Vavila Popovici: Aicea, în Carolina

Aicea

. „…În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân și o bătrână – Două jucării stricate –
Merg ținându-se de mână…” – Ion Minulescu

Aicea plouă des, căci ceru-i mai aproape;
aicea printre nori ce adumbresc albastrul cer,
soarele-și deschide brusc pleoapa.
Aicea, ziua plouă în rafale, cu perle străvezii
pe frunze veșnic însetate.
Plouă peste ispititorul pământ,
apa în cercuri valsând și-n adâncuri plecând
cu bucurătate…
Noaptea fulgere sparg ceru-n bucăți,
fagii și brazii își leagănă trunchiurile în disperare,
crengile-și desfac brațele ajutor cerând,
când spre cer, când spre pământ.
Aicea, în Carolina, vă jur,
„plouă de trei ori pe săptămână…”
Și n-am cu cine prin ploaie să mă plimb,
n-am cu cine de braț să mă țin, sau de mână…
Aicea, în Carolina „plouă de trei ori pe săptămână…”

Here

. “…In the city where it rains three times a week
An old man and an old woman – Two broken toys –
Walking holding hands … ” – Ion Minulescu

It often rains here, because the sky is closer;
here among the clouds that overshadow the blue sky,
the sun suddenly opens its eyelid.
Here, the day rains in gusts, with clear pearls
on ever-thirsty leaves.
It rains over the tempting earth,
the water in circles waltzing and in the depths leaving with joy…
Night lightning shatters the sky to pieces,
beeches and firs sway their trunks in despair,
the branches open their arms asking for help,
sometimes to heaven, sometimes to earth.
Here in Carolina, I swear to you,
“it rains three times a week…”
And I have no one to walk with in the rain,
I have no one to hold my arm or hand…
Here, in Carolina „is raining three times a week…”