Nu voi scrie despre romanul lui J.R.R. Tolkien, nici despre filmul cu același nume. Să-i lăsăm pe Frodo Baggins și pe prietenul lui Sam să se îndrepte spre Mordor, pe Gandalf cel Alb să încerce să-l oprească pe temutul Sauron, pe Aragorn, Legolas și Gimli să lupte cu armatele de orci, încercând să-i ajute pe cei doi hobbiţi.

Cele două turnuri sunt în Sibiu, pe strada Cetății, cea mai frumoasă stradă a orașului medieval, cum spun mulţi, turnuri pe care n-am apucat până acum să le vizitez fiind închise timp de 40 de ani pentru public. Aș putea spune că luna august a început bine, am ascultat pentru prima dată un concert pe acoperișul Sălii Thalia, vizitez pentru prima dată Turnul Dulgherilor și Turnul Olarilor. Și toate sunt legate de aceeași stradă, strada Cetății.

Într-un articol mai vechi v-am vorbit despre cele două turnuri, dar câteva cuvinte tot mai am a vă spune. Toate turnurile de apărare ale Sibiului poartă numele breslei care l-a construit, administrat și care răspundea de apărarea acelui punct. Între secolele XIV – XIX, Sibiul a fost unul dintre cele mai importante centre meșteșugărești din Transilvania.

Cum se organizau breslele? Răspunsul ni-l dă documentul datat 9 noiembrie 1376 care schimbă statutele vechi ale breslelor. Fiecare breaslă era condusă de un staroste, care convoca și conducea adunările, păstra sigiliul și cheia lăzii breslei, administra averea acesteia, purta corespondența oficială și reprezenta breasla în fața autorităților.

Pentru a obține statutul de „meșter„, în decursul mai multor ani tânărul aspirant trebuia în primul rând să devină ucenic, dar pentru aceasta avea niște condiții de îndeplinit: să fie de sex bărbătesc, născut din căsătorie legitimă și să fie de etnie germană, să plătească o taxă și să organizeze o masă pentru membrii breslei. În secolul XVIII regula rigidă a obligativității originii germane a fost exclusă din statute. Ucenicia dura între 2 și 4 ani, iar la finalul ei se elibera certificatul de ucenic.

Ucenicul trecea apoi la etapa obținerii statutului de calfă, pentru care achita încă o taxă și organiza o masă membrilor breslei. Calfele erau plătite pentru munca lor cu suma prevăzută în statut. Specific calfelor era „călătoria” în lume, care a devenit obligatorie din anul 1512. Dar despre calfele călătoare am scris într-un alt articol. Călătoria dura între 2 și 4 ani, iar la întoarcerea acasă, calfa pregătea lucrarea de meșter prin care demonstra că a învățat meseria și poate obține statutul de meșter. Concluzionez că, un tânăr ajungea un bun meșter după 4, maxim 8 ani în care era ucenic și calfă. Poate de aceea lucrările lor au durat în timp și de aceea avem obligația să le restaurăm și conservăm spre a fi exemplu urmașilor noștri.

Revenind la turnuri, în anul 1575, în cele 25 de turnuri ale orașului, ridicate după invazia tătarilor și pentru apărarea împotriva turcilor, erau menționate 609 arme albe și de foc, la care se adăugau pulberea, gloanțele și proiectilele, muniția armelor de foc. Membrii breslelor aveau obligația să procure și armament de foc ușor.

Turnul Dulgherilor, construit în secolul XIV, prezintă, la interior, câteva panouri luminate cu uneltele specifice branșei.

Apariția strungului și fierăstrăului a determinat dezvoltarea prelucrării lemnului și diversificarea breslei în: dulgheri, măsari, tâmplari, rotari, căruțași, butnari și ferestrari.

Curtina dintre cele două turnuri este prevăzută spre interior cu un drum de strajă susținut de 19 arcade ample. Ferestrele înguste de observaţie și tragere dau spre Parcul Cetății, odinioară șanţul de apărare umplut cu apă.

Turnul Olarilor era administrat de breasla care-și avea statutul emis în anul 1376. Meșteșugul lor asigura vesela utilitară, plăcile de teracotă, olanele folosite la acoperirea locuințelor și edificiilor burgului. Din documente reiese că pentru a intra în breaslă, olarii plăteau „doi florini, două livre de ceară, două butii de vin și un ospăț”. Din statut mai aflăm un lucru interesant, calfa care se căsătorea înaintea prezentării lucrării de meșter plătea o amendă de 2 florini, iar lucrarea consta într-o oală de 4 găleți (40 litri).

Turnul Olarilor a fost construit în a doua jumătate a secolului al XV- lea, iar arhitectural este deosebit de Turnul Dulgherilor. De aceea unii cercetători ai cetății Sibiului cred că ar fi construit chiar în primul sfert al secolului al XVI-lea.

În filmare se aude vântul.

Breslele erau implicate în apărarea cetății, fiind organizații foarte disciplinate și pe timp de pace. Membrii erau obligați să facă exerciții de tras cu arcul sau arbaleta. Prin statut, meșterul breslaș era obligat să fie în orice moment pregătit de luptă. Un echipament complet conținând lance, spadă, coif, arme de foc, costa în anul 1594 opt florini.

Al treilea turn de pe strada Cetății, Turnul Archebuzierilor, nu a fost deschis publicului.

Nu voi încheia acest articol fără să amintesc că pe parcursul vizitării celor două turnuri, pașii ne-au fost însoțiți de acordurile muzicii clasice la pian. Ce vă mai pot spune despre această plimbare prin turnuri și drumul de strajă? A fost o adevărată lecție de istorie.

*****

Toate fotografiile și filmările din acest articol fac parte din arhiva personală și nu pot fi folosite fără acordul meu expres.

Sursa: https://doritesinedorite.com/2020/08/05/cele-doua-turnuri/