Viata – darul lui Dumnezeu

Andreia-Roxana BOTIS

Viata este darul exclusiv, al lui Dumenzeu, însa pe lânga viata, omul a mai fost înzestrat, cu darul vazului, auzului, mersului, etc. , iar pentru aceste daruri, fiecare dintre noi sa mutumim, Binefacatorului, Creatorului, Tatalui nostru Cel Ceresc. Porunca din Decalog, care face referire la cel mai de pret dar al lui Dumnezeu, este porunca a sasea: ,,Sa nu ucizi!”. Aceasta porunca, opreste crima sub toate aspectele ei: ucidere, sinucidere, avort si eutanasie.

Nimeni si nimic pe lumea aceasta, nu are dreptul sa ia viata cuiva, justificându-se pe urma, ca a facut-o din razbunare sau din alte motive. Persoana care a savârsit voia celui Rau, a reusit sa devina o persoana patata si nefericita, iar Dumnezeu îi va da plata cuvenita, asigurarea unui loc în infern. Doar Dumnezeu, are autoritatea asupra vietii fiecaruia si este în masura sa decida câte zile mai avem pe acest pamânt, întinat de pacate.Trebuie mereu sa ne rugam Tatalui, sa-I multumim pentru toate darurile, cu care am fost înzestrati si sa încercam pe cât posibil sa împlinim, voia Sa. Spun acest lucru deoarece omul a fost creat dupa Chipul lui Dumnezeu, fiind înzestrat cu: suflet, ratiune, sentiment si vointa, fiind chemat sa ajunga la asemanarea cu Dumnezeu, practicând virtutile si împlinind poruncile.

În viata de zi cu zi, fiecare om, are datoria sa se gândeasca la urmatorul aspect:  ,, Nu poate sa faca un pas fara Dumnezeu!”, iar de aceea  credinta, nu trebuie sa lipseasca din viata noastra,  ea este ,,Steaua conducatoare, a vietii trecatoare”.

Andreia-Roxana BOTIS clasa a XII-a,  Liceul ,,George Pop de Basesti” Ulmeni, Maramures (fragment din eseul realizat la olimpiada de religie, faza municipala, Baia Mare – 2012)

 

Cuiul

 

Tudor Arghezi – Cuiul

Într-o vreme la-nceput
Si-ntr-un leat nemaistiut,
Care, nu pot sa însemn,
Casele erau de lemn.
Si ulucile de scînduri,
Ca si azi, întinse rînduri,
Puse strîmb si cap la cap
Si proptite cu protap.
Dar zburau cu fiecare
Vînt mai tare,
Case, garduri si patule;
Si în timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai împrastiate
Si-ncepea din nou si iar
Truda muncii în zadar.
Ca sa scoli din clatinare
Iarasi doagele-n picioare
Si din nou sa le anini
Cu te miri ce radacini.Nazdravan, cum altul nu-i
Un baiat al nimanui
Nascoci, atunci, un cui.
Si l-a scos si aratat.
Cuiul nou o saptamîna
A umblat din mîna-n mîna.
A fost strîns si pipait,
pus pe limba, mirosit,
Nici-un om nu întelege
Cuiul teapan cum sa lege,
Fara funii si curele,
Scîndurile între ele.
Nazdravanul si golanul
Îl înfipse cu ciocanul.

Zice unul: “- Dragul meu,
Asa cui faceam si eu,
Poate chiar mai dichisit,
Însa, vezi, nu m-am gîndit.

(Trimisa de poetul  Liviu Jianu Florian)

Premiile Festivalului-Concurs International de Creatie Literara „Avangarda XXII” si ale Fundatiei Culturale „Georgeta si Mircea Cancicov”, Editia a XI – a, 2012

Sâmbata, 29 septembrie  2012, dupa o încarcatura emotionala aparte – realizata la casele memoriale „Nicu Enea, „George Bacovia” si mai ales la Catedrala „Înaltarea Domnului”, unde a avut loc colocviul „Poezia si rugaciunea la frontierele cunoasterii” -, scriitorii bacauani si oaspetii lor au participat la festivitatea de decernare a Premiilor Anuale pentru Literatura, Arte si stiinta ale Fundatiei “Georgeta si Mircea Cancicov”, precum si a Premiilor Festivalului “Avangarda XXII”.

Evenimentul, gazduit de Filarmonica „Mihail Jora”, a fost prefatat de semnalarea prezentei scriitorilor Nicolae Dabija, Aurel Maria Baros, Liliana Ursu, Carmen Raluca serban-Nacland, Valeria Manta Taicutu, Cornel Paiu, Ivan Pilchin, Isabela Vasiliu-Scabra, Theodor-George Calcan, Dan Bogdan Hanu, Daniel Nicolescu, Nicolae Mihai, Petre Isachi, Adrian Lungu, Stefan Dorgosan, Ion Prajisteanu, Tincuta Horonceanu-Bernevic, Cornel Galben, Laura Solomon, Cecilia Moldovan, Stefan Dincescu, Vasile-George Puiu, Mihaela Babusanu Amalanci, Octavian Mares, Telu Leonte s.a., care au citit din creatia proprie.

Festivitatea decernarii premiilor a fost, de asemenea, pusa în valoare de spectacolul artistic realizat de Florin Tutuianu si Liviu Neagu (folk), Diana Lupastean (canto popular), Doris Iorga (oboi), Narcis Iustin Ianau (canto clasic), Ramona Bianca, Ioana Frânghie si Olivia Vizitiu (balet, prof. Ada Meris) de la Colegiul National de Arta„George Apostu”, spectacol încheiat de cunoscutul interpret de muzica populara ANTON ACHITEI.

Juriul Premiilor Fundatiei „Georgeta si Mircea Cancicov”, alcatuit din Vasile Craita-Mîndra, Cornelia Ichim-Pompiliu, Claudia Vasilache, Gabriela Chelaru si Victor Munteanu – presedinte, a acordat urmatoarele premii:

.
– Premiul de excelenta pentru cartea de poezie a anului 2011:
Dumitru BraneanuPelerin la templul cuvântului, Ed. „Ateneul Scriitorilor”, Bacau, 2011
– Premiul de excelenta pentru cartea de proza a anului 2011:
Doru CiucescuGulagul din umbra palmierilor, Ed. “Junimea”, Iasi, 2011
– Premiul de excelenta pentru cartea de stiinta a anului 2011:
Marketing. Concepte. Aplicatii si studii de caz, de Mihai Deju, Ovidiu-Leonard Turcu, Eugenia Harja, Marcela Cornelia Danu, Laura Catalina Timbiras, Ed. „Alma Mater”, Bacau, 2011
– Premiul de excelenta pentru solistul de muzica folk al anului 2011: Florin Tutuianu

– Premiul de excelenta pentru pictorul naiv al anului 2011: Catinca Popescu.
De asemenea, juriul Festivalului-Concurs International de Creatie Literara”Avangarda XXII”, alcatuit din scriitorii Aurel Maria Baros – presedinte, Liliana Ursu, Valeria Manta Taicutu, Cornel Paiu si Victor Munteanu – membri, a acordat urmatoarele distinctii:
– Pentru cea mai buna antologie de autor de poezie a anului 2011: Nicolae Dabija, Poeme pentru totdeauna, Princeps Edit, Iasi, 2011
– Pentru cea mai buna carte de proza a anului 2011: Ion Lupu, Puterea destinului, Ed. „Vicovia”, Bacau, 2011
– Premiul de excelenta pentru cea mai buna revista literara si de cultura a anului 2011:
Revista „Ateneu”, Bacau, redactor-sef: Carmen Mihalache
– Pentru scriitorii care nu au debutat editorial si nu au depasit 35 de ani:
Poezie: Tatiana Munteanu (Calarasi, Republica Moldova) – Premiul III
Eseu: Ivan Pilchin (Chisinau, Republica Moldova) – Premiul II

La festivitate au participat scriitori, artisti, oameni de cultura si intelectuali din Bacau, tara si din strainatate.

Viaţa – darul lui Dumnezeu

            Andreia-Roxana BOTIŞ

.
Viata este darul exclusiv, al lui Dumenzeu, însă pe lângă viaţă, omul a mai fost înzestrat, cu darul văzului, auzului, mersului, etc. , iar pentru aceste daruri, fiecare dintre noi să muţumim, Binefăcătorului, Creatorului, Tatălui nostru Cel Ceresc. Porunca din Decalog, care face referire la cel mai de preţ dar al lui Dumnezeu, este porunca a şasea: ,,Să nu ucizi!”. Această poruncă, opreşte crima sub toate aspectele ei: ucidere, sinucidere, avort şi eutanasie. Nimeni şi nimic pe lumea aceasta, nu are dreptul să ia viaţa cuiva, justificându-se pe urmă, că a făcut-o din răzbunare sau din alte motive. Continue reading “Viaţa – darul lui Dumnezeu”

Despre avort, homosexuali, pedeapsa cu moartea si religie

 Ce parere au  –  BARACK OBAMA SI MITT ROMNEY
   .

In Ziarul GANDUL in  08.10.2012 Valentin Vidu publica pozitia candidatilor la functia de Presedinte al Statelor Unite vis a vis de avort, homosexuali, pedeapsa cu moartea si religie:

“Barack Obama si Mitt Romney, care se înfrunta în alegerile prezidentiale americane de la 6 noiembrie, au pozitii diferite asupra unor probleme legate de societate, relateaza AFP care prezinta aceste pozitii.

AVORTUL SI CONTRACEPTIA

Mitt Romney: vrea anularea hotarârii istorice a Curtii Supreme “Roe versus Wade” (1973), care a legalizat si reglementat avortul în Statele Unite. El sustine interzicerea avortului cu exceptia cazurilor de viol, incest sau risc la adresa sanatatii sau vietii mamei.

Romney va înceta sa mai subventioneze centrele de planning familial. De asemenea, el a criticat reforma sanatatii initiata de Barack Obama, deoarece aceasta ar obliga angajatorii, inclusiv institutiile religioase, sa suporte costurile contraceptiei.

Barack Obama: presedintele în exercitiu, un aparator al drepturilor omului, “crede ca optiunile în privinta sanatatii unei femei constituie o decizie personala, luata împreuna cu medicul, fara amestecul politicienilor”.

DREPTURILE PERSOANELOR DE ORIENTARE HOMOSEXUALA

Mitt Romney: se opune casatoriei între persoane de acelasi sex si uniunilor civile, sustinând un amendament la Constitutie prin care casatoria sa fie definita drept o uniune între un barbat si o femeie. El s-a opus abrogarii legii “Don’t ask don’t tell”, care interzicea accesul în armata al persoanelor care si-au exprimat în mod deschis orientarea sexuala, dar a anuntat ca nu va reveni asupra ei.

Barack Obama: a fost primul sef al Executivului american care s-a pronuntat, cu titlu personal, în favoarea dreptului ca persoane de acelasi sex sa se casatoreasca si care a subliniat ca decizia de a autoriza sau nu o asemenea casattorie revine statelor (…)”

 

AICI  puteti citi intregul articol.

 

 

Desculti …la Hickory!

  

  .

  “Desculți” – “O Sărbătoare în cinstea Domnului”

.

Hickory, North Carolina, USA

.

Statisticile ne arată că un numar de  3,771 persoane de origine română (1113 născute în România) locuiesc în NC.

Hickory se află la aproximativ 180 de mile de capitala statului – Raleigh. Situat la aproape 60 de mile de Hickory, Charlotte este orasul cel mai mare si mai cunoscut din NC, un important centru bancar al Statelor Unite. Continue reading “Desculti …la Hickory!”

Despre avort, homosexuali, pedeapsa cu moartea si religie!

Ce parere au 

  BARACK OBAMA SI MITT ROMNEY

.

Valentin Vidu de la  Ziarul GANDUL

 în  08.10.2012   publica poziția candidatilor la funcția de Președinte al Statelor Unite vis a vis de avort, homosexuali, pedeapsa cu moartea și religie:

“Barack Obama şi Mitt Romney, care se înfruntă în alegerile prezidenţiale americane de la 6 noiembrie, au poziţii diferite asupra unor probleme legate de societate, relatează AFP care prezintă aceste poziţii. Continue reading “Despre avort, homosexuali, pedeapsa cu moartea si religie!”

Hickory, N.C. – un oraș binecuvântat

                           by George Danciu

 Cântau, mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte:    „Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!”

                                                                               EZRA, 3.11

ORAȘUL HICKORY-NC  este  situat într-o zonă pitorească  “Mountain View”  din  statul Carolina de Nord, așezat pe o suprafață de 72,7 km ²  de dealuri atrăgătoare,  cu  păduri de foioase  și pin,  cu  întinse pășuni brăzdate de terenuri agricole – așezământ împodobit cu oaza de apă   “Lake Hickory”, creat în 1927 de oamenii  destoinici ai comunității prospere prin  ridicarea unui  baraj  peste râul Catawba și însumează 169  de km de linie de coastă, fiind o excelentă sursă de apă potabilă și  de turism. Continue reading “Hickory, N.C. – un oraș binecuvântat”

Cum Elena Ceausescu a lasat-o pe Vavila Popovici fara dreptul de a-si tipari propriul volum de versuri

by Octavian Curpas

 

Poetei si prozatoarei Vavila Popovici stiinta i-a dat multe cunostinte, însa literatura a încercat sa o învete cum sa le foloseasca.

Stiinta i-a exersat si i-a ordonat mintea, iar preocuparile artistice si literare i-au slefuit-o, atât cât s-a putut. Nascuta la Sulita, în judetul Hotin, în nordica Bucovina (actualmente Ucraina), Vavila Popovici a deprins periodic sensul cuvântului adaptare, pentru ca a copilarit în diferite orase, a schimbat mereu scolile, a pierdut si a câstigat prieteni. Pentru ea, cea mai frumoasa amintire din vremea începutului este alegata de natura, de parcul din Tg. Jiu, unde alerga dupa orele de scoala, pe lânga Poarta Sarutului si Masa Tacerii. În adolescenta scria versuri, citea mult, în paralel cu liceul teoretic avea zilnic, ore de pian si balet la Conservatorul din Tg. Mures, iar în vacante facea sport, vara tenis si înot, iarna – patinaj.  Cu toate ca visa sa îmbratiseze o cariera artistica, acest lucru nu a fost posibil din mai multe motive. Problemele de  sanatate, lipsa unui dosar bun, dezacordul parintilor ca fiica lor sa se orienteze spre un asemenea domeniu, precum si pledoaria profesoarei de fizica si chimie, care a convins-o sa mearga pe drumul stiintei, au facut ca destinul sa o poarte la doar saptesprezece ani, în 1952, în toiul unor vremuri tulburi, în Iasiul lui Eminescu, unde sustine si promoveaza examenul de admitere la Facultatea de Chimie, Institutul Politehnic. Diploma de inginer o dobândeste la Institutul Politehnic din Gala?i.
I-a placut sa lucreze în fabrica si muncea adesea, peste program; era destul de obositor, dar credea în profesia pe care o facea, pâna acolo încât viata de familie si cariera au avut prioritate în fata scrisului si aceasta din dragoste si simt al datoriei. Si-a iubit sotul si pe cele doua fiice, pentru care si-a dorit dintotdeauna sa fie sanatoase si destepte, si la fel de mult îsi iubeste si nepoata pe care a crescut-o pâna la vârsta de doisprezece ani si pe care o considera ca fiind al treilea copil al ei. Ea însasi afirma ca nu a avut o viata usoara, mai ales ca adesea tânjea dupa clipe de liniste, în care sa poata scrie. Cu timpul, s-a consolat cu învatatura crestina care spune ca esential este ca timpul sa nu-l petreci în inactivitate, ci lucrând cu zel si sârguinta, cu harnicie, într-o directie în care te dirijeaza inima. Asa a si facut, astfel ca din acelasi preaplin de dragoste au aparut în timp, douasprezece volume de versuri si alte treisprezece de proza. Vavila Popovici este în prezent, pensionara si locuieste în Statele Unite ale Americii.

O.C.„Poezia e aura unei piese a lui Shakespeare./ E melodia cântata/ pe strunele viorii Stradivarius./ E culoarea si lumina/ dintr-un tablou a lui Rembrandt./ E marmura de Carara/ daltuita de Michelangelo./ E o pirueta a Anei Pavlova.” Citind aceasta definitie pe care ati dat-o poeziei, am înteles ca sunteti un om pentru care arta reprezinta un alter ego, o a doua natura.  Cât din Shakespeare, din Rembrandt, din Michelangelo, din Ana Pavlova se regaseste în poezia dvs.?

– Da, poezia este prietenul meu nedespartit! Împreuna cu ea m-am bucurat, alteori am plâns, ea m-a consolat. A fost si ramâne refugiul meu sufletesc! Nu este super egoul, ci alter egoul meu. Subliniez acest lucru, fiindca Jung si alti psihologi se grabesc sa afirme ca în domeniul creatiilor si al hobby-urilor se produce un dezechilibru între sine, ego si super ego. Poate ca exista si aceste dezechilibre, dar atunci când te nasti cu acest har, el nu poate fi decât, asa cum spuneti, un alter ego.
Cred ca poezia trebuie sa aiba din toate acestea, adica din perenitatea pieselor lui Shakespeare, din lumina lui Rembrandt, din taria si puritatea marmorei cautata si slefuita de Michelangelo, din gratia unei piruete… Ne  straduim noi, poetii, dar asta nu înseamna ca si reusim.

O.C. – Ati debutat în revista „Chimistul” din Onesti, în anul 1965, pe vremea când lucrati ca inginera la Combinatul Chimic din Borzesti, însa debutul absolut a fost în revista „Ramuri”, din Craiova, în 1982. Ce imagine îi pastrati lui Marin Sorescu, în conexiune cu momentul dvs. de debut?

– La revista „Chimistul” lucrau doi redactori foarte buni, le pastrez o amintire frumoasa. Combinatul Chimic, pe atunci, era cea mai mare întreprindere din tara. M-au descoperit ca scriu versuri, desi ascundeam pe cât posibil aceasta preocupare si mi-au publicat câteva poezii. Pe Marin Sorescu regret, dar nu l-am cunoscut personal. I-am trimis doua poezii si mi le-a publicat. Înseamna ca a citit si i-a placut ce am scris.

O.C. De ce „13 poeti” si nu un volum de versuri semnat de Vavila Popovici, mai ales ca erati câstigatoarea unui important premiu pentru poezie, premiul Editurii Eminescu, în 1988? Cine erau ceilalti doisprezece?

– Editura era în cladirea „Casa Scânteii”. Când m-am dus prima oara sa întreb de premiul de care aflasem dintr-o scrisoare trimisa pe adresa mea, mi s-a comunicat ca din motive de economie de hârtie, Elena Ceausescu a dispus sa se editeze un volum colectiv. Ceilalti 12 erau: Paul Androne, Diana Barbu, Claudiu Bazalt, Octavian Berindei, Gheorghe Dinica, Petru Dunca, Liliana Gradinaru, Claudiu Iordache, Vasile Morar, Ioana Pârvulescu, Teodor Purice, Ion Ruset. În 1990, cei care s-au perindat la directia editurii, toti, pe rând, mi-au promis ca-mi vor publica volumul de versuri si au plecat tot pe rând, foarte curând de la editura: Mircea Ciobanu, Eugen Negrici, Valeriu Râpeanu. Poeta Virginia Carianopol îmi facuse referat pentru volumul „Oglinda lumii” (acesta ar fi fost titlul primului volum), întrucât ea fusese lectorul volumului. Mi s-a comunicat ca volumul a fost predat unei tipografii, nu am putut sa-l recuperez, s-a pierdut. Acelasi lucru mi s-a întâmplat si cu primul roman, predat unei edituri din Bucuresti. Cu mari insistente l-am recuperat, dupa ce a fost refuzat spre editare.

Redactorul care mi l-a înapoiat, m-a condus pe scarile editurii, spre iesire si m-a întrebat: „De ce nu mi-ati spus ca sotul a fost condamnat politic?” Am ramas stupefiata, nu i-am raspuns, m-am uitat insistent în ochii lui, i-am întins mâna si am plecat.

Repet ceea ce am mai spus cu ocazia unui alt interviu: nici nu se putea edita înainte de 1989 ceea ce scrisesem în cartile mele; nu puteai marturisi gândurile si întâmplarile în acea perioada a comunismului; sinceritatea nu putea fi pretuita, ci speculata si pedepsita, tristetea era un pacat. ?i oricum, pâna la acea data, sa poti edita o carte, ori erai un mare talent, ori aveai relatii, ori faceai compromisuri. Sa nu-mi spuna cineva ca mai exista o alta cale! Mare talent nu eram, relatii nu aveam (poate mai curând piedici!), iar compromisuri nu am acceptat sa fac. Unchiul nostru care era Episcop pe vremea aceea si caruia m-am plâns, mi-a spus, mai în gluma, mai în serios: „Astazi la putere este  banul, politica si femeia.” Ma gândesc acum, ce radacini adânci avem…

O.C. Ce a urmat dupa 1989, atât în versuri, cât si în proza?

– Imediat dupa acele întâmplari am hotarât sa-mi public volumele pe cont propriu si le-am publicat pe rând, cu greutate, fiindca între timp aparuse „cenzura economica”. Au fost si oameni buni care m-au sponsorizat.

O.C.„Te-ai aratat în ceasca de cafea / dimineata, în balconul plin cu flori. / Soarele stralucea pe marginea cestii / si tu erai piticul negru / din ceasca de cafea.” Stihurile dvs. m-au trimis cu gândul la mitologia scandinava, dar si la literatura fantastica a evului mediu. În ce masura se regasesc aceste accente în volumul „Piticul din ceasca de cafea”, ca un „semn ca sufletul nu cere odihna”?

– Un critic literar din Iasi a scris despre aceasta poezie: „Cine poate fi acest pitic din ceasca de cafea? Decât daimonul creatiei, care staruie în mintea si sufletul creatorului….” Alt critic a scris: „Poemul «Piticul din ceasca de cafea» care da titlul volumului, are un efect aproape straniu, în care dorinta de reînviere te duce la mitul lui Horus si totusi cea mai puternica realitate este cea din puterea visului, pentru ca aceasta dezvolta, transforma, educa transcendenta traita, este adevar, o ontologie de care, de altfel, poeta nu se poate desparti.”
Dumneavoastra v-ati gândit probabil, la cosmogonia scandinava, despre care se spune ca da frisoane cititorilor, frisoane metafizice desigur, întrucât viata cu toate bucuriile si suferintele ei, nu este decât amânarea unui sfârsit… V-ati gândit la „Frasinul cosmic”, din mitologia europeana: Frasinul si Stejarul. Da! Sufletul ascuns de frunzele stejarului si iarna venind si vântul scuturând frunzele si ramânând doar sufletul fara haina… Da, el, sufletul care nu cere niciodata „odihna”!

O.C. „În zilele de vara / când caldura / îmi învaluia trupul, / închideam ochii / si ma rugam soarelui. / Din prea multa iubire / ma rugam” („Anotimp interior”). Vi s-a spus vreodata ca o paralela între aceste versuri ale Vavilei Popovici si cele ale lui Ion Barbu din „Riga Crypto si lapona Enigel” (Ma-închin la soarele-ntelept,/ Ca sufletu-i fântâna-n piept/ ?i roata alba mi-e stapâna/ Ce zace-n sufletul fântâna./ La soare, roata se mareste,/ La umbra, numai carnea creste/ ?i somn e carnea, se dezumfla,/ Dar vânt si umbra iar o umfla…”) este absolut normala? Cum se autodefineste lumea spirituala a Vavilei Popovici în lumina soarelui, adepta al carui tip de cunoastere filosofica sunteti?

– Nu m-am gândit pâna acum la aceasta paralela si comparatia ma onoreaza; acolo este o drama lirica puternica, în lumea Laponiei, în drumul lui Crypto cu renii sai, o dragoste fulgeratoare fata de Enigel care iubea soarele: „Eu de umbra mult ma tem/ Ca daca-n iarna sunt facuta/ ?i ursul alb mi-e varul drept,/ Din umbra deasa desfacuta,/ Ma-nchin la soarele-ntelept…” Este reluata oarecum tema din Luceafarul lui Eminescu, tot atât de liric redata imposibilitatea dragostei, cu inversare de roluri…

Referitor la a doua întrebare, legata oarecum de prima, nu pot sa afirm ca ma încadrez strict într-o cunoastere filosofica. Pot aminti doar cuvintele lui Constantin Noica pentru ca m-au obsedat multa vreme: „Daca iubiti poezia sau muzica, pierderile, cresterile, curgerile, daca va plac geometria si rigoarea fara sa vi se împietreasca inima, daca sunteti în stare de un dram de nebunie si un munte de masura, veti întâlni filosofia.” ?i cred ca am întâlnit-o si nu am ocolit-o. Dar este doar o întâlnire! Metafizica nascuta din mirare în fata rânduirii acestei lumi… Asa se întâmpla, cu cât omul dobândeste mai multe cunostinte, cu atât are mai  multe lucruri nelamurite, îsi pune mai multe întrebari. Mirarea aceasta filosofica rezulta si din perceperea intensa a durerii, în urma careia vin întrebarile. M-am convins cu timpul ca prin acumulare de cunostinte, de experiente mai placute sau mai triste, vine momentul când începi sa ordonezi raspunsurile si îti construiesti o filozofie asupra vietii care este numai a ta si pe care o poti pastra în tine sau poti s-o faci cunoscuta semenilor, prin una din formele artei. În ce cred? Cred în Dumnezeu si în Împaratia Lui, cred în dreptate, adevar, iubire; în libertate, în fericire,  în lumina – spirit viu care coboara din soare si intra în contact cu spiritul nostru, cred!

Aristotel spunea la vremea sa ca oamenii au început sa filosofeze mânati fiind de „mirare”. ?i asa este! Daca ai ochi sa privesti cu atentie aceasta lume, începi sa te miri. ?i te miri si te miri si te întrebi si raspunsurile vin, alteori  nu vin… Dar în tot ce facem si gândim trebuie sa-l avem pe Dumnezeu în viata noastra. Libertatea si fericirea spre care tindem nu se pot obtine decât prin iubire si daruire; iubire fata de aproapele nostru; iubirea care ne este însamântata în suflet si pe care trebuie s-o îngrijim, ca aceasta samânta sa ajunga sa rodeasca. Cred ca trebuie sa ne straduim pentru a înlatura animalitatea, egoismul si barbaria din noi, ceea ce ar duce la o convietuire normala de care avem atâta nevoie, iata în ce cred! Mai cred ca trebuie sa ne debarasam de teama care ne-a însotit si ne însoteste înca. Sa devenim încrezatori în fortele binelui, sa fim curajosi, cu compasiune fata de aproapele nostru, dar si fata de departe-le nostru, de ce nu? si cu spirit de sacrificiu, asa cum ne învata Hristos, iar sacrificiul înseamna renuntare în favoarea semenului tau, izvorâta din preaplinul dragostei.

O.C. “Sus – un cer îndepartat, albastru./ Sub mine un astru./ În mine – universul reflectat./ Infinitul – mister plin de mistere./ Moartea – printre ere,/ În mine – universul reflectat.” Cum explicati aceasta înclinatie specifica simbolismului, spre nostalgie si spre valentele fonice ale cuvântului, cu valoare terapeutica ce va caracterizeaza?  

– Simbolurile în general, ne sunt necesare exprimarii lucrurilor spirituale. Un poet simbolist pe care-l ador este Bacovia. Dupa mine este un mare poet! Am gasit într-o revista un articol în care se spune despre Bacovia ca este „un ins epuizat prematur, ca percepe timpul ca un batrân, îmbatrânit de esecuri si celibat prelungit, locuitor al unui târg de provincie dintr-o regiune cu clima aspra… pentru batrâni, provinciali, « nordici » timpul trece greu, monoton si chinuit”. M-a durut si m-a revoltat cumplit acest articol, acest mod de a gândi si a blama un mare poet român, simbolist. M-am consolat însa, cu caracterizarea lui Ion Caraion: „Bacovia are un instinct al poeziei mai puternic decât poezia lui, cu care obtine arta.” Cred ca m-a influentat în scrierea unor poezii. Am scris cândva o poezie intitulata „Dragoste de Bacovia” care se termina cam asa: „Privea în sus si-mi arata/ „corbii poetului Tradem”./ Corbi ce se duceau „pe pustii”, în amurg, „pe zari argintii”./ Râdea emotionat, vibrau în el “scântei de vis”/ sub cerul gri, deschis./ Am cazut în genunchi si-am început a-l implora:/ Maestre, atinge-ma cu pana ta!”

Cât priveste nostalgia, melancolia versurilor mele, îmi permiteti a cita cuvintele lui Constantin Noica: „Melancolia este fericirea ce se hraneste din absente.” ?i aceasta absenta a persoanei iubite, pierduta pentru totdeauna, face loc momentelor de inspiratie, de exaltare, de fericire a scrisului, ca o compensatie a absentei, cu iluzia transformarii ei în prezenta. Andrei Plesu spune ca melancolia este un moment de înstrainare, de izolare: „Privesti ceva, ai vrea sa-l iubesti, dar nu poti, simti ca între tine si el este o distanta pe care n-o poti diminua.” Câta dreptate are!

O.C. A aparut cu ceva timp în urma, „Jurnalul unei fete greu de multumit”, o carte scrisa de Jeni Acterian. În literatura româna, jurnalul se întâlneste la Mircea Eliade („Jurnalul adolescentului miop”), Camil Petrescu, Nicolae Steinhardt („Jurnalul fericirii”). Vavila Popovici ne propune „File de jurnal”, „Jurnalul unei veri”, dar si „Jurnal american”. Va considerati o continuatoare a scriitorilor anterior mentionati, în ceea ce priveste marturisirea de sine, transpunerea imaginii propriei personalitati reflectate ca o confesiune generata de anumite împrejurari de viata?

– Unii si-au pus întrebarea daca un jurnal al unui om anodin poate interesa cititorul. Ei bine, eu cred ca da! Îmi place sa scriu jurnale deoarece în jurnal ideile nu sunt expuse conform unui plan, ci ele sunt evocate de un peisaj, de o întâlnire cu un om, de o convorbire, de o lectura, etc. Contemplu, gândesc si reflectez. Reflectia deci, însoteste contemplatia. Îti exprimi propriile gânduri si pareri si stârnesti gândurile cititorului care intra într-un dialog al undelor cu scriitorul. Parerea lui Mircea Eliade era ca cel ce scrie un jurnal, în masura în care el încearca sa capteze macar o parte din ceea ce vede si simte, trebuie sa accepte riscul de a fi confundat cu un caiet de note sau cu fragmente autobiografice. ?i totusi, a scris jurnale. Tolstoi spunea ca jurnalul este o redare a realitatii. Eu accept ideea de a fi o redare a realitatii, dar ca sa fie si literatura, cred ca trebuie depasita într-un mod aceasta realitate, trebuie transcendentalizata, daca se reuseste, bineînteles…
Un jurnal se scrie dintr-o nevoie de destainuire, de sinceritate. Exista poate si o sete de comunicare pe care o are orice om, unii o fac verbal, altii în scris. Calinescu spunea ca este o prostie sa scrii un jurnal, actualul critic Ion Simut spune (am gasit un articol în „România literara”) ca jurnalele ar trebui sa stea în raftul doi sau trei, acolo unde le este locul. Sunt pareri si pareri, dar jurnalele se vând si se citesc cu mult interes. Ion Caraion spunea ca Jurnalul poate avea capricii, lejeritati, copilarii, confesiuni si chiar indiscretii. Asa si este! Jurnale s-au scris si se scriu si rezista si chiar au mare succes în comparatie cu literatura de fictiune. Consimt spuselor lui Marquez: „Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-I Domnului taria si întelepciunea pentru a le exprima”.

O.C.Suntem la capitolul memorialistica, „Albumul cu fotografii”. Ce a stat la baza realizarii acestei cercetari a societatii românesti? Cât si cum v-ati documentat pentru a realiza un studiu atent prin care prezentati viata în complexitatea ei sociala si psihologica?

– „Albumul cu fotografii” este o carte editata în 1999, în care am folosit ca pretext literar fotografiile albumului de familie si este o lucrare memorialistica alcatuita din amintiri dragi, dureroase majoritatea, purtate în mintea si inima mea. Singura fictiune este cel de al treilea copil (baiatul), spre a scoate în evidenta mentalitatea tinerelor mame din acea vreme de a nu face copii (redata în romanul „Binele si Raul”). Scriind toate cartile la persoana întâia, am fost întrebata dupa citirea fiecarei carti daca este viata mea si am subliniat ca m-am inspirat din realitate, dar am introdus si elemente fictive, spre a da o continuitate actiunii. Aceasta carte însa, nu este fictiune, ci realitatea vietii pe care am trait-o.

O.C. De unde provine dramatismul scrierii de fata? Daca ar fi sa ne întoarcem în timp, care este fotografia ce va este cea mai draga din acest album?

– De unde provine dramatismul? Din viata pe care am trait-o. Fotografia cea mai draga este a sotului pe care l-am pierdut.

O.C. La ce lucrati în prezent ?  

– Acum definitivez un nou volum de versuri, fiindca a tâsnit ca un izvor din sufletul meu. Am baut repede din apa lui, sa nu sece cumva. Dupa ce îl termin, voi lucra la un volum bilingv – englez-român – pentru care am si pregatit o selec?ie de poeme din volumele publicate pâna acum.

O.C.Cum arata viitorul?

– Hm! Mult a fost, putin a ramas! Pentru mine vorbind. Timpul vietii nu l-am chemat, mi s-a dat, nu-l alung, dar simt cum pleaca… Îmi pare rau, fiindca va fi plin de evenimente. Cred ca nu trebuie sa ne speriem, fiecare generatie a avut probleme noi, mai grele, mai usoare, dar le-au trecut. Fiecare om trebuie sa poarte în suflet credinta în Dumnezeu. Cu ea va depasi mai usor greutatile.

O.C. Ce recomandare ati dori sa le faceti celor care abia acum încep sa scrie?

– Sa iubeasca mult si sa viseze mult, ori de câte ori realitatea din jur îi va obosi. Sa citeasca mult si sistematic. Sa caute valoarea în viata. Sa-si faca biblioteca si fise pentru cartile citite. Sa scrie, dar sa nu se grabeasca sa publice. Eu m-am grabit, fiindca am pierdut din timpul scrierii si acum îmi dau seama ca ar fi trebuit sa revizuiesc cu atentie textele si sa fiu mai exigenta cu editarea lor.

O.C.Ce hobby-uri aveti?

– Am avut destul de multe în viata. Acum mi-a ramas doar muzica.

O.C. Cât de multa poezie exista într-o reactie chimica?

– O reactie chimica se prezinta ca un fenomen în urma caruia doua sau mai multe substante puse în contact în anumite conditii, formeaza substante diferite, altele decât cele initiale. Te minunezi când vezi ca una pui si alta iese. În poezie, folosim cuvinte din bogatia limbii, dupa gradul de afectivitate pe care-l avem fiecare, le alaturam într-un mod, ele se atrag, se amesteca, explodeaza, uneori (ce mult asteptata este explozia cuvintelor!), formând idei si imagini pe care cititorul le gusta… Ne minunam, uneori, pentru ce a iesit. Se întâmpla sa nu-ti mai recunosti gândurile care te-au însotit. Poezia este, da, o alchimie, o modelare în cuvinte, în fraze, în metafore a unei lumi care întocmai ca o reactie chimica, ne tulbura, ne misca, ne fascineaza.

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arizona

*     *     *     *     *     *     *     *     *     *     *      *     *     *     *

           OFERTA DE CARTE A SCRIITOAREI VAVILA POPOVICI

CARTI TIPARITE :

 Noapte de iarna (versuri) Pitesti 1993;

– Nopti albe (versuri) Pitesti 1995);

 Binele si Raul (proza) Pitesti 1998);

– Dragostea mea cea mare (versuri) Pitesti 1998;

– Albumul cu fotografii (proza) Pitesti 1999;

 Dincolo de noapte (versuri) Bucuresti 2000; postfata – Ion Papuc.

– Piticul din ceasca de cafea (versuri) Bucuresti 2000;

– Mai sunt barbati buni (proza) Bucuresti 2001;

– File de jurnal (proza) Bucuresti 2002;

– Insomniile unei veri (versuri) Bucuresti 2002;

– Ultima pirueta (proza) Pitesti 2003;

– Îngerul scrie poemul (versuri) Pitesti 2003;   (prefata – prof. dr. Simion Barbulescu)

 Între spaima si vis (versuri) Pitesti 2004; prefata – S. Barbulescu.

– Jurnalul unei veri (proza) Bucuresti 2005;

 Suspine strigate (versuri) Pitesti 2005; prefata – Simion Barbulescu.

– Cartea mamei (proza) Pitesti 2006;

 Jurnal American (proza) Pitesti 2007;

 Singuratatea clipelor târzii (versuri) Iasi 2008;

– Gânduri (proza) Iasi 2009; prefata – Vasile Filip.

– Scrisori de departe (versuri) SUA 2010;

– Articole, eseuri, vol. I (proza) SUA 2010;

 Preaplinul tacerilor (proza) SUA 2010;

 Poemele iubirii (versuri) SUA 2011;

– Articole, eseuri, vol. II (proz?) SUA 2012;

 Fulguratii (proza) SUA 2012

Detaliile pentru cei care doresc sa comande cartile:

Adresele de la care se pot comanda ultimele carti (faceti click pe link-uri):

„Fulguratii” (https://www.createspace.com/3958608)

„Articole, Eseuri (vol. II)” (https://www.createspace.com/3801524)

Scrisori de departe” (https://www.createspace.com/3456668)

„Articole, Eseuri” (https://www.createspace.com/3479381)

„Preaplinul Tacerilor” (https://www.createspace.com/3513737)

„Poemele iubirii” (https://www.createspace.com/3698730)

Daca este pentru prima data când comandati de la Amazon CreateSpace, va trebui mai întâi sa va creati un cont (desi CreateSpace face parte din grupul Amazon, conturile sunt separate, deci chiar daca aveti deja un cont deschis la Amazon, pentru CreateSpace trebuie sa va creati unul nou, separat). Veti stabili un nume de identificare si o parola. Apoi vi se va cere sa va introduceti câteva date personale (adresa de email, numele personal, adresa unde locuiti, etc.) si datele unei carti de credit (Visa, MasterCard, etc.). Fara carte de credit nu se poate comanda. Tot acest proces trebuie facut numai la prima vizita, la vizitele ulterioare doar faceti sign-in cu numele de identificare si parola.
Odata încheiata deschiderea contului, precizati numarul de exemplare dorite si plata se va face automat de pe cardul înscris anterior, iar expedierea se va face la domiciliul personal (la adresa pe care ati introdus-o deja la deschiderea contului).

 

Romney nu e Obama!

                        Petre Lascau

.

          Am urmarit aseara confruntarea politica a celor doi candidati la presedentia Statelor Unite. Nu contest victoria lui Romney în acest duel de idei cu public. Nu ea însa m-a convins sa votez pentru el.

                 Este total împotriva constiintei mele sa-mi dau votul unui candidat care sprijineste public si oficial uciderea a milioane de copii în pântecul mamelor lor.

As putea continua si cu alte lucruri care sunt si ele împotriva convingerilor mele, dar acesta mi-e suficient.

Am dat peste un pasaj din scrierile lui Oswald Chambers (Cu Dumnezeu spre necunosut, pag. 26), în care autorul puncteaza genial temelia civilizatiei umane.

Prima civilizatie a fost întemeiata de un criminal (Cain), si de atunci întregul fundament al vietii civilizate este un sistem vast si complicat de crime mascate. Gasim însa ca este mai util pentru bunastarea omeneasca sa nu-i ucidem pe oameni pe fata, ci slujindu-ne de un sistem competitiv. Este întiparit în gândirea noastra faptul ca rivalitatea si competitia sunt esentiale pentru mentinerea vietii civilizate; iata de ce afirmatiile lui Isus Christos par exagerate, nebune si ridicole.

Trebuie sa fii nebun, de exemplu, sa crezi ca este posibil sau chiar dezirabil sa traiesti practic ce se spune în Predica de Munte.

Si cine este nebunul acela? Cel care este nascut din nou si care îndrazneste sa practice învatatura lui Isus.

Nu-mi fac iluzii ca un nou presedinte v-a schimba mersul acestei lumi. Nadajduiesc însa, ca mscar în acest domeniu, al avortului, Romney sa gândeasca altfel decât Obama. Nu stiu daca va face ceva sau nu, dar am obligatia morala sa fiu alaturi de el atunci când declara ca este de partea vietii.

De aceea am trei motive majore pentru care voi vota cu Romney:

1. Motivul numarul unu: Romney nu e Obama.
2. Motivul numarul doi: Romney nu e Obama.
3. Motivul numarul trei: Romney nu e Obama.

Beauty for Ashes

Camelia Micu

You and I are God’s beautiful creations: “So God created mankind in his own image, in the image of God he created them; male and female he created them”, Genesis 1:27, with no blemishes and free of sin, yet because the first man and woman did not obey God’s given commands, they fell into sin that caused a completely new movement in the universe. Remember, how God created man? Out of dust, yes, you and I were nothing but, dust! No one likes dust on their shoes, clothes…in fact some may even be allergic to dust. God was not allergic to it, nor did He get rid of it. Why? He had a better plan, a bigger picture! All of that changed when God created man out of that dust and breathed life into him…“Then the Lord God formed a man from the dust of the ground and breathed into his nostrils the breath of life, and the man became a living being”, Genesis 2:7. God created something as beautiful as you and me out of nothing, but a handful of dust, “to bestow on them a crown of beauty instead of ashes, the oil of joy instead of mourning, and a garment of praise instead of a spirit of despair”, Isaiah 61:3 …”With man this is impossible, but with God all things are possible”, Matthew 19:26… WOW, now I can’t resist not singing the chorus to this song: “You make beautiful things out of the dust,/ You make beautiful things,/ You make beautiful things out of us all around,/ You make me new,/ You are making me new”. Continue reading “Beauty for Ashes”

Seminar despre iertare (2)

 

Emil Bartos – NU EXISTĂ IERTARE FĂRĂ MĂRTURISIRE

 
   
 
          
             
by George Danciu
 
 
.

fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul,

  cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos

                                                          (Epistola către  Efeseni, 4.32)

  1.  Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. – EVANGHELIA LUI MATEI 6.14
  2.  Nu iertam din datorie, ci din har. – Emil Bartos
  3. Cum iubesti, asa ierti! – Emil Bartos
  4. Iertarea stă alături de iubire, căci numai iubind poți ierta. Când iertăm, luăm în brațe iubirea. –Vavila Popovici
  5.  Dumnezeu nu te iarta din oficiu (obligatie). – George Danciu Continue reading “Seminar despre iertare (2)”

„Trecerea prin icoană” de Ionatan Piroşca – Stihuri creştine despre viaţă, adevăr şi fericire

by Octavian Curpaş

Volumul de versuri „Trecerea prin icoană” – partea întâia, de Ionatan Piroşca, a apărut în 2009, la editura Hypogrammos, din Oradea. Volumul este dedicat Sorinei, soţia autorului, fără de care, “scrierea acestei cărţi” nu s-ar fi întâmplat. Stihurile din acest tom sunt un simbol al fiinţei poetului şi poartă însemnele creştine consacrate, precum rugăciunea, lumina, învierea. Propria experienţă religioasă, umblarea pe calea mântuirii, înălţarea spirituală sunt tot atâtea teme ce vorbesc în „Trecerea prin icoană” despre permanenta căutare a lui Dumnezeu de către autor. Cele două poeme care alcătuiesc volumul de faţă – “Rază pentru ochi senini” şi “Fântâna în clocot” – surprind cu sensibilitate dorinţa poetului de a pune ordine în propria relaţie cu Creatorul, de a elimina orice contradicţie ce mai există între omul pământesc şi cel spiritual, dar şi fiorul dragostei, remarcabil transpus în ludic. Continue reading “„Trecerea prin icoană” de Ionatan Piroşca – Stihuri creştine despre viaţă, adevăr şi fericire”