. Noica,  mare filozof si gânditor, consacrat de timpuriu, renegat de regimul comunist si marginalizat, nepublicat, pus la index, din deportarea apriga in care se gasea  isi vede ideile sale  geniale ca apar sub numele conspirativ “Liiceanu”. Cum este normal pentru oamenii mari, nu s-a simtit ofensat, dimpotriva, s-a simtit onorat ca opera-i este publicata, chiar si  partial, sub pseudonimul “Gabriel Liiceanu”. Insa   Liiceanu si-a luat doctoratul, dupa cum aflam din Cotidianul online (coincidenta?!), luînd o licenta de tratare a unei chestiuni filozofice care îi apartine maestrului Noica (Alt “dottore” pro-Basescu are probleme cu teza de doctorat: Liiceanu l-a plagiat pe Noica sau i-a furat textul despre “Nostos”).

La noi e adevarat proverbul “Hotul striga hotul!”  si unul mai nou: “Plagiatorii, striga: Plagiat!

Nu vorbim doar de oamenii  de rând (dar care au titlu de doctori intr-un domeniu sau in altul), ci vedem ca aceasta stare e discutabila si la cei mai mari dintre cei foarte mari. Cum e cazul lui  Liiceanu,  un profund gânditor,  un om de mare calibru, dar care e orbit  acum   de idei preconcepute, stare in care se afla multi oameni. Dar, practic, sunt de parere ca nu-i scade cu nimic valoarea intrinsec? a omului de cultur?  prin mutarea in curtea sa a unor concepte filozofice care nu-i apartin, ca licente personale. Pe ce ma bazez? Ce e omul se stie mai de demult. Nu e nimic nou sub soare!

*

Judecarea generala a unor controverse, a lamurit-o pentru intreaga omenire, Isus Hristos, care ne-a invatat cum trebuie sa gândim si sa judecam faptele.

Isus a spus sa dea cu piatra doar acela care este fara pacat. Toti acuzatorii  au plecat, nimeni nu a aruncat cu piatra in femeia prinsa in preacurvie (nemai vorbind ca ei, judecatorii, nici nu au mai pus problema ‘lor”, a barbatilor, prinsi alaturi de vinovata, vinovati).
Isus Hristos, modest, si smerit cu inima, a zis “Invatati de la Mine!” El a mai zis ca face tot ce a vazut pe Tatal facând. El nu a facut nimic de la El, personal. A indeplinit mandatul primit de la Tatal, a facut ce L-a vazut pe Tatal ca face. Isus nu s-a mândrit ca e original, fiind. El a zis ca  toata slava si gloria cu care trebuia sa fie onorat, sa se  indrepte spre Tatal.

Creatorul ne-a creat pe toti, in mod desavârsit, dupa placerea si voia Sa atotputernica. Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. (Romani, 11.36)

Dumnezeu spune omului: Ce ai tu ca sa nu fi primit? Tot ce este si are el, omul,  l-a primit la crearea sa de catre Dumnezeu (la nastere). Toate abilitatile cu care adesea incercam si ne laudam, nu sunt altceva decât talantii primiti de la Dumnezeul nostru. Noua nu ne ramâne decât sa-i punem in negot, lucrând pentru binele aproapelui nostru, nu pentru a-l denigra si a-l injosi si a-i reprosa câte si mai câte.

Cu totii plagiem,  intr-un fel sau altul, Creatia si Creatorul, sau pe semenii nostri. Ne inchipuim ca Dumnezeu nu se supara atunci când  folosim expresii din Sfânta Scriptura si adeseori nici nu mai folosim ghilimelele, caci sunt  invataturi din scrierile Tatalui nostru. Vina noastra e  imensa insa atunci cînd citam trunchiat sau îi punem în cont ceea ce nu e in concordanta cu ceea ce  a spus,  a gândit sau este de fapt  El.

Toata slava si multumirea, sa-I fie aduse Lui, din gura si condeiele noastre, Marelui nostru Dumnezeu si Mântuitor! Amin.

*

Doua modele sau idei ale unor oameni celebri

Nicolae Iorga, cel care a fost unul dintre cei mai mari oameni pe care i-a dat poporul român, a scris el insusi peste 25.000 de titluri de articole si lucrari, a strâns numeroase proverbe (peste 2.000) dintre care câteva sute  îi apartin.

O cugetare a savantului, zice asa: Daca ai inteles bine o carte pe care ai citit-o, mai ca meritai s-o scrii tu insuti!

Imparatul Solomon, fiul nu mai putin legendarului imparat David, a avut el insusi  peste 3.000 de proverbe despre intelepciune si care duc la intelepciune.  Tatal sau, David, om viteaz si iscusit, i-a lasat ca mostenire tara Israel, prospera, si cu cele necesare (planul si parte importanta din materialele necesare) construirii unui Templu de inchinare lui Dumnezeu, Creatorul.
Ce a facut Solomon? Cum a procedat când a judecat  poporul? Inca de la inceputul domniei sale, Dumnezeu i s-a aratat intr-un vis si i-a spus sa ceara, ce ar dori sa-i dea Dumnezeu? Solomon, constient de marea raspundere pe care o are in fruntea poporului, a cerut de la Dumnezeu Intelepciune. Si, cererea a fost placuta Domnului, si i-a dat intelepciune, cum nu mai primise nici un alt om. Apoi, aflam ca Solomon il iubea pe Dumnezeu. El si-a iubit si tatal, pe David, i-a continuat munca si testamentul, a construit un Templu in care sa se inchine oamenii lui Dumnezeu. El a fost in fruntea poporului la inchinare. Solomon se temea de Dumnezeu (asta e inceputul intelepciunii, ferica de Domnul). Ori azi, oamenii, nu mai au frica de Domnul. Vor sa placa oamenilor, nu lui Dumnezeu. Solomon a ascultat de Dumnezeu, s-a increzut in El, in intelepciunea lui Dumnezeu si a judecat dupa dreptate si adevar.

*

Câteva concluzii care se impun
1) Cine raspunde si cine are competenta academica  de acordare a dreptului legitim de infiintare a unor Comisii, abilitate, de a  cerceta, a analiza si a acorda doctoratele (titlul de “doctor in ….” )?
2)Examenul de admitere la doctorate trebuie sa se constituie in filtre eficiente, de cultura generala si de specialitate, obstacol  necesar  in drumul candidatilor la doctorate.
3) Candidatii trebuie sa posede mare probitate profesionala, etica si morala.
4) Raspunderea pentru un titlu de “doctor” revine, intr-un demers obiectiv, Comisiei care a  analizat   si l-a acordat (nu titularului).

ROMANIA AI NEVOIE DE DUMNEZEU!

România, ai nevoie de Dumnezeu!

Plagiatul, un stil si o regulă de viată!

Ce  părere avem de fapt despre ceea ce tot auzim de câteva luni? Despre  plagiat si “judecata” Parlamentului sau a Curtii Constitutionale. Sau despre atitudinea Presedintelui care judeca, practic, cum il taie capul?

Câti dintre cei care ar vota intr-un fel sau altul, ar face-o in cunostintă de cauză? Continue reading “România, ai nevoie de Dumnezeu!”

Să spunem, dar si fără cuvinte!

    Rodica Botan

Un profesor universitar călătorea cu un avion al Companiei “American Airline”,…nu mă intrebati numele său sau la ce universitate preda – că n-am retinut aceste detalii. Pe scaunul din fată a venit si s-a asezat un tip obraznic, gălăgios si pe deasupra si băut. Nu stiu dacă asta era ordinea lucrurilor. Uneori băutura este cea care face omul obraznic si gălăgios…sau, la băutura isi pierde doar controlul si lasă afară ce-i inăuntru…Oricum, nu asta este important pentru intâmplarea pe care am sa v-o povestesc. Continue reading “Să spunem, dar si fără cuvinte!”

FESTIVALUL DE DANS AMERICAN – 2012

 

Dansul este un poem în care fiecare miscare este un cuvânt.”                                                                               – Mata Hari

 

Îmi place dansul! Cine nu simte muzica îl crede nebun pe cel ce danseaza!, spunea, pe drept, cineva.

Dansul este miscarea gratioasa a omului, a lumii care îl înconjoara, a cosmosului. Totul din jurul nostru danseaza si noi toti ne miscam dansând, constient sau inconstient, unii mai frumos, altii mai urât, unii mai gratios, altii mai dizgratios. Miscarea este cea care se revolta contra starii de repaus. Corpurile care danseaza pierd pentru câteva clipe echilibrul, în cautarea lui fiind. Corpul dansatorului consuma combustibilul interior – al sufletului – si pe cel exterior – al trupului -, invocând permanent dezechilibrul prin sarituri, aruncari si coliziuni si tinzând spre atingerea clipei de echilibru prin gratie. O mica – mare nebunie frumoasa, as spune eu! La fel ca în orice arta, la fel ca în arta iubirii, fluidul din suflete curge continuu cautându-si zagazul…

A început Festivalul de dans modern – ADF 2012.

În data de 16 iunie a.c. am vizionat la Centrul Artelor Performante din Durham,  spectacolul Companiei Stephen Petronio, constituita dintr-o trupa de dansatori superbi, cu o muzica uluitor de frumoasa a compozitorului Nick Cave (Edward Nicholas “Nick” Pestera nascut în 1957, muzician Australian, scriitor actor, compozitor) – si beneficiind de arta vizuala, spectacolul intitulat UNDERLAND.

Coregraful Stephen Petronio a creat initial spectacolul în 2003 pentru Sydney Dance Company la cererea acesteia, pe textele muzicale ale australianului Nick Cave, având de pe atunci credinta ca va fi „un proiect de vis” pentru el. Mai târziu, datorita talentului afirmat si vointei sale, spectacolul a trecut sub patronajul propriu al Companiei  Stephen Petronio.

Stephen Petronio – directorul artistic al acestei companii –  s-a nascut în New Jersey, a început dansul în 1974, a devenit prim dansator si astazi se poate mândri cu o frumoasa cariera de peste 25 de ani. Purtatorul numeroaselor premii este laudat în lumea întreaga pentru coregrafia sa provocatoare, miscarea – atletismul si coliziunea dansatorilor -, muzica superba pe care o foloseste si artele vizuale.

În cele 60 de minute de suspans, pe un fundal pe care se deruleaza un film plin de simboluri, pe o muzica cu ritmuri diferite, placuta auzului, cu dansatori talentati, costumati sugestiv, s-a derulat spectacolul fascinant. Acest „Underland” poate fi asemuit subconstientului nostru, partea ascunsa a creierului si, în acelasi timp, partea care ne influenteaza în mod decisiv pe tot parcursul vietii. În el se duce lupta între bine si rau, el capteaza în permanenta informatiile din jurul nostru, emotiile, senzatiile, imaginile, sunetele si gusturile, pentru ca apoi, ele sa fie clasate si organizate. Programarea lui pozitiva poate sa faca adevarate minuni, deoarece el pune la munca constientul, vointa noastra, rationamentul nostru.

Dansatorii încep primul dans în momentul în care pe fundal, becul care lumineaza întunericul explodeaza în mii de fragmente, care în final se vor recompune; apoi alt dans în care paharul se sparge în mii de bucati, precum miliardele de celule din creierul omului. Urmatorul dans se desfasoara pe fundalul unui cer la început cu un nor alb, stralucitor, bine definit si care se împrastie, devine întunecat, ia forma unei tornade, ca în final sa revina la forma lui initiala, recapatând-si echilibrul pierdut. Într-o viziune filozofica s-ar putea gândi la acea zona de ordine fractala existenta între haosul necontrolabil si ordinea excesiva a lui Euclid, fractalul fiind o figura geometrica sau un obiect ale carui parti au forma sau structura întregului, la o scara diferita si putând fi usor deformate. Cred ca aceasta a fost ideea coregrafului si a realizatorului artei vizuale – Ken Tabachnick, precum si a directorului tehnic Joe Doran.

Luna –stapâna noptii – apare si ea sub diferitele ei forme: luna noua, în crestere – favorabila în plan sentimental si care îi aduce aminte Luminii ca are nevoie de întuneric pentru a exista si a straluci, moment în care fluxul ajunge la maxim si sensibilitatea tuturor organismele vii este amplificata; ea va amplifica starile negative, acesta fiind si motivul pentru care este interzis a se face dragoste în perioada de influenta nefasta a Lunii Pline. Întrucât cuplurile par a nu respecta aceasta interdictie, se confrunta cu probleme si tensiuni, exprimate sugestiv prin dans, si în sfârsit – faza de  descrestere, revenire la luna noua. Focul este cel care mistuie sufletele, el se extinde, se manifesta prin dorinte perverse, dar inconstientul se orienteaza spre obtinerea din nou a echilibrului, omul scapa de tentatiile negative ale dragostei perverse, a banului pervers, atotcuceritor. Si din nou fragmentele împrastiate ale luminii se recompun, acel bec va lumina întunericul UNDERLAND-ului, totul recapatându-si echilibrul pierdut si dorit.

În spatiul coregrafic dansatorii au executat minunate sarituri si piruete, împrastiind, printre lumini, forta umana – fizica si spirituala. Am simtit ca au fost clipe în care dansatorii pierdeau granita fiintei lor, când se contopeau pentru o clipa cu Cosmosul.

Dansatorii, muzica expresiva, arta vizuala si costumatia inspirata, toate au creat un ansamblu modern plin de sensibilitate si profund  înteles.

Felicitari Companiei Stephen Petronio! Felicitari organizatorilor acestui Festival – Directorului ADF – Jodee Nimerichter!

Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord

 

 

PROSTII”, DE LIVIU REBREANU…!!!

…Românii (ma refer la acea parte, tot mai rarefiata, a românilor care nu dorm, înca, de-a-mpicioarelea!) „ascultatori”, azi, de Traian Basesc’, la conferinta de presa, în care (în linii mari) „el jefe”/the Boss of Romania” ”deplângea” (cu lacrimi de ciuda, rau… „perdeluite”!) faptul ca Victor Ponta-premierul României „l-a lasat acasa” (tocmai pe EL, „el presidente”/el caudillo”: EL, si nu alt muritor, ar fi trebuit sa fie la sedinta Consiliului European de la Bruxelles, de azi, 28 iunie 2012 – iar nu „mister” Ponta-Naum…), ar fi trebuit sa simta, TOTI, aceleasi lucruri jalnice, precum personajul lui Liviu Rebreanu, Nicolae Tabara (dimpreuna cu feciorul sau si…o baba „de ocazie”), din povestirea „Prostii”, când conductorul trenului (tren pe care ei, taranii „prosti”, s-au sculat, de cu noapte – „noapte de pacura”, sa …NU-l prinda!) le striga , cu o aroganta triumfatoare: „ -Sa va sculati mai devreme, putregaiule, si sa nu mocositi, fire-ati ai dracului sa fiti, racni conductorul, disparând într-un vagon”.

NU l-au prins trenul nu pentru ca n-au avut maxima grija si bunavointa, ci pentru ca el, conductorul, CARE NU (MAI) ERA TARAN, CI…STAPÂNUL „TAINEI” TRENULUI „MISTICO-URBANO-DEMONIC” – l-a îmbrâncit, „pe scari la vale” („îl înhata de dupa cap, îi trânti un pumn în ceafa si-l îmbrânci pe scari la vale”), pe „prostul” de taran, neobisnuit cu/neadaptat la violenta demonica a orasului „cu bondoci” („Conductorul striga si zâmbea multumit în sine ca a spus o gluma minunata. CÂND SI CÂND, ARUNCA PRIVIRI PLINE DE ÎNTELES UNUI DOMN BONDOC, CARE SE UITA LA DÂNSUL SI-L ASCULTA CU UN SURÂS DE ADMIRATIE PE BUZE…): „Nicolae Tabara se pravali gramada cu obrazul în prundis si sângele îl prididi pe gura si pe nas. Si asa ramase un dram de vreme, neclintit ca un mort. Creierii îi vuiau, iar sufletul îi sângera si-l durea mai strasnic ca ranile fetei”.

Dar acest taran, Nicolae Tabara, macar reactioneaza verbal si „în Duh”, fata de mârlania orasenilor-bondoci, „destepto-smecheri”: „Apoi se ridica încetinel, clatinându-se pe picioare, îsi sterse sângele cu poala camasii si arunca o privire muta în urma trenului, care se pierdea în ceata zorilor. Un val amar de vorbe îi rasari în suflet, dar buzele lui crâmpotite de-abia  putura rosti oftând:
— Nu v-ajute Dumnezeu sfântul!”
Din pacate, taranul român, Nicolae Tabara, de la început de veac XX, dupa ce blestema…, se supune, definitiv (ca un Hristos învins!) – …se supune, parca, unei fatalitati de deasupra tuturor divinitatilor cerului (…si cerul îl sfideaza, imperial, parca, pe Tabara-taranul: „Din noianul negru de nouri, însa, soarele scaldat în sânge îsi înalta biruitor capul si împrosca în fetele drumetilor o beteala de raze purpurii…) – cu care fatalitate-realitate nu se poate lupta un om, un…român, mai ales: „Tabara îsi avânta povara în spinare si PORNI ÎNCET ÎNAINTE PE O CARARE SPINOASA, CU CAPUL PLECAT”.

…Da, ca niste „prosti” ar fi trebuit sa se simta românii (ramasi „treji”, cu constiintele!), atunci când Basescu, Golanul-SEF, „CONDUCTORUL” si „BONDOCUL-SEF”, le-a aruncat, azi, în fata…”prostia” lor, nestiinta întru ale ticalosiei europeano-masonice (noi, subsemnatul, am tot scris, am tot vestit, de …”ani buni”-TARE RAI ANI…dar cine s-a îngrijit sa asculte, fie si o vorba, spusa de un „NE-SEF”, de un „NE-GOLAN” al României? – …nimeni, fireste!) :

„<<As vrea sa mai stiti un lucru, agenda UE de astazi este mult mai subtila decît pare. Aduceti-va aminte ca, de mai bine de un an si jumatate, si probabil trebuie sa ma scuzati ca îmi arog acest drept de a sustine ca am fost unul dintre liderii UE care au spus ca solutia noastra pentru viitor este crearea STATELOR UNITE ALE EUROPEI. În mod subtil, documentul care se va discuta astazi si NU VA APAREA ÎN CONCLUZII este despre CEDARE DE SUVERANITATE. Este, de fapt, cel mai important subiect, care nu este parte a concluziilor. Sigur, el nu este asa intitulat, dar se va vorbi despre control bugetar, se va vorbi despre UNIFICAREA FISCALITATII, SE VA VORBI DESPRE PRIORITIZAREA LA NIVEL EUROPEAN A INVESTITIILOR, SE VA VORBI DE CRESTEREA AUTORITATII BANCII CENTRALE EUROPENE, DECI SUNTEM ÎN SFERA PE CARE ARTICOLUL 80 O ATRIBUIE INDISCUTABIL PRESEDINTELUI, ACEEA CARE VIZEAZA SUVERANITATEA>> (…)El a subliniat ca desi nu va aparea scris în documente subiectul legat de suveranitate, la Bruxelles se vor pune bazele discutiilor despre o mai puternica integrare. <<Practic, asta înseamna o mai puternica integrare a statelor. Este posibil sa se lanseze în discutie si posibilitatea alegerii directe de catre cetatenii europeni a unui lider al Uniunii. Sigur, discutiile sunt incipiente, dar este clar ca ideea unei integrari tot mai rapide, tot mai puternice, a unei integrari economice, fiscale, bugetare, bancare, politice, este în substratul acestei agende si trebuie sa ai experienta necesara sa o întelegi si sa o abordezi>>” – cf. Faclia, ziar independent de Cluj, pe http://www.ziarulfaclia.ro.
…De ce “agenda UE de astazi este mult mai subtila decît pare”…?! – si de ce nu va aparea, în Concluzii, problema “CEDARII DE SUVERANITATE”?Deh, mistere “adânci”, pentru …”prosti”! Pentru ca, de fapt, se anuntasera, înca din 2007, “binefacerile” SIGURE/CERTE (singurele…) pe care România le va avea, din partea UE/Statelor UNITE ale Europei (masonii n-au deloc imaginatie, ci doar o feroce tenacitate: USA, USE…!):
1-fiecare membru al UE (si membrii “sclavizato-jefuito-asasinati” din EST, în primul rând!), vor “ceda” (“de bunavoie si nesiliti de nimeni”!) 1% din PIB-ul lor, catre UE…;
2-si…tocmai ceea ce-i mira, pe unii, azi: “CEDAREA DE SUVERANITATE”, catre iudeo-masonerie!!!

…La Antena 3, azi dupa-amiaza, bortosul ziarist (versatil si…ofiter de securitate!), Bogdan Chireac, spunea: “NOI salutam aceasta cedare de suveranitate!” La fel zicea si liberalul Voicu, si ceilalti din studio…
Dar…CINE  sunteti “VOI”, cei care “salutati” tradarea de Neam, nerusinata, “pe fata”?!
Da, ÎNAFARA  UNUI REFERENDUM NATIONAL – orice “salutare” a lipsirii României de SUVERANITATE – ESTE TRADARE DE STAT SI DE ISTORIE A NEAMULUI ROMÂNESC!!!)
Caci, în definitiv, problema SUVERANITATII nu-i apartine unui ziarist sau unui politician, nici macar unui …Golan-SEF! Nu ziaristii, nu politicienii, nu Golanii-Sefi au varsat sânge, pentru SUVERANITATEA ROMÂNEASCA!!! – …ci mosii si stramosii lui…Nicolae Tabara!
Când erau principatele medio-evice valahe, lupta pentru mentinerea suveranitatii (si turcii ne-au lasat-o, dupa lupte cumplit de sângeroase, dar si prin onoarea respectarii tratatelor cu principii valahi! – ceea ce nu e cazul, cu pidosnicii iudeo-masoni atei, de la UE-ul de azi!) o asigurau voievozii-martiri, de tipul lui Mircea cel Batrân, Stefan cel Mare si Sfânt, Vlad Tepes…sustinuti de catre “oastea cea mare”, format din tarani…”prostii”!
…Si tot taranii-dorobanti au dobândit, cu pretul sângelui si-al vietii, SUVERANITATEA STATULUI UNIFICAT-ROMÂNIA, cea din 1877, prin miracolele de vitejie ale “prostilor”, de la Plevna! “Deosebit de semnificativ este faptul ca guvernul Statelor Unite, cu prilejul numirii noului lui reprezentantdiplomatic, declara ca STATELE UNITE RECUNOSC ÎN CHIPUL CEL MAI DEPLIN SUVERANITATEADESAVÂRSITA SI INDEPENDENTA A ROMÂNIEI , noul agent diplomatic fiind acreditat <<direct pe lânga suveranul României>> – cf. prof. Dragomir Laurentiu Marius, art. Diplomatia si problema recunoasterii internationale a independenteidepline a României, publicat în „Revista de stiinte politice. Revue des sciences politiques”, nr. 3 / 2004.
…Nu ne scoateti mortii din morminte, sa nu cumva sa intrati în locul lor, voi, toti, tradatorilor de Neam si Patrie! Ne vom trezi, prin Înalta Mila a Lui Hristos, înainte ca “smecherii”, din tara si dinafara, sa ne pacaleasca si desfiinteze! Si, atunci, va fi VAI DE… “VOI”!!!
A desfiinta România (de ieri, de azi, din veci spre veci!) – înseamna a-l nega pe IISUS HRISTOS!!!

…Voi, tradatorilor politicieni, de toate zdrentele si culorile (negre si vinete, “în mare”! – ca STEAGUL PIRATILOR!), tradatorilor ziaristi, lingai si santajisti si oportunisti, traficând pâna si cu cadavrul Mumei voastre…voi, tradatorilor prin somn si prin supunere oarba, animalica si tembela, veti plati, în fata Neamului (prin streang ieftin, de cânepa zdravana, de nadejde!) si-n fata Tronului Judecatii Dumnezeiesti (cu mult mai înfricosatoare, decât ne-ar ajuta imaginatia noastra, impotenta si schioapa!), pentru TACEREA VOASTRA VINOVATA, FATA CU SÂNGELE STRAMOSILOR VOSTRI, SÂNGE MARTIRIC, PE CARE-L SCUIPATI, CU NEPASAREA VOASTRA DE VIPERE, ORI DE MOLUSTE!!!
…”Nu veti scapa, nici în mormânt!”
  prof. dr. Adrian Botez