Vis de vara

Mariana V. Cardei

 

 

Ochii tai in neagra noapte
ma priveau iscoditor,
un zambet in coltul gurii
te facea fermecator.

Cunosteam acea privire
si imi inspira iubire
cand in brate m-ai luat
si prelung m-ai sarutat.

Era cald si era vara
si ieseam in parc spre seara,
ne plimbam inlantuiti,
uneori chiar fericiti.

Depanam din amintiri
petrecutele iubiri,
si din nou in toamna vietii,
traiam anii tineretii.

Pepeni rosii, dulci si reci,
incercau sa domoleasca
setea ce ne chinuia,
flacara care ardea.

Pe cearsafuri racoroase
ne iubeam in noapte,
arzand vechile amintiri
si uitand de toate.

Dar n-a fost sa fie asa,
totul s-a sfarsit
si o lunga vreme,
nici n-am mai iubit.

Au trecut zile si nopti,
luni si ani in care
ma-ntrebam uneori:
o fi uitat oare?

Soarta ne-a zambit din nou,
tot in plina vara,
cu-n suras m-ai cucerit
ca in prima seara.

In cenusa vietii
mai mocneste jarul
si speranta-n dragoste
alunga amarul.

Iata cum in iarna vietii
ne iubim sub Soare
mi-as dori si noaptea
cand Luna rasare.

Din pacate,
noptile nu sunt ale mele,
desi-n fiecare seara
eu privesc spre stele.

JURNAL LONDONEZ (3)

Lavinia IANCU

 

 

 

August în flacari!

Dragii mei, cred ca sunteti deja obisnuiti cu relatarile mele de pe meleagurile britanice. De data asta am sa sar peste continuitatea junalului meu si am sa va relatez ce se întâmpla aici la Londra în aceste zile fierbinti de august 2011! Dupa cum bine stiti din mass-media, Londra si câteva orase mai mari ale Marii Britanii, au trecut printr-o perioada dificila datorita revoltelor de strada.

Guilty, or not guity? This is the question!

Totul a început în noaptea de joi 4 august, când un barbat de culoare, presupus traficant de droguri din Tottenham – alti spun ca ar fi fost sofer de taxi si tata a patru copii – ar fi tras asupra unui politist pe care l-a ranit (dar care acum este în afara oricarui pericol), iar colegii politistului au mers pe urmele presupusului traficant de droguri si într-un schimb de focuri l-au împuscat mortal.

Sâmbata seara, în data de 6 august, a avut loc tot în zona Tottenham un mars de protest în semn de solidaritate cu barbatul decedat, care a degenerat mai târziu într-un haos total. Tineri de diferite varste au început sa incendieze fabrici, case, masini, autobuze, ba chiar sa vandalizeze si sa jefuiasca tot ce puteau, de la magazine cu electronice si electrocasnice, pâna la farmacii, case de pariuri, s.a.m.d. O mare lovitura a primit si industria muzicala deoarece depozitul Sony Music a fost afectat de incendiu, unde au ars nenumarate CD-uri si DVD-uri.

Vandalii si telefoanele BlackBerry

Toate aceste revolte au avut loc în zone precum Tottenham, Hackney, Croydon, Clapham Junction, Oxford Circus (care e chiar în centru în cunoscuta zona turistica). Din pacate cu fiecare noapte vandalii erau din ce în ce mai bine organizati, motiv pentru care politia a fost condamnata de locuitori si turisti totodata ca sunt lenti si nu raspund asa cum trebuie la ceea ce se întâmpla! Asta datorita telefoanelor mobile de tipul BlackBerry care ofera o alternativa libera pentru trimiterea sms-urilor si a modalitatii de a trimite mesaje la mai multi destinatari odata! Deasemenea totul este cifrat, spre deosebire de site-ul Twitter care a fost folosit ca metoda de comunicare de protestatari în Iran si Egipt. Asa ca, ulterior, dupa ce politia a realizat cum se organizeaza, au suspendat în unele zone internetul si unele servicii de telefonie pentru posesorii de telefoane BlackBerry. Citez câteva mesaje care circulau printre protestari: „Everyone from all sides of London meet up at the heart of London (central) OXFORD CIRCUS!! Bare SHOPS are gonna get smashed up so come get some” si continuau „If you see a brother… SALUT! if you see a fed… SHOOT!”… Adica: „Toata lumea, din  toate partile Londrei, sa ne întâlnim în inima Londrei în centru, la Oxford Circus” „Magazinele neprotejate, vor fi distruse, asa ca veniti de luati!”, „Daca vedeti un frate, salutati-l! Daca vedeti un politist, împuscati-l!”

Frica de represalii

Ba mai mult decât atât, firma canadiana Research in Motion (RIM), cea care produce aceste telefoane BlackBerry, a fost amenintata cu represalii în cazul în care marti ar lansa mesaje BBM la autoritaile britanice. Astfel au aparut mesaje de amenintare de genul: „Daca ajutati politia, oferindu-le jurnale private, locatii GPS, informatii despre clienti si accesul acestora la mesageria BlackBerry, veti regreta!”, apare într-un anunt postat pe site-ul firmei canadiene. Si chiar au continuat într-un alt mesaj de amenintare trimis firmei canadiene, ca au reusit cu ajutorul unor hack-eri sa obtina o baza de date despre angajatii firmei Research in Motion Canada, pe care o vor face publica si o vor transmite mai departe protestatarilor. Mesajul se încheie în felul urmator: „Do you really want a bunch of angry youths on your employees’ doorsteps? Think about it!”, adica pe româneste: „Chiar va doriti o multime de tineri furiosi, pe pragul usilor angajatilor vostri? Gânditi-va la asta!”

Cum de altfel rasa umana e obisnuita sa caute vinovatii când se întâmpla ceva rau, ca sa poata mai târziu arata cu degetul, asa se întâmpla si aici acum. Unii spun ca mass-media ar fi pe de o parte vinovata pentru incitarea la violenta si raspândirea ei, altii  pe de alta parte, condamna, dupa cum am mai spus, lipsa implicarii autoritatilor abilitate în asigurarea sigurantei cetatenilor.

Cine e de vina?

Altii cred ca vinovata de ceea ce s-a întâmplat la Londra, Birmingham, Leeds, Liverpool, Manchaster si Bristol este recesiunea si implicit clasa politica, cea care nu a reusit sa restaureze echilibrul în aceasta societate de consum. Astfel ca tinerii nu au nimic de pierdut daca se revolta, pentru ca au parte de un viitor incert si fara speranta. Este clar însa ca Tonttenham este zona unde nivelul somajului este cel mai mare din Londra. În alta tabara insa se contureaza puternic ideea cum ca revoltele sunt consecinta directa a imigratiei în masa si… colonizarea patriei lor de catre milioane de imigranti din tarile lumii a treia.

În concluzie însa, poate ar fi bine sa nu se caute tapii ispasitori ci mai degraba sa porneasca de la premisa ca aceasta societate are lacune serioase în ceea ce priveste democratia prost înteleasa  de genul „fac ce vreau” (valabil si pentru România”). Acestea sunt faptele, care vorbesc de la sine. Cred însa ca lipsa educatiei, a culturii, a respectului, a simtului civic, lipsa empatiei, a implicarii, lipsa virtutii, a cinstei si a multor alte valori, au adus încet-încet societatea într-un oarecare colaps. Iar ce mi-a atras atentia este aceasta propozitie gasita într-un ziar: „These out-of-control young people are after all of our own making!”(Acesti tineri scapati de sub control sunt la urma urmei, produsul nostru!”

Se reinstaleaza calmul (englezesc?)

Închei aici mica mea analiza politica, sociala si chiar economica – ceea ce m-a facut sa ma simt din nou ca pe vremea când eram la facultate si faceam referate – pentru a va spune ca în Londra e deja a doua zi de liniste pe strazi, cel putin în timpul zilei, ca noaptea nu se mai aud vuiete si scandal, ca nu mai arde… Politia nu mai patruleaza (de ieri în zona unde stau eu), ceea ce înseamna ca e semn bun, sper… desi initial au anuntat ca vor ramâne pe strazi preventiv înca doua-trei zile. Dar, cum am indraznit sa ies în oras astazi – pentru ca asa am fost sfatuiti atunci când revolta a început… sa nu iesim din casa daca nu este necesar (asa ca eu am respectat cu strictete recomandarile!!!) – am sesizat ca în unele zone de interes ridicat, politia înca patruleaza pentru a oferi siguranta si liniste populatiei.

As dori sa închei într-o nota pozitiva acest material… Pentru ca furtuna a trecut, acum trebuie sa privim cu încredere spre viitor, dar nu înainte de a cita doua maxime scurte si frumoase care ar trebuie sa fie ghidul nostru în viata: „Valoarea unui om se masoara prin binele facut semenilor” (Mahomed) si „Nimic nu-mi poate aduce o multumire mai mare decât credinta ca datoria mea este sa contribui, pe masura puterilor mele, la scaderea nivelului de ignoranta, de degradare si de mizerie de pe fata acestui pamânt minunat” (George Eliot).

Un român erou…

Si o stire de ultima ora! La Londra, luni noaptea, un român a salvat dintr-un incendiu o femeie de origine poloneza, strigându-i sa sara în bratele sale de pe pervazul în flacari a unei cladiri incendiate de rebeli în cartierul Croydon! Femeia a fost salvata si este nevatamata! Numele eroului: Adrian Manu! Mai fac si românii fapte bune! Ce ziceti domnilor englezi? Poza, care a devenit emblematica, a circulat în toate mijloacele mass-media! Este edificatoare… Unii zic ca este demna de premiul Pulitzer! O atasez si eu.

(Pe curând)

Lavinia IANCU

Londra, UK

10 august 2011

 Jurnal londonez (1)        Jurnal londonez (2)

PROCESUL DE LA ZALAU

Marina GLODICI

Cât de drept poate fi si cât poate dura un proces de granituire?

Dupa aproape un deceniu de când activez ca jurnalist, din care sapte ani în domeniul justitiei, mi-a fost dat tocmai mie sa experimentez sentimentul amar al dezamagirii si descurajarii pe care îl ai când nu ti se face dreptate, situatie sufleteasca cu care unii cetateni veneau la mine în redactie sa îmi ceara ajutorul.

În urma cu 17 ani, mama mea a dobândit titlul de proprietate asupra câtorva parcele de pamânt ramase ca mostenire de la bunicul meu din judetul Salaj, comuna Hereclean, satul Badon. Asadar, s-a procedat la punerea lor în posesie si în sfârsit am împrejmuit una dintre gradini aflata chiar în centrul localitatii rurale mai sus amintite. Imediat dupa acest lucru, însa, primarul de atunci al comunei Hereclean, Vasile Pacala a dispus prin abuz, retragerea gardului nostru si a creat acolo un drum de acces la proprietatile aflate în sudul gradinii, unde anumite persoane cu influenta îsi construiau case. Si asta pentru ca eliberase autorizatii de constructie, dar nu era înca accesul de la drumul judetean construit si amenajat asa cum cerea legea în asemenea cazuri.

Asadar, a început un raport juridic, între familia noastra si primarie alaturi de sateni, care erau instigati pentru a ne hartui. Primarul (PV) îsi câstigase peste o suta de votanti ai domniei sale pentru jiltul în care era. Desi am încercat amiabil sa ne întelegem ca acolo nu exista drum si ca niciun act nu atesta ca Primaria ar fi proprietara, am depus plângere penala în anul 2004 (Dosar nr. 2456/P/2004) aratând ca nu ne putem bucura de gradina deoarece cetatenii intra peste semanaturi si le calca cu masinile si carutele si asta cu sustinerea primariei. Si cum se face pe la noi, cu implicatiile politice, ne-am trezit ca procurorii resping cererea si scoate de sub urmarire penala pe toti cei care erau acuzati, desi am depus actele de proprietate pe cei 3.760 metri patrati ai gradinii din care 600 metri patrati se aflau la familia Barnutiu care îsi mutase gardul pe vremea lui Ceausescu, iar alti 600 mp ni-i luase primarul pentru drum. Mai mult, primarul ne-a amenintat prin adresa nr. 2000 din 22 martie 2005 ca ne va da în judecata si ne va „executa silit pe cheltuiala” noastra daca nu ne retragem gardul. Repet, deja gardul era retras si totusi acesta era distrus. În vara aceluias an, din întreg am vândut 1500 metri patrati, ramânându-ne 2260 metri patrati.

Procesul a fost amânat 2ani din cauza expertului judiciar

În aceste situatii, în 2007 am cerut Judecatoriei Zalau (dosar 5165/337/2007) sa dispuna granituirea si expertiza parcelei ca apoi sa ne putem si noi folosi în tihna de pamântul nostru. Instanta a dispus expertiza judicara. Doi ani dosarul a fost amânat deoarece expertul nu a facut masuratorile si schita deoarece era „aglomerat” si cu toate acestea asteptarile nu au adus rezultatul pe care îl asteptam.

Expertul: „Veti pierde procesul!”

În sfârsit, aveam la dosar expertiza pe care eram nerabdatori s-o vedem. Am constatat ca a fost facuta cu lipsa de obiectivitate si interes profesional. Expertul Gabriel Dogaru mi-a spus: „Veti pierde procesul!” Foarte mirata i-am spus ca eu nu cer nimic în plus doar o masurare corecta a parcelei de 2.260 mp din care erau doar 1.200 mp deoarece vecinul Barnutiu desi recunoscuse granita si ne promise ca îsi va muta gardul nu o facuse totusi nici pâna atunci. Expertul stia ca Primaria Hereclean nu este proprietara de drept pe asa zisul drum ci noi suntem si totusi nu s-a încumetat sa masoare în asa fel încât sa dea conturul exact al proprietatii. Nu era corect si nici profesionist. Nu am fost multumiti de lucrarea pe care a executat-o. De altfel acest lucru a influentat finalitatea procesului si a generat o anumita confuzie dorita anticipat.

La ultima înfatisare de la Judecatoria Zalau, parea ca judecatorul a înteles totul si credeam ca ne va face dreptate. Judecatoarea i-a spus manadatarului celelalte parti care încerca sa sustina ca parcela ocupata abuziv de ei este a lor: „Dar domnule, petenta are 2260 mp. Deci si parcela ocupata de dumneavoastra si drumul este proprietatea ei”. Chiar si Primaria Hereclean a trimis o adresa prin care recunoastea ca nu este proprietara de drept a drumului, deoarece a fost chemata în judecata pentru a-si justifica dreptul asupra acestuia. Surpriza a fost aceea ca în loc sa ne dea noua cei 600 metri patrati aflati la familia Barnutiu, i le-a dat lor, desi nu ceruse acest lucru.

În recurs: „Unde lucrati? La ce ziar?”

La Tribunalul Zalau, în recurs a fost pentru mine un adevarat cosmar. Judecatorii s-au comportat cât se poate de nerespectuos. La început presedintele completului o judecatoare foarte distrata (PN) era interesata ce profesie am si unde lucrez. I-am spus ca nu sunt avocat de meserie ci jurnalist si ca reprezint familia ca mandatar, cu toate ca acestea trebuia sa le stie daca citea dosarul mai amanuntit. Era interesata si la ce ziar scriu, asa din curiozitate (ciudata curiozitate pentru un magistrat care trebuie sa citeasca dosarul pe care îl instrumenteaza). Aerul dispretuitor pe care îl avea era vadit, câtiva avocati din sala faceau deja fete fete. Regretam atunci ca nu am invitat ziaristii sau poate ca ei trebuiau sa fie undeva prin sala. Recursul mi-a fost respins, dupa calculele celor care trebuiau sa analizeze bine si sa înteleaga un proprietar de buna credinta.

La revizuirea dosarului: „Credeti ca voi jurnalistii le stiti pe toate?

Am înaintat o cerere de revizuire, invocând o eroare deoarece noi avem 2260 mp. Presedintele completului (DP) ma întreaba: „Credeti ca va încadrati în termen? Credeti ca voi jurnalistii le stiti pe toate?”. I-am raspuns foarte respectuos ca ma aflu acolo în calitate de reprezentant al intereselor familiei noastre si nu de jurnalist. Ca granita fata de vecinii nostri Barnutiu a fost stabilita de trei ingineri cadastrali din care doi sunt experti. Ca deschiderea noastra la drum este de aproape 15 metri si nu 11,83m. Dar parea ca presedintele nu este atât de interesat. L-a întrebat pe Ioan Barnutiu mandatarul celeilalte parti (care aducea la cunostinsa ca a lucrat pamântul pe vremea regimului trecut si are adeverinta în acest sens) : „Vrei sa se respinga actiunea?” El a raspuns: „Da!” „Asa te vreau!”, i-a raspuns judecatorul si apoi ne-a poftit afara deoarece se terminase convorbirea. Si bineînteles ca actiunea ne-a fost respinsa.

Si iata ca, aproape 4 ani poate dura un simplu proces de granituire si… cu toate acestea… sa fii dezamagit. De ce? În anii în care i-am lucrat în redactie am citit sute de dosare civile si penale. Si totusi pot, oare, exista ambitii desarte atât de mari? Ma uitam cu regret dupa cetatenii care apelau la mine cu încredere si carora le spuneam ca sunt jurnalist si nu sunt avocat sau magistrat. Care sa fie si cât de grea poate fi calea spre dreptate? Cum ar trebui sa fie lumea asta ca lucrurile sa poata intra pe un fagas pozitiv si democratic? Fara sa îmi dau seama viata mi-a dat o lectie dura deoarece chiar nu îi credeam în totalitate pe cei care spuneau ca nu sunt tratati cu respect în salile de judecata. Si când te gândesti ca noi care reprezentam societatea civila îi platim sa ne apere drepturile si libertatile garantate prin Constitutie!

Gradina transformata în groapa de gunoi!?

În urma cu o luna, ne-am deplasat pâna în Badon sa evaluam pagubele si am descoperit ca unii sateni îsi facusera loc pentru depozitarea gunoaielor pe gradina noastra. Fiind avertizati ca vom merge acolo deoarece vorbisem cu cineva la telefon au aprins peturile si materialele plastice, însa unele au mai ramas îngropate acolo. Si asta în ciuda faptului ca la distanta de numai câtiva metri sunt pubele pentru deseuri clasificate.

Câta lipsa de cultura civica si respect fata de concetateni si meschinarie pot avea unii asa zisi vecini! Dar oare de la cine porneste acest lucru? Poate, cine stie, se autosesizeaza cineva sa descopere adevarul care ne va face liberi pe toti si îi va constrânge pe cei care nu se pot adapta la normele de conduita a statului de drept.

Marina GLODICI

Baia Mare

11 august 2011

Credinta in Isus a preotului Nechita Ioan


 Preotul ortodox Nechita Ioan s-a botezat în Biserica Crestina Baptista din Lugoj

.

Prin credinta, încheie legamânt Nou Testamental cu Mântuitorul Isus  

.

  În 2007 organele de stat ortodocse îl  ameninta cu “deportarea” la Sanatoriul de boli mintale din Stei (Bihor)

.

 

Marturia inregistrata la Zalau in Octombrie 2008

EPISODUL 6

In ultima parte a marturiei,  ex.preotul ortodox Nechita Ioan îsi prezinta în continuare marturia de credinta si  cum a ajuns, dupa mai multe incercari de constrangere ale organelor de stat locale, sa  primeasca botezul  Nou Testamental oficiat la data de 14 august 2007.

NECHITA IOANOrganele locale de stat mi-au pus in vedere doua alternative, pe care mi le recomandau sa le urmez pentru a fi in relatii „normale” cu domniile lor.

Prima varianta a ofertei:

– Iti dam o locuinta. Nu vrei sa te duci preot, nu vrei, dta esti nebun, esti stricat de minte! Nu vrei?

– ?!

Domnul primar, ce facem, ii dam o garsoniera aici, dar sa dea o declaratie ca renunta la pocainta? Ii dam o masa la o cantina sociala, 4…5 milioane, subzistenta lui de zi cu zi.

A doua varianta a ofertei:

– O refuzi pe asta? Domnu Deceanu, prim procuror, ii faceti dosarul de bolnav irecuperabil, mental, il internam definitiv la Stei, fostul oras Dr.Petru Groza, judetul Bihor. De acolo, nu mai iesi! Ai ragaz pâna mâine dimineata!

N-am ales nici una, nici alta dintre propunerile lor!

La data de 14 august 2007, când municipiul Iasi era in plina ascensiune cu ocazia sarbatorii cuvioasei Paraschieva si peste un milion de pelerini se atingeau de racla cuvioasei pentru a obtine iertarea pacatelor, in fata organelor puterii locale, presa, televiziune locala din urbia Lugojului, orasul de pe malul Timisului, in fata asistentei, in fata bisericii si in fata celor 7 pastori am facut marturia, luându-L pe Hristos ca Domn, Mântuitor si Rascumparator al meu personal.

La iesirea din Apa Botezului am auzit pentru prima data Cântarea aceea, atât de speciala:Vin la Casa Ta!”.

Astazi sunt in Casa lui Dumnezeu!

Am dosarul depus la un Mare Episcop! Care nu este ales de Camera Deputatilor sau de Senat, nu este suspus recunoasterii decretului Prezidential, nu este ales de o autoritate eclesiastica-administrativa-politica. Nu numai ca este ales de Dumnezeu, ci este Dumnezeu Fiul si are incredintarea, are mandatarea, când i s-a spus: Tu esti Preot in veac dupa rânduiala lui Melchisedec!

Si, acest episcop, unde am eu dosarul, si-i slujesc si am incredintarea ca imi va da remunerarea pe masura, se numeste Domnul si Mântuitorul nostru Isus Christos!

Nu are o autoritate asupra unui judet, doua, nu are autoritate juridica limitata sau delimitata, are autoritatea supra intregului Univers, El are autoritatea asupra ingregii Terre. El este Isus Christos!

Daca privesc retrospectiv, in urma, in scurgerea vremii, am singurul regret ca nu am facut ceea ce trebuia sa fac la timpul potrivit. Am lasat in urma 4.700 de suflete. Eu am fost salvat si stiu ca Dumnezeu in bunatatea Sa, in mila si in indurarea Sa ma va ierta!

Traiesc bucuria deplina! Deplina bucurie, si chiar de ar fi sa trec, cum zice David, prin valea umbrei mortii, nu ma voi teme de nici un rau, ca Tu cu mine esti.

Acuma pot sa spun, sa glasuiesc si sa subscriu, si sa ma pronunt ca David:

Gustati si vedeti ce Bun este Domnul!”

Cu Dumnezeul meu trec peste ziduri!”

Du-ma pe stânca cea mai inalta, caci eu nu pot sa o ajung!”

Indiferent in ce situatie voi ajunge, inapoi nu ma voi mai intoarce.  Voi ramâne aici, unde Dumnezeu m-a chemat si m-a pus, indiferent de situatiile prin care voi trece.

Stiu si am incredintarea ca sunt chemat la Golgota, la Cruce. Am acceptat Golgota, am renuntat la covorul rosu, am renuntat la acele vesminte stralucitoare, la acele inchinaciuni, la acele onoruri (de care beneficiaza un Mitropolit) si mi-am ales Golgota (drumul pe care a mers si Mântuitorul Isus).

Voi ramâne alaturi de Christos Domnul pâna la sfârsitul vietii mele.

 Daca mai înainte spuneam: sa nu care cumva sa cititi Biblia ca va rataciti!,  astazi spun ca Iosua odinioara (Iosua, 1:8):

Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautând sa faci tot ce este scris în ea; caci atunci vei izbândi în toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu întelepciune.”

Puteti vedeaZorii    Ep. 1   Ep.2   Ep. 3  Ep.4 Ep.5

 

JURNAL LONDONEZ (2)

Lavinia IANCU

Impresii pozitive

Azi am sa va prezint partea frumoasa a Londrei si anume zona turistica pe unde m-am plimbat putin ieri pentru ca era o zi superba de vara. Ehei, dar chiar si aici vom vedea ce înseamna globalizare, capitalism, s.a.m.d. Fiind o zona mai importanta, se face totusi curat mai des… De altfel am descoperit ca si în metrou, la finalul unei zile, sunt muncitori care nu fac altceva decât sa curete si sa strânga mizeria facuta de unii oameni mai putin civilizati. Chiar daca sunt cosuri de gunoi, foarte putini le folosesc! Ca la noi de altfel!

Sistemul de transport

Ce pot aprecia însa, chiar si asa, cu toata mizeria din metrouri, sistemul de transport în comun este exceptional! Nu ai cum sa nu te descurci odata ce întelegi cum functioneaza. Asa ca ieri am îndraznit si sa pornesc la drum singura si sincera sa fiu m-am simtit minunat când am realizat ca ma descurc de minune si ca pot sa traversez jumatate din oras fara sa am instructiuni de la altcineva, doar ghidându-ma dupa harta… Într-adevar, se spune, ca transportul în comun de aici e cel mai bun din Europa, cel mai bine pus la punct, dar cred ca si cel mai scump!

Sine labore non erit panis in ore

Adica, fara munca nu manânci pâine, sau mai pe româneste „Cine nu munceste nu manânca!”. Deci, cât mai repede, trebuie sa obtin ceva de lucru!

Dupa ce mi-am depus duminica si luni cv-ul la toate anunturile de pe un site de recrutare foarte popular, azi am primul interviu deja pentru un post de cosmeticiana, la un salon destul de aproape de unde locuiesc. Iar mâine am un interviu pentru un post de weekend. Ideea e sa încerc orice varianta pentru a nu sta prea mult timp fara servici, pentru ca viata e destula de scumpa aici… dar totusi nu asa precum spun altii… ori poate eu înca nu o percep…

Oricum ideea e ca… am sa fac tot posibilul sa îmi gasesc de lucru, iar planul principal, deocamdata, e sa fac un curs bun de machiaj – de câteva luni, sa îmi scot cheltuiala cu venitul aici, sa vizitez tot ce se poate vizita, sa merg la câteva spectacole de balet, concerte simfonice, poate si un concert al lui André Rieu (wow!), sa leg prietenii si… probabil o vizita acasa la parinti. Cel putin acum asa gândesc acum! Dupa calculele mele asta înseamna ca am sa mai stau vreo 6-8 luni, cu siguranta, la Londra. Asta, daca nu cumva îmi întâlnesc marea dragoste tocmai aici si atunci totul se schimba ? !!!

El NINO ingles…

Pentru mine, acum, pasul cel mai important este sa-mi iau NINO (dupa cum am aflat ulterior ca se prescurteaza aici) adica National Inssurance Number, cu care ulterior, dupa un an, poti aplica pentru „Blue Card” adica dreptul de munca permanent! Asta e valabil pentru români si bulgari! Fara acest NINO nu poti face nimic pentru ca nu te angajeaza nimeni fara el. Ca sa îl obtii îti trebuie o adresa valida care sa demonstreze unde locuiesti, adica sa închiriezi un apartament undeva în urbe, demonstrabil si cu chitantele de achizitionarea unui bun, facturi la utilitati, abonament la o companie de telefonie, etc. Adica ceva care sa ateste ca locuiesti acolo, apoi… contractul de chirie, referinte de la doua persoane cel putin (cum ar fi în cazul meu ca le-am „cosmetizat”!) si un cont în banca pe care trebuie sa faci rulaj pâna la data interviului pentru acest NINO, extrase bancare, facturi emise catre persoane cu care ai colaborat, pentru a demonstra ca te pot intretine singura. Cu toate aceste dovezi, mergi la un interviu pentru alocarea acestui NINO, pe care… nu toti îl primesc! Î

Am nevoie de un medic…

Adica, între timp trebuie sa ma înscriu la un doctor aici, care sa ma ia în evidenta. Ceva asemanator cu sistemul medical din Romania, adica un fel de medic de familie, denumit aici GP, si sa ma înregistrez ca PFA (persoana fizica autorizata), dar nu pentru o meserie anume, cum e în Romania, ci în general, mai în detaliu… Acest statut fiind valabil tot… cetatenilor români si bulgari! De exemplu, daca nu îmi gasesc de lucru decât ca „bona”, sau orice altceva, tot ca PFA sunt platita, si se colaboreaza ca atare pe acest sistem.

Atentie la litere marunte!

Acum însa, singura problema este ca… prietena la care stau, locuieste în gazda la cineva, iar camera respectiva este subînchiriata… ceea ce este ilegal! Iar ea nu a stiut si nici nu a citit atent contractul la semnare unde se spune (cu litere foarte marunte, exact cum e în sistemul bancar) ca este „sublet apart” adica subînchiriat. Asta deoarece… pe adresa „asta” figureaza ca fiind chiriasi… gazdele noastre, care mai au si o firma înregistrata tot pe adresa asta. Asa ca eu am sa încerc sa vorbesc cu toate cunostintele… poate gasesc un ajutor si sa trec în acte adresa lor pentru corespondenta chiar daca eu locuiesc în alta parte pentru moment. Desigur, imediat dupa ce îmi voi gasi si eu de lucru, si voi primi primele salarii, ne vom muta de aici. Si atunci, ulterior, noul domiciul se va schimba în acte! Asta nu e o problema.

O fapta buna…

Cam acestea sunt problemele „minore” cu care ma confrunt, dar carora le voi gasi rezolvare curând. Mai ales ca am câteva cunostinte pe aici, precum o fosta colega de liceu, apoi fosta mea colega de facultate si prietena cu care stau si cu care ma sfatuiesc mereu ce trebuie sa fac, unde trebuie sa ma duc si cu cine sa vorbesc  pentru dosarul acesta de NINO. Si culmea… aici interviurile si discutiile de afaceri se mai leaga si în restaurante. De asemenea, seful prietenei mele, încerca sa ne ajute (si pe mine!) sfatuindu-ne cum poate… De fapt el este cel care, la angajarea ei, a vazut în dosarul ei… ca are probleme cu închirierea locuintei… Alambicat si întortocheat e totul din pacate, dar pentru mine e o experienta unica si învat foarte multe din ea, plus ca ma ajuta sa ma cunosc si sa ma apreciez si mai mult… Sunt doar eu, cu mine… pe fortele mele!

Sperante de viitor

Acestea fiind spuse, înteleg ca nimic în viata nu e întâmplator. Ma bucur mult ca am venit aici. Vor fi alte experiente traite singura, departe de casa, dar care ma întaresc si ma ajuta pe viitor. Si simt ca am sa reusesc si ca tot ce îmi propun o sa se îndeplineasca, mai devreme sau mai târziu. Cel mai important e sa am NINO-ul, sa muncesc, sa vizitez tot ce se poate vizita, sa calatoresc prin împrejurimile Londrei, sa merg la concerte, spectacole, dupa cum am mai spus si sa simt ca traiesc totusi „chiar daca muncesc”… sa fac cursul care mi l-am propus si dupa aceea mai vedem… ramân ori merg acasa… Toate astea sunt importante pentru mine pe termen scurt. Salutari din tara vremii schimbatoare.

(Pe curând)

Lavinia IANCU

Londra, UK

iunie 2011

EDITURA RAFET DIN RAMNICU SARAT

EDITURA RAFET

A DESEMNAT CÂSTIGATORII CELEI DE-A PATRA EDITII  

a Festivalului International de Creatie Literara

“TITEL CONSTANTINESCU’’!!!

Cei 10 autori câstigatori  îsi vor vedea creatiile publicate în volum, de catre Editura RAFET – si lansate în cadrul Festivalului International de Creatie LiteraraTITEL CONSTANTINESCU’’, împreuna cu “Antologia” ,  în   data  de 13 AUGUST 2011, ora 11.00, la restaurantul ,,OVIDIU’’, din Râmnicu Sarat.

În acest an, numarul celor înscrisi a fost cu 47% mai mare decât anul trecut, însumând 237 de creatii literare, dintre care 43 au fost descalificate  (fiind carti publicate deja, ori care au depasit 220 pag., format A5 – cf. Regulamentul de concurs!), ramânând în concurs 194, dintre care 39 au fost nominalizate la marile premii.

Premiile care s-au acordat:

Marele Premiu „Titel Constantinescu” – cu publicarea volumului de eseuri:

CAZUL DACIA…ROMÂNIA DE AZI: PREGATIREA CEA TAINICA (a Drumului spre ROMÂNIA SACRA, de ieri, de mâine…de PURURI!) – de Adrian BOTEZ

Marele Premiu „ Titel Constantinescu” – cu publicarea volumului de proza:

ROLURI DE COMPOZITIE, ACTE IMPURE – de Geo VASILE

Premiul „Victor Frunza” – cu publicarea volumului de eseuri:

PSIHOTECA – Aforisme si eseuri – de Eugen EVU

Premiul „ Octavian Mosescu ” – cu publicarea volumului de proza:

PE MASA DE OPERATIE – de Constantin STANCU

Premiul ,,Alexandru Sihleanu’’ – cu publicarea volumului de versuri:

CAFEAUA DIN PAHARUL IUBIRII – de ValeriuMATEI (CHISINAU)

Premiul  ,,C.C. Datculescu ‘’ – cu publicarea volumului de versuri:

TACERI ASURZITOARE de Tatiana DABIJA (CHISINAU)

Premiul „Florica Cristoforeanu” – cu publicarea volumului de versuri:

 A DESCHIS O FLOARE OCHII – de Marin MOSCU

Premiul „ Dumitru Pricop” – cu publicarea volumului de fabule:

LA ÎNCEPUT A FOST… UMORULde Lucian MANAILESCU

Premiul ,, MIRCEA MICU” – cu publicarea volumului de proza:

THE GODMOTHER – de Ion IFRIM

Premiul  ,,Slam Râmnic” – cu publicarea volumului de versuri:

CÂNTECE DIN PREPELEAC – cronica pictata-n rime – de Marian ILIE

Editura Rafet a hotarât suplimentarea premiilor de la 5 la 10 premii, si acordarea de premii speciale, constând în publicarea într-o antologie. Cei care vor primi premiul special al editurii Rafet (si vor fi, deci, publicati în antologie) sunt: Ionel Necula, Luminita Dascalu, Liviu Ofileanu, Horia Criosteanu, Manuela Macelaru, Lica Pavel, Ion Maria, Ioana Voicila Dobre, Vasile Popovici, Florentina Dalian, Carmen Tania Grigore (Anglia), Valerian Calin, Albert Catanus, Constantin Kapitza, Elena Niculescu, Petru Solonaru, Stan Brebenel, Bogdan Mereuta, Iulia Streanga, Carla Schoppel, Monica Muresan, Cristi Iulian Avram, Elena Olariu, Aurel Avram Stanescu, George Pasa, Elena Chesov (Chisinau/R. Moldova), Tincuta Bernevic, Ruxandra Niculescu (Elvetia), Mircea M. Pop (Germania).

Constantin MARAFET

Râmnicu Sarat,

CASA POPORULUI SI MÂNTUIRII NEAMULUI

Viorel ROMAN

La Bucuresti se construieste, într-un timp record de trei ani, Catedrala Mântuirii Neamului în gradina Casei Poporului, fosta a Despotului Ceausescu. Impresionantul ansamblul arhitectural vrea sa fie un model în piatra a pretentiei ortodoxiei moldo-valahe de a fi model de urmat de toti. Asta presupune ca între crestinismul greco-slav si cel occidental, între Moscova/Athos si Roma, românii vor opta si în viitor pentru orient si nu pentru Roma?

Romanii sunt în UE/ NATO si câteva milioane de romani si moldoveni si-au gasit un rost chiar în occident. Numarul celor care se îndreapta spre lumea greco-pravoslavnica este neglijabil. În mod paradoxal, moldo-valahii vor din punct de vedere material în lumea occidentala si din punct de vedere spiritual în cea orientala.

Oferta Papei Ioan Paul II facuta la Bucuresti în 1999, de a se reuni Biserica românilor cu Roma pe principiul unitatii în diversitate (crestinismul raspira cu doi plamâni), a fost folosit numai pentru aderarea la UE/NATO, dupa care s-a revenit la aversiunea mai mult sau mai putin fatisa fata de occident, cunoscuta din înca din perioada regilor germani si din vremea Lagarului moscovit.

Daca dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen si rusii nu aveau legitimitatea si nici interesul în emanciparea romanilor prin depasirea izolarii în care sunt tinuti de o mie de ani, presedintii moldo-valahi Ceausescu, Iliescu, Constantinescu, Basescu au avut si au toate sansele de a rupe lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane, dupa cum se exprimau înaintasii din perioada interbelica, când România Mare avea o mult mai mare deschidere spre vest.

Pâna la invazia sovietica, Biserica Unita cu Roma avea doua milioane de fideli si 2000 de biserici mai ales în Transilvania. La Colegiul Pio Romeno de la Roma erau pregatiti mii de preoti romanii occidentali. Apoi sub regii germanii s-a creat o elita româneasca pro-occidentala, asta fara a aminti de milioanele de maghiari, evreii, germani a caror orietare este pro-occidentala prin definitie. În perioada interbelica, o patrime din populatia României Mari era orienta spre vest.

Astazi Biserica Unita cu Roma, dupa ce a fost interzisa patru decenii, este periferizata, iat evreii si nemtii au emigrat. Singura punte de lagatura cu vestul au ramas maghiarii. UDMR-ul urmareste însa interesul lor si este folosit de elita moldo-valaha post-ortodoxo-comunista, ca punte de legatura cu vestul. Mimarea culturii din vest, masoneria sunt alibi, care nu pot masca lipsa de comuniune.

Casa Poporului si Mântuirii Neamului însufletite de un presedinte autohton credibil si un patriarh pe masura au acum posibilitatea reala de a depasi blocajul istoric din cele mai sarace tari din UE, România si Moldova. Vizita Papei Benedict XVII si unirea cu Roma a tuturor romanilor e singura cale, care îi va de scoate din groapa greco-pravoslavnica si emancipa, material si spiritual.

Prof. Dr. Viorel ROMAN

Akademischer Rat a.D.

Bremen, Germania

11 august 2011

NOUA MEA ORDINE MONDIALA SI NOUA LOR ORDINE MONDIALA

Magdalena ALBU

[pullquote]Chiar când Dumnezeu ne întinde mâna, satana ne împinge s-o scapam.

Parintele Arsenie Boca[/pullquote]

Schimbarea actuala de paradigma este mai mult decât evidenta pentru orice locuitor al acestei planete înguste.

Se încearca a se impune altceva decât ceea ce a fost pâna acum cu orice pret. Numai ca noua lor ordine mondiala nu bate absolut deloc cu noua mea ordine mondiala. Nu se potrivesc nici în clin si nici în mâneca. Faptul ca Omul nu mai încape deloc ca entitate fixa si primordiala în acest asa-zis concept globalizant, care aduna în el o gândire extrem de precara, fundamentata pe un primitivism feroce, ma pune din ce în ce mai mult pe gânduri. Sclavagismul conturat acum cu mare forta pe toate laturile si fatetele societare ale zilei de azi nu poate decât sa te determine pe tine, observator atent al propriei tale lumi în care existi, a crede ca abjectia conjuncturala „NOM” – a câta, oare, în lungul sir al istoriei acestei lumi?!… – reprezinta un nou tip de imperialism dur construit pe temelia prabusirii evidente a unei întregi economii mondiale a prezentului acesta destul de ambiguu si de cetos. Un prezent care e dat însa omenirii de catre Cel de Sus spre a-l parcurge pentru a fi trait, asa cum trebuie, iara nu pentru a-i fi blestemate cu sârg secundele una dupa alta, ajungând a-ti huli fireasca matrice materna cu patima si imprecatii cât te tin bojogii.

Moneda actuala de schimb, banul, începe sa zvâcneasca, iata, cu putere sub presiunea intereselor unor grupuri, care conduc azi umanitatea, grupuri înecate pâna peste urechi în opulenta si în neaducerea aminte deloc a ceea ce înseamna complexul verb „a fi”. Crize peste crize, de identitate, economice ori de alte naturi, mai mult sau mai putin reale, la fel ca si vestitele revolutii mai mult sau mai putin regizate ale umanitatii de catifea, de iasomie si de ce or mai fi fost ele – de fapt, cantitati enorme de sânge amestecat sinistru de cinematografic cu retorici discursive contrafacute cu usurinta si inuman -, au fost si vor mai fi. Prapastii, aparent fara iesire, s-au tot succedat unele dupa altele, pierzîndu-se toate în fumul înecacios al unei uitari perverse (trista neamintire a unui trecut ce a fiintat aievea!…), niciuna dintre ele neavând însa omenirea în centrul sau, ci doar interese marunte de ordin finaciar-politic, nici macar moral sau cultural, ale conducatorilor ei vremelnici si, de cele mai multe ori, complet iresponsabili.

Actualmente, ceea ce traim acum nu e nici pe departe o rezultanta nefericita a unei diacronii firesti a destinului liniar al acestei lumi. Criza prin care trece întreaga umanitate acum nu este una care sa anunte un previzibil final apocaliptic. Dimpotriva. Regiile existente în spatele ei însa (a nu se citi aici „conspiratii”, ci planuri nedate în vileag înca, un soi de secret al lui Polichinelle care sta în mintea si pe buzele tuturor) nu anunta, dupa cum se poate constata pe pielea noastra a tuturor, nimic bun. Configuratia încropita a unei asa-zise „noi lumi” refacute phoenixian din cenusa proprie se pare ca este una lipsita de doua notiuni precise în sfera ideologiei ei precare: Omul si Dumnezeul din launtrul si din afara sa. Se concretizeaza din ce în ce mai pregnant un soi de metaom robotizat si împins catre obedienta oculta si un nou dumnezeu „iluminat” (de fapt, o însiruire de cranii cu ochii scosi, evident, gasite prin cimitire si asezate simetric, cu o lumânare în spatele lor, în sanctuarele satanice ale celor ce propovaduiesc propagandistic un ecumenism fortat si impropriu, de fapt, niste simpli închinatori zelosi „marelui arhitect” al omenirii trasat din echer si compas pe un birou de proiectare oarecare de catre reprezentantii plesnind de aroganta si de venin ai noii ordini mondiale), nascut din anularea de facto, prin tot soiul de experimente stiintifice îndelung mediatizate, a Celui real, unicul zamislitor al Universului enigmatic si fascinant din interiorul caruia facem si noi parte.

Cipul – o forma de de control total al întregii lumi de catre actualii vatafi ai NOM-ului, cu hoiturile zacând în lux patologic, zis si „elitist”. Prostitutia, pedofilia, sodomia si desfiintarea familiei – formulele cele mai sigure de alungare a Iubirii, de atrofiere a centrului acesteia din creierul omenesc. Lupta omului nu cu sine însusi, ci împotriva sa, un deziderat care nu urmareste altceva decât sa omoare Sinele curat al bietei fiinte umane si reducerea acesteia la un simplu organism viu cu o neostructura armata doar cu instinctualitate feroce si-atât. Industria pornografica a fost dezvoltata cu minutiozitate în timp tocmai pentru a-i demonstra Omului ca nu e nimic altceva pe pamântul acesta clisos, pe alocuri, decât o mâna de madulare fara suflet, posesoare a unor organe genitale de diferite marimi împerechiabile în fel si chip (atât i se insufla fiintei umane azi prin varii manipulari grosolane), dar si un recipient urias de trivialitate si de incultura, o entitate insalubra din toate punctele de vedere si acerebrala, care, în afara de sex, droguri si analfabetism, nu mai trebuie sa fie educata spre a vedea absolut nimic (amintim aici toate tipurile de „vedete” si de emisiuni de acest gen promovate ostentativ de catre mass-media), noua tipologie humanoida din ziua de azi fiind, iata, un fel de construct monstruos fundamentat din plin numai pe tupeu, subdezvoltare personala si coit pervers cât cuprinde.

Calcatul peste cadavre se doreste a fi o moda impusa acum cu strasnicie de catre aparatul de propaganda a actualului sistem conducator dictatorial al lumii. Prigoana consumerismului exacerbat, aroganta fara de limite afisata peste tot si carierele de tip sinecuri nasc din ce în ce mai abitir noile cete de copii nu ai Soarelui, ci ai NOM-ului, doritori aprigi de opulenta si de desfrâu la cote maxime – niste victime inconstiente ale vanitatii prostesti, care curge azi în valuri. Nimic sfânt, nimic la locul lui. Doar haos. Haos întretinut cu buna stiinta pentru instaurarea cu pasi repezi ai noii ordini mecanice antiumane planetare cu orice pret de catre o multime finita de forte ale raului descarnate însa pâna la ultima lor fibra de semantica plina a verbului „a fi”. „Jos cu fiinta numita OM!” Nu este nevoie de asa ceva. Interesant în aceste momente e doar jocul de distrugere a omenirii celei umane si nasterea cât mai grabnica a umanitatii mecanice formate numai din entitati mecanico-cipate, adumnezeite si animalice, singurii, de fapt, noi locuitori plini de „vrednicie” ai acestei cu totul si cu totul alte lumi marcate de simboluri oculte afisate în mod vizibil orisiunde în ziua de azi. Praf de stele satanic aruncat cu putere în ochii tuturor de catre sleahta de vrajitori reali si hidosi ai ilustrei noastre contemporaneitati macabre!…

Personal, îmi doresc – desi ma întreb mereu daca are vreo urma de importanta ceea ce vreau eu ca fiinta umana cu ratiune si afect a acestei planete mici, daca intereseaza pe cineva dintre cei care ne numesc simplu „negri pe plantatie sau sclavi”?!… – un tip de noua ordine mondiala deloc utopica, însa lipsita completamente de izuri francmasonice felurite. Caci „Ne-ar cuprinde Dumnezeu cu totul si ne-ar îmbraca în lumina, însa nu gaseste în noi loc curat de care sa ne cuprinda (…).”, ne glasuieste din vesnicie Parintele Arsenie Boca. Vreau o noua lume dominata de pace si de spirit divin, de buna întelegere între oameni si de substanta rara a întelepciunii. Un soi de Realia terestra, unde Omul sa se simta cu adevarat la el acasa si nicidecum într-un vesnic prizonierat al dihaniilor înspaimântatoare care conduc malefic planeta. Noua mea ordine mondiala presupune scoaterea Omului de sub obrocul minciunii si al manipularilor sale de zi cu zi. Departe de mizerie, fiinta umana s-ar întoarce sigur catre ea însasi si ar salaslui de la un capat la altul al spatiului acesta teluric cu rugaciunea în inima si cu Dumnezeu, în sfârsit, alaturi o data pentru totdeauna. Îmi doresc prea mult ?!… Eu cred ca nu, fiindca ceea ce gândesc constant în adâncul sufletului meu se cheama nici mai mult si nici mai altfel decât normalitate. Sau, precum ar spune atât de patrunzator Parintele Arsenie Boca: „Lipiti-va inima de lucrul lui Dumnezeu (…). Nu mai chemati pe dracul, pe bata-l crucea, caci, daca tot pe el îl chemati, el va va ajuta si el va va aduce risipa si moarte.”

Magdalena ALBU

11 august 2011

BIU SAU DESPRE POEZIA CA REVERIE A SEMNIFICATIILOR

Cristina NECULA

Vorbind despre scriitura Imaginarului, Jean Burgos demonstreaza ca exista o posibila ruptura a cuvântului cu limbajul semnificatiei. Ea „este cea pe care o înfaptuieste suita cuvintelor organizându-se într-o sintaxa care nu trimite la o gândire, ci modeleaza treptat o imagine sau o serie de imagini purtatoare de sensuri multiple si creatoare a unei noi realitati”.(1)

Cuvintele intra în diferite alcatuiri, joaca nenumarate „roluri”. Fiecare demers poetic nou, fiecare tenativa de a lua în stapânire universul limbajului ar avea nevoie – sugereaza Jean Burgos – de un prealabil act purificator: o purificare a cuvântului de toate rolurile lui precedente care îl codifica, îl fixeaza între anumite limite; o purificare din vechile lui fagasuri, sa-l sustraga conditiei lui de semn („semnul de oprire” va spune Michaux), pentru a-l darui unei noi vieti. Imaginea nu reprezinta propriu-zis un semn, ci, dupa cum sustinea Bachelard, „un sens în stare nascânda“. Imaginea devine ea însasi o reverie de un tip special, capabila sa dinamizeze textul poetic.

Poeta Eugenia Taralunga ne ofera revelatia reveriilor semnificatiilor concentrate metaforic în biu, care poate fi considerat fie un alter ego, fie o ipostaza narcisica a autoarei. Se reveleaza parca o dedublare a Eugeniei Taralunga. Asistam la un dialog, poate, la un dialog al autoarei cu sine însasi ca în piesa Iona de Marin Sorescu, dar în locul sinuciderii interpretata ca o înviere amânata, autoarea, închisa în capcana propriei carti, evadeaza prin „explicatii” metaforice si prin „justificari” care sugereaza afectivitatea, dar si intentia cognitiva în raport cu cititorul: „Ma gândeam, biu drag, ca ar fi cazul, la un moment dat, sa îti spun de ce ti-am ales acest nume. Tu, biu, care n-ai apucat sa fii viu, sa fii botezat si n-ai primit un înger pazitor din simplul motiv ca eu n-am apucat sa te am, te întrebi poate: de unde si pâna unde <>?! Uite, o sa încerc sa-ti explic. Trebuia sa am si eu cu cine sa vorbesc, nu?!, în fata cui sa ma justific. Poate ca nu ma justific – cica! –, dar explic, spun, însir pe hârtie ce si cum, vreau sa stiu ca am facut, macar asa, macar acum, tot ce îmi era omeneste posibil sa fac ca sa ajung pâna la tine. Chiar daca nu te cunosc foarte bine si abia de te ating pe dibuite, eu cred ca ai si tu un suflet, poate esti suparat pe mine si, cine stie, poate chiar tu m-ai facut sa ma gândesc la aceste rânduri, la aceasta forma de penitenta, la acest fel de a face cuvintele sa ajunga pâna la tine.”(2)

Consoana „b” si vocalele „I”, „U” se decodifica prin forta cosmica a iubirii eterne, amintind de legea iubirii din Noul Testament, mai exact de Epistola catre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel: „Si acum ramân acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (cap.13,13)(3)

Explicatiile scriitoarei se reveleaza ca un ritual teologic al predicilor; în spirit religios, biu este echivalentul biblic al versetului: „Dragostea nu cade niciodata.” (cap.13, 8) Fiecare explicatie valoreaza cât o exegeza, cât un capitol biblic cu un singur verset: „Capitolul“ I: „I este vocala verticalei, a iubirii, si am zis ca ea va ajunge sigur pâna la tine, oriunde vei fi tu acum. Sau oriunde vei fi (infra-)fiind tu acum, cum eu nu am reusit sa-ti dau fiinta altfel decât asa, tintind niste cuvinte spre tine. Si daca altcineva îti va da vreodata fiinta, se cheama ca nu esti copilul meu.“

„Capitolul“ U: „U este o urma, o ultima vocala, un urlet spre luna, o uitare , o uimire, dar, uite!, IU este chiar începutul iubirii, unde mai pui ca astea doua, aici de fata, sunt vocalele numelui celui care mi-a fost cel mai drag de pe lumea asta, nu-i asa ?!“

„Capitolul“ B: „Ei, cu vocalele am scos-o cumva la capat, sa vedem ce facem cu b-ul, B-ul care nu e A, nu e alfa, iar omega nici atât!), nu e Aleph, ci este o închidere, ca orice consoana, e un secund a lui A, e o contrazicere a ceea ce am început sa spunem sau sa facem sau sa stim («ba da!, ba nu!»), dar este, în acelasi timp, începutul binelui, începutul unui botez – cum as putea eu oare sa nu iubesc B-ul?!“

Erosul îsi gaseste aici o conotatie religioasa prin iubirea în duh, cele trei capitole-„explicatie” sunt „lectii” despre iubirea ca sens unic al vietii, despre iubirea care se întemeiaza ontologic oferind valoare existentei: „Sa-ti mai spun: stii cum se citeste acel «Be You!» din engleza?! Cam asa..bi-i-iu. Adica fii tu însuti!“ regasim, poate, aici, îndemnul lui Socrate: Cunoaste-te pe tine însuti !

Dar la Eugenia Taralunga, cunoasterea devine o modalitate de autocunoastere, de a gasi explicatii pentru sensul iubirii în „viata ei bifurcata”: „Atât cât poti, desi eu nu te-am lasat sa fii. Am ajuns la o bifurcatie, la o despartire a drumului real de cel visat al vietilor noastre. A mea si a ta. Degeaba m-am gândit si ma gândesc la tine de când ma stiu. Asa a fost sa fie, baby, sa nu te am niciodata de-adevaratelea. Asa ca te alint si eu cum pot, cu sufletul meu bezmetic, ajung de la bi-iu la iubi, la iubi-scooby-dooby, sau poate, într-un fel, aici am vrut dintr-un bun început sa ajung, ca doar tare drag mi-a fost acest nume, acest tri-nume…“

Prin scriitura, dragostea nu ramâne un simplu sentiment, ci devine o Fiinta, devine vie, se întemeiaza ontologic în universul cosmologic al viului, are propria ei existenta, reusind sa împace scriitoarea cu propriile sale aspiratii, cu propria sa viata bifurcata, cu sufletul ei ratacit printre rândurile cartii: „E un alint acest nume, biu, în loc de tot ce as fi vrut sa-ti daruiesc, nu am putut decât sa-ti dau acest nume, pe care – pe deasupra – îl mai scriu si cu litere mici, ca sunt mai smerite. Si, asa, smerite, sunt mai potrivite pentru un copil ca tine, care nu a mai apucat sa existe si sa creasca mare. Care nu a apucat sa intre în lumea cu dimensiuni, a ramas dincolo de aceasta lume. Poate, biu, cine stie, cândva îmi vei da si tu un semn. Si poate si un nume. Unul cu care sa ma împac. Si care sa ma împace cu viata mea bifurcata. Si sa-ti mai spun ceva, biu e viu. Acum nu mai are cum sa fie altfel…”

Firul Ariadnei care strabate aceasta carte în care Viata ca bifurcatie are continuitate pâna în centrul labirintului este BIU. Ruptura se anuleaza prin strategia acelui „semn de oprire“ numit de autoare „insert”: „…viata mea compartimentata navaleste în afara hotarelor sale, se zbate sa se împlineasca sa devina UNA, neputinciosa totusi în fata granitelor pe care altadata le spulberam si plateam, desigur, prin pârjolire, prin arderea pe rug a trecutului meu, ardere care ma desfigura, desigur, ca femeie, dar ce oare puteam face?! carei voci interioare ma adresez acum? de ce nu e a mea vocea interioara? sau cât de «a mea» este vocea mea interioara? de ce se napusteste nauca, mereu spre un altul pe care mi-l doresc, mi-l închipui a fi un eu-frate. Eufratul meu, fluvial meu în care ma pierd si ma regasesc totodata? un eu al sufletelor pierdute si salvate, mântuite prin chiar zbaterea lor neostoita, fara speranta de salvare, fara mântuire, asta caut eu? un eu al sufletelor fara trup, fara sex, un eu al sufletelor care nu se îndragostesc, ce nu au derapaje afective, nuantari sentimentale infinit reluate, duse la paroxism, pâna ce pregnanta culorii nu se mai lasa ascunsa, estompata, si izbucneste în întreaga sa deplinatate, mai mult sau mai putin vinovata de nuditatea ei, trufasa stiind ca si-a platit pretul suferintei, ca a consumat pâna la capat durerea, ca a consumat pâna la capat capatul drumului, pâna dincolo de toate rascrucile, (…) urmarind exoftalmic capatul drumului, tinta, apoteoza, hierofania, împotriva tuturor si chiar împotriva mea însami.”(4)

Labirintul eurilor poetice reveleaza o poetica a imaginarului. În acceptia data de Burgos, imaginea „da de vazut altceva si da de vazut altminteri. Ea da de vazut altceva în masura în care se constituie ca expresie a unei realitati nicicând traite pâna atunci, netrimitând la nimic anterior ei însesi si creatoare a unei fiinte de limbaj ce se adauga realitatii si faureste un sens.”(5)

Eul ascensional „dansând în lumina creatiei” instituie o realitate poetica luminoasa, stralucind în reveriile semnificatiilor metaforice ale BIU-lui.
—————————————–
NOTE
(1) Jean Burgos – Pentru o poetica a Imaginarului, Editura Univers, Bucuresti, 1988, p. 8
(2) Eugenia Taralunga – biu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010, p. 90
(3) Noul Testament cu Psalmii, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, p.209
(4) Eugenia Taralunga, op.cit., p.70-71
(5) Jean Burgos, op. cit., p. 5-6

Cristina NECULA
Bucuresti
10 iulie 2011

——————-

Nota redactiei: Redam mai jos una dintre poeziile din volumul „biu” de Eugenia Taralunga:

Gilbert Bécaud carînd de colo-colo steaua Poetului mort

ramasese ca totul era pe furate
pe nestiute
pe sferturi de ora
necesar si suficient
secvente sacadate stroboscopic

tot atunci descoperisem muzica vedetelor
stii, trecusem nepasatoare pe lînga stelele oarbe
ale lui Paris Hilton
pe lînga Beyoncé
si Gilbert Becaud carînd de colo-colo steaua Poetului mort
nu crezusem
asa cum nu acceptasem ca smacurile de la Nivea
razbateau pe piata dupa ani de asidue cercetari stiintifice netrucate
platite cu bani grei

ani îndelungati – nu sferturi de ora
brusc, muzica si smacurile veneau spre noi din alta parte
unde sufletul
unde mintea iscoditoare
unde spiritul – ei bine, nu!
Spiritul scapase

si nu numai eu îmi imaginam
cu mare claritate
sferturi de ora în care ai acces stroboscopic
la un spirit supracortical
supracomercial
suprasexual
departe de toate tentatiile si sulemenelile
de templele-tuturor-cumparaturilor
rasarite ca ciupercile
ca topazul mistic
ca mînastirile moldovenesti dupa razboaiele cu turcii
ramase neschimbate sub stelele oarbe

(din volumul biu. poeme si texte-bloc, Editura Limes, 2011)

Fost preot dus in atelierul lui Dumnezeu

NECHITA IOAN – Fost secretar al Arhiepiscopiei Cluj si preot paroh la Catedrala 2 Cluj-Napoca –

I s-a propus functia de Mitropolit al Olteniei daca renunta la pocainta

Marturia inregistrata la Zalau in Octombrie 2008

EPISODUL 5

In acest episod, fostul preot ortodox Nechita Ioan povesteste cum a fost tras la raspundere pentru ca predica din Biblie si nu din sfânta traditie (ca datina omeneasca), dar si alte intâmplari neasteptate.

NECHITA IOAN: Evident au inceput sa apara petitiile, plângerile din partea colegilor: Parintele Nechita Ioan predica in stilul  bisericilor evanghelice, sectare.

Arhiepiscopul Clujului, ma cheama si ma intreaba:

– Parinte, ce predicati acolo?

– Ce-as putea sa predic, decât dupa rânduiala calendaristica!

– Adica?

– Dupa rânduiala calendaristica!

– Faceti rabat de la dogme si traditii?

– Absolut, nu, il incredintam. Si aceasta a durat cam doi ani, dupa care mi-a cerut:

– Parinte, vei scrie predicile si mi le trimiti scrise!

Dar una vorbeam, si alta scriam arhiepiscopului. Pentru ca aveam in vedere ca eu daca-i voi spune adevarul, voi fi trimis in Consistoriu. Consistoriu fiind tribunalul bisericesc. Si in conformitate cu canoanele, dreptul canonic, in momentul in care ai adus alte invataturi decât cele prevazute si reglementate de sfânta traditie esti adus si esti taxat eretic, ai creat apostazie, schisma in biserica. Si acestea sunt catalogate ca pacate indreptate impotriva Duhului Sfânt si nu ai iertare, nici in veacul acesta, nici in veacul cel ce va sa vie!

Si mai mult decât atât, in plan social, imi puneam intrebarea nu numai ca voi fi trimis si voi fi catalogat cum am spus, ca eretic, ma dau afara din serviciu, imi pierd locuinta, ce ma fac?

Dupa doi ani ma cheama arhiepiscopul de urgenta, sa ma prezint la cabinet. Si ma prezint. Ii dau salutul cuvenit.

Parinte, luati loc!

De fiecare data arhiepiscopul ma chema lânga el, de aceasta data aud: stati acolo!

– Parinte, dosarul dumitate a venit mai gros decât Biblia. M-am gândit sa te protejez. Având in vedere vârsta, contributia pe care ti-ai adus-o la altarul Bisericii Nationale, bisericii stramosesti, ca sa nu te trimit in consistoriu, m-am gândit sa te trimit doi ani la Manastire sa te pocaiesti putin! Ca ai adus schisma, ai adus erezie, mi-ai creat acolo o serie intreaga de probleme. Ai incalcat in mod flagrant canoanele sfintilor parinti. Si m-am gândit sa te trimit doi ani la Manastire sa te pocaiesti.Ca nu ti-ar strica putina pocainta.

– Inalt preasfânt, sunteti prea generos. Multumesc! Va apreciez, dar stiti care e problema? Va rog, eu n-as vrea sa fac o pocainta numai pentru doi ani, ci as vrea sa o fac pentru toata viata!

– Acuma te-ai prins singur in lat! Esti eretic! Spune-mi, ce credinta ai?

– E o intrebare nonsens! E ridicola! Dupa 35 de ani de slujire, imi puneti intrebarea Ce cred? Credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna! (Ep. Iuda, 3).

– Al doilea lat in care te-ai prins! Esti sectar in toata regula! Predai Catedrala in termen de 3 zile, cu inventarul la zi si pleci in Manastire!

– La aceasta decizie, nu subscriu, si nu-i dau curs de indeplinire!

– Din momentul asta ai cazut sub al doilea pacat: neascultarea, pacat adamic!

Candidatii la preotie, inainte de a se pune mâinile pe capul lor, declara acolo, in incheierea declaratiei: Voi fi supus intru toate, episcopului meu, si o sa-i dau ascultare neconditionat pâna la moarte! Deci, sa asculti de oameni si nu de Dumnezeu (vidi Faptele apostolilor, 4:19 si 5:29 „Trebuie sa ascultati mai mult de Dumnezeu, decât de oameni!”).

 – Asculti, sau nu?

– Nu! (De Dumnezeu ascult mai intai! Sa nu contravina Cuvantului lui Dumnezeu.)

– Din momentul asta te dau diavolului. Toate blestemele din Sfânta Scriptura sa vina asupra sfiintiei tale si, când vei muri, sa nu mai putrezesti!

– Inalt preasfintite, cât priveste blestemul va priveste, pentru ca in cele 5 carti Moise enunta: Blestemat este cel ce blesteama. Va privrste. Iar, ca nu voi putrezi, ca nu-mi va intra corpul in descompunere, nu va intra in procesul de putrezire si ca-si va pastra forma biologica, ori se sustine ca pamantul e in permanenta schimbare si transformare, si, producandu-se peste ani, vreun seism voi fi scos la suprafata, si când ma vor gasi, vor constata cu totii, omul acesta este un Sfânt!

Si astfel voi fi beatificat, canonizat. Voi ajunge si eu un sfânt ca Ioan cel Nou de la Suceava, cuvioasa Paraschiva de la Iasi, ori un sfântul Dimitrie de la Bucuresti, ori Iosif din Catedrala Timisoreana! Voi fi dus in procesiune, dintr-o parohie in alta, voi aduce binecuvvntari, voi inlatura efectele secetei.

Iesi afara, ca esti dat diavolului! Dar te instiintez: Pentru ceea ce ai facut, eu nu te voi ierta, vei ajunge nima-n drum si plin de praf, cum zice banateanu, boschetar!

La doi ani, auzind Marturia tânarului preot din Episcopia Caransebes, protopopia Oravita, parohia Sasca Montana, Cristian Florea, am ramas profund impresionat.

M-a fascinat. Am plecat in cautarea lui. Dupa multe obstacole si peripetii, l-am intâlnit.

I-am pus intrebarea:

– Regreti, privind in urma ce ai lasat, statutul de preot, onoarea si celelalte binefaceri pe care le aveai?

– Nicioadata!

– Cristi! Eu, credeam ca si Ilie, ca sunt singurul pe planeta, in situatia aceasta. Dar cum Ilie s-a inselat, nu era singur, mai erau inca 7.000 de suflete. Si când am auzit ca este un al doilea preot l-am cautat.

– Niciodata, nu regret!, i-a spus fostul preot Cristi Florea. Aceluiasi Dumnezeu ma inchin in duh si in adevar, aceluias Isus care a platit pretul pacatului la Crucea Golgotei, ma inchin si eu si tu, pentru iertarea pacatelor.

– Vreau sa ramân slujitor cu tine, impreuna.

Si de atunci am ramas la Biserica Baptista Efrata Lugoj.

La data de 7 august 2007, m-am adresat Sfântului Sinod, concomitent având si chemarea sa dau darea de seama sa spun ce s-a intâmplat cu mine. Le-am cerut Cartea de munca, Gramata de hirotonire, Cartea canonica si iesirea din sânul Bisericii.

Actualul patriarh Daniel Ciubotea nascut la Dobresti, Lugoj, si fiind bun prieten cu fratele lui care e padurar si sora lui care e cadru didactic, mi-a spus ca v-or interveni pe lânga Dani, ca numele lui de botez e Dan, doar va cunoasteti. Da, ca am si liturghisit impreuna.

Am fost catalogat de enoriasii din Cluj: „Parintele paroh, de la Catedrala, a innebunit! S-a stricat de cap. Biblia l-a ametit complet!

 Sfântul Sinod a ramas profund impresionat, cei 42 de episcopi.

 Episcopul Teofan, Mitropolitul al Olteniei pe atunci, de care am fost foarte apropiat, a spus si el: Parinte, nu se poate!. M-a ajutat si in plan spiritual si in plan economic si administrativ. Mi-a spus: Parinte, eu plec la Iasi. Daca nu ocup scaunul de patriarh, ma asez la Iasi (pe functia avuta pâna atunci de viitorul patriarh Daniel).

 Dam drumul dosarului tau, la dl Iorgulescu, in 20 de zile ajunge la Presedentia României in vederea de a obtine recunoasterea celei mai inalte trepte, Mitropolit al Olteniei. Ai o armata de preoti in subordine, masini, 129 de manastiri, ce nu ai? O avere intreaga. Paduri, s-au retrocedat terenurile agricole, cirezi de vite, turme de oi, ai manastirile, ateliere, o avere. Totusi 7 milioane ai salariul. E unica ocazie, ratezi sansa, iti inscrii numele in analele sinodale, ramâi in istoria poporului, in istoria Mitropoliei Olteniei, in istoria Sinodului.

 Dar dintrodata, pe când eram gata sa fac târg, sa negociez cu Dumnezeu(!), m-am simtit electocutat! Si mi-am adus aminte:Alegeti astazi cui vreti sa slujiti.  Cât despre mine, eu si casa mea, vom sluji Domnului!

 Apoi declaratia lui Rut, la o doua interventie a lui Naomi, soacra ei, Rut se tine in continuare de Naomi, care se intoarce din straini, pe unde viata a dus-o, inapoi la poporul lui Dumnezeu: Faca Dumnezeu ori ce va vrea, casa ta va fi si casa mea, poporul tau va fi poporul meu, Dumnezeul tau va fi si Dumnezeul meu!

 M-am intors inapoi in Banat. Dar d.p.d.v. Social, au inceput sa apara probleme timp de 3 luni de zile. Parca se confirmau spusele, parca erau fraze profetice ale arhiepiscopului de Cluj. Vei ajunge asa, asa, asa.

 Am intrat in obiectivul Organelor de interne, Judecatorie, Justitie, Primarie si mi se spune: Dumneata esti nebun.  Te asteapta postul de Mitropolit al Olteniei si el doarme in parc in gara! Pocaitii astia nu-i dau nici o atentie.

Stilul banatenilor,  ei sunt putin mai glaciali, mai indiferenti, mai distanti. Si, timp de 3 luni de zile, Dumnezeu m-a trecut prin atelierul Lui!

 Si acele Organe locale de stat, mi-au pus in vedere doua alternative, doua sanse: Iti dam o locuinta. Nu vrei sa te duci preot, nu vrei, esti nebun, esti stricat de minte!

(Prima varianta): –  Nu vrei? Domnul primar, ce facem? Ii dam o garsoniera aici, dar sa dea o declaratie ca renunta la pocainta. Ii dam o masa la o cantina sociala, 4…5 milioane, subzistenta de zi cu zi.

(Varianta a doua):  -Domnu Deceanu, prim procuror, ii faceti dosarul de bolnav irecuperabil, mental, il internam definitiv la Stei, fostul oras Dr.Petru Groza, judetul Bihor. De acolo, nu mai iesi! Ai ragaz pâna mâine dimineata!

N-am ales …..

VA URMA !!!

Puteti vedeaZorii    Ep. 1   Ep.2   Ep. 3   Ep.4  Ep.6

FETITE SCHIMBATE IN BAIETI

O crima impotriva umanitatii si a naturii

O crima odioasa dar nepedepsita de  nimeni. O crima impotriva celor mai firave si inocente fiinte umane. O crima comisa de adulti impotriva copiilor lor. O crima cu consecvente enorme pentru prezentul si viitorul umanitatii. E vorba de uciderea intentionata a fetitelor nenascute, iar in unele cazuri chiar a celor nascute, pentru simplul motiv ca Dumnezeu le-a creeat fetite nu baieti. Despre aceasta crima am scris des in vara aceasta dar revenim privind o crima asemanatoare: in loc sa-si ucida fetitele inainte de nastere sau la nastere, parintii care-si doresc baieti in loc de fete isi transforma fetitele in baieti prin proceduri chirurgicale. Ati citit bine: micute fetite indiene sunt transformate in baieti la o varsta frageda pentru ca parintii, din diferite motive, isi doresc baieti in loc de fete.

 Suntem obisnuiti cu traditii si obiceiuri barbare si necrestine care provin sau au provenit din India de-a lungul secolelor. Ne-au socat atunci cind am auzit sau citit despre ele prima data si continuam sa fiti socati. Iar ori cind citim sau aflam despre un obicei barbar nou avem aceasi reactie – una de dezgust, soc, repulsie. Practica despre care scriem astazi nu e mai putin barbara si inumana – schimbarea sexului biologic al fetitelor din feminin in masculin. O practica atit de inumana incit aproape ca iti dau lacrimile. Si te intrebi, cum de este posibil asa ceva in lume la inceputul Mileniului III? Iata ca se poate. Si asta in ciuda faptului ca traim in mult trimbitata epoca a „drepturilor omului,” cind „dreptul la viata” este consfintit in nenumarate tratate internationale, in epoca post-Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in epoca in care chiar si animalelor li se acorda „drepturi.” [Nota AFR: pe aceasta tema va recomandam comentariul alaturat publicat pe 27 iulie in Climate Imperative ce catre filozoful american Steven Best] http://drstevebest.wordpress.com/2011/07/28/minding-the-animals-ethology-and-the-obsolescence-of-left-humanism-2/ India insa nu e singura tara in care se comit astfel de crime barbare fara ca societatea mondiala sa ia atitudine. In Brazilia inca exista triburi native care isi ingoapa copiii de vii pentru aplanarea dumnezeilor pagini carora se inchina.

Citind astfel de stiri mintea te duce inevitabil la pasajul binecunoscut din Bilblie care descrie starea omenirii inainte de Potop: „Pamantul insa se stricase in fata lui Dumnezeu si se umpluse pamantul de silnicie”. (Facerea 6:11) Ratiunea iti spune ca retraim ceasurile de dinaintea acelui mare cataclism. Ca undeva, cindva, si cumva omenirea va trebui sa dea socoteala si pentru aceasta crima. Si nu doar cei care o comit, cit si cei care stiu despre ea, nu iau atitudine si o lasa nepedepsita. Uitat-va doar la chipul firavei fiinte umane din imaginea de mai jos. Este fiinta aceasta fetita sau baiat? Dar totusi ea zimbeste. Dar intr-o zi va plange si nu va intelege, asa cum nici noi nu putem intelege astazi, cruzimea „celor mari” care supun pe micutele fetite unei astfel de practici inumane. 

Materialul care-l publicam astazi a aparut initial in publicatia britanica The Telegraph pe 27 iunie. A fost tradus si prelucrat pentru noi de catre dl Radu Ionita, voluntar AFR Danemarca. Ii multumim. Articolul original poate fi citit in intregime aici: http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/asia/india/8601488/Indians-pay-surgeons-to-turn-girls-into-boys.html 

Indienii platesc chirurgi pentru a-si transforma fetele in baieti 

 Medicii indieni sunt acuzati ca desfasoara operatii de schimbare de sex pe fete tinere ai caror parinti doresc sa îmbunatateasca perspectivele financiare ale familiei. În prezent, in India exista cu sapte milioane de baieti mai mult ca fete sub sub sase ani 

  Guvernul statului indian Madhya Pradesh investigheaza date si informatii care afirma ca pâna la 300 de fete au fost transformate chirurgical in baieti într-un oras din stat. Se pare ca parintii lor au platit  aproximativ 2.000 de lire pentru fiecare operatie. Militantii pentru drepturile copiilor si ale femeilor numesc aceasta practica o “nebunie sociala”, o “bataie de joc la adresa femeilor din India”. Echilibrul intre sexe in India a fost deja afectat drastic în favoarea baietilor din pricina acestui feticid impotriva sexului feminin (numit in cercurile medicale avort selectiv de sex). Ce sta in spatele acestei practici? Familiile care se tem de costurile ridicate de casatorie si zestre pe care vor avea sa le plateasca la casatoria ficelor lor. În prezent, in India exista un excendent de sapte milioane de baieti in raport cu numarul de fete sub sase ani. Militantii declara ca utilizarea chirurgiei pentru redesemnarea sexului biologic dupa nastere înseamna ca fetele si identitatea lor sexuala nu mai sunt sigure, nici macar dupa nastere. Acest articol a aparut dupa ce ziarele au aflat despre copiii din India ce au fost operati de catre medicii din Indore, Madhya Pradesh. 

  Medicii supusi anchetei sustin ca doar fete cu anomalii genitale sunt trimise la clinicile orasului sa fie “corectate chirurgical” si ca numai copiii nascuti cu caracteristici sexuale nu bine definite, adica si masculine si feminine, au fost supusi procedurii de schimbare a sexului. Militantii insa spun ca parintii si medicii au indentificat gresit conditia copiilor tocmai pentru a-si transforma fetele în baieti. Operatia, cunoscuta sub numele de genitoplastie, modeleaza un penis din organele de sex feminin, iar copilul este injectat cu hormoni de sex masculin pentru a crea un baiat. [Nota AFR: expertii in domeniu afirma ca exista doar un caz la 400.000 cind un copil se naste fara ca organele sexuale sa-i fie bine definite la nastere]

 Dr. Goswami VP, presedintele Academiei Indiene de Pediatrie din Indore, admite ca dezvaluirile sunt cu adevarat socante si a avertizat parintii ca procedura are potentialul de a le lasa copilul impotent si infertil la varsta adulta. “Genitoplastia este posibila, pe un copil normal de ambele sexe, dar mai târziu aceste organe nu vor creste cu influente hormonale normale si acest lucru va duce la infertilitate si impotenta. Este o veste socanta si vom tine cont de ea si vom lua masuri” a spus el. “Parintii trebuie sa ia în considerare impactul social, precum si cel psihologic al acestor proceduri asupra copilului” continua el.

 Comisia Nationala a Indiei pentru Protectia Drepturilor Copilului a ordonat guvernului Madhya Pradesh sa investigheze informatiile si sa produca constatarile sale în termen de 15 zile. Ranjana Kumari, de la Centrul pentru Cercetare Sociala si una dintre militantii de frunte ai Indiei împotriva feticidului feminin, a declarat ca transformarea chirurgicala a fetelor în baieti, fara consimtamântul lor informat este un semn ca in India „nebunia sociala” e in crestere. Spune ca uraste faptul ca educatia scolara si civica din India nu a reusit inca sa eradicheze atitudinile sociale care privesc fetele ca fiinte umane inferioare lipsite de valoare umana sau sociala.  

 “Cifrele se agraveaza”, spune ea. „În 2001 doar 886 de fetite s-au nascut  pentru fiecare 1.000 de baieti în Delhi. Astazi sunt doar 866. Cu cat esti mai educat si bogat, cu atat exista mai multa ucidere de fete”, a spus ea. “Oamenii nu vor sa-si împarta averea ori proprietatea sau sa investeasca în zestrea fetelor sau in scolarizarea lor. Este clasa mijlocie care e lacoma dupa bani. Asta este atât de socant cit si o încalcare fatisa a drepturilor copiilor.” Guvernul trebuie sa abordeze problema, subliniind valoarea spirituala a unei fete sau femei pe care o aduce intr-o gospodarie si în cultura hindusa. “În India se spune ca Dumnezeu locuieste în casa aceea în care exista o femeie, dar aceasta idee s-a evaporat din cauza tuturor acestor lacomii. Avem nevoie sa subliniem bogatia spirituala pe care o fata o aduce intr-o familie. Dar avem, de asemenea, nevoie de a le sprijini cu subventii financiare si locuri de munca , “a mai adaugat ea. 

 UN BESTSELLER

  V-am informat acum citeva saptamini despre publicarea recent a unui bestseller despre originile, justificarile si dimensiunile avortului selectiv pe baza de sex in societatea internationala contemporana. Este vorba de cartea luiMara Hvistendahl:Unnatural Selection: Choosing Boys Over Girls, and the Consequences of a World Full of Men. (“Selectia Nenaturala: Alegind baieti in loc de fete si consecintele unei lumi pline de barbati”)

Va recomandam o recenzie in limba engleza a cartii  http://www.lifenews.com/2011/08/03/legacy-of-population-control-163-million-missing-women/ Cele 314 pagini ale ei sunt impartine in XV capitole, pe linga un prolog si un epilog. Ele redau importante date statistice despre avortul selectiv, cit si perspectiva diversilor experti asupra problemei: doctorul, economistul, parintele, demograful, studentul la medicina, feminista, etc. Cartea e remarcabila si datorita varstei autoarei – doar 24 de ani. Nepoata unor fosti misionari protestanti americani in China, Hvistendahl vorbeste curent diferite dialecte chinezesti si e evident ca a cercetat mult pentru a-si scrie prima carte. A calatorit de-a lungul si de-a latul intretinindu-se cu personalitati influente din tarile implicate. A adunat date imense si le-a aranjat intr-o forma usor accesibila oricarui cititor. De aceea se zice ca aceasta carte e cea mai bine informata asupra genocidului impotriva fetitelor nenascute care a fost publicata la zi.

 

Lipsita de simtaminte religioase si neafiliata denominational, o feminista si o militanta a dreptului femeii la avort, Hvistendahl insa pune punctul pe I:

Intreaga societate e responsabila pentru acest genocid ale carui dimensiuni sunt nemaiauzite in istoria omenii, atit cei cu credinta in Dumnezeu cit si cei fara, atit miscarea feminista cit si cea pro-viata, atit cei care promoveaza controlul populatiei cit si cei care i se opun, atit ONU si structurile internationale cit si guvernele nationale, atit doctorul cit si preotul, pastorul si liderii spirituali ai societatii.

 De-a lungul istoriei demografii au observat ca in mod normal tot la 105 de baieti se nasteau 100 de fete si ca doar de-a lungul Ecuatorului se nasc mai multe fete decit baieti. Misterul acesta insa nu-l intelege si nu-l poate explica nimeni. Excedentul de baieti moare in timp, ei fiind si mai firavi decit fetele la nastere. Mor pentru ca sunt prin natura lor mai agresivi ca fetele, traiesc o viata mai riscanta, beau si fumeaza mai mult si se implica in actiuni antisociale cu consecinte fatale mai mult ca fetele. Nici chiar Darwin nu a putut da o explicatie evolutionista echilibrului relativ dintre sexele umane. In ultimii 30 de ani insa, echilibrul a fost denaturat prin interventia intentionata a factorilor umani. Nu mai putin de 160 de milioane de fetite au fost avortate in China si India in acesti ani doar pe motivul ca apartin sexului feminin. Alte 3 milioane au fost avortate, tot intentionat, in alte tari, printre ele Vietnam, Armenia, Georgia, Azerbaijan, Albania, si Bosnia-Hertegovina. Uciderea fetitelor nenascute in China e la moda, spune Hvistendahl, pentru ca e la moda sa ai baieti. Toata lumea in China vrea baieti, spune ea, citind afirmatiile interlocutorilor ei chinezi. Dar chiar daca feticidul ar inceta astazi, restaurarea echilibrului dintre sexe in aceste tari va lua incia citeva generatii pina la 2050. Ceea ce demografii numesc “masculinizarea” populatiei globale este pentru moment o realitate de netagaduit. In Azerbaijan raportul la nastere este de 115 baieti la 100 de fete, in Georgia de 118 la 100, in Armenia de 120 la 100. In Albania e de 115 la 100 si in continua deteriorare. Intre 2004 si 2009 discrepanta intre baietii si fetele de pina la 5 ani a crescut la 120 de baieti la 100 de fete.


Avortul selectiv e comun tuturor religiilor: Hindu, Budism, Islam si Crestinism, cu toate ca se practica mai mult in civilizatiile Hindu si Budiste. Hvistendahl dezvaluie participarile ei la servicii religioase crestine in China comunista unde pastorii propovaduiesc impotriva avortului si mai ales al avortului selctiv. Femeile, spune ea, pling si isi marturisesc faptele. Altele isi indreapta calea si inceteaza sa mai avorteze. Dupa ce devin insarcinate “dispar”, iar dupa mai multe luni revin acasa cu inca un baiat sau o fata. Lunile absente le petrec la tara, ascunse prin locuri mai putin frecventate de autoritati, la bunici, la rudenii si la prieteni de incredere unde dau nastere copilului in ascuns.

  

Cum de a inceput acest genocid in masa tocmai acum 30 de ani? A coincis cu introducerea aparatelor ultrasound in China si India, fiind propulsat de acestea. Aparatele ultrasound dezvaluie si sexul copilului nenascut cu mult timp inainte de nastere. In India anilor 70 avortul selectiv era atit de raspindit incit medicii si infirmierele intrebau femeile insarcinate, dupa ce le informau ca vor avea o fata, daca vor sa avorteze, o intrebare care nu se punea daca fetusul era baiat.

  Hvistendahl insa explica ca feticidul nu este un fenomen nou in India. A fost practicat acolo de sute de ani poate chiar de o mie. Cind britanicii au inceput sa penetreze interiorul Indiei cu sute de ani in urma au dat peste aceasta practica pe care au numit-o barbara si in timp au interzis-o prin lege. Pe atunci insa era practicat pe o scara mult mai restrinsa si era cauzat de motive economice si de  dorinta de a mentine separarea intre caste.. Era practicat mai mult in zonele rurale de catre saracii tarii. In ultimii 30 de ani insa feticidul a devenit la moda cu preponderenta la clasa mijlocie si la cei bogati, fiind mai prevalent in Delhi si Mumbay, zonele urbane cele mai bogate ale Indiei. Zestrea care trebuie platita, dupa traditia indiana, la casatoria fetelor devine exhorbitanta. Mai bine sa cheltui, zic ei, citeva sute de rupii pentru a avorta fata decit sute de mii sau milioane de rupii sa o casatoresti. Rezolvi problema inainte de nastere, fara mare bataie de cap si cu bani putini.

 

 

La inceput medicii indieni avortau selectiv cu multa tragere de inima si fara remuscari.

In anii 70 guvernul indian ducea o politica oficiala de reducere a populatiei. Ce mijloc mai bun decit uciderea fetelor si reducerea fecunditatii? Avortul fetitelor nenascute devenise o datorie patriotica pentru tinerii doctori indieni. Pe linga asta, guvernul SUA, guvernele Europei Occidentale, si marile fundatii americane (Rockefeller, Ford si altele) finantau din abundenta programul de reducere a populatiei in India, si in special avortul fetitelor. In doar citiva ani Suedia a investit in aceasta practica sordida 60 de milioane de dolari, Banca Mondiala 66 de milioane de dolari, Fundatia Rockefeller 1.5 milioane de dolari, etc. In citiva ani guvernul Indiei a sterilizat cu forta si 6.2 milioane de barbati, de 15 ori mai multi decit numarul de persoane sterilizate de nazisti. In plus, sume enorme erau investite in dezvoltarea si producerea pe scara larga a tehnologiilor de detectare a sexului fetusului inainte de nastere. Hvistendahl relateaza amintirile unui medic care studiase medicina in anii 70. Pe vremea aceea isi amintea el, ciinii si pisicile umblau libere prin spitalele publice in care se avorta, si nu o data a vazut fetusuri umane in gura pisicilor care fugeau prin holurile spitalelor cu prada in gura. Scirbit de ce a vazut, a devenit, in timp, un militant impotriva feticidului in India.

 

 Astazi avortul selectiv e interzis atit in China cit si in India – in teorie. Tehnologia ultrasound a fost si ea interzisa, iar la inceputul saptaminii guvernul Chinei a anuntat ca va intensifica campania de eradicare a avortului selectiv http://hosted.ap.org/dynamic/stories/A/AS_CHINA_GENDER_GAP?SITE=AP&SECTION=HOME&TEMPLATE=DEFAULT&CTIME=2011-08-08-08-37-04 Avortul fetitelor insa continua in ambele tari. In India bogatii merg din spital in spital pina dau de cineva binevoitor care sa le avorteze fata. Oficial, medicilor li se interzice sa dezvaluie parintilor sexul fetusului, dar au aflat modalitati indirecte pentru a o face. Baietilor le spun “brosaca testoasa” iar fetelor “sandwich.” Ori pe fisa medicala scriu in culoarea albasta daca fetusul e baiat ori in roz daca e fata. Asa parintii inteleg ce au de facut. Costul avortului selectiv a crescut. Lacomi dupa bani, inca sunt multi doctori care continua sa ucida fara remuscari.

  

Dar la consecinte nu se gindesc parintii? Da, se gindesc. Multi. Dar atunci? Isi aplaneaza constiinta nadajduind ca cindva si cumva problema se va rezolva de la sine. Altii nadajduiesc ca vor afla mirese pentru baietii lor in alta parte. Ca le vor putea atrage datorita bogatiilor pe care le au, bogatii care, in cultura lor, se mostenesc prin baieti nu fete.. De unde insa sa vina miresele? Pentru ca si numarul lor scade. Mii de nepaleze au fost duse in India ca mirese in ultimii ani, dar si in Nepal numarul femeilor de varsta casatoriei se imputineaza.

APEL DE CONSTIINTA DIN PARTEA UNUI MEDIC 

Luni am primit din partea unui medic din Bucuresti, dna Maria Dunca-Moisin, materialul de mai jos. Am mai scris si noi despre nevoia unei treziri morale la medicii din Romania pentru stoparea avortului in tara. Ne bucuram sa stim ca pe linga dna Moisin mai sunt multi alti doctori in Romania care refuza sa presteze servicii de avort si isi consiliaza pacientele sa nu avorteze. Felicitari dinsei si celor ca ea. 

 

APEL DE CONSTIINTA DIN PARTEA UNUI MEDIC: CATRE ALTI MEDICI PENTRU APARAREA DREPTULUI LA VIATA AL COPILULUI NENASCUT, PRIN CONSTIENTIZAREA ÎN ACEST SENS A VIITOARELOR MAME 

 Dr. Maria Dunca-Moisin 

  Astazi, cînd scriu aceste rînduri, parintii micutului Marc m-au invitat sa fiu „parte importanta” din viata lui, adica sa-i fiu nasa la botez. Este o forma de multumire – mi-a spus mama copilului – pentru tot ceea ce a însemat participarea mea cu sfaturi si încurajari la venirea pe lume al celui de-al doilea copil al ei. Ma întorc cu gîndul în urma cu mai bine de treizeci de ani, la începutul activitatii mele de medic la tara. Pe usa cabinetului meu intra framîntata si speriata o femeie maruntica, mama a opt copii; dorea sa îi completez fisa de întrerupere a sarcinii, asa cum prevedea legea pe vremea aceea (dupa al patrulea copil se dadea „dreptul” de a face „întrerupere legala a sarcinii”). A avut loc o discutie scurta despre eroismul de a aduce pe lume opt copii si despre voia lui Dumnezeu. Dupa un timp, mama aceea s-a întors la mine cu cel de-al noualea copil si mi-a spus cu chipul luminat de bucurie, dar parca si cu putin naduf: „Îl vedeti? Este al dumneavoastra.” 

  Am considerat întotdeauna ca este de datoria mea sa nu ezit niciodata sa stau de vorba cu o femeie framîntata de aducerea pe lume a copilului ei. Mi s-a întîmplat de multe ori sa simt ca nu stiu ce sa raspund la „argumentele” unei asemenea persoane. Ma rugam ca Spiritul Sfînt  sa-mi „sopteasca” în ce fel sa o încurajez, apoi ma rugam pentru fiecare mama ca Dumnezeu sa-i dea puterea de a alege pastrarea vietii copilului. Si rezultatele s-au vazut. 

  Eram deja medic la Bucuresti cînd o tînara mamica, studenta, a intrat în cabinet cu un baietel de doi ani, Andrei, caruia i-a spus: Uite-o pe mama ta”. Venise sa-mi multumeasca pentru sfatul pe care i-l dadusem. În urma cu un an, fiind în metrou, o doamna a venit la mine si m-a salutat zîmbitoare. Nu stiam cine este. A scos din portofel o fotografie cu fiul ei de zece ani, Alexandru, si mi-a spus, între doua statii, povestea lui. „De-ati sti, doamna doctor, de cîte ori v-am pomenit în anii acestia, la cîta lume am povestit cum a venit pe lume Alexandru!” Mama copilului venise la mine la cabinet adusa de cumnata ei, care-mi era pacienta, pentru a-i face o ecografie. Era însarcinata si hotarîse sa faca avort. Trebuia sa-i duca medicului ginecolog ecografia. Discutia pe care am avut-o cu ea a fost, se vede, suficient de convingatoare pentru ca fiul ei, Alexandru, sa devina „lumina vietii ei”.  

  Micuta Andreea, acum scolarita, ma viziteaza des la cabinet, împreuna cu mama ei. Povestea ei? In urma cu sapte ani, intrînd în cabinetul unei colege, vad o tînara cu un bilet de trimitere în mîna, gata sa plece la ginecolog pentru a-si face întrerupere de sarcina. Am oprit-o ca sa stam putin de vorba. Raspunsul ei a fost ruperea biletului de trimitere în fata mea si decizia de a renunta la avort. Raspunsul lui Dumnezeu a fost venirea pe lume a unei fetite superbe, casatoria tinerei, obtinerea unei locuinte. 

 În urma cu un an, consultînd un site medical am gasit urmatorul mesaj: „Am nevoie de ajutor”. Era strigatul unei tinere absolvente de liceu, gravida în cinci saptamîni. Dorea sa fie sfatuita ce alegere sa faca, deoarece tatal copilului ei o îndemna sa avorteze. „Argumentele” lui îmi erau arhicunoscute. Am contactat-o telefonic, apoi au urmat discutii la telefon sau prin e-mail. Într-o seara, apoape de miezul noptii, primesc un mesaj pe telefon: „Buna seara! Sînt X din orasul B., sînt terminata! Mîine dimineata prietenul meu ma duce sa fac avort. Nu stiu ce sa fac. Mi-a zis ca daca nu fac avort ma paraseste. Nu am cum sa cresc singura copilul. Psihic sînt terminata.” Au urmat încurajari, argumente, rugaciuni din partea mea. Pe 19 martie, anul acesta am primit un e-mail: „Sînt X. din orasul B. Am nascut un baietel. Dumnezeu v-a trimis si am avut noroc deoarece eram tare disperata si dumneavoastra mi-ati dat putere si încredere sa merg mai departe. Ati avut dreptate,  acum sînt mamica si sînt tare fericita. Acest pui este totul pentru mine,  este viata mea. X. s-a casatorit cu tatal copilului si alcatuiesc o familie normala. 

  Nu-mi atribui niciun merit prin toate aceste istorisiri deoarece stiu clar ca Dumnezeu este cel care a lucrat în inima acestor mame. Ramîne doar ca fiecare sa raspunda chemarii lui Dumnezeu si sa respecte viata, care este expresia vointei Lui. Ma adresez colegilor medici cu urmatorul apel: consiliati-le pe femeile însarcinate sa renunte la intentia avortului. Din experienta proprie pot spune ca, în mod sigur, peste 50% dintre femeile care vor sa avorteze se razgîndesc si pastreaza copilul daca sînt sfatuite serios de un medic. Este un mare merit în fata lui Dumnezeu ca pe aceasta cale sa fie salvate vieti nevinovate. 

 AM AVUT DREPTATE! 

 

In 2010 12 ambasade straine, printre ele si cea a Cehiei, au emis o Declaratie de sprijin a marsului homosexual de la Bucuresti. Va amintiti probabil ca AFR a luat atitudine emitind note de protest catre unele dintre ambasade, inclusiv Ambasadei Cehiei. Ministerul de Externe al Cehiei a raspuns demersului nostru cu aroganta, dupa cum v-am informat la vremea potrivita. Iata insa ca in 2011 un eveminent identic s-a petrecut in Cehia. Cu prilejul marsului homosexual de la Praga 13 ambasade straine au lansat o Declaratie de spijin a marsului. Reactia Ministerului de Externe Ceh si al Presedintelui Cehiei insa, a fost prompta. Ambasadorii straini au fost criticati si acuzati de amestec in treburile interne ale Cehiei. Detalii aici: http://www.washingtonpost.com/world/europe/czech-president-condemns-13-western-diplomats-for-support-of-1st-gay-festival-in-prague/2011/08/08/gIQAt6KO2I_story.html Morala acestui incident este zicala romaneasca: ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! 

COMUNICAT DE PRESA AFR 

 Comunicarea informatiei ca Alianta Familiilor din România (AFR) îi va furniza consiliere lui Doru Iuga, fostul director OTV arestat pentru implicare într-o retea de homosexualitate pedofila, i-a inflamat pe activistii homosexuali. Aparitia în presa a unui interviu cu unul dintre psihologii AFR a declansat o avalansa de mesaje de amenintare si intimidare. Aceasta reactie a homosexualilor nu este prima de acest fel si, de altfel, ea se manifesta si în alte tari. „Speranta si vindecare pentru homosexuali” este un proiect care a fost lansat în mediul online în anul 2004. A început ca o informare privind cauzele homosexualitatii si posibilitatea consilierii pentru reducerea si eliminarea acestor atractii nedorite din viata persoanei.  

 Marturiile publicate ale unor oameni care si-au schimbat orientarea de la homosexualitate la heterosexualitate se doreau a fi o încurajare pentru cei ce se confrunta cu asemenea probleme.

 Cresterea volumului de informatii de pe situl proiectului, www.homosexualitate.ro, si faptul ca a început sa devina cunoscut au facut sa atraga, pe de-o parte, strigate de ajutor din partea unor homosexuali care voiau o schimbare în viata lor, dar, pe de alta parte, si reactii virulente din partea altor homosexuali care îsi simt agenda politica amenintata prin distribuirea informatiei ca homosexualitatea nu este înnascuta, se poate schimba si deci nu poate reprezenta o baza pentru drepturi civile (casatorie, adoptii…). Prin amenintarile si mesajele de intimidare, transmise atât online, dar si telefonic, coordonatorului proiectului, s-a dorit abandonarea proiectului. AFR arhiveaza toate aceste mesaje si, în unele cazuri, am identificat si persoanele care se afla în spatele lor. În acelasi timp, raspunsul pozitiv primit de la cei ajutati prin acest proiect – români din tara si din diaspora – ne-a determinat sa mergem mai departe. 

 Activistii homosexuali au aceeasi politica în toate tarile. Ceea ce fac si vor sa faca în România este similar cu ceea ce fac în SUA, Canada, Italia… De aceea, observarea actiunilor lor din acele tari poate fi un indiciu asupra intentiilor lor din România – legalizarea „casatoriilor homosexuale”, dreptul de a adopta copii, propaganda homosexuala în scoli, interzicerea oricarei critici la adresa comportamentului homosexual. Deocamdata însa, în România ei încearca sa îi intimideze pe cei ce nu le cânta în struna ca homosexualitatea ar fi un comportament normal. 

 Actiunile activistilor nu se rezuma doar la intimidarea oponentilor. Cu sprijinul fondurilor UE, ei organizeaza periodic „cursuri de instruire” pentru psihologi. Pentru câteva zile, acestia se bucura de cazare si masa la un hotel dintr-o statiune, iar la „curs” li se spune sa îi consilieze pe homosexualii care vin sa le solicite ajutor în sensul acceptarii conditiei proprii si nicidecum a schimbarii catre heterosexualitate, chiar daca aceasta este dorinta clientului. Mai mult, li se spune ca orice încercare de reducere a atractiilor homosexuale ale clientului este periculoasa! 

Nota de plata”, din punct de vedere emotional si medical, platita de cei prinsi în acest stil de viata este uriasa. Statisticile arata numarul celor afectati de probleme emotionale, psihologice si medicale în rândul homosexualilor – de aceea unii vor o schimbare. A închide ochii la implicatiile tragice ale comportamentului homosexual ne transforma în complici. Cu toate acestea, în luarile de pozitie pe tema homosexualitatii, mesajul oficial e cel al tolerantei si nediscriminarii fata de acest comportament. Numai daca ne referim la politicieni, acestora le este pur si simplu teama sa graiasca altceva. Aceasta este moda actuala. Cineva se poate întreba de ce n-am fi la fel de toleranti si nediscriminanti si fata de alte comportamente sexuale, cum ar fi cel pedofil sau zoofil. Românii, conservatori din fire, nu subscriu însa prea usor la tema tolerarii perversiunilor. 

  În toate aceste dezbateri, polemici, retorici si intimidari, prea putin si chiar deloc nu se vorbeste despre ce spune stiinta. Unii cred ca homosexualii asa s-au nascut, însa nu pot spune de ce cred asta. Si aici, proiectul „Speranta si vindecare pentru homosexuali” face lumina. Nu exista nici o gena a homosexualitatii. Cercetarile stiintifice indica rolul major al mediului familial si de viata în formarea atractiilor homosexuale. Daca vorbim despre caracterul înnascut, homosexualitatea este cel mult o predispozitie, influentele externe fiind, ca si în cazul altor comportamente, cele ce o pot transforma în realitate sau nu. Alianta Familiilor din România va continua sa îi ajute pe cei ce solicita ajutor în lupta cu atractiile homosexuale nedorite. Activistii homosexuali pretind toleranta, dar sunt intoleranti fata de aceia dintre ei care vor sa rupa lanturile acestui comportament, si fata de cei care îi ajuta. Relatii: BogdanMateciuc, Director Executiv AFR, Tel. 745-783-125. 

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

 Va multumim pentru semnaturile constante pe care ni le dati in sprijinul Declaratiei de la Timisoara. Ne apropiem de 6.900, dar dupa cum stiti, tinta este de 7.500. Deci, inca mai avem putin de alergat pina la incheierea maratonului timisorean. Haideti sa ne continuam alergarea cu curaj si persistenta! Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.     

  Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)    

 Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”     

  Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim. 

 

 Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro

FACETI-NE CUNOSCUTI! 

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

ANUNTURI 

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

PLOAIE DE VARA

Cârdei V. Mariana

Se frang copacii de furtuna,
si praful alb pluteste-n zari,
cu geamat scurt ofteaza vantul
si lacrimi are bolta-n nori.

Ce ravasita e natura,
nimic din ce era sublim,
se zvarcoleste-n agonie,
o, Doamne sfinte, ce destin!

Cu serpi de foc se-ncinge cerul
si clocoteste-n spume marea,
in tunet hohoteste zarea,
doar muntele-i nebiruit.

Lacrimi calde cerul cerne
si in liniste le-asterne-n noapte,
pe fereastra-n lungi suvoaie
se preling lacrimi de ploaie
si e liniste-n odaie.

In culori de smalt pestrite
se trezesc poienele,
mandrul Soare le surade,
mijind usor genele.

JURNAL LONDONEZ (1)

 Lavinia IANCU

 

 

 

Plecarea.

Gata! Mi-am luat inima-n dinti si m-am hotarât sa plec! Viata e cam grea la noi acasa. (din mai multe puncte de vedere pentru mine!) .Asa ca de ce sa nu încerc sa vad cum sta treaba asta cu emigrarea. Stiu ca nu e usoara! Dar de ce sa nu îmi încerc si eu norocul!? Am auzit ca in Europa cel mai bine se câstiga în Marea Britanie si Germania, dar cum cu limba germana nu ma prea împac, Marea Britanie câstiga în detrimentul Germaniei, ca la un meci de fotbal… Asa ca… directia Londra!

*

Dupa un drum putin obositor cu microbuzul spre aeroport si cu avionul, iata-ma ajunsa în tara ploilor United Kingdom”!Pe parcursul zborului am trecut printr-o zona de turbulenta… nu prea placuta pentru stomac! (Sic!). În timp ce pilotul aeronavei se pregatea de aterizare, majoritatea pasagerilor au aplaudat în semn de multumire pentru dexteriatea pilotilor de a aduce aparatul la sol. Cu aceasta ocazie, am facut cunostinta si cu adevaratul gentalman britanic si anume un domn” care împreuna cu prietenii lui ne-a facut pe toti pasagerii „idiots”... deoarece am îndraznit sa batem din palme!

 Prima impresie.

În fine, aceasta a fost doar prima dintre ciudateniile traite aici, pe aceste meleaguri. Ca sa nu mai spun ca… deseori am avut impresia ca sunt în Asia, Africa sau poate Orientul Mijlociu. Este plin de oameni de culoare de diferite nationalitati.Dar nici asta nu ar fi o problema… Adevarata problema este mizeria de nedescris pe strazi! Credeti-ma! Nu va puteti imagina cât de curat este orasul de pe malul Crisului Repede, de unde am plecat… pe lânga vestita Londra. Si pedeasupra mai si pute a urina destul de desAm dedus ca acest „fenomen” este cauzat de faptul ca toti beau, foarte mult, mai ales bere. Imediat dupa ce ies de la serviciu merg in pub-uri la baute si e posibil ca nusuntsuficientewc-uri publice asa ca se usureaza pe unde apuca! Deci cam asta a fost „Wellcome to London” pentru mine!

Unde locuiesc?

 Londra e împartita pe 6 zone, iar eu stau în zona 2, adica una din cele bune zone, cica. Zona1 e centrul, unde e situat Wesminster Abbey, Big Bensi alte atractii turistice pe care le stim cu totii de prin filme sau reviste! Zona 6 se afla în afara Londrei, si se remarca prin case si strazi mai curate, iar urmatoarea comparând calitatea si curateniaeste zona 1 unde se face curatenie zilnic. Zona 4 e plina de români, bulgari, albanezi, tigani si alte rase…. Oricum am facut poze sa vedeti, din zona 2. Numai spun ca în metrouri am vazutpersoane care beau sau manânca ceva”. O bere, un suc,o cafea si apoi lasa pe jos, pe marginea geamului, sau pe bancheta: ambalaje, sticle, cutii cu resturi de meniuri de la McDonalds, ziare… Ce mai! Mizerie cât cuprinde. Asa ca la capitolul curatenie toate zonele stau foarte prost.

 Si culmea… ma întreb de ce oamenii de pe-aici sunt aroganti, galagiosi, încrezuti si indiferenti la tot ce misca din „alte tari mai putin neaose”. Nici nu pot sa va descriu… Oare acestia ne învata pe noi ce înseamna bunul simt…? Hm! Mai au foarte mult sa ne ajungaSincer! Dar, desigur, avem si noi foarte multe capitole unde ni se pot da lectii

 În cautare de munca.

  Oricum, eu iau viata asa cum este, încerc sa nu ma stresez si chiar sa nu bag în seama prea mult lucrurile negative. Încerc sa ma adaptez din mers. Ieri am aplicat on-line pentru toate job-urile posibile în zona de est, sudest si centrul Londrei (pentru ca eu locuiesc în zona de est si vreau sa fiu mai aproape de casa). Astept raspunsul lor, dar oricum mai aplic si în seara asta pentru alte job-uri si nu numai în domeniul cosmeticii… la care (zic ca) ma pricep! Am sa verific pe internet si site-ul comunitatii de români de aici. Între timp am sa ma interesez de un curs bun de machiaj… Nu am intentia sa stau prea mult fara servici, asa ca mâine ma duc la o agentie a unor polonezi (sunt foarte multi aici) care au ajutat-o si pe o prietenade-a mea pentru a obtine „National Inssurance Number” (NIN), adica un fel de carte de identitate. Fara NIN, ca emigrant, nu poti facenici o miscare...

(Pe curând)

Lavinia IANCU

Londra, UK

13 iunie 2011