Traian Ungureanu: Tot acolo

Cea mai nouă şi lăudată tentativă de civilizare a României a eşuat pentru că n-a existat. În locul ei: aceeaşi comedie care îngăduie mai departe barbaria, de data asta în varianta consensuală, virtuoasă şi agreată de administratorii externi.

Rezumînd cu scrîşnet de frîne: slugile au lovit, iar, după ce au remarcat ager că stăpînului i-a alunecat coroana. Apoi, au proclamat libertatea. Asta e tot şi în acest tot egal cu mai nimic stă istoria noastră închipuită dar neschimbată.

Foaie verde de tradiţie populară şi genetică neagră, un grup de cetăţeni instalaţi în robă de judecător s-a aşezat la pîndă, în seara dinaintea alegerilor. Dacă, mîine, stăpînul cîştigă, e bun de domnie şi legea îl rabdă. Dacă pierde, îl trimitem la puşcărie, încă de dimineaţă.

Seara, Liviu Dragnea şi-a condus partidul la eşec. Dimineaţa, Liviu Dragnea era trimis la puşcărie, petrecut pe drum de grupuri de cetăţeni nu atît curioşi cît curajoşi, veniţi să urle din buciumul cu lături. De pe marginea plantaţiei, idealurile juridice UE şi purtătorii lor de trenă au urmărit mulţumite spectacolul, oferind băştinaşilor mari cantităţi de mărgele şi oglinzi. Barbarizarea poate lucra perfect cu mijloacele justiţiei. Mulţimile vor face entuziast confuzia între eşafod şi dreptate, mai ales dacă scuipatul dă certificatul instant de civism. Statul de drept importat sub supravegherea tehnocraţilor europeni e un Fanar înstelat, cu Oda Bucuriei la chermeze.

Un cor enorm a ţinut cu tot dinadinsul să uite că justiţia e oarbă din naştere şi nu pentru că favoriţii noştri i-au scos ochii. În consecinţă, trupa a salutat evenimentele electorale şi juridice ale zilei preamărind eliberarea României. După 30 de ani, hidra a fost răpusă! Am scăpat de spectrul lui Ceauşescu! Uite aşa: ne-am dus la vot şi monstrul a crăpat de ciudă şi necaz. Ce era atît complicat? Păcat că nu ne-a trecut prin cap mai devreme.

Toate aceste strigăte cusute în coada unei farse confirmă cu totul şi cu totul altceva. Şi anume că, după 30 de ani, am trecut printr-un ritual colectiv de confirmare. Am arătat înverşunat că sîntem gata să repetăm bucla. Că sîntem neschimbaţi. Că am pierdut 30 de ani şi că ne pregătim de acelaşi bilanţ, la fiecare 30 de ani.

Vina lui Dragnea nu e în dubiu. La fel, boala de care suferim. În fond, cîţi din cei ce sărbătoresc acum şi-ar lăsa judecată averea sau onoarea de cei ce l-au împachetat peste noapte pe Dragnea? Nu. Justiţia post-electorală nu e un simptom pre-democratic.

Neavînd conţinut, victoria PNL şi USR nu poate fi atribuită şi nu aparţine nimănui. Ea nu va aduce la cîrmă oameni competenţi.

Problema e, tocmai, că nu au am ieşit din cadrele mentale şi istorice ale lui 1989. Cine vorbeşte atît de des de revoluţii şi susţine că le poate comanda pe net, cu siguranţa care aduce un mp3 player de pe Amazon, e suspect de apartenenţa la un grup iluzional organizat.

Citeste mai mult: adev.ro/psiilx

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s