“Nemo censetur ignorare legem”
Oricât de nouă pare această situație pentru noi, carantina nu era tocmai necunoscută țărilor române. În volumul “Acum o sută de ani – 1835” de C. Gane, publicat în 1935, la editura revistei Libertatea din București, am găsit o mențiune despre “Măsurile Obștești pentru Slujba Carantinelor” și modul în care acestea se aplicau celor care intrau în țară. Autorul ne povestește, în dulcele grai al începutului de secol XX, o întâmplare petrecută în toamna anului 1835:<<Nemo censetur ignorare legem.
Iată un principiu de Drept pe care Vodă Alexandru Ghica, om învățat, pare a-l fi cunoscut.
Toamna trecută se întâmplase un bucluc în ținutul Romanațului. Dumitru al Stoianei logofetesei din satul Ciulei călcase “pravilele carantinești prin tainica trecere peste Dunăre în Turcia, fără a face legiuitul termen al carantinei”.
Cu un an în urmă, Domnitorii ei înseși, Ghica și Sturdza, făcuseră această plictisitoare carantină, când…
View original post 115 more words
