La cumpana dintre cele doua lumi

Trecerea pe tarâmul celalalt, in vesnicie!

Ana Tatar-Andras

1 Cronici 29:28

David a murit la o batrânete fericita, satul de zile,

de bogatie si de slava.

Ce va spune Dumnezeu la moartea ta?

Te pregatesti pentru marele pas al trecerii dincolo?

 [pullquote]„Când eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. Acum, vedem ca într-o oglinda, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea fata în fata. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, ramân acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Epistola lui Pavel 1 Corinteni, 13[/pullquote]

Apostolul Pavel le scrie credinciosilor din Corint:

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.

Poate te crezi inca copil si gândesti ca un copil. Un copil vorbeste ca un copil, simte ca un copil si gândeste ca un copil.

Poate te consideri matur, dar deseori vorbesti si simti ca un copil. Gândesti nu odata ca a unui copil.

Ai vazut vreun copil sa se gândeasca la … moarte? Sa se gândeasca: oare ce va fi cu mine când voi incheia aceasta viata?

Sigur, copilul se gândeste la celelalte etape ale vietii omului: copilaria, scoala, adolescenta, profesia, poate la casatorie? Dar mai departe nici vorba sa mearga!

Nu cumva esti si dta un copil, nu te gândesti nici la moarte, dar, si mai grav, nu te gândesti ce se va intâmpla cu dta dupa moarte? Unde te vei afla si ce vei face?


Sa fim seriosi si sa recunoastem: de multe ori ne credem copii, si g
ândim si simtim copilareste.

Sigur, vedem ca la trup, nu mai aratam ca niste copii!

 La vârsta pe care o am, undeva pe la 50, mai gândesc uneori si ca un copil, mai simt si ca un copil, mai si vorbesc ca un copil!

Dar Pavel zice ca el a lepadat ceea ce era copilaresc, atunci când s-a facut om mare.

Trebuie ca si noi sa ne venim in fire si sa gândim si sa traim matur.

Clipa plecarii noastre de pe acest pamânt poate veni oricând: viata noastra e ca un ghem de ata nevazut, si nu stim când se va termina sau când se va rupe!

Nu stim daca mâine dimineata ne vom mai trezi. Sunt atâtea cazuri când omul s-a culcat sanatos si s-a „trezit” dimineata mort!

Oricând putem avea un accident de masina sau de avion sau de tramvai sau de tren! Doamne apara si pazeste! Dar se intâmpla des.

Asa ca trebuie sa gândim matur, sa lepadam ceea ce e copilaresc si trebuie sa luam in serios cea mai sigura si cea mai importanta problema: moartea.

Moartea, nu e altceva decât modul prin care trecem din aceasta lume, vazuta, in cealalta lume, nevazuta, unde vom si ramâne pentru eternitate!

E ceva cât se poate de sigur: vom ajunge si vom fi in vesnicie!

Dar, ori cu Dumnezeu, daca am fost salvati si mântuti prin credinta si har, ori in chin si durere, in iadul pregatit pentru satana si ingerii lui. Asta daca n-avem credinta si daca nu iubim Calea, Adevarul si Viata (ISUS).

Ce a spus Dumnezeu la moartea lui David?

David a murit la o batrânete fericita, satul de zile, de bogatie si de slava.”

Daca am pune pret doar pe viata aceasta, de aici, când suntem in acest trup trecator, am considera, poate, ca e foarte important ce lasam in urma noastra, un nume (faimos), o invatatura pentru urmasi (carti scrise de noi) si eventual un monument (vesnica pomenire).

Nu putem lua cu noi nimic, nici macar o scama! Cum scrisese cineva de curand. Toturi, acel ceva care trece din”noi”, dincolo, e sufletul!

Iata o definitie pe care am aflat-o recent: „Sfântul numeste sufletul constiinta.” (Cuviosul Agaton).

Pe taramul celalalt va trece doar ce tine de constiinta ta. Daca ti-ai acordat constiinta pe notele ingeresti ale lui Dumnezeu, vei ajunge la El, in Cer. Daca, dimpotriva, ti-ai potrivit pasul gândirii dupa mersul lumii acesteia, dupa stâpanul ei, al diavolului, cu regret spun ca vei ajunge acolo unde-i destinat lui locul (in iazul cu foc si pucioasa).

Dar, la trecerea lui David in nefiinta, acele cuvinte scrise in insasi Cartea Vietii, au fost: satul de zile, fericit la batrânete (semn ca si-a rezolvat problema vesniciei) si satul de slava, adica a intrat in acea stare de a fi inca din aceasta viata un om dupa inima lui Dumnezeu.

Când David a gresit, s-a pocait (vezi Psalmii, 31 si 50 (Biblia Ortodoxa,), respectiv Ps. 32 si 51 (Dumitru Cornilescu). Si David a scris celebrul Psalmul Pastorului in care isi arata credinta si dependenta si ascultarea de Dumnezeu (Domnul este Pastorul meu).

Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.”

Trebuie ca omul sa-si marturiseasca pacatele lui Dumnezeu (sa vina prin lumina constiintei, cu viata sa, cu faptele si gândurile sale inaintea lui Dumnezeu), prin singurul Mijlocitor, Isus Hristos.

 [pullquote] „Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si în El nu este întuneric. Daca zicem ca avem partasie cu El, si umblam în întuneric, mintim si nu traim adevarul. Dar daca umblam în lumina, dupa cum El însusi este în lumina, avem partasie unii cu altii; si sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat. Daca zicem ca n-avem pacat, ne înselam singuri, si adevarul nu este în noi. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. Daca zicem ca n-am pacatuit, Îl facem mincinos, si Cuvântul Lui nu este în noi. Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihanit. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

Epistola lui Ioan, 1:1.5-2:2 [/pullquote]

Si apoi, ne straduim sa nu mai pacatuim, sa nu mai gresim. De iertare avem nevoie in fiecare zi. Slava Domnului ca El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.! Glorie Domnului Isus!

Ce vrei sa spuna Dumnezeu la moartea ta?

Ce va spune Dumnezeu la moartea ta?

Va spune ca esti fericit, satul de zile, de bogatie si de slava?

Fericit, ca ai credinta in Dumnezeu!
Bogat, prin faptele credintei si ascultarii de Dumnezeu!

Bogat, prin roadele Duhului Sfânt: dragostea, bunatatea, bucuria, facerea de bine, pacea …!

Plin de slava, de dragoste si bunatate, de smerenie, de evlavie si mila pentru cei aflati in nevoie!

Pe maica Tereza (de care avem cunostinta cu totii), o dam ca pilda de urmat. Privind la viata ei, ne verificam oarecum viata. A trudit pentru cei saraci si bolnavi. Ea a fost foarte bogata si fericita si plina de acele virtuti laudate de Dumnzeu (fericire, smerenie si slava), inca din tinerete, pâna la batrânete.

Sa ne uitam in oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia, si sa vedem cum ne e viata si sa aflam prin Duhul Sfânt daca suntem pregatiti!

 Deci, dragi români, cititi Biblia si innoiti-va viata zi de zi!

Sa fim pregatiti pentru Cer!

Domnul Dumnezeu sa ne ajute sa umblam si sa traim  dupa pilda Domnului Isus, care a fost blând si smerit!

Doamne ajuta-ma, sa ma pregatesc zi de zi pentru clipa plecarii din acest trup, in eternitate!

Aleluia! Amin.

Parastase pentru un loc vesnic cu verdeata

NECHITA IOAN – Fost secretar al Arhiepiscopiei Cluj  si  preot paroh la Catedrala 2 Cluj-Napoca –

Marturia inregistrata la Zalau in Octombrie 2008

EPISODUL 4

In acest episod fostul preot ortodox Nechita Ioan povesteste cum a primit treptat intelepciune de la Dumnezeu, si intelegerea biblica  privind  traditia omeneasca a parastaselor. Vom vedea daca „asigura” sau nu pot asigura pe cei morti de locuri vesnice cu verdeata!

NECHITA IOAN: … Acum, intram in planul doi de slujire, liturgical.

Vedeam adesea venind la oficiul parohial oameni cerniti, cu sufletul plin de durere, impovarati, cu fetele intristate, mimica fetei ii trada ca poarta o durere in sufletul lor, imbracati in acele haine de doliu.

[pullquote] Constiinta este îngerul lui Dumnezeu care îl pazeste pe om.

Paisie Olaru [/pullquote]

– Ce s-a intamplat?

– Parinte, x, y, cel mai drag sufletului nostru ne-a parasit!

Cautam sa le aduc o raza de speranta, o raza de lumina, sa le incalzesc sufletul.

– N-am venit in aceasta lume toti deodata, si nici nu vom pleca toti deodata. Mai devreme sau mai trâziu, toti vom pleca, la rândul cetei noastre. Dar si raspunsul lor venea imediat:

-Parinte, problema este tragica si ne framânta. A plecat. Stim ca vom pleca toti. Dar durerea care este si ne framânta este asta: el a murit nespovedit, neimpartasit si fara de lumânare. El va avea parte de lumina invierii lui Christos?

[pullquote] Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi.

Oscar Wilde [/pullquote]

– Desigur!, le dadeam eu incredintarea:

“Prin aprinderea cât mai multor lumânari, un numar cât mai mare de lumânari, veti aduce lumina in sufletul lui, in viata lui. Apoi, sa pregatiti 6 kg de ceara fara parafina, sa confectionati o lumânare de inaltimea defunctului si in noaptea invierii, acolo, când voi striga pentru prima data „Veniti de luati lumina!”, aprinzând de la mine, pentru prima data, veti aprinde lumina in sufletul lui.”

Dar, dupa aceste indemnuri, iata ca am sesizat ca evanghelistul Ioan vine si prezinta ce spune Isus : „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce vine dupa Mine nu va umbla in intunerec si va avea lumina vietii.

Apoi, in cele 3 zile când se indeplineau formele actului de deces, ora plecarii, procesiunea de inhumare, veneau si imi cereau consultanta si asigurarea:

– Parinte, el a dus o viata cam necanonica, cam neortodoxa, i-a placut si paharul si desfrânarea si hotia si a fost si clientul penitenciarelor si Internelor, oare el va avea parte de imparatia lui Dumnezeu? Asta ne intereseaza.

– Desigur, prin moliftele pe care le voi da eu citire la data inhumarii. Si-n una din molifte, se zice asa: Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, care ai calcat moartea, pe diavol l-ai surpat si ai daruit viata lumii Tale…; pâna aici textul era valabil, biblic. Dumnezeu a surpat moartea, a daruit si vrea sa daruiasca viata lumii Lui.

Numai ca de aici textul schimba intelesul biblic: Pe robul Tau, pe roaba Ta, plecata de la noi, ea a cazut sub pacatul lui, sub pacatul mamei ori al tatalui, ori pe un preot a amarât si a luat de la el legatura nedezlegata, eu il dezleg de pacatul trupesc si sufletesc in veacul acesta si in cel ce va sa vie si-l asez in loc de verdeta, in loc de odihna unde nu este durere, chin sau intristare, nici suspin, ci viata fara de sfârsit.

Ca viata e fara de sfârsit, adica ireversibila, era un adevar. Cu ocazia Sarbatorilor Pascale, preotul paroh isi saluta enoriasii, el primul, din noaptea invierii, pâna in Duminica Tomii:

[pullquote] Sfântul numeste sufletul constiinta.

Cuviosul Agaton [/pullquote]

– Christos a inviat! Enoriasii raspundeau:

– Adevarat, a inviat!, imediat venea confirmarea.

– Iubiti credinciosi, aveti incredintarea ca aveti parte de lumina invierii lui Christos?

– Nu stim, parinte! Dumnezeu stie!

– Dar nu ati dori sa stiti?

Parinte, mai are vreun rost sa stim? Pentru ca de când ati venit in Cluj-Napoca d-voastra si altii inaintea d-voastra, slujbasi ai altarelor, mereu aud, indiferent de viata lui, de traire si de rugaciune, de viata lui cu Dumnezeu, de a fost pacatos, de a fost nepacatos, dvs. tot in sânul lui Avraam ii ingramaditi, acolo.

– ?!

– Si când vin enoriasii la dv. si va intreaba: Parinte, va avea el parte de imparatia lui Dumnezeu, dv. ziceti:  „- Desigur, pentru ca daca veti savârsi cât mai multe parastase, numarul parastaselor il aseaza pe mort in pozitia cea mai favorabila!

– ?!

– Dar unde e mai potrivit, parinte, in dreapta, ori in stânga lui Avraam? In fata, mai in spate, in centru, unde e locul mai potrivit si va fi mai bine?

– Depinde de dumneavoastra, de numarul de parastase pe care le faceti!

Dar iata ca imputatia si reprosul pe care mi-l aduceau enoriasii, erau indreptatite!

Retragându-ma in biblioteca cancelariei Parohiei, deschizând Sfânta Scriptura, intâlnesc urmatoarele, in Ezechiel: „Tatal, nu raspunde de nelegiurea fiului. Fiul, nu raspunde de nelegiurea tatalui. Sufletul care pacatuieste, negresit va muri.

Apostolul Pavel vine si enunta in Epistola catre romani: „Plata pacatului este moartea.” Si deodata parca imi dadeam raspunsul. Punându-mi intrebarea, se cerea sa-mi dau si raspunsul.

Deci, tatal, nu raspunde de nelegiuirea fiului, fiul nu raspunde de nelegiuirea tatalui. Din a cui autoritate, din a cui incredintare, din partea cui am primit eu aceasta autoritate, aceasta incredintare de a-i ierta pacatul (unuia, altuia, mortului etc), pentru ca gasim scris in Biblie: ” Ia aminte Israele, Eu iti iert pacatul si-ti indepartez nelegiuirea ca pe un nor.”.

Eu îti sterg faradelegile ca un nor, si pacatele, ca o ceata: întoarce-te la Mine, caci Eu te-am rascumparat.” – Isaia, 44:22

ca sa-ti aduci aminte de trecut si sa rosesti, si sa nu mai deschizi gura de rusine, când îti voi ierta tot ce ai facut, zice Domnul Dumnezeu.” – Ezechiel, 16.63.

Apoi, ca:  in Ceruri s-a deschis o carte de aducere aminte si in ea au fost scrise faptele oamenilor. Fericiti de mortii care mor in Domnul, caci faptele lor ii urmeaza! Cei morti au fost judecati dupa faptele lor.

Apoi, evanghelistul Ioan, in Apocalipsa scrie: nimic spurcat, pacatos, intinat, defectuos, nu va intra in imparatia lui Dumnezeu. Vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce-L vor auzi si au facut cele bune vor iesi in invierea vietii, cei ce au facut cele rele, in invierea osândei.

Acestea versete enuntate aici, mi-au rascolit atât de puternic inima, incât, sufocat de intrebari, ma vedeam ca sunt intr-o pozitie nebiblica!

Dar totusi imi venea in gând sa decupez aceste versete citate, aceste capitole si versete din Biblie, pentru ca-mi sunt potrivnice! Pentru ca aveam (pâna atunci) incredintatrea, ca, prin punerea mâinilor episcopului, aratându-ma in fata opiniei publice, in fata bisericii, in fata asistentei in serviciile acelea liturgice solemne, ca am incredintarea, puterea de a ierta si de a dezlega pacatul.

Si iata ce am constatat, ca rezolvarea pacatului nu era acolo, prin molifte sau in scaunul de spovedanie, dupa ce audiam neputintele, scadentele celor ce-si marturiseau lacunele din viata lor.

Si unii veneau cu toata sinceritatea, dorind eliberarea, dorind usurarea si deindata le dadeam: „- Te iert si te dezleg de toate pacatele tale!

Am constatat ca toate acestea, in plan liturgic, si in plan liturgical, nu-si au asezarea biblica, nu-si au temelie scripturistica.

Ca si in celelalte planuri de slujitre in ce priveste cultul sfintilor, cultul icoanelor, sunt atât de potrivnice, ca practica, desi le practicam cu sinceritate si credinciosie, cu toata incredintarea, erau potrivnice Sfintei Scripturi, Bibliei – singura autoritate divina.

Nutream acea incredintare ca sfintii sunt mijlocitori, sfintii sunt cei care ne reprezinta, cei care intervin, ei sunt ca o casa de avocatura in fata lui Dumnezeu. Si ei te reprezinta, daca te rogi lor, ei te absolva de orice penalitate, de orice responsabilitate a pacatului.

Dar iata ca deschid in Faptele apostolilor capitolul 4 cu versetul 12, unde Apostolul Luca relateaza cum atunci cand Petru a fost chemat in fata mai marilor rabini si preoti, incultul si fricosul de altadata, Petru, acum, când li s-a pus in vedere sa nu mai predice mântuirea in Numele lui Isus Christos, el va spune cu mare indraznela si apasat: “In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.!”

Apoi in 1 Timotei, 2:5, apostolul Pavel vorbeste si mai clar: „ Nu este nici un alt Mijlocitor intre om si Dumnezeu decât Omul Isus Christos.

Si asa am constatat ca rezolvarea pacatului s-a facut acolo la Golgota, pretul pacatului, nota, s-a achitat pe Crucea de lemn prin rastignirea lui Isus, cel neprihanit. Si,  preotia, pe care eu o predicam si o profesam nu avea nici cel putin fundament din punctul de vedere al Vechiului Testament, al preotiei aaronice.

Când Isus a spus pe Cruce „Sfarsitu-s-a”, „Savarsitu-s-a”, Evanghelistul Matei (27.51) arata: „catapeteasma Templului s-a rupt de sus pâna jos. Una din editiile biblice, din vremea diaconului Coresi, a Noului Testament de Balgrad, iesite din teascurile Târgovistei,  arata foarte clar (nu stim cum de corectorii sinodali au permis acest fapt): Catapeteasma Bisericii s-a rupt in doua de sus pâna jos, aratând incheierea si caderea preotiei.

Si, despre incheierea acestei preotii o arata atât de clar apostolul Pavel in Epistola catre Evrei, capitolele 7, 8 si 9. Acolo se arata ca preotii erau multi, pentru ca moartea ii impiedeca sa ramâna pururea.

Dar astazi avem un Mare Preot, pe Isus Christos. Pâna atunci era un mare preot pamântesc, care intra odata pe an in Sfinta Sfintelor cu jertfe de sange pentru pacatele sale si ale poporului. Dar, de-acum, odata cu Invierea Domnului Isus, avem un Mare Preot, care S-a adus pe Sine ca Jertfa fara cusur odata pentru totdeauna si care sta la dreapta lui Dumnezeu (fara pacat) si Mijloceste pentru sfinti (oameni) dupa voia Sa. S-a terminat cu acea preotie, acolo si atunci (in Ierusalim, la Cruce). Lucrarea marelui preot din VT directiona spre ce avea sa vina prin Domnulm Cristos, prin Jertfa Lui, il prefigura pe El.

Constatând toate acestea, am inceput sa renunt la o parte din patristica, sa renunt la o parte din sfânta traditie, din randuielile bisericii, la predanii (datina, obicei, traditie) si sa aduc Cuvântul lui Dumnezeu cât mai aproape de enoriasi, eliberat de obiceiurile acestea atât de stufoase, de tenebroase, atât greu de suportat (nebilice fiind), sa-i indrept catre Christos Domnul.

Evident au inceput sa apara petitiile, plângerile din partea colegilor: Parintele Nechita Ioan predica in stilul  bisericilor evanghelice, sectare…

VA URMA !!!

Puteti vedeaZorii    Ep. 1   Ep.2   Ep. 3   Ep.5

IMPRESII DE VANCANTA

Gigi STANCIU

Ceea ce voi scrie în continuare va fi cu totul altfel decât v-am obisnuit pâna acum, poate va fi exact asa cum as vrea sa scriu eu mereu, reactie la realitatea imediata, traita subiectiv si fara urma de teama, sau, cum spunea cineva, tocmai datorita sentimentului de teama, aparând ca o înfruntare a lui…

 Zilele trecute am cristalizat gânduri si impresii variate, provenite din presa româneasca, din cartea pe care tocmai am început-o si v-o recomand tuturor: „Polemici cordiale” de Octavian Paler, din cotidianul existentei mele, adica din frânturile de gând ale unor oameni simpli, observati, audiati întâi fara voia mea, apoi cu interes, în parcul în care îmi petrec orele de relaxare si de racorire în fiecare vara, parcul din apropierea locuintei, care în treacat fie spus este jalnic si aproape pe cale de disparitie gratie grijii edililor locali pentru acest gen de amenajari urbanistice.

 Rezultatul acestui proces de cristalizare de gânduri, impresii, pareri, opinii, doctrine si paradigme vreau sa fie acest înscris al meu, cu mesajul clar de a îmi învinge teama de mine însami, teama de neputinta exprimarii ego ului meu, de neputinta definirii mele asa cum ma vad eu în totalitate…

 Ce sa va spun, mai întâi am fost socata de misoginismul imbecil al unor batrâni care stiau istorie tot atât cât elevii contestatari de la bacalaureatul din acest an; tinerii aspiranti la titlul de absolventi de liceu scriau aberatii de genul: „Ceusescu a fost mare preot si sef al politiei”, „Alexandru Ioan Cuza a unit Transilvania, Moldova si Tara Româneasca în anul 1948”, batrânii defineau legionarismul interbelic gasind o etimologie caraghioasa, cuvântul legionar înseamna slujitor al legii, are radacina „legea”, deci legionarii erau clar niste oameni cu intentii foarte, foarte bune pentru tara…

 De ce le spun misogini acelor batrâni pe care ar trebui sa îi respect pentru vârsta lor si firele lor albe, fiindca îsi caracterizau cu dispret consoartele: ce stiu ele decât sa faca mâncare si copii, la politica si istorie de unde sa se priceapa, noi însa stim multe…

 Reactia Moscovei la declaratia presedintelui Basescu facuta fara intentii, doar judecând istoria trecuta, o judecata cred eu nevinovata prin care afirma ca Antonescu a procedat corect, acest lucru spunea declaratia de fapt, reactia rusa a fost dura, aproape de neînteles si replica presedintelui ca URSS nu mai exista si ca azi sunt toate diferite de atunci mie mi s-a parut foarte binevenita. Declaratia domnului presedinte se referea doar la momentul trecerii Prutului de catre armata româna. Antonescu a fost o personalitate controversata spun unii istorici, a fost un patriot spun altii, a fost un tradator spun unii, în opinia mea Antonescu a fost un om al timpului sau, al epocii totalitarismelor, al nationalismelor extremiste, al razboiului.

 Apreciez ideile referitoare la razboi scrise de Octavian Paler într-un capitol al cartii pe care, cum va spuneam, o citesc acum, nu va dau multe indicii si nici nu dau citate din carte cu trimiterea de cuviinta cum se obisnuieste în lucrarile stiintifice care se respecta, voi scrie în acest stil semiliterar, semistiintific, stilul meu propriu si poate foarte criticabil, fiindca nu se încadreaza în canoane, dar voi scrie…e o mare victorie când scrii ceea ce gândesti fara teama cenzurii sau fara teama ca fii tai vor suferi în urma celor scrise de tine, ei nevinovati de toate gândurile tale, tu curajos fara rost într-o lume care se ascunde dupa vorbe frumos alese …

 Ideile despre razboi, despre nazism ale lui Paler sunt clare, scrise atât de convingator, dezaprobare totala, neîntelegere a mecanismelor care au declansat aceste razboaie si aceste doctrine, blamare a lor, repulsie pâna la greata aproape…

Prin frunzisul unuia dintre putinii copaci care mai umbresc zilele noastre toride în parcul invadat de o biserica si de o catedrala, prima deja functionala, a doua în constructie, de câtiva ani buni asteptând o Ana sa se sacrifice pentru a fi gata constructia, prin acest anemic frunzis parca aud o lume trecuta, o lume de soldati, de victime, de regi si de presedinti, de dictatori si de democrati, o lume care se repeta ca într-o roata a norocului învârtita la nesfârsit si care în scurte opriri aruca celui ce o rotea monstrii jucariilor de plus, ori de cauciuc negru si dizgratios…sperantele noastre de mai bine…

 La Mamaia au loc festivaluri de care alegorice si de alge care duhnesc la propriu a cadavru; poate ca turistilor nu le place, nici noua localnicilor, dar nimic nu se va schimba decât daca vor vrea cei care trebuie…

Suntem într-un perpetuu razboi cu noi însine si din prea multa delicatete nu mai reactionam în niciun fel la aceasta realitate cruda, privim doar algele cu miros de hoit, frunzisul anemic, bisericile, cimitirele, aberatiile despre legionari si despre trecut, si gândim la omul religios în sensul dat de Eliade, nu la acela care merge la biserica sa îi fie iertate pacatele: IARTA-MI, DOAMNE, TOATE PACATELE AZI, CA MÂINE FAC ALTELE, nu la acela care cumpara indulgente, gândim la omul religios care toata viata sa se calauzeste dupa precepte morale, care face din divinitate un concept viu si parte integranta din existenta sa, la acel om religios care îsi respecta semenii ca pe el însusi, care respecta natura ca pe divinitatea însasi, acel om care stie ce înseamna razboi, atentate, poluare, constiinta, demnitate, generozitate, altruism…

Prof. de istorie Gigi STANCIU

Colegiul National de Arte „Regina Maria”

Constanta

 

DESPRE REGASIREA ÎNSTRAINARII

Mihai PASTRUGAS

 

Volumul de proza intitulat astfel, aparent da impresia unui paradox, desi autorul nu si-a propus abordarea subiectului de pe aceste pozitii. Paradoxala e doar situatia eroului principal al scrierii, tatal autorului, Ioan, care desi în tara lui, partea rapita din România prin Pactul (secret) Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, îl pune în situatia sa redevina strain în propria-i tara. Ei bine, autorul, Mihai STIRBU, îsi focalizeaza energia scriitoriceasca cu toata paleta de instrumente pe framântarile sociale care au rezultat sau au precedat aceste evenimente provocatoare de destin. Volumul în cauza a rezultat din cooperarea eroului cartii, care a lasat mostenire copiilor sai si urmasilor câteva însemnari despre evenimentele traite, cu scopul de a restitui adevarul asupra acestor framântari dramatice traite în mediul sau de viata – ca intelectual si apoi militar-patriot.

Volumul Regasirea înstrainarii, semnat de fiul eroului cartii, scriitorul Mihai Stirbu, a aparut la Editura PIM, Iasi în anul 2010. Desi lucrarea nu are o extindere prea mare (112 pagini) i se poate aplica adagiul latin multum in parvo si poate fi categorisit ca fiind un scurt roman modern din genul memorialisticii. Raportata la marea epopee traita de populatia Europei, si nu numai, în preajma si în timpul celui de al II-lea Razboi Mondial, scrierea ar putea fi comparata cu o nota de subsol, dar foarte importanta pentru istoria populatiei românesti, mai ales din partea basarabeana.

Daca acceptam categorisirea propusa, atunci, potrivit schemei clasice, romanul de tip jurnal literar cu accent memorialistic, în mod logic, contine o introducere – expozitiune, un punct culminant si un final care se numeste deznodamânt – un echivalent în plan literar al unui rationament (premisa majora, premisa minora si concluzia). In cazul naratiunii de fata, autorul, scriitor cu experienta si har incontestabil în arta constructiei epice, a închegat cele trei momente într-o unitate organica, iar prin limbaj a conferit scrierii o savoare aparte, care da cititorului satisfactia ca traieste aievea evenimentele si se afla implicat afectiv în vâltoarea acestora.

Din Introducere aflam ca actiunea epica se desfasoara în timp în preajma si în perioada celui de al II-lea Raboi Modial, iar ca spatiu literar – România dupa Marea Unire din 1918, cu toate provinciile sale istorice. In avenimente se contureaza distinct atmosfera dintr-un sat de pe malul Nistrului – Mateuti, unde un tânar cu înclinatii intelectuale, Ioan, se lupta cu prejudecatile familiei si cu conditiile materiale modeste pentru a-si depasi conditia. În final, dupa multe peripetii, reusete sa devina elev bursier la Scoala Normala Vasile Lupu din Iasi. Simtind handicapul provenientei sale, reuseste sa învinga relativ usor obstacolele, devenind un elev eminent si visând în conditii de normalitate sa acceada la statutul de intelectual de prestigiu pentru familia si mediul sau de formare. Destinul însa, care de cele mai multe ori se configureaza din împletirea factorilor externi, îi va fi potrivnic, lui si celor din generatia sa. Dupa scurt timp de la finalizarea studiilor mult visate, Ioan –tânar învatator, va face o scoala militara de ofiteri de rezerva si va primi însarcinari militare, din fatidicul an 1940 pâna în 1944, când destinul sau se confunda cu destinul României amputate de „Intelegerea” dintre Reichul brun si Imperiul rosu. Scriitorul nu eludeaza subiecte dificile din episodul retragerii armatei române din Basarabia, când la pierderile materiale si umane (dezertarile) s-au mai adaugat (vezi cazul Hâncesti) si pactizarea unor comunitati de romni cu invadatorul sovietic. Desi finalul naratiunii consemneaza învingerea României si consolidarea pentru moment a fortelor malefice ale raului, autorul este optimist în ce priveste viitorul mai îndepartat. Prin logica bunului simt, statuarea raului este doar o pauza pentru maturizarea si dezvoltarea fortelor binelui, dupa care acestea îsi revin si restabilesc cursul normal al istoriei.

Mihai Stirbu se dovedeste un autentic continuator al idealurilor generatiei tatalui sau – actorul central al lucrarii – dar si un foarte bun narator, care da cititorului un important punct de sprijin în întelegerea acelor evenimente traumatizante si pentru contemporaneitate. Ca scriitor cu experienta, îmbina în mod fericit în actiunea narativa descrierea, dialogul, interogatia, povestirea, proverbele, faptele istorice, judecatile de valoare si adecvate figuri de stil pentru a da scrierii nerv si sustinere logica, încât în final, romanul îsi atinge scopul si, urmând firul logicii putem spune ca plecând cu succes de la Quod erat demonstrandum (ceea ce era de demonstrat) a ajuns cu succes, prin mijloace literare, la Quod erat demonstratum (ceea ce s-a demonstrat).

 

SCRISOAREA A 15-A „LA UN PRIETIN”

SCRISOAREA A 15-ALA UN PRIETIN”: RICCARDO MUTI SI …TIRANIA!

 

…Pentru prima oara, dupa zeci de ani, primind un e-mail de la amicul meu, dl. M.D. (pe care e-mail, apoi, l-am identificat pe Internet, la zeci de adrese electronice, ceea ce înseamna ca i-a “miscat” si pe altii!) – am simtit ca omenirea nu numai ca nu e moarta, ci, mai ales, ca…ARE DE GÂND SA ÎNVIE, DE PE UNDE CU GÂNDUL NU GÂNDESTI (sau, ai uitat de ROSTUL SACRU al acelor locuri)!!! În cazul de fata – din Italia tiranului Sylvio Berlusconi:

 

MOMENT MAGIC LA OPERA DIN ROMA

 

 Silvio Berlusconi – lovit de Giuseppe Verdi 

 

12 martie 2011. Italia a sarbatorit aniversarea a 150 de ani de la unire si, cu acest prilej, a fost organizat, la Opera din Roma, un spectacol cu una dintre cele mai simbolice lucrari dedicate acestei uniri: Nabucco, de Giuseppe Verdi. Dirijor: RICCARDO MUTI. 

Nabucco, de Verdi, este o lucrare muzicala politica: ea evoca povestea de înrobire a evreilor în Babilon, si celebra piesa “Va pensiero” este cântata de corul sclavilor oprimati. În Italia, acest cântec este simbol al cautarii libertatii poporului, care, în 1840 – anul în care opera a fost scrisa – era asuprit de catre Imperiul habsburgic, luptând pâna la crearea  Italiei unificate.

Înainte de spectacol, Gianni Alemanno, primarul Romei, a urcat pe scena pentru  un discurs ce denunta REDUCERILE DIN BUGETUL CULTURII, de catre guvern. Alemanno este membru al partidului de guvernamânt si fost ministru în guvernul Berlusconi.

Aceasta interventie politica, într-un moment cultural dintre cele mai simbolice pentru Italia, a produs un efect neasteptat, mai ales ca Sylvio Berlusconi era prezent la spectacol …

În The Times

Riccardo Muti, dirijor, spune ca a fost o reactie de revolutie: “La început, am fost ovationat de public. Apoi, am început spectacolul de opera. Totul mergea foarte bine, dar când am ajuns la celebrul cântec Va Pensiero, imediat am simtit ca atmosfera a devenit tensionata, în audienta. Exista lucruri pe care nu le poti descrie, dar le simti. Anterior, tacerea publicului era preponderenta. Dar, atunci când oamenii au realizat ca Va Pensiero  va începe, tacerea a fost schimbata cu o fervoare reala. Se putea simti reactia viscerala a publicului, la lamento-ul sclavilor, cântând <<OH TARA, ATÂT DE FRUMOASA SI DE PIERDUTA!>>“.

În timp ce corul se apropia de sfârsit, audienta deja striga “Bis! “Publicul a început sa strige:” TRAIASCA ITALIA!” Si “VIVE VERDI!” Oamenii din balcoane au început sa arunce cu mesaje patriotice, unii solicitand chiar: “MUTI, SENATOR PE VIATA”!

Desi acesta a mai acordat doar o singura data, la La Scala din Milano, în 1986, un BIS, acum s-a aratat reticent în a acorda “a doua oara un bis” . “O opera ar trebui cântata de la început pâna la sfârsit si nu am vrut sa se interpreteze un bis“, a declarat Muti.

Dar în public se trezise, deja, sentimentul de patriotism. Într-un gest teatral, dirijorul se întoarce pe podium si se confrunta, atât cu publicul, cât si cu Berlusconi, aflat în sala. Asta e ceea ce s-a întâmplat:
[Dupa ce apelul pentru un “bis” din “Va Pensiero” s-a oprit, s-a auzit în public: “Traiasca Italia!”]
Dirijorul Riccardo Muti:
Da, sunt de acord cu <<Traiasca Italia>>, dar …” [Aplauze]
Muti: “Am peste 30 de ani de cariera si am trait ca un italian care a calatorit în întreaga lume, de multe ori. Mi-e rusine de ceea ce se întâmpla în tara mea. Asa ca voi aproba cererea dvs. de bis, pentru “
Va Pensiero“. Fac asta nu doar pentru sentimentul pe care îl încerc, ci pentru ca în seara asta, dirijând corul cântând “O, TARA MEA, FRUMOASA SI PIERDUTA,” m-am gândit ca, daca vom continua în acest fel, vom ucide cultura pe care Italia a fost construita. În acest caz, noi, tara noastra – am deveni, cu adevarat <<O, TARA MEA, FRUMOASA SI PIERDUTA,>>[Aplauze, inclusiv ale artistilor, pe scena]
Muti: “- Eu, Muti, am tacut prea multi ani. Permiteti-mi, acum … ar trebui sa dam un sens acestui cântec! Suntem în casa noastra, pe scena capitalei, împreuna cu un cor care a cântat foarte frumos, si, daca nu va suparati, va invit sa va alaturati, pentru a cânta, împreuna, cu acest cor.

“Am vazut grupuri de oameni ce se ridicau în picioare. Toata opera din Roma s-a ridicat. Si, de asemenea, corul. A fost un moment magic de opera“. 

 

În seara aceea nu a fost numai o reprezentare a operei Nabucco. A fost si o splendida lectie de patriotism dar, de asemenea, o declaratie dura la adresa politicienilor” – cf. scmdmedia.blogspot.com, www.ovidan.ro, www.portalulrevolutiei.ro.


***

Stimate domnule M. D.-

Va multumesc, cu tot sufletul, pentru aceasta trimitere internetistica!!!
…Ei, vedeti, asta înseamna sa pastrezi elitele unui popor – si asta înseamna sa aiba, un popor, elite:

a-“a pastra elitele“- înseamna a pastra potentialul de reactivitate vitala, al unui popor, la/fata de rau, de ticalosie, de tiranie… – …a tine treaza si activa, în stare incandescenta, constiinta poporului, prin “Vicarii Lui Dumnezeu pe Pamânt” – elitele!; nu stiu daca s-a sxchimbat ceva în structura bugetului culturii, din Italia – DAR ACESTE ELITE AU TRAS SEMNALUL DE ALARMA: “N-am disparut, n-am murit – suntem aici, vii si la posturile noastre de veghetori ai Duhului! Daca veti continua cu tirania si cu dispretul fata de Duhul Italiei, se vor gasi oameni vii, care sa va pedepseasca, exemplar, pentru atitudinea voastra de sfidare mârsava, la adresa unei tari care a devenit, în lume, de secole, port-stindardul CULTURII MUZICALE!!!”;

b-iar “a avea elite” înseamna a avea oameni de mare si autentica autoritate spirituala, precum dirijorul acesta fascinant si patriot, Riccardo Muti…Multimea din sala de Opera din Roma – ca si “multimile“, în general! – are/au încredere în AUTENTICELE elite si le urmeaza, prin foc si sânge… – …ba chiar multimile sunt cele care impulsioneaza elitele, pentru ca simt ca elitele îi pot calauzi sa duca la capat, acea lucrare pe care ele doar o întrevad!

Da, uneori (de cele mai multe ori!), elitele sunt “Vicarul Lui Dumnezeu”, pe Pamânt – mai importante chiar decât…Papa!!!
Oh tara, atât de frumoasa si de pierduta! ” – cât de potrivit  este, acest stih, si pentru România! Dar România nu mai are elite autentice…”intelighentia” noastra, într-o majoritate zdrobitoare, este falsa, artificiala, prefabricata si chiar “inventata”, la televizor – o “elita de carton”!!! Asa-zisii nostri “elitisti” sunt niste lingai si yesmani gretosi si, deseori, tâmpiti! …de tipul acelui Traian Ungurenu, “frate mai mic” al patapievicilor si liicenilor si plesilor: “Gândirea politica a presedintelui Traian Basescu a de depasit granitele Galaxiei“…Ptiu!!! – …dar sa stiti, stimate domnule profesor, ca avem si printre noi, “intelighentia” cea din Moldova, “oameni” (?!), de fapt, niste struto-camile, care afirma (citez): “Singura tara din Europa care a luat masurile cele mai oportune, care sa evite criza, este România, gratie lui Basescu, pe care tu îl  tratezi cu tot felul de cuvinte grosiere (…). Basescu e deasupra oricaror interese personale. Nu va mai candida si nu mai are nevoie de ademeniri electorale. PESTE 20 DE ANI NE VOM REFERI LA BASESCU CA LA UN MOMENT RENASCENTIST AL EVOLUTIEI ROMÂNESTI“.


…Poate ca avem undeva, ascunsa, prin colturi de tara, AUTENTICA ELITA, “in status nascendi“… – iar nu momâile astea slugarnice si oligofrene! Dar cei de la putere fac totul s-o sufoce! – s-o faca uitata sau s-o alunge din tara (desi, adevaratii “reactanti/reactionari” refuza, cu obstinatie, sa paraseasca Locul Sacru al Patriei!).
…Comunismul bolsevic s-a dovedit infinit mai periculos si distructiv si demoniac, decât însusi fascismul italian, cu toate greselile, exagerarile si chiar crimele lui! Fascismul italian nu numai ca a prezervat aristocratia italiana (si, prin ea, o mare parte dintre elitele Italiei!), ci ÎNSASI aristocratia italiana a sprijinit si a facut posibila ideologia fascista…! Nu stiu daca e bine sau rau (fascismul nu este chiar atât de demonic, pe cât îl prezinta propaganda iudeo-masonica: Riccardo Muti este (dupa câte-mi amintesc eu) nepotul lui Claudio Mutti, un scriitor fascist, care admira nu fascismul italian, ci…legionarismul codrenist („Ramîne admirabila, dincolo de controversata latura ideologica, extraordinara acuitate cu care Claudio Mutti – ca si pagânizantul Evola odinioara – intuieste elementul spi­ritual al legionarismului, de o puternica si declarata tenta ortodoxa; faptul pare cu atît mai curios cu cît avem de-a face cu un om nascut si format în traditia catolicismului roman, iar ulterior reorientat [dupa modelul Guénon] spre islamism [chiar daca nu într-un spirit radicalist, ci mai degraba pe linia acelei “unitati transcendente a religiilor” propovaduite de un Frithjof Schuon]. Desigur, si aici, în aceasta perceptie spirituala a <<aven­turii legionare>>, se simte influenta catalizatoare a autorului Crizei lumii moderne, dar si a celui al Revoltei împotriva lumii moderne; totusi, cel putin în egala masura, se simte întîl­nirea cu duhul lui Codreanu sau al lui Mota, cu vizionarismul lor jertfelnic si cu febra lor eschatologica, în care respira Traditia ignorata a Rasaritului [pe care Guénon însusi a murit cu regretul de a nu o fi cunoscut la vreme]”– cf. Razvan Codrescu, Cine esti dumnata, dle Claudio Mutti?) – tocmai pentru ca vedea cum fascismul italian elimina elementale spiritualiste, din ideologia sa aplicata, pe când legionarismul lui Corneliu Zelea Codreanu dezvolta, catre sublim, TOCMAI spiritualismul românesc: „Într-o natie de slugi, el a introdus onoarea si într-o turma fara vertebre, orgoliul”   spune Emil Cioran, în 1940, despre Misiunea Mihaelica, asupra poporului român, a lui CZC…Si avea perfecta dreptate, atunci, Cioran, pentru ca, de la CZC încoace, nu s-a mai vorbit de ONOARE, în astfel de termeni, precum în Porunca a 5-a: „Mergi numai pe caile indicate de onoare. Lupta, si nu fi niciodata misel. Lasa pentru altii caile infamiei. Decât sa învingi printr-o infamie, mai bine sa cazi luptând pe drumul onoarei” .

…Niciodata nu vei gresi, mergând pe CALEA ONOAREI. Chiar daca, pe moment, vei pierde totul, chiar viata!

Iata cum Ungaria, onorând o alianta (buna-rea, n-are importanta: CUVÂNTUL DAT are importanta, SA TI-L TII!), pâna la capat (cea cu Hitler!) este, azi, dupa 70 de ani, respectata! (si doar ungurii n-au nici a mia parte din calitatile spirituale si talentele Neamului Românilor!) – …iar România, care înfige cutitul, prin spate, aliatului german (în noaptea de 23 spre 24 august 1944, prin Ordin REGAL! – …tatal meu a fost la un pas de a-si urma sute de camarazi-ofiteri, care si-au tras un glonte în cap!…ca si Klapka, al lui Rebreanu, tatal meu si-a amintit, în ultima clipa, ca are, acasa, trei copii si…ca este crestin!) – da, România este, azi, dispretuita (nu i se iarta si, deci, nu i se uita TRADAREA, de acum 70 de ani!) si nimeni nu o ia în serios, si nimeni n-o respecta (desi, istoriceste si tinând cont de factorul etnic, este cea mai demna de respect, pentru ca numai prin Neamul nostru, al Românilor, de la Nord si de la Sud de Dunare – au capatat identitate actualele state europene…si nu ma refer numai la Thraci, ci si la actiunea aromânilor/Românilor din Sudul Dunarii, scapati de macelul din Voshopole, din veacul al XVIII-lea! – …prin ei exista, azi, un stat modern, numit Ungaria, sau alt stat modern, numit Grecia, sau Serbia, sau Albania etc. etc.!). Dar pedeapsa i-a venit României aproape imediat, prin invazia sovietica si dezastrul (unic în Europa de Est!) DE A-SI PIERDE, ÎN ÎNTREGIME, PRIN EXTERMINARE CONCENTRATIONARA, AUTENTICA “ELITA” (pentru ca cei din “intelighentia” tradatoare nu pot fi socotiti, cu tot respectul pentru talentul lor [tip Sadoveanu…] – “elita/elite”! N-a avut nimeni încredere în ei, nu i-ar fi urmat, nimeni, în iuresul Cântecului Robilor – din NabuccoVa piensero…: Oh tara, atât de frumoasa si de pierduta!
…Azi, la noi, în România cea Vaduva de Elite – este valabila a doua “solutie”, oferita de panseurile amar-glumete, pe care mi le-ati trimis, în e-mail: “Daca toata lumea este de acord cu tine, probabil ca esti foarte inteligent… Sau s-ar putea sa fii… seful“. Valoare de Duh, meritocratie? Aiurea! “Sa crape!!!” – suiera unii/majoritatea guvernantilor tradatori de Duh Românesc – precum Basescu, Boc, EBA si toti complicii lor becisnici… – …dar nu mi-e rusine nici ci asa-zisa “Opozitie”, plina de hiene!!!
…Mâine dimineata voi pleca…”în Nord” – conotatia poate fi, la rigoare, si sacra: în Bucovina mea cu sihastri si mânastiri voievodal-musatine, dar si la mama mea, care are aproape 90 de ani. Sunt locuri, acolo, unde nu se “prinde” celularul, d-apoi sa se foloseasca “scula” asta internetistica. Deci, regretând mult conversatiile noastre internetistice, schimburile noastre prietenesti de idei si opinii…trei saptamâni ma voi “debransa” de la lumea asta…poate pentru unele “strafulgerari” ale celeilalte…mai bune si, în orice caz, mai luminate!!!

La buna si curânda re-vedere! – si:
Doamne,-ajuta!


Cu, mereu, aceeasi pretuire si calda prietenie,
Adrian Botez

Marturia fostului preot Nechita Ioan

NECHITA IOAN – Fost secretar al Arhiepiscopiei Cluj  si  preot paroh la Catedrala 2 Cluj-Napoca


Marturia inregistrata la Zalau in Octombrie 2008

EPISODUL 3

In Episodul 3, fostul preot ortodox Nechita Ioan, vorbeste cum a primit Lumina si intelepciunea lui Dumnezeu privind intelegerea biblica a botezului , in concordanta cu scrierile Sfintelor Scripturi.

NECHITA IOAN: Am inceput sa studiez Biblia cu mai mult interes si sa-mi adâncesc privirea si sa incep s-o citesc intr-o ordine normala, incepând cu Evanghelia dupa Matei.

Si m-am vazut atât de controversat. M-am vazut cum tot ceea ce faceam e pus sub semnul de intrebare: pozitia pe care stau eu si slujirea pe care o fac eu.

„Totul începe prin constiinta si nimic nu are valoare decât prin ea.” (Albert Camus)

Crezusem pâna atunci ca fac o slujba pentru Dumnezeu, ca slujesc societatea, ca slujesc oamenii. Si slujind oamenii, il slujesc pe Dumnezeu. Continue reading “Marturia fostului preot Nechita Ioan”

O profesiune de credinta

PRIMA SI CEA MAI IMPORTANTA CARTE A LUMII

Comunicarea spirituala

Zoe Dumitrescu-Busulenga

Trebuie sa va spun ca eu traiesc în permanenta cu un sentiment de frustrare. Lumea se amuza când spun asta, dar eu ma simt o ratata. Cariera mea trebuia sa fie una muzicala. În clipa în care, la 17 ani, m-am îmbolnavit de tuberculoza si mi s-a spus ca trei ani nu mai am voie sa cânt, nici la pian, nici la vioara, a fost o prabusire, care, fireste, la acea vârsta, mi s-a parut o catastrofa.

 Fatalmente, a trebuit sa merg pe alta cale. Si am ales calea de jurist, a tatei, si cea de filolog, a mamei. Si asa am intrat, mai mult sau mai putin cu voia mea, dar sigur cu voia lui Dumnezeu, în acest câmp al „formatiei sufletelor“, cum îi spun. Fiindca mie îmi parea esential nu sa însir niste date si gânduri în fata studentilor, ci sa încerc sa comunic cu ei, nu numai omeneste, dar si spiritual. Si cultural, pentru ca doream sa fac din ei oameni cultivati, sa le dau cât mai multe surse de incitatie la lectura si la arte în general.

*** Continue reading “O profesiune de credinta”

Nevoia de iubire si solidaritate

In publicatia CAPITAL de marti 12 iulie a.c. citim un titlu alarmant:

Noua Ordine Mondială- Lumea ramâne fără mâncare.


Când voi închide cerul si nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor sa manânce tara, când voi trimite ciuma în poporul Meu: dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta fata Mea, si se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul si-i voi tămadui tara.” –   BIBLIA, 2 Cronici, 7.13-14

„… zeci de mii de familii africane sunt în cautare disperata de hrana. Sute de mii de animale de ferma au murit din cauza secetei din Somalia, Etiopia si Kenya, care este cea mai mare din ultimii 60 de ani.

În fiecare zi, mii de oameni ajung în cea mai mare tabara de refugiati din lume, la Dadaab, în speranta ca vor fi acceptati, desi a fost construit pentru 90.000 de oameni, iar acum sunt deja 360.000 de persoane.

Mai mult, 30.000 de oameni stau în afara taberei, care înca nu au fost acceptati în tabara din lipsa de spatiu. Continue reading “Nevoia de iubire si solidaritate”

ZESTREA DE MOTIVE FLORALE A ROMANIEI

 

Colectia “Olimpia TINCU”


Mihaela si Sorin Tincu

 

TINCU OLIMPIA (VIORICA) –

nascuta la 2 martie 1905 în Boureni, jud Iasi –

 

A absolvit scoala de învatatori la Cernauti. Profeseaza ca învatatoare, mai întâi la Cernauti, apoi la Pascani.

Se casatoreste cu Teodor Tincu  care a fost  învatator si primar în orasul Pascani.  Din cauza persecutiilor ideologice ale vremii, sotul ei a fost  deportat de regimul totalitar la Poarta Alba (23 km de Constanta) unde a  si murit. Impreuna au avut un fiu. Dupa casatoria fiului sau, l-a urmat la Brasov si apoi la Ploiesti, pentru a fi lânga familie. A murit la 11.04.1983 la Ploiesti. 

1a- Vatra Dornei

Olimpia Tincu a fost o mare iubitoare de folclor si aproape toata viata si-a dedicat-o culegerii de motive florale (de pe costume populare, tesaturi pentru  pat si pereti, stergare, perne, perdele etc) din diferite zone ale Bucovinei si nordul Moldovei, pentru ca aceste modele – adevarat teazaur –  sa nu se piarda in negura vremii. Nu a apucat sa le faca cunoscute pretudindeni în România prin publicare.

 

1b- Putna

 

Astazi noi avem cinstea de a oferi aceste modele tuturor iubitorilor de folclor, îndeplinind astel dorinta bunicii ca aceste valori, marturii ale creatiei poulare românesti, sa se transmita generatiilor urmatoare.

 

 

Nota redactiei: Am primit aproximativ 100 de motive florale. Le puteti vedea mai jos.

 

%%wppa%%

%%slide=1%%

DOI CLUJENI DE ELITA LA FESTIVALUL CALLATIS – ROMA, 2011

Rodica Elena LUPU

Mille viae ducunt homines per saecula Romam

(O mie de drumuri vor duce întotdeauna oamenii la Roma

sau „Toate drumurile duc la Roma!”)

Deci, se zice ca… toate drumurile duc la Roma! Asa o fi, dar nu pentru oricine. Clujenii se pot mândri. Cetatea Eterna are oaspeti de seama. Julia si Romeo Saleno, primul cuplu de pop opera, românii nostri neaosi sunt deja la Roma.

La telefon, în urma cu câteva minute, Julia era foarte vesela: Domnul regizor Cornel Diaconu a confirmat ca vom cânta la Roma în cadrul Festivalului Callatis din 9-15 august 2011, trei seri distincte, iar în cadrul Galei din 15 august, noi vom oferi un premiu special în cadrul concursului Miss Diaspora:  www.missdiaspora.ro.

Iata câteva detalii despre concurs, asa cum le-am primit de la organizatori: La Miss Diaspora participa fete de origine romana din 17 tari. În anul acesta vor fi 23 de finaliste, în functie de ultima preselectie din Spania. Nu participa fete din România. Concursul este organizat doar pentru fete din diaspora care au cel putin unul dintre parinti de origine romana. Programul de pregatire pentru finaliste este complex si se desfasoara la Roma în perioada 1-14 august. Finala Miss Diaspora este inclusa în Seara de Gala.”

Julia si Romeo Saleno au absolvit Academia de Muzica “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, apoi au urmat studii la New York sub îndrumarea Renatei Scoto, a tenorului David Bender solist al New York City Opera si Chearles Riecker, director al Operei Metropolitan.

Romeo Saleno este singurul tenor roman selectionat la Washington DC în OPERALIA lui Placido Domingo, iar Julia a predat canto la New York.

În acest an, în luna mai, Julia si Romeo Saleno au cântat peste Ocean, mai întâi pe Broadway, dar si în cadrul unor festivitati ce s-au desfasurat la Las Vegas si la New Orleans. La toate acestea se adauga spectacolele sustinute în tara si aparitiile de pe micul ecran: TVR, Antena1, Antena3, National TV.

Romeo si Julia au câstigat numeroase premii la Concursuri Internationale de Canto.

Hai romani lumea ne vede!

Bucuresti

7 august 2011

DRAGOSTE DE MAMA – O ISTORIE ADEVARATA

Mamele si simtamintele lor materne nu pot fi subestimate nici o data. Mai ales atunci cind este vorba de dragostea unei mame pentru copiii ei. Astazi discutam un exemplu concret. O istorisire adevarata despre o mama curajoasa si determinata care a lasat totul in urma doar pentru a-si proteja fetita de influentele nocive ale imoralitatii sexuale. Este vorba de Lisa Miller, o mama pe care Interpolul si FBI american o cauta cu persistenta de mai bine de un an. Dar pina acuma fara succes.  

Istoria lui Lisa Miller si a fetitei ei e un veritabil thriller, un roman de aventuri care se aseamana unui spy novel, dar o istorie in care persoanele, evenimentele si suspansul sunt reale. O istorie care incepe in nordestul SUA cu ani in urma in micutul stat Vermont, se deruleaza apoi in diferite alte state din SUA si Canada, iar acum, afirma autoritatile, in micuta tara din America Centrala, Nicaragua. Fara insa ca autoritatile sa le poata da de urma. E o istorie despre o mama si dragostea ei nemarginita pentru fetita ei. O fosta lesbiana care a trait intr-o relatie imorala cu o alta femeie, Lisa Miller si-a venit in fire aidoma Fiului Risipitor, s-a impacat cu Dumnezeu, iar dupa aceea si-a luat fetita, conceputa prin inseminare aritificala iar apoi adoptata de partenera ei, si au disparut. Lisa Miller nu si-a dorit ca micuta ei sa fie expusa imoralitatii sexuale ci sa aibe o viata si un mediu de viata moral si normal. De cind a plecat din Vermont autoritatile americane o cauta. Lisa insa a ramas perseverenta, a ignorat deciziile instantei care o obliga sa imparta custodia fetitei cu fosta ei partenera si a devenit o mama fugara. Peste tot pe unde a juns, insa, a dat de prieteni, oameni binevoitori, oameni ai lui Dumnezeu care i-au calauzit pasii inapoi spre normalitate, spre impacarea cu Dumnezeu, spre credinta in Dumnezeu. Asa a ajuns intre prieteni si in America Centrala unde crestinii refuza sa o predea autoritatilor crezind ca e mai bine sa implineasca porunca lui Dumnezeu decit porunca oamenilor. 

Recent, povestea lui Lisa Miller a fost obiectivul unui reportaj mai detaliat publicat in presa americana de catre Associated Press. Ne-am gindit ca v-ar face placere sa puteti citi acest material si in limba romana. A fost tradus pentru noi de CristinaVisovan, voluntar AFR Sighetul Marmatiei si studenta la Cluj la limba franceza si engleza. Multumim Cristinei  pentru efortul, abnegatia si promptitudinea cu care a tradus pentru noi acest material, si mai ales pentru calitatea exceptionala a traducerii. Va dorim tuturor o lectura placuta. Celor interesati in lecturarea materialului in engleza, va recomandam linkul alaturat: http://www.stuff.co.nz/world/americas/5200398/Christians-aid-kidnap-in-lesbian-custody-battle 


Intre legea omului si legea lui Dumnezeu 

  Anul 2003 … 

Drumul Lisei Miller de la lesbiana angajata într-o relatie cu o alta femeie pâna la fugara cautata in toata lumea a început în 2003. Atunci s-a despartit de partenera ei, Janet Jenkins, a renuntat la homosexualitate si a devenit o crestina evanghelica înainte sa dispara, în 2009, impreuna cu fata pe care o are cu Jenkins, micuta Isabela Miller-Jenkins. Ceea ce a început ca o batalie pentru custodia Isabelei Miller-Jenkins s-a transformat in timp într-o ancheta globala, indicatiile recente fiind ca pastori menoniti si alti credinciosi le-ar fi ajutat pe cele doua sa se ascunda în Nicaragua, iar toti venind acuma impreuna si în ajutorul persoanei care, afirma FBI, a ajutat-o pe Miller si fica ei sa scape de autoritarile americane, misionarul american Timothy Miller. 

 Sanctuar in Nicaragua 

Tinind neaparat sa o tina pe fata departe de Jenkins si de ceea ce ei considera a fi un stil de viata periculos si imoral, rolul acestora este comparat cu acela al grupurilor secrete care in trecut ajutau sclavii fugari. [Nota AFR: Memonitii sunt ramura moderna a anabaptistilor care au aparut la inceputul secolului XVII in Amsterdam si de unde s-au extins in toata lumea, locuind in comunitati rurale, compacte si izolate. In ultimele secole coloniile menonite s-au inmultit cu precadere in Mexico, America Centrala si de Sud. De-a lungul secolelor menonitii au fost cunoscuti si pentru faptul ca acordau sanctuar sclavilor fugari care ajungeau in comunitatile lor]

Legea Sfânta a lui Dumnezeu nu recunoaste si nici nu va recunoaste niciodata o casatorie între persoane de acelasi sex’, spune Pablo Yoder, un pastor menonit din Nicaragua, într-un email trimis lui Associated Press. „Asadar, comunitatea menonita nicaraguana a crezut de cuviinta ca e potrivit sa o ajute pe Lisa, nu doar sa se elibereze pe ea însasi de asa-numita casatorie unisex si de stilul de viata lesbian, ci mai ales sa-i protejeze fata de 9 ani pentru a nu fi luata si încredintata unei femei lesbiene care sustine activ stilul de viata homosexual”. În timp ce miscarea care promoveaza casatoriile între persoane de acelasi sex câstiga teren în SUA prin legalizarea recenta a casatoriilor homosexuale in statul New York, cazul denotaobstacolele si diferentele pe care cuplurile de acelasi sex si familiile lor le pot întâmpina in stabilirea de familii si casatorii intre persoane de acelasi sex. 

 Anul 2000 

Povestea Lisei Miller a început în anul 2000, când ea si Jenkins au contractat o uniune civila în Vermont.  Dupa doi ani, Miller a nascut o fata, conceputa prin înseminare artificiala. Cuplul s-a despartit în 2003, când Miller a renuntat la homosexualitate si a devenit baptista, iar apoi menonita. Initial instanta i-a incredintat lui Miller custodia fetei, dar nerespectarea de catre Miller a programului de vizita a fetitei de catre Jenkins, a determinat tribunalele din Vermont si Virginia sa emita decizii în favoarea lui Jenkins, culminând în 2009 cu decizia unui judecator de a acorda lui Jenkins custodia exclusiva a fetitei. 

Dupa ce Miller si fata nu s-au prezentat la o intilnire cu Jenkins pe 1 ianuarie 2010 pentru a ceda lui Jenkins custodia, autoritatile americane au demarat o ancheta impotriva lui Miller. Dar Miller si Isabela au disparut. Autoritatile au emis un mandat de arestare pe numele lui Miller si numele Isabelei a fost adaugat pe lista disparutilor tinuta la Centrul National pentru Copiii Disparuti si Exploatati.  

Dar Miller si Isabela deja erau de mult timp plecate. În 2009, cu doua luni înainte de a avea loc schimbul custodiei, Miller si fata au zburat spre America Centrala, stabilindu-se pentru o vreme în Nicaragua înainte de a disparea din nou. Asa raporteaza FBI evenimentele, care a mai revelat în Aprilie ca intre timp l-a arestat pe misionarul american Timothy David „Timo” Miller. Stabilit in Nicaragua, Timothy Miller nu e rudenie cu Lisa Miller. Americanii l-au acuzat de facilitarea unei  rapiri internationala, Timothy Miller se pare aranjind calatoria si cazarea lui Lisa Miller si a ficei ei in Nicaragua. Acum îsi asteapta procesul. 

 FBI intra in actiune 

Potrivit lui FBI, Timothy Miller – nici o legatura cu Lisa Miller– a aranjat zborul lui Miller si al fiicei sale din Canada spre aeroportul international din Managua, Augusto C. Sandino. El insa nu o cunoscu-se pe Lisa Miller  inainte de a se intilni cu ea la aeroport, potrivit unei informatii date de Loyal Martin, un prieten de-al lui Timothy Miller. Timothy Miller, insa, a pledat nevinovat si a fost eliberat pe o cautiune de $25.000 asteptindu-si procesul. Avocatul sau, aparatorul federal public Steven Barth, nu vrea sa discute cazul, iar un alt avocat al lui Timothy Miller, Jeffrey Conrad, din Lancaster, Pennsylvania, nici el nu a raspuns solicitarilor de a comenta cazul. „Timothy crede ca exista o lege superioara legilor oricarei tari pe care toti oamenii trebuie s-o respecte, inclusiv el însusi,” afirma Martin, barbat de 40 de ani din Philadelphia, si care a participat la primul proces a lui Timothy Miller. 

Într-un raport din 1 Aprilie, care contine dovezi împotriva lui Timothy Miller, agentul FBI Dana Kaegel descrie implicarea grupurilor religioase si ale altor grupuri în apararea lui Lisa Miller. Potrivit ultimelor cercetari, ea pare sa fi fost adapostita si sprijinita de comunitatea menonita de linga capitala nicaraguana Managua. Pablo Yoder, un menonit care lucreaza în Waslala, un catun izolat la 260 de kilometri de Managua, le-a comunicat celor de la Associated Press ca Lisa Miller a sarbatorit ziua de nastere a Isabelei in casa lui, anul trecut. „A venit aici ca sa se simta bine si i-am dat voie sa celebreze ziua de nastere a fiicei sale în casa mea pentru ca o iubim pe fetita”, spune el. 

Yoder, care e mentionat în raportul FBI-ului ca facind un schimb de mesaje electronice cu Timothy Miller in care au planificat onomastica fetitei, a afirmat intr-un intervit dat lui Associated Press ca nu-si aminteste cât de mult a stat Lisa la el. A dormit în casa altui pastor, spune el, dar nu vrea sa-i dezvaluie numele, de frica de a nu fi interogat de politie. Ba mai mult, enoriasii bisericii s-au inteles intre ei sa nu dea nici un detaliu despre Lisa Miller sau Timothy Miller pentru a-i proteja pe amindoi. „Vrem sa pastram tacerea deoarece nu stim daca nu cumva le vom cauza probleme”, spune Yoder. „Ar putea sosi si momentul în care vom dori sa vorbim, când vom considera necesar sa spunem la intreaga Nicaragua adevarata poveste.” 

Politia nicaraguana inca nu i-a luat la intrebari nici pe Yoder si nici pe ceilalti membri ai comunitatii menonite, a declarat el într-un interviu luna trecuta. „Ei stiu ca nu suntem implicati în problema asta’, spune el. Richard Huber, din Myerstown, Pennsylvania, un prieten de-al lui Timothy Miller care i-l tine la el in casa pina la proces, vede actiunea prietenului sau ca fiind justificate si bazata pe credinta. „Alegerea de a urma legea lui Dumnezeu mai mult decât pe cea a omului ar fi cea mai potrivita explicatie a atitudinii lui Miller”, a afirmat el într-un e-mail. Lisa Miller e posibil sa fi primit ajutor si de la alti prieteni religiosi care simpatizeaza cu situatia ei. 

Intre timp, avocatul fostei partenere a lui Miller, Janet Jenkins, a declarat FBI-ului ca a primit un telefon în iunie 2010 de la cineva –nu vrea sa spuna cine– care i-a spus ca Lisa Miller si fata au locuit într-o casa de pe o plaja de lânga coasta San Juan del Sur, cam la 70 de mile (110 km) la sud de Managua. Potrivit FBI aceasta casa e proprietatea lui Philip Zodhiates, tatal lui Victoria Hyden, asistenta administrativa la universitatea crestina de drept Liberty University. [Nota AFR: Liberty University e una dintre cele mai prestigioase universitati crestine din SUA, fiind fondata in anii 70 de pastorul Jerry Falwell. In 1979 pastorul Falwell a fondat miscarea Moral Majority care vreme de 20 de ani a promovat, cu un oarecare succes, valorile crestine in viata publica din SUA] Avocatul lui Jenkins, Sarah Star, a raportat FBI-ului ca Zodhiates si-a rugat fiica sa ajute la stringerea de ajutoare pentru Lisa Miller si fica ei.

Localizata în Lynchburg, Virginia, Liberty University a fost fondata de recent-decedatul pastor, Jerry Falwell. O afiliatie a universitatii, firma de avocati crestini Liberty Counsel, a reprezentat-o pe Miller în Vermont, în batalia pentru custodia ficei ei. Decanul facultatii de drept, Mathew Staver, care e si seful firmei de avocati, declara ca Zodhiates nu face parte din nici una din aceste institutii.. „Din punctul nostru de vedere, spune el, Lisa Miller si fica ei au disparut fara urma. Nu mai stim nimic de ea si nici de ceilalti care pretindeau ca ar fi stiut ceva de ea,” a adaugat el. 

 Interpol 

In varsta de 42 de ani, Miller e cautata atit de catre FBI cit si de Interpol, care nu demult au cerut ajutorul politiei nicaraguane pentru a le afla pe cele doua femei fugare. Oficialii ambasadei SUA în Nicaragua spun si ei ca nu stiu unde se afla. „Avem indicii, dar nu vrem sa le dezvaluim pentru a nu ne îngreuna investigatia”, a afirmat  luna trecuta intr-un interviu cu Associated Press Fernando Borge, purtatorul de cuvânt al politiei nationale nicaraguane. „Nu putem spune, în acest moment, nici macar daca se gasesc sau nu în Nicaragua.” Juan Garcia, gardian la hotelul Royal Chateau din San Juan del Sur, a raportat celor de la Associated Press ca îsi aminteste sa o fi vazut luna trecuta [Nota AFR: in mai 2011] pe Miller cu fiica sa pe malul oceanului.  

Dreptul international nu ar putea constringe relocarea fetei in Statele Unite, chiar daca ar fi gasita in Nicaragua, deoarece Nicaragua, spre deosebire de SUA, nu a semnat Conventiile de la Haga, potrivit lui Robert Spector, expert în dreptul international al familiei. „Singura cale de a aduce copilul înapoi este de a convinge Nicaragua sa aplice verdictul dat in SUA cu privire la determinarea custodiei”, afirma Spector, profesor de drept la Universitatea din Oklahoma. Intre timp, acasa la ea in Vermont, Jenkins asteapta noutati cu privire la Lisa Miller, Isabela, derularea procesului, ori alte indicii de progres. „E greu de înteles, spune ea intr-un email, cum cineva poate considera ca si o copilarie normala o minora fugara, in loc de una unde fetita e înconjurata de familie, cu doi parinti si doua perechi de bunici, care pot sa-i ofere iubire si sprijin.” Jenkins insa a refuzat sa fie interviewata în legatura cu istoria lui Miller si fetita ei.

SONDAJ DE OPINIE 

Postul de televiziune national canadian Canadian Broadcasting Corporation efectueaza saptamina asta un sondaj de opinie online privind sinuciderea asistata. Cititorii sunt intrebati daca cetatenilor ar trebui sa li se recunoasca un drept la sinuciderea asistata. Colegii din Canada ne-au rugat si pe noi sa participam la acest sondaj de opinie si sa votam NO. Intrebarea este „Should people have the legal right to assisted suicide?” Va rugam bifati raspunsul NO, intrind pe linkul acesta:

http://www.cbc..ca/news/yourcommunity/2011/08/should-people-have-the-legal-right-to-assisted-suicide.html 

DIN MOLDOVA

Suntem informati din Moldova ca procesul homosexualilor moldoveni, organizati in asociatia “Gender Doc M” si finantati cu generozitate de structurile europene si tarile scandinave, impotriva dlui Vitalie Marian, Directorul Executiv al Aliantei pentru Salvarea Familiilor din Moldova, a continuat pe 1 august. Homosexualii au cerut judecatoarei, dna Stela Blesceaga de la Judecatoria sectorului Riscani din Chisinau, sa interzica dlui Marian, pe perioada procesului, sa faca cunoscute publicului anumite invinuiri aduse lui de catre homosexualii moldoveni. Dna Blesceaga a admis, partial, cererea homosexualilor. Curios, insa, nu a impus aceleasi restrictii homosexualilor care acuma sunt liberi de a-l judeca pe d-l Marian in forul public moldovean, fara ca dl Marian sa se poata apara. Gasim decizia judecatorului nepotrivita si o incalcare a libertatii de exprimare a dlui Marian consfintita si garantata lui de Constitutia Moldovei, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, si de catre alte instrumente internationale.   http://marianvitalie.eu/?p=2250

Prin coincidenta, pe 21 iulie 2011 Comitetul Drepturilor Omului al ONU (UN Human Rights Committee) a emis Comentariul General No. 34 (General comment 34) privind libertatea de opinie si expresie. In paragraful 9 afirma ca libertatea de opinie si exprimare nu poate fi subminata. (“No person may be subject to the impairment of any rights under the Covenant on the basis of his or her actual, perceived or supposed opinions. All forms of opinion are protected, including opinions of a political, scientific, historic, moral or religious nature.”) Recomandam deci dnei Blesceaga sa consulte aceasta opinie importanta a unor experti in domeniu. Textul in intregime al opiniei, in limba engleza, se afla aici:

Urmatoarea sedinta de judecata va avea loc la data de 30 septembrie la ora 9.30 în cabinetul 35. Rugam pe cititorii nostri din Chisinau sa se prezinte la proces in semn de solidaritate cu cauza dlui Vitalie Marian. 

 http://www.soros.org/initiatives/justice/focus/foi/articles_publications/publications/unhrd-gc14-20110725/UNHRCgeneral-comment34-20110725.pdf

PENTRU ROMANII DIN HOUSTON

Amintim romanilor din Houston, Texas ca Simbata 6 august guvernatorul statului Texas, Rick Perry, impreuna cu organizatia American Family Association, bisericile din Houston, si lideri religiosi din diverse parti ale Statelor Unite, organizeaza pe Stationul Reliant din Houston, o zi de post si rugaciune. Detalii aici: http://theresponseusa.com/ Evenimentul se va desfasura intre 10 dimineata si 5 dupa masa. Scopul acestei adunari solemne este mobilizarea cetatenilor statului si ai SUA sa caute Fata lui Dumnzeu in aceste zile dificile pentru societatea americana din toate punctele de vedere: economic, social, dar mai ales moral. Incurajam pe toti romanii din Houston sa participe iar apoi sa ne trimita o scurta nota a impresiilor lor despre acest eveniment.  

PENTRU ROMANII DIN CALIFORNIA

Saptamina trecuta v-am informat ca in urma cu citeva saptamini guvernatorul Californiei a semnat o lege care impune predarea in scolile publice din California a unui curs despre homosexualitate, in speta, “contributia” homosexualilor la civilizatia mondiala. Crestinii californieni vad acest curs ca unul deghizat sa indoctrineze adolescentii si copiii in homosexualitate. Suntem de acord. Au lansat un referend de abrogare a legii. Pina pe 7 octombrie  trebuie sa obtina si sa inregistreze la autoritati 775.000 de semnaturi [NOTA AFR: nu 500.000 cum am anuntat eronat saptamina trecuta] pentru ca initiativa sa fie pusa la vot in toamna acestui an. Detalii despre acest eveniment pot fi aflate aici: http://www.pacificjustice.org/news/%E2%80%9Cgay-history%E2%80%9D-law-halted-referendum-drive Invitam pe toti romanii si bisericile romane din California sa se implice in acest proiect. Saptamina trecuta au fost tiparite si emise tabelele de semnaturi care pot fi descarcate aici: http://stopsb48.com/get-involved/sign-the-petition/ Va rugam sa le tipariti si sa le dati prin biserici sa fie semnate. Important: semnaturile trebuie date in conformitate cu prevederile legal mentionate in petitie. In caz contrar vor fi anulate.

PENTRU ROMANII DIN SUA

Doua corporatii gigante americane, Wall-Mart si Proctor & Gamble au fact un parteneriat pentru promovarea in media americana a programelor TV profamilie. Periodic canalul de televiziune american ABC ruleaza programe si filme pentru familie sponsorate de aceste doua corporatii. Filmul urmator va fi difuzat Simbata 6 august la ora 8/7 (8/Eastern Standard Time si 7/Central Standard Time) Detalii si un mic trailer aici: http://www.familymovienight.com/who-is-simon-miller/ Vi-l recomandam. 

PENTRU ROMANII DIN SPANIA – BLOOD MONEY

Anul trecut a fost lansat in SUA un documentar de calitate care dezvaluie si denunta motivul profitului in industria avortista americana. Din avort se fac profituri de miliarde de dolari. Numele documentarului este „Blood Money”. A fost tradus si subtitrat si in spaniola. Il recomandam romanilor din Spania cit si tututor romanilor care cunosc limba spaniola. Documentarul dureaza aproape o ora si jumatate: http://es.gloria.tv/?media=156682 

MOLDOVA SPUNE NU VIOLENTEI IN FAMILIE

Reproducem anuntul alaturat foarte important pe care-l preluam de la Romanian Global News. Invitam pe toti cititorii nostri din Moldova sa participe la aceste evenimente si sa se solidarizeze impotriva violentei in familie. Spunem si noi NU violentei in familie! 

Pe 10 august 2011, Asociatia Presei Independente (API) de la Chisinau organizeaza un „turneu de presa” pentru jurnalistii din mass-media locale si nationale la Centrul Maternal „Pro Familia Causeni” din orasul Causeni, institutie publica care acorda servicii de consiliere victimelor violentei domestice si ofera plasament temporar mamelor cu copii minori, transmite Romanian Global News citand organizatorii. În cadrul vizitei la Causeni, jurnalistii vor discuta cu managerul institutiei despre serviciile acordate de Centrul Maternal „Pro Familia Causeni”, vor realiza interviuri cu victimele violentei domestice. De asemenea, jurnalistii vor avea posibilitatea sa discute cu Ion Oboroceanu, Procurorul raionului Causeni, consilier juridic de rangul I, care pâna în iulie 2010 a exercitat functia de presedinte al Centrului de drept din Causeni – ONG specilizat în prestarea serviciilor juridice pentru victimele traficului de fiinte umane si ale violentei în familie. Plecarea din Chisinau spre Centrul maternal „Pro Familia” este programata pentru data de 10 august, ora 9.15, din fata sediului API, situat pe strada Bucuresti 77. Jurnalistii interesati sa participe la „turneul de presa” sunt rugati sa-si confirme participarea pâna vineri, 5 august 2011, la numarul de telefon (022) 22-09-96 sau prin e-mail la irina.lazur@api.md Aceasta adresa de e-mail este protejata de spamboti; aveti nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a vizualiza persoana de contact: Irina Lazur. Evenimentul este organizat de API în cadrul proiectului „Protectia si abilitarea victimelor traficului de fiinte umane si ale violentei în Moldova”, implementat de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Fondul ONU pentru Populatie (UNFPA), Misiunea în Moldova a Organizatiei Internationale pentru Migratie (OIM), Misiunea în Moldova a Organizatiei pentru Cooperare si Securitate în Europa (OSCE). Toate activitatile proiectului sunt finantate de Guvernul Japoniei si Fondul Natiunilor Unite pentru Securitate Umana.


SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Va multumim pentru semnaturile constante pe care ni le dati in sprijinul Declaratiei de la Timisoara. Am trecut de 6.800, dar dupa cum stiti, tinta este de 7.500. Deci, inca mai avem putin de alergat pina la incheierea maratonului timisorean. Haideti sa ne continuam alergarea cu curaj si persistenta! Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.   

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)   

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”     

 

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim.

OSAMA BIN LADEN 

Desigur, Osama Bin Laden nu are nimic de a face cu valorile familiei ori cu preocuparile noastre. Capturarea lui de catre soldatii americani in mai, insa, este unul dintre cele mai interesante evenimente petrecute in ultimii ani. Luni 1 august prestigioasa publicatie americana New Yorker a publicat un articol lung privind capturarea lui Bin Laden. Articolul e foarte captivant, detaliat si informativ si merita citit de oricine e pasionat de subiect. Articolul, intitulat „Getting Bin Laden: What happened that night in Abbattabad” (”Prinderea lui Bin Laden: ce s-a intimplat in noaptea aceea la Abbattabad”), poate fi accesat aici: http://www.newyorker.com/reporting/2011/08/08/110808fa_fact_schmidle?currentPage=all 

VACANTE PLACUTE! 

Multi dintre d-tra, voluntarii nostri si membrii nosti sunt in vacanta impreuna cu familiile lor. Inca nu am facut-o dar o facem astazi: va uram tuturor o vacanta placuta, plina de odihna si bucurie, fara griji sau peripetii nefericite. 

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro

FACETI-NE CUNOSCUTI! 

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim. 

ANUNTURI 

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

IN MEMORIAM: CEZAR IVANESCU

Ion MURGEANU prezinta:

IN MEMORIAM: CEZAR IVANESCU LA 70 DE ANI

Poetul a murit, nu atât grav bolnav, cât mai ales si de fapt, în urma atacurilor nedemne venite din toate partile, pentru a-l elimina din viata publica, asa cum s-a întâmplat cu Eminescu si Labis, la timpul lor. Astfel, se încununeaza cu spini, în loc de binemeritatii lauri, triada tragica a poetilor de geniu veniti din Moldova ca sa moara la Bucuresti

                                                                Ion MURGEANU

***

Cezar Ivanescu: DE PROFUNDIS

! Acum, fiindca frigul face bulboane
Si fiindca eu sunt bolnav si ma tem,
Ca salbaticul am sa-mi fac leul meu pe pestera,
Iar voi sa spuneti: îl vina în fiecare zi!!

Acum, fiindca sunt sincer si mâlos,
Va rog sa nu va uitati în ochii mei
Prin care lacrimile gauresc pupilele
Si deci nu plâng: nici râsul meu

Care va chinuie, va sluteste, feriti-va de râsul meu
Într-însul mama e tot alba! Si inima mea,
Acest cântar social, care atunci când eu
Voi fi pur de tot se va sfarâma

Într-una din partile balantei si va ramâne numai
Un cap uimit, umed, plin de luna ca o floare
Scoasa din lac. O, candoarea
Capului din inima, cu brate!!

Lasati-mi numai lapte si mâncare
Pâna ma scol mâini de dimineata
Caci acum îsi fac turul prin ochi
Hidoasele zile de post uman, al vinei, al neputintei!!

Si socotiti-ma un lepros care se vindeca
Si v-ar putea si omorî cu-mbratisarile,
Si socotiti-ma-un lepros care se vindeca
Si v-ar putea si omorî cu-mbratisarile!!

Acum, fiindca am chiar saptezeci de ani
Cu cei lasati de mama,
Îngaduiti-mi deruta suportabila
Si bucurati-va de înteleptii tineri!

***

 

Miron Manega: UN MARTIR AL TRIADEI TRAGICE

 

S-a nascut la 6 august 1941, într-o ilustra familie de intelectuali moldavi (a fost nepot al marelui lingvist Gh. Ivanescu, ruda cu Octav Onicescu). A absolvit Facultatea de Filologie din Iasi. Redactor la revista „Luceafarul”, a îndrumat, în anii ’80, cenaclul “Numele poetului”, frecventat de tineri scriitori precum Gabriela Cretan, Mircea Soncuteanu, Florentina Visan, Delia Duna, Tiberiu Daioni, Ioana Balan, Valeriu Mircea Popa, Dan Oprina, Mihaela Muraru-Mandrea, Miron Manega, Mircea Draganescu, Petrut Pârvescu, Marian Constandache.

Marin Preda: “O adevarata voce de mare poet“


Cezar Ivanescu si-a facut debutul poetic în revista “Flacara Iasului”, în iunie 1959. Zece ani mai târziu, în 1969, a debutat si în teatru, cu piesa “Mica drama”, jucata la Teatrul „Al. Davila“ din Pitesti, montata „într-un spectacol coupé“ cu “Vin soldatii” de George Astalos (în regia lui Radu Boroianu). În anul 1968 îi apare volumul de debut “Rod”, eveniment editorial de exceptie, despre care criticul Nicolae Manolescu scria: „Când în proza se va debuta cu carti de valoarea Rodului lui Cezar Ivanescu, vom putea vorbi nu de o evolutie, ci de o adevarata revolutie“. Volumul este încununat cu Marele Premiu al Festivalului national de poezie „Mihai Eminescu“, Iasi, 1968, editia întîi.


Din 1968, îl gasim profesor de limba si literatura româna în Ardeal si Moldova, apoi redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor si la revista Arges din Pitesti. În 1971 începe spectacolele de muzica si poezie, cu propria-i orchestra numita „Baaad“, preludiu la capodopera sa poetica de mai tîrziu intitulata “La Baaad”. Despre “Rod III”, Marin Preda afirma: „Am citit volumul lui Cezar Ivanescu în redactia editurii Cartea Româneasca. Din zecile de volume de poezie care ne vin, deodata am auzit o voce obsedata de un singur sentiment cântat cu o mare adâncime si forta de expresie… Cititorul poate fi socat de unicitatea sentimentului, dar în cele din urma câstigat si emotionat. O adevarata voce de mare poet“. Insolitul personalitatii sale este izbitor prin aceste manifestari. Cezar Ivanescu reînvia printr-o formula moderna, sincretismul baladesc medieval al poeziei si muzicii.

Fiara cea Apocalipsa


A creat muzica si a cântat propriile versuri, dar si poeme de Pindar, Rutebeuf, François Villon, Lorenzo de Medici, Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Henri de Regnier, Mihai Eminescu si George Bacovia. I se tipareste la Editura Minerva antologia de poezie româneasca sub titlul “Cântecul amintirii” (1978), cuprinzînd poeti de la Dosoftei la Dumitru M. Ion. Prefateaza celebrul roman al lui Louis F. Céline, “Calatorie la capatul noptii”, în traducerea sotiei sale Maria Ivanescu, talmacire careia i s-a decernat Premiul pentru traducere al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Traduce din franceza, împreuna cu Maria Ivanescu, lucrarea lui Mircea Eliade, “De la Zalmoxis la Genghis-han”. De la Paltinis, Constantin Noica îi împartaseste gândurile despre “La Baaad” si “Muzeon”, ca si despre traducerea din Mircea Eliade, scriindu-i la 8 martie 1980. În vremea cenzurii, poetul avea obiceiul sa transcrie de mâna, pe volumele daruite cu dedicatie, versurile cenzurate. Noica îi multumeste pentru urmatoarele stihuri din “Rosarium” (Muzeon): “!stau în pamântul sterp fara noroc,/ cadavrul mi-l îngrop si mi-l dezgrop,/ gropar al vietii mele fara viata/ traita-n scârba, în dezgust si greata,/ platit cu Timpul care ma omoara/ dator vândut celui ce ma plateste/ din groaza mea nu pot iesi afara/ cum Soarele arzînd se osândeste!” Constantin Noica apreciaza strofa ca fiind extraordinara, identificând, în lirica poetului, „o experienta grava“, cu o profunda intuire a sacrului. În anul centenarului mortii lui Mihai Eminescu, Cezar Ivanescu are gata pentru tipar un volum cu poeme închinate „Marelui sau Maestru în absol
ut“ (1989), dar cartea este respinsa de conducerea editurii Cartea Româneasca. La 10 decembrie 1989, cu sase zile înainte de evenimentele de la Timisoara, poetul se “razbuna” public, printr-un spectacol de muzica si poezie sub genericul „Doina, închinare lui Eminescu“, la Casa de cultura „Mihai Eminescu“ din Bucuresti. În noaptea de 21 spre 22 decembrie, la Radio „Vocea Americii“ i se recita premonitor “Doina”, despre “Fiara cea Apocalipsa” si despre marginalizarea poporului român. Continua seria de traduceri din Mircea Eliade, împreuna cu sotia sa Maria Ivanescu. Apare, la Editura Stiintifica, volumul “Eseuri” (“Mituri, vise si mistere” si “Mitul eternei reîntoarceri”).

Grevele poetului


Cezar Ivanescu a facut greva foamei în anii ’60, ca student la Iasi, al Facultatii de Filologie, în semn de protest pentru ca a fost exmatriculat din facultate si exclus din Cenaclul Facultatii de Filologie (cauza: citise în public câteva poeme cumplite, anticomuniste si antisistem). A mai facut greva foamei în 1983, în redactia revistei Luceafarul, în semn de protest împotriva cenzurii comuniste care se pregatea sa-i dea la topit cartea de poeme “Doina”. A facut din nou, timp de sapte zile, greva foamei în 1986, ca reactie la interzicerea, de catre autoritatile comuniste, a Cenaclului “Numele Poetului”. Aproape în pragul mortii, având o greutate de doar 45 kg, a fost internat în stare critica la Spitalul de Urgenta Floresca din Bucuresti. A facut greva foamei si în 5 ianuarie 1990, în semn de protest pentru faptul ca Mircea Dinescu, presedintele Uniunii Scriitorilor, i-a desfacut contractul de munca de la revista “Luceafarul” în mod ilegal, Cezar Ivanescu devenind primul scriitor nemembru de partid eliminat din presa dupa revolutie.
La 14 iunie 1990 este victima a mineriadei. În urma agresiunilor extrem de dure, fizice si psihice suferite, îsi revine greu dupa o lunga boala. Continua sa lucreze, semnând, împreuna cu Maria Ivanescu, traducerea din limba franceza, Blaise Pascal, (“Cugetari”), text integral, 1998, Editura Aion. Sustine spectacolul de muzica si poezie Rosarium (1998), apoi “Doina, închinare lui Eminescu”, iar Gavril ?armure si „Societatea de Concerte“ îi produc primul CD si prima caseta cu fragmente din spectacolul “Doina, închinare lui Eminescu”.


Cu câteva zile înainte de sfârsitul neasteptat si pe deplin tragic, îi apare un amplu interviu în cotidianul Shekulli, din Albania, în care declara:
„Am sânge turc, grec, albanez si român. De la turci am luat nebunia, de la greci inteligenta, de la albanezi curajul si de la români puterea de a îndura.” Din anul 2000 si pâna la moartea sa, a condus Editura Junimea. În anul 2005, a concurat pentru presedintia Uniunii Scriitorilor din România, pierzând în fata criticului N. Manolescu.

Poeta Magnus, hulit în viata, refuzat în moarte


Petru Cretia, într-un text intitulat “Pentru Cezar Ivanescu”, afirma: „De aceea vom zice, astazi si mereu, ca ne aflam în timpul bun si sfânt si vechi cât noi al poeziei românesti. Si ca ne mai aflam spre bucuria si cinstea noastra, alaturi de unul dintre cei mai puri si mai sfâsietori reprezentanti ai poeziei românesti, Cezar Ivanescu, Poeta Magnus. Si îl vom mai numi biruitor, pentru ca, prin lungul sir din veacuri al poetilor români, câtiva cu nume sfinte noua, altii, multi, pe veci fara nume, noi, ca neam, am biruit prin vreme si obida, prin însângerarile si tina istoriei.

Am biruit, ca putini altii, înfrângând tot ceea ce ne tagaduia”.

Cezar Ivanescu a fost propus de doua ori la Premiul Nobel pentru Literatura, una dintre propuneri venind din partea Albaniei. În 16 aprilie 2008, la initiativa lui Besnik Mustafaj (fost Ministru de Externe al Albaniei si editorul poetului în limba albaneza), lui Cezar Ivanescu i s-a propus depunerea candidaturii la Premiul Nobel din partea Albaniei.

A murit pe 24 aprilie 2008, în urma unei operatii banale. Moartea sa este învaluita în mister, dar mai ales în suspiciunea ca poetul ar fi fost victima unui asasinat. Oricum, vinovatul moral pentru tot ce a grabit moartea sa ramâne, pâna la elucidarea circumstantelor, Mircea Dinescu. El este cel care a declarat, fara sa aduca nicio proba, ca marele poet ar fi fost colaborator al Securitatii. Era singura calomnie la care Cezar Ivanescu nu s-a asteptat. Nu credea nici macar ca i-ar trece cuiva prin minte sa-l acuze de o asemenea culpa aberanta, în contradictie absoluta cu toata existenta sa. Suferinta produsa de aceasta lovitura a dus la prabusirea sa fizica.

Personalitate deplina a culturii române, anticomunist convins si scriitor total – si total antisistem, Cezar Ivanescu a murit ca un martir, hulit în viata si refuzat în moarte. I s-a refuzat si dreptul elementar, postum, de a fi depus, înainte de înhumare, la Muzeul Literaturii Române sau la sediul Uniunii Scriitorilor. Ar fi fost o onoare, pentru aceste institutii, sa-l gazduiasca, înainte de ultimul drum. „Poetul a murit, nu atât grav bolnav – scrie prietenul sau, scriitorul Ion Murgeanu – , cât mai ales si de fapt, în urma atacurilor nedemne venite din toate partile, pentru a-l elimina din viata publica, asa cum s-a întâmplat cu Eminescu si Labis, la timpul lor. Astfel, se încununeaza cu spini, în loc de binemeritatii lauri, triada tragica a poetilor de geniu veniti din Moldova ca sa moara la Bucuresti

Miron Manega

http://www.certitudinea.ro

Menuete in posete

TERORI
ma pazeste noaptea – cu
briciul deschis – sclipind sumbru
ucigas: lânga fiecare clipa
înghetata – care trece peste beregata
mea – a plasat un asasin – rânjind livid – de
meserie

traiesc printre lame
surde sclipiri – scurte precum trasnetul din
zare: amenintari forfotind – clocotind
sobolani fluorescenti în mansarda

mi-e frica sa-mi clintesc – fie si-un singur
gând – de teama sa nu-i vad – în
clipa urmatoare – capul cazut – însângerat – la
picioare
***

 

DIATA CEA MICA, DUPA FRATELE MESTER FRANÇOIS VILLON
las mostenire cioclilor care
ma vor purta spre mormânt – o
bere – de mult de mine
bauta: i-am uitat ambalajul – i-am urinat
din belsug – curajul – putin înainte de
a-mi da sufletul lui Aghiuta – sub
masa – la piciorul cel schiop – al
scaunului din stânga
tronului si din dreapta
labirintului

…groparului – nu-i mai las
nimic: deja
când ne-am încaierat în crâsma lui Hristu
Desteptu’ – i-am
scuipat direct în
gura – guma mea
bisericeasca – mestecata vreun ceas – crâncen si cu
nadejde – si – fraierul – a si
înghitit-o – ca
pestele momeala: sa-i fie
de bine – si de-o
satioasa lipeala…interna
teribil de
terna!

…celor care ma plâng
mustacind ipocrit si ma
scârbos – bârfesc de
pârâie varul de pe pereti – le
indic locul unde am tras
ultimul vânt: sa stea – extatic – si
sa-l – …nu… – nu sa-l „deguste” – odorizant: nu
ci – pe rând – sa se frece la
ceafa cu parfumurile vintrelor mele
sfinte – prin scyllocharibdele din
sfinctere – si sa se astepte la miluirile mele
postume: viitoare furtuni flatulative – cu
tunete si trasnete – furtuni de care – de
pe lumea cealalta – voi avea grija ca ei sa
nu duca lipsa

…muierilor pe care le-am iubit si
mi-au aratat – chiraitor – târtita – eu nu le raspund cu
aceeasi masura: menuete în posete
flutur pe sub nasul visatoarei lor
pofte – dar – fireste
menuetele de noapte le cânt eu – iar
posetele de zi – pentru Cântec – sa si le procure de la cei spre
care si-au întors – tradatoare de luni
floarea-soarelui!

…celor care nu m-au plâns – desi mi-au taiat
marunt-maruntel ceapa – la
praznic – amintindu-si – cu
ceafa întoarsa – ca n-am fost chiar
canibal – le las drept mostenire – chioraiala de-o
viata a matelor mele preasfintite de Sfântul Duh al
foamei – a matelor mele aghezmuite de
licoarea vesnicei – zglobiei tinere fericiri – întru
fundul Bisericii din Sticle – precum si
timpul pe care i l-am refuzat
tatei – atunci când mi-a spus asa: „acum – pe
loc – sa-mi spui ce vrei sa faci în
viata: faci ca mine – sau
deloc!” – si
deloc a fost…Amin!

…altceva – decât
praful de pe toba (rezervat familiei mele de
bravi tobosari – din fata în
tata) – sincer
N-AM!

…valea! – la
munca! – la
oase!

…pomana de
Clopote Sfinte – trase de limba
fricii de moarte – s-a ispravit!
***

DON JUAN NU EXISTA
un om cu adevarat puternic – n-are
principii – ci el
le creeaza

don Juan esti tu – femeie
în orice ordine te asezi – si-n
oricâte ipostaze extatice te
contempli

don Juan nu exista – decât pentru
amazoanele – incendiatoare de vise:
alearga – contopit cu
umbra lor – în galopul
oniric al câmpiilor – muntilor
sinuciderii…

nimeni nu cheama pe nimeni – spre
revelatie si împartasire – atunci când – meticulos – desface
componentele clipei – în
explozia nucleara a
eternitatii
***

MENUETE ÎN POSETE
…Fat-Frumos o
ajuta pe Ileana
Senzitiva sa-si duca
bagajele – mai exact – el
i le cara – în timp ce
ea se spreiaza cu
Oriflay – iar dupa ce el a
asudat – de-i curg siroi – pe piept spre
calcâie – pâna si
trasaturile fetei – ea – proaspata ca o
roza-nrourata– îsi deschide poseta: nu sa-i dea
bacsis – ci sa
danseze – ambii – ba chiar
amândoi: menuete în
posete…
…motanul încaltat se
descalta – ca sa-i încapa mai multa
smântâna – de la
banca nationala – iar
scufita rosie are agenda
încarcata de nume grele – pe care
exemplar – le-a
deservit – cu
panerul – la domiciliu…
…si uite asa – basmele sunt
cinate târziu – apoi aruncate – în
cosul de gunoi cu
pedala – în care te debarasezi de
tot ce – gretos – s-a
sleit…: ecologia
agresiva – a
modernitatii
***

EU, VILLON
nu mai am în suflet plâns, nici ura
pentru nobilul tau boi, de târâtura…
sunt un biet Poet, scuipând cuvinte:
sânge de-aureole mi-a tot curs, din minte!

vagabond – vesnic cutitul încruntat:
am furat – ucis – dar, mult mai mult: visat!
…santuri si paduri m-au gazduit, curat:
n-am avut, sa mor, macar un pat…

pe deasupra de printese-am flatulat
pe deasupra gloatei flamânzite am zburat –
colier de streang m-a împopotonat!

n-am putut s-ofer decât rânjet de greata:
am schimbat inima florilor din piata
cu un vers – mustind de sânge si de viata!
***

Adrian Botez