Astăzi, mulţi oameni din societatea noastră au credința că rugăciunile și pomenile lor pot să fie de folos rudelor și prietenilor care au murit. Din cauza aceasta, ei prăznuiesc diferite parastase, aprind lumânări, oferă colaci, impart colivă, plătesc diferite slujbe, toate întru pomenirea celor morți.

Cultele religioase care încurajează rugăciunile pentru morţi recunosc că în cele 66 cărţi canonice ale Bibliei nu există argumente valide pentru această practică. Sursele citate în apărarea acestor rugăciuni sunt în principal o carte apocrifă a Vechiului Testament (2 Macabei) și tradiţia bisericii.

Nu vreau să petrec aici prea mult timp analizând validitatea acestor surse. În schimb, aș vrea să notez că în epistola către Evrei 9:27, Biblia ne spune “Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”. (În paranteză fie spus, acest verset contrazice și pe cei care cred în conceptul de reîncarnare- de fapt, trăim o…

Nu pot să ratez anumite momente. Dacă nu le spun acum, tot anul nu mai am ocazia să o fac. 

E greu de zis ce semnificaţie are pentru un evanghelic sărbătoarea numită Adormirea Maicii Domnului. În primul rînd, pentru că nu pot defini corect termenul de evanghelic, în al doilea rînd pentru că ceea ce scriu mă defineşte pe mine şi nu pe cei cu care împărtăşesc anumite valori comune. Cu alte cuvinte, întreaga responsabilitate îmi revine. 

Din punct de vedere religios, pentru mine această sărbătoare nu reprezintă mai nimic. În general, cultul Mariei, Mamei lui Isus, nu m-a convins nicicum. Oricît de mare dragoste aş avea pentru amintirea acestei “icoane” a creştinismului (icoană în sens de imagine, nu de obiect de cult, de închinare şi, cu atît mai puţin, generatoare de minuni), diferenţele dintre un protestant ca mine şi un ortodox, un catolic, etc. sunt mari, iar în cazul Mariei…

Am stat mult în cumpănă dacă să postez sau nu primul dintre filmele din această postare. În primul rând, detest violenţa, sub orice formă. Nu mi-aş fi imaginat vreodată că mă voi simţi obligat să postez astfel de lucruri în Cetatea de piatră. M-am gândit însă dacă tăcerea este corectă. Dacă este corect să luăm aminte şi să ne comportăm ca şi când lucrurile acestea se petrec pe altă planetă.

Lumea trebuie să afle. Lumea trebuie să ştie. Într-o societate care este gata să condamne Israelul pe toate canalele posibile pentru faptul că încearcă să-şi apere palma de pământ, este nevoie să se ştie care sunt adevăratele atrocităţi care se petrec pe planetă.

Oare cât de fariseică mai poate să fie lumea aceasta? Cât de mult mai încape în această lume… „excluderea sau îmbrăţişarea”?

Ne cerem, făţarnic iertare pentru cruciade petrecute într-un context incert şi sub pretexte nelămurite suficient, dar…