Te iubesc pentru că exişti în viaţa mea!

Iubire, dragoste, sentimente, toate acestea pot avea multiple denumiri, pot exprima atâtea stări… Cred că iubirea ar trebui să fie mai mult simţită decât vorbită sau scrisă. Poate lua atâtea forme, poate avea atâtea nuanţe. De ce nu am putea să iubim şi o fiinţă fără raţiune, un câine spre exemplu. Putem fi siguri că iubirea lui e necondiţionată, că nu aşteaptă altceva în schimb, de la noi, raţionalii, decât o mângâiere şi o vorbă spusă cu afecţiune.

Ei bine, dacă ne referim la oameni, lucrurile se schimbă, se complică. Oamenii vor, mai presus de cuvinte, dovezi de afecţiune… zilnic, nu doar la ocazii speciale… Iubirea, dragostea, cum vrem să-i spunem, are nevoie de hrană, are nevoie să fie ţinută în viaţă. Sunt oameni care înţeleg prin sentimente, lucruri materiale. Iar atunci când lucrurile materiale strălucesc pretutindeni, iar cele ce ar trebui să conteze cu adevărat sunt complet ignorate, denaturate şi batjocorite, situaţia se schimbă, peisajul devine trist, iar florile se transformă în grămezi de gunoi…

De fapt, mă întreb sincer, dacă mai există sentimente adevărate, oameni pentru care merită să te lupţi cu întreaga lume, oameni speciali, pe care simţi nevoia să-i cauţi şi să-i vezi, pentru simpla lor prezenţă. Ar trebui să căutam sentimentele, în esenţa lor, în profunzimea lor, să nu ne mai ghidăm după lucruri exterioare, când vorbim de dragoste faţă de cineva. Pentru a ne da seama cum arată sentimentele, în starea lor primordială, pură, nemodificată de social, ar trebui să ne imaginăm doi oameni goi sărutându-se într-o pădure la răsăritul soarelui, pe o pajişte acoperită de roua dimineţii. S-ar putea spune că am tendinţa să idealizez, să poetizez, dar sunt absolut convinsă că sentimentele adevărate nu au absolut nici o legătură cu socialul, cu materialul. De fapt, mă întreb dacă mai putem vorbi de dragoste, în împrejurările actuale… dacă oamenii mai pot simţi cu adevărat, sufocaţi, agresaţi permanent de cotidian…

Nu vreau să mă hazardez şi să spun că sentimentele adevărate au dispărut complet, au fost amputate definitiv, dar e adevărat că sunt pe cale de dispariţie… şi tot mai puţini oameni ştiu şi pot să le păstreze nealterate. Oamenii îşi fac declaraţii, care mai de care mai colorate, mai patetice, mai pompoase, pentru a face paradă cu sentimentele lor, dar câţi sunt în stare să mai scrie şi, cel mai important, să mai simtă aceleaşi lucruri, peste 30, 40 de ani? Avem tendinţa să transformăm iubirea într-o marfă, în ceva comercial, care se poate cumpăra cu bani, dintr-un raft de magazin. Nimic mai nociv, nimic mai trist. Iubirea nu e un obiect, un lucru, e ceva viu, care pulsează în noi, care există, trăieşte odată cu noi. Am auzit oameni spunând: ca să-ţi arăt cât te iubesc, ţi-am cumpărat ultimul model de limuzină, cele mai scumpe bijuterii. Nimic mai dăunător pentru doi oameni implicaţi într-o relaţie. Cu cât oamenii progresează mai mult din punct de vedere social, material, cu atât se înstrăinează mai mult, devin mai reci, mai indiferenţi. Cred că nimic nu e întâmplător în această lume, ne naştem cu un scop şi ne îndreptăm spre ceva. Cred, de asemenea, în ideea de suflete pereche, de oameni ce s-au născut să se întâlnească, într-o anumită perioadă din viaţa lor, mai devreme sau mai târziu, sau poate niciodată… Dar atunci când doi oameni s-au căutat atâta timp şi, în sfârşit, s-au găsit, au ajuns să se întâlnească, iar dragostea lor să devină realitate, se poate spune că e cel mai frumos lucru din lume…

Doi oameni născuţi unul pentru celălalt, meniţi să fie împreună până la apusul zilelor, nu pot înţelege cuvântul despărţire, nu pot cunoaşte infidelitatea, interesele separate, nu ştiu să preţuiască lucrurile materiale, şi nu pot uita niciodată lucrurile care contează cu adevărat în viată. Oamenii predestinaţi unul celuilalt rămân împreună în orice condiţii şi în orice împrejurare.

În situaţii dificile, atunci când viaţa le pune la încercare sentimentele, loialitatea, devotamentul, acei oameni deosebiţi de ceilalţi, nu se gândesc nici un moment la o posibilă despărţire, la un posibil abandon al relaţiei, şi asta nu din obligaţie, ci doar pentru că nu pot face asta, nu se pot rupe în două, fiind legaţi printr-o legătură ce îi face inseparabili, de nedespărţit. Partenerul din relaţie este privit întocmai ca un suflet lipit printr-o legătură invizibilă; şi nu spun poveşti: am întâlnit oameni care nu au putut trăi unul fără celălalt şi la scurt timp după dispariţia fizică a unuia dintre parteneri, celălalt a ales să-l urmeze, poate într-o lume mai curată şi mai bună. Am întâlnit, de asemenea, cazuri în care, după dispariţia unuia dintre parteneri, cel care i-a supravieţuit a ales să nu-şi mai refacă viaţa printr-o căsătorie, sau o altă relaţie, iar motivul alegerii a fost nu social, de imagine, raportat la opinia celorlalţi, ci, pur şi simplu, pentru că acel om nu mai putea concepe şi accepta în viaţa sa o altă persoană, care să ia locul celei dispărute.

Aş încheia spunând că iubirea nu are nevoie obligatoriu de declaraţii nesfârşite şi siropoase. Cea mai sinceră şi frumoasă declaraţie pe care o poţi face unei persoane speciale din viaţa ta ar fi să-i mai poţi spune după o viaţă întreagă petrecută împreună, încă să-i mai poţi şopti sincer şi tandru: ”Te iubesc pentru că exişti în viaţa mea!“

Sursa: https://doareuileana.wordpress.com/2020/05/25/%f0%9f%92%95te-iubesc-pentru-ca-existi-in-viata-mea%e2%9c%8d/

One thought on “Te iubesc pentru că exişti în viaţa mea!

  1. Foarte frumos ai descris iubirea… dar am constatat că e tare nevoie de-a declara mereu iubirea, e mare nevoie și de vorbele iubirii toată viața, în relația de cuplu (cu atât mai mult aceea de căsnicie); și chiar față de copii și viceversa. Pare un exercițiu doar, uneori, când e folosit în tatonare, cu sinceritate, cu interes; dar e absolut necesar nu doar pt întreținerea relației, că asta e, cât pentru a menține acea realitate frumoasă și a-ți consuma și a primi vorbele și sentimentele de iubire de care ai nevoie și care-ți tonifică, înfrumusețează și armonizează viața.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.