Ben Todică: Nu e vântul, sunt obstacolele

Nu e vântul, sunt obstacolele

(între ficțiuni)

Ben Todica

05/07/2021

 Elev fiind îmi imaginam scriitorul ca pe un neînfricat cu sabia în mână care taie necruțător în nedreptate și minciună. Azi toți îmi par copii cu nuielușe de alun jucându-se de-a vitejia. Toți scriu doar pentru diplome și orgoliu. Un fel de a se da mare, că vezi doamne știm să scriem în limba română. Acest talent primit prin cuvântul prin care s-a creat lumea este irosit dacă nu-l folosești ca lama de oțel să tai în piatra Doftanei. Toți pretindem că suntem CINEVA, dar fără folos.

La minele din Ciudanovița existau patru puțuri, două mașini de extracție la suprafață și una în subteran, plus puțul de aeraj ducând în adâncuri minerii aproximativ un km. Tot la o sută, două de metri câte un orizont unde se oprea colivia supraetajată să lase echipe de muncitori, ingineri și tehnicieni la locurile lor de muncă trasate de ordinele de partid întinse pe cele două galerii opuse ale orizontului. Un total de aproximativ 10 orizonturi a căror galerii se întindeau de ordinul sutelor de metri și chiar kilometri. Unele galerii se uneau cu puțurile localitații Lișava, situată la vreo 4 km distanță.

Pentru condiționarea climei, la această adâncime exista un mare ventilator instalat în puțul de aeraj care sugea aerul prin orizonturi extras prin puțurile de lucru prin care intra personalul și se extrăgea minereul de uraniu din adâncuri.

Vă imaginați că dacă săpați în pământ câțiva metri dați de apă. Așa se construiesc fântânile la țară. Dar un puț adânc de un km e ca o fântână și ca să o menții goală trebuie să scoți apă din el 24 din 24 de ore și pentru această misiune există un pompagiu care urmărește ca pompele de apă din fiecare orizont să lucreze continuu, altcum mina se umple cu apă și îneacă întreaga operațiune lucru, așa cum  s-a și întâmplat după revoluția din `89, mina s-a oprit și azi e plină ochi cu apă și e acoperită cu un bloc mare de beton. În timpul extracțiilor cu coliviile pe puț în adâncime apa din pereți ploua continuu. Pentru echilibrul volumului de aer în toată mina exista un sistem de uși de aeraj care erau construite în așa fel încât să lase doar strictul necesar, optim sănătății omului. Vă imaginați că sistemul de uși din fiecare galerie era format din două și chiar trei uși, una dupa alta la distanțe de câteva zeci de metri ca să poată fi deschise de o persoană, care, apoi o va închide și se va duce la următoarea și așa mai departe. De ce erau necesare mai multe rânduri de uși? Pentru că viteza aerului/vântului era așa de mare încât nici un grup de viteji nu ar fi putut deschide o singură ușă. Cu cât adâncimea creștea la fiecare orizont, vântul scădea ca viteză și vâjâia pe o altă frecvență. Avea o altă voce. De obicei lumea nu dădea nicio atenție vâjâitului că era preocupat de muncă.

Poate ați ascultat vânturile de pe alte planete înregistrate de sondele spațiale NASA trimise de americani și v-ați minunat? Această observație m-a dus cu gândul la crearea unui CD cu sunetul vânturilor din fiecare orizont/adâncime a minelor de uraniu din Ciudanovița. Am obținut în total 20 de vânturi. Unele mai fermecătoare care să te ducă la somn, altele mai înspăimântătoare care să te pună pe fugă. Și pentru că azi minele nu mai există, am construit pentru cei ce doresc să trăiască momentul un turn chinezesc cu 20 de etaje și baza pătrată – UN MUZEU AL VÂNTURILOR. Adu-ți iubita! Servim cafea și asculăm sunetul curenților.

Credeți că mă dau mare? Dar câți dintre dumneavoastră ați auzit sunetul vântului la 1000 de metri sub pământ? Puțini. Și cei care l-ați auzit nu l-ați ascultat. Nu e vântul, sunt obstacolele și viteza care produc sunetul. Mă ținea în brațe și m-am trezit. Bătea vântul. Uitasem fereastra deschisă. Ce vis sinistru? …Trebuie să văd un doctor să pun de-un spital.

*

Mi-aduc aminte când s-au pus primele neoane pe stâlpi în Ciudanovița. Era o lumina albă peste tot, apoi au venit economiile de curent și s-au rărit neoanele. Înainte vindeam noi la austrieci în lei și acum o cumpărăm noi de la ei în euro. Dacă m-aș trezi în această imagine de întuneric a Ciudanoviței, aș pleca să-mi caut colegii și colegele prin noapte. Și tot căutând, unde credeți că i-am găsit. Tocmai la capătul lumii unde m-a dus Nefertiti din adâncurile minei unde am întâlnit-o într-unul din schimburile mele cu Mișcuța Groza și Gheorghe Munteanu când am ajuns într-un abataj abandonat de ruși cu vreo 20 de ani în urmă. Dar hai să vă povestesc.

Ajunsesem cu ei sub abataj ca să instalăm conducte de apă, aer și burlane de aeraj. Eu tocmai mă prinsesem într-o armătura care îmi taie ușor glezna și-mi rupse salopeta, pantalonul. Ei au hotărât că se vor urca fără mine, iar eu o să rămân jos, în galerie pe un trunchi de lemn să îi aștept. Zis și făcut… și ca să salvez bateria de la lanternă, am stins-o. Cum stam în așteptare vocile și pașii lor au dispărut în înălțimea suitorului, un suitor e ca o fântână rotundă cu un diametru de un metru care poate ajunge și la câteva zeci de metri cu scări tot la înălțimea unui etaj. Cum stam așa în întuneric, ochii încep să se adapteze la umbrele întunericului și încetul în jos pe galerie observ niște raze verzui de lumină. Devin curios, mi-am înfășat tăietura un pic cu mâneca ruptă din cămașă și mă duc să văd cine e acolo. Trecuse deja vreo oră de când așteptam. Ajung sub un alt suitor și descopăr că lumina venea de undeva de sus și avea o intensitate ca unul de-afară. Te pomenești că ăsta e un suitor care ajunge la suprafață lângă puțul de aeraj și îmi vine ideea să mă cațăr pe scări care erau foarte vechi, însă încă funcționale. Mă gândeam că dacă ajung afară, poate ca e mai bine. Uitasem de colegi. După vreo șase etaje gura se îngusta, însă intensitatea luminii creștea. Am mers până aici, nu mă dau bătut, îmi zic. Continui că nu se vede cerul decât niște pereți sticloși negri cu reflecții de lumina verde. Asta îmi amintește de cum au descoperit germanii minele de uraniu din Ciudanovița. Piatra aceasta sticloasă negru verzuie este atât de seducătoare încât localnicii au vândut-o pentru construcții nemților și când au descoperit proprietarii că îi apuca somnul în casele construite cu această piatră din România au chemat specialiștii și au descoperit ca erau radioactive. Lui Hitler i-a surâs uraniul. Au luat repede avioanele, au marcat locul în Banat, însă când să înceapă exploatarea a început războiul și după război învingătorii, adică rușii au exploatat minele și l-au cărat în Rusia.

Ajung înăuntru. O boltă imensă și un lac cu apă cristalină iar pe malul celălalt o Piramidă Egipteană, niște coloane imense și o tipă mă întâmpină în podoabele faraonice. În acest moment eram complet hipnotizat de scena care era în întregime luminată într-o culoare verde strălucitor care nu venea de la mine și nici de la ea sau vreo altă sursă. Doar exista. O întreb: De unde vine lumina? – Lumina este prezentă tot timpul, trebuie doar să o activezi, fotonii sunt peste tot. Cei inactivi sunt invizibili. – E un fel de auroră boreală? Aproape, îmi răspunde. – Tu cine ești? – Sunt îngrijitoarea templului. – Locuiești în Ciudanovița, a cui ești că nu te-am văzut până acum? – Eu sunt aici de înainte de potop. – Ce potop? Când?  – Acum 12 mii de ani. E poveste lungă. Tu nu existai atunci. Mă uit la ea și mă gândeam că-i nebună. Începusem să devin suspect, însă eram inofensiv. Eram sub vraja ei. Mă privește în ochi și îmi spune. Tu ești bolnav. Da, îi răspund, dar e doar o zgârâietura mică. – Nu acolo, ci la plămâni. Ai o pată mare. Ai avut aprindere la plămâni în copilărie. Da, am răcit când aveam 14 ani, dar m-am vindecat. – Am să te vindec pentru că am nevoie de tine în viitor. Omenirea va intra într-o mare cumpănă și tu va trebui să contribui la îndreptarea lucrurilor. – Eu sunt un simplu sudor, un om simplu. Ce pot face eu? – Stai liniștit. Mi-a trecut cu mâna peste lumina ochilor și o priveam din nou ca pentru întâia oară. Am întrebat-o ce căuta ea aici. Mi-a răspuns cu aceeași întrebare: Ce cauți tu aici? M-am rătăcit. Am vrut să ies la suprafață prin puțul de aeraj. Dar de cât timp ești aici în abataj și ce-i acest lac verde și cine a construit piramida? – Sunt aici dinainte de potop. – Faci mișto de mine. Unde îți este casca de protecție și salopeta? Te-a bătut bărbatul și te-ai refugiat aici. S-a înfuriat. A zburat peste lac, s-a întors, m-a apucat de guler și mi-a zis: Noi, egiptenii vindecăm boli prin sunete și chiar înțelepciune, creștem în creier și nu numai și ca să-ți demonstrez. M-a apucat ca pe un bebeluș în brațe și m-a aruncat pe toboganul piramidei.

AM ALUNECAT INOFENSIV în camera verde mineral ILUMINATĂ FĂRĂ SURSE DE LUMINĂ și m-am pleoștit întins pe ciment, de acum în pielea goală. Am auzit un mârâit de tigru și am început să levitez întins deasupra podelei cam la un metru înălțime. Mârâitul continuă, încet se deschid ferestre în pereți de diferite mărimi și un cor de sunete țiuitoare ies prin acele deschideri și se transformă totul într-un cor de bocete antice ca la o înmormântare Homeriană. În mine totul vibrează și încep să văd rânduri de fețe ale celei ce mă aruncase aici, care treceau prin fața ochilor mei ca niște trenuri accelerate de la dreapta spre stânga în diagonală și invers, în bolboroseli ca de copil de grădiniță. Dintr-o dată s-au închis ferestrele și s-a lăsat o liniște deplină. Eu plutesc plăcut. În fața mea un turn din dosare de pe podea până în tavan de un verde mineral strălucitor aliniat perfect. Am devenit curios și am întins mâna unde când am tras unul din dosarele stivuite neîntrerupt din podea și până în tavan, AM ÎNȚELES HIPNOTIC – e viața mea.

În această cameră verde în care pluteam, în vibrația a zece suitoare de diferite diametre prin care vuia vântul, care datorită vitezei curenților din galeriile minei fluierau diferit, sunetele generate mă țineau suspendat ca într-o fașă. Împins de curiozitate, în momentul în care am tras dosarul nr. 37, m-am trezit într-o mașină sub un pod înalt, luminat, plin de automobile în mișcare continuă înconjurat de zgârâie nori cu lumini și reclame științifico-fantastice. Eram într-o altă lume. Ferestrele capsulei erau aburite și marcate de palmele ființei de deasupra mea care respira adânc în plăceri și în momentul acut s-a produs o descărcare electrică și m-am trezit, trezit de cei doi colegi pe calea ferată din galerie.

Locomotiva electrică tocmai suna din curba prin care intrau vagoanele încărcate cu minereu. Băi, ce faci? Ai adormit? Hai să plecăm că trebuie să treci și pe la clinică să te pansezi. Da, ai dreptate. Dau să mă uit la picior și nu mai era nici urmă de rană, iar pantalonii de salopetă erau ca noi.

*

Mi-i așa de dor de copilărie și de acele timpuri. Să lași o localitate, oricare ar fi ea să dispară înghițită de natură este condamnarea la moarte a visului. De la apariția bombei atomice, faptul că poate distruge planeta a încetat și viitorul omenirii. Tineretul nu mai are loc să viseze, să construiască în memoria lor și se sinucid.

Ce se întâmplă azi este o schimbare radicală a felului în care se va privi de acum încolo specia umană ca existență și civilizație. Se va trezi din hipnoza dictată de oportuniști și va deveni conștientă de existența și evoluția ei sau va intra într-un sclavagism groaznic tehnodigitalizat. Un autoritarism care folosește instrumente de înrobire planetară ca finanțele și internetul. Întreaga planetă e legată ombilical prin aceste două tehnici și e dependentă de ele. Visul dictatorului suprem. Să spui întregii omeniri ce să mănânce și când să meargă afară, ce să gândească și pe cine să urască. Virusul este elementul principal de unire/globalizare a efectului de supunere, total control. Speriatul cu moartea. L-au eliminat și pe Iisus care elibera discreditându-l: Cine-i acest lemnar din Nazaret care să știe cei adevărul? Noi știm cei bun pentru voi, ne-o spun banii și minciuna manipulantului. Omul educat poate alege adevărul. Needucatul e un animal speriat alergat din colț în colț. Educatul știe dacă Iisus spune adevărul sau nu. Omul lacom va continua să-și hrănească poftele profitând de scuza virusului și își va înfinge rădăcinile în ciuda existenței sau nu a bolii. Omul needucat nu va ști să discearnă, iar exploatatorul știe asta și va face tot posibilul să-l țină în întuneric pe rob.

De 30 de ani încoace, de când s-au aplicat aceste forme de implimentare a înrobirii globale începând cu căderea blocului comunist care ținea omenirea într-o balanță s-a recurs la sărăcirea sistemului de educație a maselor, reducerea calității specializărilor profesionale, direcționând întreaga civilizație spre profit material și financiar în așa fel încât azi guvernele și cadrele din poziții titulare de decizie strategică etică și sanitară nu mai sunt capabile să decidă și în ce direcție să îndrepte buna funcționare a societății. Toate guvernele sunt impotente în a lua decizii concrete bazate pe o logică etico-știintifică. Toate instituțiile sunt croite pe a face profit, toate demolate înainte de a veni virusul – ca să-i pregătească terenul fertil. S-au dat la o parte toate posibilitățile de decizie independentă a statelor fiind toate supuse unui monopol global. Deci toate țările paralizate. Nu mai poți lua un ceai de mușețel ca dezinfectant fără aprobare corporatistă. E posibil o astfel de cădere, îndobitocire intelectuală?

Inițiatorii (care or fi ei, nu știu) doresc ca numărul populației să fie redus (motivație – planeta suprapopulată) ei nu realizează că specia umană nu poate funcționa sănătos amputată. O albină singură nu poate face miere, o furnica nu poate construi un mușuroi, o vaca nu naște viței fără un bou. Bogăția vine de la mulțimea și diversitatea speciilor, de la nealterarea lor, de la protejarea și întărirea sănătății lor. Dacă întreaga populație a planetei, de mâine va fi localizată în România și va fi lăsată în pace fără intervenția asupritorilor ea va prospera și îndestula fără a-și pierde simțul spațiului teritorial. Restul planetei va fi goală și virgină. Gândiți cu picioarele pe pământ, oameni buni. Dacă virusul e o problemă, atunci de ce nu se unesc toate instituțiile lumii să salveze omenirea? Așa ar fi normal. Nu să alerge și să se bată pentru supremația pieței și a banului. Cum se face că toate instituțiile medicale au fost privatizate sau desființate înainte de apariția virusului. De ce medicii specialiști sunt reduși la tăcere pe media dacă apar cu soluții alternative de tratament? De ce există cost de salvare dacă specia e în pericol să dispară?

După ce ai distrus educația, te aștepți ca noile guverne să mai fie capabile să servească comunitățile? În toate instituțiile lumii specialiștii sunt speriați să mai funcționeze în viața publică de frică să nu își piardă serviciul în fața ignoranților care iau decizii de guvernare. Dacă închizi societatea ca să salvezi populația de infecții atunci cine mai muncește ca să producă alimente. Stăm închiși și în final ne mâncăm unii pe alții în aceasta lume corporatistă de produs doar atât cât îți trebuie pe zi. Vom intra într-o dezordine totală. S-a profitat de buna credință a populației și miliardarii au creat un sistem de taxare care îi avantajează doar pe ei, unul pentru ei și altul pentru omul de rând. Deunăzi se anunța pe media că sunt cam 600 de multimiliardari care nu plătesc taxe pe pământ și că doar aproximativ 50 din ei dețin averea întregii populații la un loc. Miliardari care cred că li se cuvine să uite că și-au creat aceste averi prin sacrificiul și contribuția întregii populații. Ca întreaga civilizație în care v-ați făcut averea s-a construit pe umerii și cu sângele părinților întregii lumi și că dacă o sărăciți de buna funcționare, onoare, demnitate, etică și dreptul la educație, respect și sănătate se va prăbuși și cu ea și voi. Vreți să plecați pe Marte sau alte planete, să locuiți în spațiu? V-ați gândit la pericolul în care puneți întreaga specie umană dacă aduceți de acolo vreun virus necunoscut care să ne extermine? Ați cerut permisiune speciei umane dacă vă permite să luați acest risc, să porniți în această aventură. Unde e bunul simț și responsabilitatea față de aproapele? Sau suferiți de o boală numită MEGALOMANIE, și atunci va trebui să vă declarăm bolnavi și iresponsabili. Desigur că specia umană iubește aventura și are în ADN spiritul de cunoaștere și aventura, însă satisfacția e mult mai deplină dacă o împărțiți cu acordul tuturor. Planeta întreagă contribuie la astfel de expediții în care riscăm de comun acord. Oamenii care își elimină oponenții prin moarte capitală sau discreditare sunt lipsiți de responsabilitate umană, inconștienți de posibilitatea beneficiului unei alte viziuni.

Noii manipulatori formați din unirea celor două puteri ale războiului rece, având la dispoziție toate informațiile despre comportamentul și psihologia omului în terțe orânduiri și cunoscându-i bine slăbiciunile și punctele forte, le manipulează ca să-l aducă pe om în starea de disperare, tăcere și incapacitate mentală și fizică, îl subjugă. Și în loc să ducă specia la evoluție și înălțare intelectuală, să se bucure de beneficiile conștientului înalt, un mușchi greu de întreținut pentru cei avuți deja și care nu vor accepta niciodată devansarea, preferă să plătească cu prețul stagnării evoluției umane supremația lor. Ei vin cu tot felul de distracții de la problema reală inventând tot felul de alte pericole. Să te orbească, să îți arunce cu țărână în ochi ca să nu vezi când te lovește cu-n opercut. Uite, vine Bau-Bau! Culcate! O civilizație onestă e forțată să se schimbe în una de escroci peste noapte. Oameni care să-ți dea în cap fără milă. Frate cu frate, soră cu soră dezbinați. Se organizează tot felul de atacuri teroriste ca să ne țină sub teroare, dezorientați. O populație needucată nu are resurse de a se apăra împotriva acestui fel de terorism. Iar cei care știu și îi pot ajuta sunt arestați și închiși sub diferite pretexte.

Cu ocazia acestei pandemii, populația fiind închisă în case, profitorii manipulează și montează prin tot felul de noi șiretlicuri viața oamenilor până la erodare psihologică. Noi forme de violență și crimă în societate și națiuni. Țări bombardate, conducători executați, întregi familii de refugiați printre străini etc., toate acestea doar pentru a abține puterea, o mână de oameni bolnavi și paranoici. Ce folos să deții puterea, daca nu mai e nimeni să te admire. Au infestat internetul cu sute de canale de informare care emit tot felul de știri confuze doar ca să facă bani. Mulți au devenit milionari în urma lor. Internetul trebuia să rămână liber și un domeniu public precum aerul pământului. Altcum aleargă spre irelevanță. Dacă nu se hotărăște un vaccin împotriva acestor apucături vătămătoare care lucrează asupra speciei și conștiinței omului, sigur ne îndreptăm spre pierzanie. Viața nu merită trăită fără libertatea gândirii și a visării. E cea mai mare crimă a secolului să intri și să încâlcești mintea omului și, în special amorțirea ei prin tot felul de radiații radio-magnetice și alte microunde generate de sateliți.

Scriitorii au datoria lor de a vindeca starea umanității, însă sunt în majoritate înfricoșați și dezorientați de pedepsele și acuzele aduse și în special frica de a-și pierde poziția socială. În majoritate taie iarbă la gâște. Puțini au săbii ascuțite împotriva confuziei și a dezinformării din sistem. Sunt promovați simpatizanții, iar dacă vrei să fii primit în gașcă trebuie să te aliniezi cu minciunica ta poetică în rând. Marii scriitori ai lumii au plătit pentru adevărul și demnitatea lor. Eminescu a sfârșit asasinat, Dostoievski a fost condamnat la moarte, suspendată și apoi închis în Siberia patru ani, Hemingway a trăit în Cuba și alți zeci și sute au scris din pușcăriile României. Scriitorii trebuie să găsească acele căi potrivite pentru a-i ajuta pe oameni să-și găsească fericirea chiar și în aceste clipe nefericite produse de pandemie și în mod special de noua stare a civilizației în care am intrat. Că de reîntors la forma dinainte nu se va mai putea. Ar trebui să cadă prea multe capete ca să se întâmple. Nu putem fi pasivi ca scriitori pentru că e și viața noastră, iar să înghițim gălușca regimului în continuare, nu se cheamă scriitură adevărată, ci servitute și obediență.

Întreaga conștiință și suflet al omului este umilit, înjosit prin terfelirea voinței și caracterului său minunat divin. Nu înțeleg ce sadism e în acești conducători de a lua dreptul numelui de tată și mamă, părinți și bunici. A iubi și dărui, a mângâia, îmbrățișa, a da noroc. Cât dispreț să-ți permiți să te crezi dumnezeu, când ai fost ales și ți s-a încredințat funcția de a servi și a conduce o națiune? De a fi momăie poporului tău așteptând ordine din spate, de undeva din întuneric sau prin sârmă. Avea dreptate Președintele Trump la Națiunile Unite CÂND RECOMANDA TUTUROR SĂ-ȘI PĂSTREZE NAȚIUNEA ȘI SĂ ȘI-O PUNĂ PE PRIMUL PLAN.

Populația a fost atât de sărăcită de educație și atât de înfricoșată încât nici măcar nu înțelege când este umilită și înjosită, când guvernanții își bat joc de ea. Cei în control chiar și atunci când primesc ajutoare din afară pentru țară sunt atât de nesătui încât țin și împart între ei. Această lăcomie și vanitate nu o mai pot înțelege.

Gaura neagră produsă de explozia nucleară este promovată tot timpul azi ca să ne sperie și să fim tinuți sub control de criminalii care ne conduc (le spun criminali și iresponsabili pentru că în paranoia și lacomia lor omoară sufletul și divinitatea din om). Omului îi e dat să crească într-o infinitate divină – TREZIȚI-VĂ !…  Strig din toți rărunchii, cu speranța că voi fi auzit!!!

Singur am venit și singur voi pleca. Așa s-a întâmplat, așa se întâmplă dintodeauna, ne întâlnim, apoi ne despărțim fiecare în împlinirea sa. Nefertiti m-a ajutat să călătoresc în timp pentru că la 14 ani în viitor, într-o seară amoroasă am ajuns sub acel pod în Melbourne.

Unde e Destinul Nemurii Noastre? Să tăcem?

          Dar de ce să tac? De ce să uit? Mai bine să fiu tăiat în țipăt, strigând sfâșiat de durerea loviturilor. Totul și toate în amintirea părinților mei. Mai bine așa, decât gunoiul lăcomiei și al nepăsării, al nerespectului demnității omului și al strălucirii DIVINE. Așa zișii comuniștii au venit, au pus piedici, ne-au dezmoștenit ca să nu mai știm cine suntem și apoi ne-au abandonat ca pe niște „nima în drum” pentru hrăpărețul străin, care asemenea unui PIRAT, după viol te-a alungat cu un șut în spate. Sau poate mai bine tac?

Am fost întrebat ce cred că mă așteaptă dincolo, vei ajunge în Rai sau în Iad? Le răspund clar că viața e eternă, că universul așa funcționează cu bune și rele și că AȘA VA FI ETERN – SUFERINȚĂ ȘI BUCURIE LA INFINIT. VIOLENȚĂ ȘI PACE. Entitățile energetice din munții Ciudanoviței alcătuiți din uraniu sunt egiptenii poposiți în călătoria lor eternă. Așa că, iubește și nu dispera!

Dacă scrii, SCRIE TARE! Dacă nu…, taci înăbușit, taci grăunte nesemnificativ al universului NEÎNȚELEGÂNDU-ȚI DESTINUL! Nu e vântul de vină, ci pădurea prin care trece.

Ben Todică        

1974 Putul Ciudanovita (fotograma din filmul ‚Banat Uraniu 25’ de Ben Todica)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.