Constantin Necula: Siamo con Te, Italia!

Suntem cu tine. Știm cum te rănesc străzile goale și numai puterea din inima cetățenilor tăi va face să revii la viața ce-ți anima serile. Vom fi alături de tine, chiar dacă acum pe aer și uscat și pe mare nu mai venim spre tine, iar ai noștri care vin dinspre tine sunt puși în carantină. Siamo con te, Italia!

Nu știu ce simțiți acum, dar se vădește că o lume moare. Lumea în care ne credeam siguri în carapacea noastră, aproape europeană. Tehnologizată și absurdizată de SF-ul în care ne povesteam viitorul. Dintr-o dată, moartea ne-a deschis ochii asupra vieții. Suntem vulnerabili. Muritori. De la o respirație. Și am constatat că suntem integrați nu doar în Europa politicienilor și politrucilor, ci și în Europa oamenilor de rând. Suntem europeni prin vatră și curaj, prin limbă și bătaie de inimă. Am strigat Franței că o iubim, când cu Charlie Hebdo, oricât de multe am fi avut să reproșăm Republicii. Și de atunci, sub  greutatea zilelor, am continuat să fim francezi. Acum e momentul Italiei. La Bella Italia. Rădăcina romană a existenței noastre e în suferință și întristare. E într-o dramatică situație de criză care ne paște și ne aprovizionează propria noastră criză. Avem români peste tot, dar în Italia sunt cu milioanele. Intim legați de locurile lor de muncă și de cultura cotidiană italiană. Atât de mult, încât atunci când vin acasă amestecă limbile într-o simpatică babilonie. Copiii lor capătă nume italienizate, iar vocile lor devin stridente ca o gâlceavă în zori într-o piazzetta napoletană ori fiorentină – căci țăranii autentici sunt strașnici oriunde s-ar afla.

Cântăm cu ei de secole și ne amestecăm poeții, pe care-i comparăm mereu. Ne iubim sportivii și ne rugăm, deseori fără să știm, acelorași sfinți. Purtăm aceeași cursivitate creativă în exprimare și ne iubim fondul latin al limbii. Ei făcând peste 660 de ore de latină până la Bacalaureat. Noi mult, mult mai puțin. Și se vede. Locașurile lor de cult ne-au fost oferite familiilor creștine românești cu o dragoste care nouă ne-ar lipsi. Bibliotecile lor au devenit sursă de cercetare, iar universitățile lor ne-au primit ca pe niște frați. Unora din noi le-au întins o bucată de pâine. Uneori neagră, cu lacrimi. Deseori albă, cu alte lacrimi și ea. Pe străzile marilor orașe poți vorbi românește cu liniștea de acasă și foarte rar și numai alocuri câte un frison de nătângeală fals naționalistă ne mai pune pe gânduri. Nu spun că e ușor să trăiești în Italia ca român, dar este minunat să iubești Italia. Și să locuiești în iubirea aceasta. E momentul să le-o spunem. Tristețea demobilizatoare din glasul lui Giuseppe Conti – primul ministru al Republicii vădește gravitatea momentului. Care, repet, dă tonul riscurilor de aici, de Acasă. Un Acasă care pentru românii din Italia se identifică în inima lor și cu Italia. Ca un joc între ventriculele și atriile aceleiași inimi. Siamo con Te, Italia!

Suntem cu tine. Știm cum te rănesc străzile goale și numai puterea din inima cetățenilor tăi va face să revii la viața ce-ți anima serile. Vom fi alături de tine, chiar dacă acum pe aer și uscat și pe mare nu mai venim spre tine, iar ai noștri care vin dinspre tine sunt puși în carantină. Nu-i cea dintâi nenorocire ce se abate peste noi. Acum însă știm că fraternitatea noastră are nevoie de noi toți. Laolaltă. Și că acolo unde nu ne putem sprijini altfel, ne putem ruga împreună. Unii pentru alții. Unii pentru toți! Pentru marea familie umană pentru care tu, Italia, ai dăruit cromatica vieții și demnitatea marmurei întrupate. Suntem cu tine, Italia! Non avere paura! Să nu ai frică! Nu suntem cel mai puternic popor al Europei, dar suntem alături de tine cu nodul în gât și inimile unite în rugăciune! Primește dragostea noastră! Ricevi il nostro amore! Siamo con te, Italia! Nu doar pentru românii așezați în inima ta, ci și pentru că adeseori tu, tu ne-ai fost inimă! Acasă ne pregătim pentru tot ce poate fi mai rău, fără să ne pierdem nădejdea că nu suntem doar în mâinile oamenilor. Suntem dinaintea celui mai dificil moment al vieților noastre cotidiene de după Revoluție.

Atunci am rostit Tatăl Nostru și ne-am avântat în visul libertății noastre. E momentul să ne așezăm în rugăciune. În înțelegerea cu maturitate a nevoii de igienă și echilibru sanitar. Mi s-a scris, într-un comentariu la un articol trecut, să-mi îndemn credincioșii să se spele, ca să nu se împrăștie virusul. O fac, deși nu am credincioși! Și îi rog să înălțăm împreună o rugăciune pentru toți cei încercați. Vădind astfel că nu suntem afectați de virusul răutății și ruperii de celălalt. Care au premers cu mult dramatica situație de acum. E greu momentul. Se vor vădi oamenii de caracter și oamenii ieftini deopotrivă. Important este să nu ne pierdem cu firea și nici să aprovizionăm tensiuni care și așa sunt prea înalte. Sus inima! Nu uitați să vă sunați prietenii italieni, să le spuneți că pot conta pe noi! Nu sunt singuri. Și nelăsându-i singuri, nici noi nu suntem singuri. S-au închis granițele, dar s-au deschis mai adânc inimile. Postire cu liniște și lumină!

Constantin Necula
www.doxologia.ro

13 thoughts on “Constantin Necula: Siamo con Te, Italia!

  1. O situatie dramatica cu multi morti din toate colturile lumii dar eu sper ca Bunul Dumnezeu sa ne intareasca si sa scapam cat mai repede de virus si sa se gaseasca si un tratament. Adevarat ca suntem extrem de vulnerabili in ciuda avansului tehnologic. Mai mult decat atat exista in toata lumea autoritati care nu stiu sa gestioneze situatiile si sisteme sanitare depasite de situatie cu personal medical insuficient.

  2. Amaranthine Sophia

    D-LE SOPHIA veniți cu un nume real dacă doriți să aveți opinii năstrușnice; sau scrieți articole pertinente civilizate.

    Spuneți:

    Niciun copac nu crește până la cer, spunea Lao Tzu, care arde în iad, se știe , pt ca nu e creștin. Adică, aplicată metafora la zilele noaste, populația planetei nu poate crește la infinit, exista procese de autoreglare.[…] N-ai cum, niciun politician nu va apela la rațiune pt ca e sinucidere politică pt ca n-ai cu cine. Aștept sa văd spectacolul consecința prostiei umane, condimentat cu frica maladiva a fricii de moarte. M-aș aștepta de la unii pe care, după moartea naturala, îi așteaptă Isus în cer, să fie senini în fața morții.

  3. Amaranthine Sophia

    D-LE SOPHIA veniți cu un nume real dacă doriți să aveți opinii năstrușnice; sau scrieți articole pertinente civilizate.

    Spuneți:

    Vedeți în literatura de dinamica populațiilor la animale, ce se întâmplă când o polulatie crește necontrolat și o sa va cunoașteți viitorul, fără a fi nevoie de profeții.

    1. Amaranthine Sophia

      Prin pertinent înțelegi sa nu am alta poziție decât a voastră, prin civilizat nu știu la ce te referi. Nu v-am injurat, nu v-am amenințat. Numele real, asta e o obsesie aici. E un cont făcut de 10 ani, când nici nu știam ca se poate comunica prin el. Ce importanta are numele. El era important pentru gândirea magica a unor triburi. Dacă-ți zic ca-s Ion din Cucuieții din Vale, deci dacă folosesc o combinație de litere și nu alta combinație, schimba ceva?

      1. O logică mai bună, un scris folositor celuilalt. Nu e o scuză prea bună că e un cont de 10 ani sub care te ascunzi. Vorbești cu oameni publici sau identificați de sub o mască a identității, un nimeni… nu-ți place nu-i așa? un nimeni. Un nimeni, în fond, un mare Nimeni e și stăpânul ateismului și al religiilor și al ideologiilor, filozofiei care o susții (Satan), nici el nu-și flutură numele, deși sunt biserici sataniste. Dar, știi, toți cei care nu-l aleg pe Dumnezeu, Creatorul și susținătorul a toate, chiar și fără să știe ei sunt de partea cealaltă, a Diavolului. Nu există decât două părți, nu există o a treia sau una neutră. Filozofia e mult simplificată, redusă la acest numitor comun al discuției. Probabil că, în aceste condiții, și de blog, nu e f importantă identitatea ta, care în lumea spirituală e foarte bine cunoscută (în lumea nevăzută).

    2. Amaranthine Sophia

      Hai să-ți zic eu o idee nastrusnica: creșteți și va înmulțiți!
      Oamenii nu-s niște ființe raționale care iubesc simplitatea, minimalismul, frugalitatea, valori stoice pe care le-au luat și creștinii, mai mult în teorie. Oamenii sunt niște sălbatici egoiști și ipocriți, care lasă pustiu pe unde trec. Știți ce înseamnă înmulțirea asta? Un viitor de foamete, boli, suferința și moarte în masă. De asta o sa aibă parte viitoarele generații. Știți ce se face într un parc național ca populația de capre sa nu mai fie în scădere și sa fie sănătoasă? Se introduc lupi. În lipsa lor, caprele cresc ca număr dar pana la un punct, după aceea vine declinul masiv. Pt noi nu a venit încă declinul pt ca consecințele sunt suportate de restul ființelor de pe planeta, de la corali la copaci, animale, tot. Da se termina și astea și după ce omoram tot, ne vine rândul. Ideologia voastră vechi testamentara va face sa va credeți speciali și ca natura e pielea de pe sculă pe care s-o exploatați. Dar de fapt e craca pe care stateati. Probabil credeți ca va salvează cineva de sus. Date fiind astea, cum sa nu te distrezi când vezi ca specia cu cel mai dezvoltat creier moare din prostie. Pana la urma e reală informația ca scopul existentei e esteticul iar esența esteticului e umorul.

      1. Când îl scoți pe Dumnezeu – cel carea creat tot, universul, omul tot-tot – din ecuația discuției, are sens ce spui. Când omul e animal așa e cum spui.

        Dar articolul, și altele, în care e vorba de creștini, creștinism, de morală, de iubirea altruistă etc, nu mai e bună povestea ta de gândire animalică!

      2. Amaranthine Sophia

        Dacă ne mai face Dumnezeu o planeta, atunci are rost ce zici tu. Da dacă ne o dat una singura și o șansă numai și ne-o dat și un creier cu care sa observam ca faptele noastre au consecințe?

      3. Amaranthine Sophia

        Ai un pom care face doua fructe pe zi iar tu torni 10 prunci. Matematic, nu ecologic, biologic, pur matematic, exista o cantitate finita de carbon pe pământ. Ne înmulțim pana se termină. Măcar atunci ne oprim? Nu mai zic ca ar trebui sa ne mâncăm între noi, nemaifiind carbon pt alta forma de viață. Sau ne bazam ca ne da Dumnezeu mana pe sistemul dă-mi un leu ca am 10 copii acasă? Suntem exact ca familiile sărace. Avem ce manca? Nu! Perfect, sa facem 15 copii.

  4. Bine, ok, ești un om inteligent, de bun simț, am pretenția să vorbești după o logica elementară, indubitabilă, care să-ți susțină vorbele-ideile.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.