Adrian BOTEZ: GHILOTINĂ ÎN TOIUL ZĂPEZILOR

GHILOTINĂ ÎN TOIUL ZĂPEZILOR

 

s-au ghemuit

zilele – simţind pururi – în aer

saltul de panteră neagră – al

nopţii

 

străjerii – la Porţile

Cetăţii – mult adânc au

adormit : fiecare sforăitură de-a

lor :  regesc

mit

 

orbii chefuiesc – de parcă

toţi au privit – dintr-odată – ţintă – drept în

soare – şi-acum – cu ochii-nchişi extatic

sărbătoresc – indiferenţi la

poziţia Porţilor : li s-a şoptit – cu

nădejde – de foarte  – foarte sus – că ei au scăpat

sorţii – că sorii

pe Apa Sâmbetei – toţi

s-au fost dus…

 

nebunii lunateci sunt

mult mai prudenţi : toarnă – într-una

păcură – sub orice

podeţ – şi – în general – de-i chemi – îţi

răspund că – hă-hă-hă – dintotdeauna ei sunt

absenţi

 

…numai  – biet – omul normal

nu scapă să vină la

mal – să dea seamă – cu însuşi

capul lui – de fiece

îngheţat val : mereu îşi

aşteaptă  – -nchinat  – terorizat – în toiul

zăpezilor – doar

Călăul şi

Satrapul – precum şi Coşul

de Nuiele-al

Ghilotinei – ca să mai

presare-ntr-însul  încă o mână de

alb rumeguş :  la aproapea – Cumplita

Cădere – să nu i se vatăme

cumva – Doamne fereşte

Scalpul…

***

 

…E O ÎNSERARE PERPETUĂ

 

…e o înserare

perpetuă – o înserare

grea şi

firoscos gânditoare – ca nişte

turme de bolovani – întorşi

pe dos…

 

Dumnezeu

mârâi – şi se zbârli – la

sine însuşi:

 

cum să mai pot eu să

fiu dumnezeu – când toţi – toată grămada asta de

gânduri băligoase – pe care le-am

alungat în fapte… – …da – toţi ăştia

adunaţii şi

scăzuţii – toţi – dar toţi! – sunt

dumnezei… – …şi nu ca mine – visători

ci ai naibii

cotitori – umbre colcăinde – trufaşe – de

intreprinzători – precum nişte

veritabili

agenţi economici – nu

astronomici!

 

hmmm… – …da – voi intra  – imediat – în

opoziţie  – cu

mine însumi : de câte ori voi

avea – iarăşi – vreun gând proiectiv (bătu-l-ar!) – îl voi

contrazice – pe loc – ba chiar îl voi

nega şi întoarce pe dos – în parlamentul

urâciunilor ăstora – grămezilor ăstora de

dumnezei căcăcioşi – dar ai naibii de

mâncăcioşi (ai propriului produs!) – grămezilor ăstora de

entelehii îngheţate

protezate… – …şi toţi – cu tot cu

puieţi – arătându-se vecìilor precum şi sunt : nişte

mă-lă-ieţi !

 

păi – nu vedeţi ? – ia – uitaţi-vă cum toate

aureolele gândurilor mele – devenite

voci şi siluete caraghioase de

vaci – lei – foci – elefanţi  – şopârle şi

găini – toate-toate îşi

hârşcâie (…supărător şi

dureros…) spinările rahitice (penele – ba – chiar şi

coarnele!) – de  – vajnică

spinarea  – îmburuienată larvar – a

Pământului – iar copitele (ori

picioarele) lor – împletesc – acolo sus –  neînduplecate scrieri de

urme – silfidice urme – pe

Cer – adică

pe ideea – pe năzuinţa secretă de

Cer…

 

gata şi cu

Lucifer : l-am pus să

refuze a scoate  Lumină din toate

beznele aureolelor mele – şi iată că  

în sfârşit! – m-am obţinut pe

mine însumi – în stare pură : cu zece peceţi

în eternitate mă numesc – deci (luaţi

aminte!) : Noctifer…!”

 

…şi înserarea nedesţelenită şi

de tot apăsătoare şi

firoscos grăitoare – ca nişte turme de bolovani

întorşi pe dos – fără preget

continuă :

nimic nu se întâmplase – doar se auzeau

voci de oase – din Sfera Celestă – devenită

selenară – felinară – de tot

Agrestă…

***

 

MEŞTERUL-DE-CRIME

 

într-o lume jigărită – pe-o jigodie de iarnă

orice gând îţi vine-n minte – deîndată se şi sfarmă

Chiciura gros şiroindă din schelete de copaci

a stârnit voma-n străfunduri – precum vrăjile-unui vraci

 

unghiuri drepte pier sub mâzgă – a-ngheţat şi bunul-simţ

urlă Crima – la cătuşe şi-a fost ros ultimul zimţ…

…simt urgii şi Bolovanii – de se crapă şi ies Stele  :

trag  nădejde că Lumina va mai plivi dintre rele…

 

Vântul taie trunchi de Bine – îi retează rădăcină

Şerpii Albi pătrund în vise – de nu mai afli pricină

nici la viaţă – nici la moarte : vrei doar toate să se spargă

 

şi nimic nu mai rămână… – …din tine – din lumea largă…

…şovăieşte – greu – pe gheaţă – Umbra – -Ntârziatul Drac :

ştie Meşterul-de-Crime de ce Clopotele tac…!

***

 

DACĂ IEŞI DIN CÂMPUL CU FLORI…

 

dacă ieşi din câmpul cu

flori – dai în câmpul cu

căcat : în această lume

absurd simplificată – şi simplificată la

maximum – nu ai decât aceste două forme

trapezoidale – ale

sorţii

 

dacă tot vrei să ieşi – cu bine şi

onorabil – din ea – nu te tot bălăbăni  – siropos – pe lângă

orizontala mastodonţilor – ci ia-o

direct şi vertical – drept

prin cer

***

 

DOINA IEŞIRII

 

foaie verde – foi de ger

aici e ieşirea prin cer :

vrei miresme

de la iesme

şi catesme

ia-le de la crini

crecuţi – toţi – cu spini

crescuţi mărăcini…

 

trandafiri de glorie

găseşti la prigòrie

trandafiri roşii – de soare

afli la privighetoare

iar pe mal cu mălură

îi găseşti la pàjură

 

nu mai huzureşti alegere

te chirceşti în trecere

iar nu-a înţelegere :

nu e loc de tabiet

nu e rostul de huzmèt

într-o lume tip „caiet

într-o lume-„condică

var nestins de cronică :

de-ai scris că te-ai prezentat

te şi ia la pieptănat

la pieptănat nebùnii

pripăşiţi în dorul strùnii

la pieptănat coţofene

cu pieptene ars în pene

cu zgură de balamuc :

cu ciubuc – fără ciubuc

semeni clar  c-un guguştiuc…

…de iubeşti ori nu iubeşti

tot a prost miroşi şi creşti

tot în zgură nimereşti…

…eu venìi – dar alt’ mă duc :

venii cuc – şi plec pe drug…

***

 

DESPRE ANUMIŢI  „OASPEŢI” CE  – CÂNDVA – I-AM  AVUT

 

cu mâna mea  – dibace şi

teribil de

versată – rafinat

experimentată – i-am

amestecat otrăvurile din

mâncare – i-am turnat

pumni întregi de ţepi cristici – în

băutură – şi ace cu gămălie – savant i-am

ascuns în

genialele stihuri – ale oraţiilor

bacchice : dar el

n-a venit la masa

mea – şi – pe deasupra

s-a dovedit – mai târziu – că-i

complet analfabet

 

astfel de becisnice – oribile ratări ale

Creaţiei – n-au avut cum afla ce-s

splendorile Evului Mediu – iar peste

Renaştere – au trecut cu-o suavitate de

hipopotami… : „aş fi

stricat orzul pe

GÂŞTE – dacă mi se împlinea

ospitalitatea-mi atât de heruvic

ingenioasă –   înalt

cristalizată  şi serafic

distinsă” – m-aş fi consolat eu – de

obicei… – … dar astfel de

monştri – îndeobşte – n-au avut

niciodată – chef să se

ridice până la divina filosofie a

Penei şi

Aripii:  nu poartă pe ei decât

nişte banali  – arhaici – nişte

veterotestamentari şi

somnolenţi – neglijenţi

Solzi

***

                                            

LÂNGĂ NĂSĂLIA LUI…

 

…s-a scremut s-ajungă-n

primăvară – să mai facă o potecă de

douăzeci şi cinci de ani

pământeşti – dar

n-a mers…

 

acum – stăteam – umilit de

neputinţa lui – în faţa mesei funerare – pe care

el era întins – ca un

învins…

 

şi – deodată

aud :

 

nu fi prost – mai lasă-ţi mofturile – la

vânturi : strângeţi-vă – zdravăn

mâinile : a făcut – şi el – ce-a

putut – ar fi vrut să fie mort

la vreme – ca

oamenii – deh! – dar moartea nu vă poate – măcar

atinge  – pe alde voi

Poeţii… – puteţi să vă scremeţi cât

vreţi : alde voi nu puteţi naşte

moarte – cel mult – vreun stih rătăcit

despre ea…

 

strângeţi-vă mâinile – împachetaţi-vă în

foc preţioasele hoituri – să le-aveţi de

merinde – pe drum – că-i cam mult de mers

înapoi în Lună – şi haideţi odată după

mine – degrabă – că avem

multă – multă

treabă…

 

am salutat

milităreşte – l-am smuls (pe

neputinciosul de moarte „la

timp”…) – de pe masă – ne-am dat

foc – unul altuia – la

hoituri – şi – bătându-ne

reciproc – pe umerii de fum – a

încurajare  la drum („nu putem să murim – nu

putem! – asta-i…dar

n-om sta ca fraierii – şi ne-om boci

neputinţa –  – aici

în mijlocul cărării…hai!”) – am pornit pe

urmele umbrelor

cenuşii luminii – rămase după

isprăvirea pălălăii – ce ne-a

trezit la

realitate

***

 

POEME DE APĂ – POEME DIN NUFERI

 

poeme de apă – poeme din nuferi

răzgâi amintirea – te facă să suferi

tâmplarii-ţi bat cuie – în tălpile goale

venin răzbunării din tine răscoale

 

jucat-au cu vervă – o viaţă – -arlechinii

în spatele scenei – primit-am toţi spinii

atâta-umilinţă trezeşte – -n munţi – ură

pecetea voi scoate-o – curând – de pe gură

 

afla-vei – atunci – cum că spada-ascuţită

poem demagogic ucide-n clipită

viaţa mi-ai stors-o de orişice rază

 

veni-va şi ziuă – n-ajută-ţi vreo pază…

…voi fi Dumnezeu – care-mparte dreptatea

pân’ la fund bei otrava – cenuşă e Cartea…

***

   

AŞ CÂNTA ŞI AŞ JUCA – NOAPTEA SĂ SE CRAPE

 

aş cânta şi aş juca – noaptea să se crape

printr-un horn de vijelii – dracul să nu scape !

sunt bolnav – turbat eu sunt – de vechi neputinţe

dar sunt Dumnezeu şi Sfat – în multe privinţe…

 

Galonaţilor Celeşti – nu vă vreau la-ospeţe

sunteţi imbecili şi cruzi – minţi lălâi şi creţe

daţi cu stele de pereţi – vărsaţi Galaxia… :

am un har – din vechi străbuni : să vă-njunghi trufia!

 

trec  – mătănii – meteorii – scuipându-mă-n gură

dar şi eu am evanghelii – vorbe de strânsură…

din fărâmături de sori – cresc cosmos privat

 

în cari să fac pe Nebunul – c-un Smarald sfruntat…

…nu mă rog la zei – la ceasuri – iepure de goană :

mă răzgâi pe mine însumi – antică…cucoană!

***

 

BALADĂ  – DINDEMULT ŞI DINDEPARTE

 

…dindemult şi dindeparte

voi struni baladă

lâsaţi Slovă – lăsaţi Carte :

ascultaţi o Sfadă…

 

Miri  – aleşi – strânşi sunt de Umbre

sub Spânzurătoare

viersuieşte veşti tot sumbre

o Privighetoare

 

Magi Cereşti – din evanghelii

nu mai ştiu adresa :

Steaua s-a fost stins  – afelii

îşi citesc iar presa…

 

trageţi turmele sub Iarnă

sub perdele rare :

nu mai plânge – vine-n  ţarnă

Muma de Mioare

 

Voievozi îşi pleacă săbii

nu pe miri – la-osândă…

strigă Cavaler de Vrăbii :

mori – Moarte flâmândă”!

 

…Luna – Luna – vrăjitoarea

smulge snaga Spinilor :

Mirii-şi caută – iar – cărarea

şi Mireasa Crinilor...”

***

 

DOINA CEA NEAGRĂ

 

umilit şi obidit                                  

strâng venin sub piele

Lumina toată-am stârpit

drum am dat la rele

 

nu veniţi pe urma mea

de blesteme rare

Haita băleşte sub nea

moroi urlă – fiare…

 

nu-mi cântaţi – apă nu-mi daţi

turbez în desişuri :

voi ucide pe gealaţi

eu – Gealat de Crişuri

 

frunza verde-i frunză neagră

pe cărări de zgură

Snaga Lupului se leagă

de inima-mi sură

 

veţi vedea hoituri pe cale

fi-vă bucurie

priponii draci cu zăbale

preoţi să ne fie

 

negri-s Crinii din Cetate

gonìi dumnezeii :

n-au făcut sfântă dreptate :

plece cu-ASMODEII!

***

 

MARTORI FIERŢI ÎN PROPRIA MINCIUNĂ

 

martori fierţi în propria minciună

martori fierţi – la fund de ol s-adună

dacă Domnul îi ascultă împreună

nu va fi dreptate – ci doar se răzbună

 

măcinate-s temeliile unirii

de atâta crimă ipocrită

dar trădarea e o stare-a firii

care-a devenit – în timp – obişnuită

 

m-au chemat – dar voi lipsi de la „sesiune” :

să mă judece în pat – cu neputinţe-n faţă !

…ce-a zis El – eu nu le-am luat de bune :

 

sufletu-mi încins l-am pus la gheaţă…

…Tribunalul Cosmic şi Suprem se-amănă

până m-or avea „magiştrii” cu ceva – „la mână”…

***

 

COLINDUL  NEBUNILOR

 

plouă – plânge – plânge – plouă

vremi se scarpină în două

visu-albuşului de ouă

 

sar – din farfurie – trei

broaştele-au înghiţit chei

frig un paşă – dar şi-un bei

 

e-o hârjoană printre tei

mori şi-nvii – ori vrei-nu vrei

iar mi-au pus pe pâine – clei

 

reverenţă de-arlechin

lacrimi de-elefanţi şi spini

galaxii de prin vecini

vin să-mpodobească vini

 

largă peşteră-n măsea

nu mai vezi nici magi – nici stea

doar castele-n creasta mea

 

văduve de căpcăuni

vin să fure – iar – căpşuni

fumez tun – tutun – tutuni

 

ţurloaie de ghionoaie

varsă-n constelaţii – zoaie

scuipă-n ochi numai gunoaie

fluvii pline de puroaie

 

sărăcit-ai răsărit

cu stânga sori ai şparlit

cu dreapta luna-ai vopsit

 

nu mai da din craci de ziuă

Mume ne deşteaptă-n piuă

Sânziana e târziuă

 

Feţi-Frumoşi la kilogram

liră-n pântec  – la bairam

Eva vomită-un Adam

 

rufele pe sârmă cântă

privighetoarea se zvântă

şi valsează sfânt cu sfântă

 

ziua cerşeşte la noapte

să-i dea zâne – şoapte coapte

când şi când – să sugă lapte

 

Dumnezeu ne stă pe trepte

aripi de-îngeri să îndrepte…

ciorile ciordesc – deştepte…

 

…e o lume cât un rai

cât un bâlci cu balalai

…din closet nu iese-un crai –

maţe-aghesmuite-n scai…

…foaie verde de dai – n-ai…

***

 

DĂ-I –  DOAMNE –  -AEDULUI LUMINII  O COROANĂ!

 

Poetul are vre un post de pază

în lumea asta – fără rost şi vază ?

de ce mai naşti Poeţi tuberculoşi şi singuri

când ştii că n-au nimic în strachină – în linguri ?

 

vrea Crist rănile vechi să îşi răzbune

prin ei – Poeţii care văd Minune ?

Sfinte – nu-Ţi bate joc de Rana din Cristal

de-ai Armoniei Călăreţi pe Val…

 

dacă-i ucizi – ei vor muri-ntre rime

atomii Armoniei-Har – Sublime !

şi tot nu vei scăpa de nunţile-ntre aştri

 

toţi Munţii-i vor cânta pe-aceşti Sihaştri…!

…dă-i – Doamne – -Aedului Luminii o Coroană

şi-l apără cu Foc – de Haita-n goană !

 

numai prin el stă în picioare Catedrala

Văzduhului şi Florii – preamărind Walhalla!

***

 

EXPRESIVITATE DENTARĂ

 

şi-a lăsat toţi

dinţii – pe măciulia

microfonului : atât de

expresiv a

cântat

***

MINORII NU VOR FI MAJORI

 

minorii nu vor fi majori

decât când Luna fi-va Sori :

nu vă grăbiţi  – voi – lăudaci

Treaba cea Sfântă n-o fac draci

 

doar Crist şopteşte – de-l auzi

deci te trezeşti – te mai şi scuzi

iei „peana”  – -mpungi hârtia vie

pictezi – cu Verb – o Păpădie…

 

minorilor – pe-acest pământ

de-aveţi ciolan şi crezământ

puteţi ara – face mormânt :

Marea Minune şi-Arătare

lăsaţi-o Aripii – că-i tare…

 

predaţi Cătuşele de Îngeri

primarilor nu-nmânaţi plângeri!

nu forfecaţi raze de Soare

lăsaţi Serafii şi-a lor Lire

să vă îngroape în Delire…

…voi ascultaţi Sfânta Citire !

…poate-a-nvia-n piept Nouă Fire…

***

     

DRUM BUN – TOIAGUL NU TE MAI AJUTĂ

 

drum bun – toiagul nu te mai ajută

să sui nămeţii ridicaţi de iarna surdă

doar te târăşti – reptilian – pe strada slută

stârnind compătimiri cu voce crudă

 

răzbi-vei zarea – cum răzbeşti nămeţii ?

nu te-ntreba – ci gâfâie-nainte :

fii Cerşetor şi Cavaler – cu veche minte

nu un drumeţ nătâng – ca toţi drumeţii

 

…mereu e iarnă şi a fost mereu :

asta ţi-e soarta – viaţa şi menirea

s-aduci pe lume-icoana răstignirii

 

tocmai când semenii-şi prefac ospeţe-n firea…

…dar nici nu poţi pleca – pe Calul Alb – călare :

se-autosesizează o …”putoare”…

***

DA – CÂNTĂ SURZILOR – FERMECĂTOR – SONETUL

 

da – cântă surzilor – fermecător – sonetul :

or mătura cu tine cabaretul

şi se vor lăuda la stăpânire

că au stârpit – în urbe – dorul de mărire…

 

eşti un naiv – Poete – văr cu Prostul

dar – dacă zici că ăsta ţi-este rostul

să alternezi cântări – cu vânătaia…

…eu n-am nimic : în lumi o noimă are şi bătaia…

 

aş vrea să fii – însă – mai aripat de aştri

să nu te plângi – ci fraţi să-ţi fie sfinţi sihaştri

aş vrea ca reportajul lumii-ăsteia

 

să pomenească (…printre pumni…) – Femeia…

…iubeşte – dară – însă te fereşte

să dărui Armoniei doar …Cucuie-Creste…

***  

 

23-ZĂRII  CĂLARE – ZIUA-MARE – MAG

 

zării  călare – Ziua-Mare – Mag

troienele iscau – din ele – pentru el – o Stea

ca „Peană” Lirei – el o folosea

şi preamărea – în toi de Iarnă – Soare drag

 

iar ţurţurii din crânguri se făcură Raze

în jurul Cavalcadei de Vii Rime

şi toţi Copacii se-nşirară-n Fraze

Lumea Pustie lumină Mulţime…

 

iar Noaptea-mbrăţişă – duioasă – Grota

unde-a intrat un Cavaler c-o Stea

…păstori se-uimeau de Rază –  toată liota

 

de îngeri pogorâţi la Foc – din Ger…

…şi mai erau Poeţi – Trei Stâlpi – să ţină Poarta Nouă

Lumea-asta-n Veci – şi-Mpărătească Rouă…

                                   *

…„la Poartă Nouă stă VIŢELUL – Frate Peşte…”

Viţel – Poetul? – el se răstigneşte

voi să priviţi  Lumină – dacă vă prieşte

şi ARMONIA voi să contemplaţi

dacă chiar sunteţi – precum ziceţi – Fraţi!

hmmm…Poarta Nouă  – deschidere-i spre Paradis…

…dar voi – cum văd – aţi pefera un Vis…”

 

…tăcerea ce urmă prea semăna-a Abis…

***

 

E CRIZĂ! – VREI – DOAMNĂ – TOTUŞI – SĂ NE URCĂM PE LUNĂ?

 

e criză! – vrei – doamnă – totuşi – să ne urcăm pe lună?

pentru toţi cunoscuţii – ar fi o faptă bună…

să ningem – dintre stele – cu sticle şi petale

să luăm toţi cătrăniţii – aşa – un pic – „la vale”…

 

doamnă din vechi saloane – aşa a fost să fie :

să-mi întâlnesc amanta – dintr-o fotografie!

să ne invidieze – şi joace-ne la bursă :

nimic nu ne goneşte din Zvelta – Mica Ursă!

 

ce e iubirea noastră? – e mica veşnicie

pe care pot – în lume – s-o-ascund sub pălărie…

o – doamnă – crinolina vă face viperină

 

acoperiţi tot cerul – stele vă cer Regină!

…”ce-aveţi cu mine – frate? – s-a pus taxă pe vise?

da – bine – voi plăti-o…” –

                                             …Poetul Cartea scrise…!

***

 

DIALOGURI…NON-CORDIALE

 

Poete dragă – -i iarnă! – -ţi îngheaţă şi cerneala :

mai lasă-te de slove – mai micşorează-ţi fala!

…”fală” – A SCRIE ? – …ce imbecil trimise

la mine – El – să-mi pângărească scrise ?

 

…pentru ca Raiul s-ajungi – Mireasma – Nardul

tre’ să străbaţi nu lumeaci – încă – întreg Iadul!

…toţi MÂZGÂLICII VREMII – ca să-şi prezerve „GRADUL

adaugă la slove – cu kilograme – FARDUL!

 

„…ce teatru joci – Poete! – … poate că-alungi chiar Moartea?!

…nu – n-o alung…departe :  ci îi dedic chiar Cartea!

…în lumea „de dincolo” – sunt toţi „cei autentici

 

amici fără ranchiună – şi fraţi – martiri ascetici!

acolo” mi-e puterea – în ei îmi stă mândria

…aici…văzut-aţi VOIEVOZII să-şi fluture MANTÌA…?

                                   *

…nu asculta de plebe – toţi grohăie la fel :

poemul tău doar Cristul Şi-L face-n deşt – INEL!

***

 

CONDIŢIA POETULUI

 

un Poet şi c-un Poet

scriu – să zicem – un caiet…

…aritmetica această

nu mă lasă să văd Creastă…

 

un Poet e un Poet

unic om – unic..”colet”!

…iar „unicatul” de-l vrei

să priveşti printre doi tei !

 

nu lăsaţi să intre-n Troacă

mahala – poeţi – zglăvoacă…

cum în calendar – UN Sfânt

are-UN Loc al lui – şi-UN rând !

 

…nu-i mânaţi – ci-i alinaţi !

sunt „bolnavii omenirii

care caută în voi fraţi

să vă prindă-n Slova Firii

 

…iar din Slovă pân’ la Stele

este-un drum lipsit de rele…

când ajung Poeţii teferi

voi – deja – luciţi…Luceferi!

 

fiecare câte-un nimb

fără taxe – fără schimb…

…  alinaţi şi răstigniţi

Poeţii nefericiţi…

***

 

TÂRG CONTEMPORAN

 

casă zdrenţăroasă

fag autofag

latră-n triluri javra

care stă pe prag

 

…vă credeţi pădure ?

o – prea mulţi păduchi

cresc din mintea voastră

grohăind în muchi

 

stradă oarecare

doar că mai jegoasă

n-o da la spălat

că mai rău miroasă…

 

gospodarul iese

numai ca să bese :

un rahat asexuat…

…mutră de gealat !

 

mahalaua de grătare

sfârâie spre frunza lină…

ce s-a vrut – cândva – pădure

moare-acum – da-ntâi suspină…

***

 

MUZĂ FUGARĂ

 

muza s-a suit în Nori

fugind de… „Judecători”…

m-a lăsat neconsolat

să-mi dau Cartea la spălat…

 

…nu vă bucuraţi – CUVÂNTUL

e la Zei – L-aduce Vântul…

deci – voi termina şi Rândul

Plângerea-mi o torn în Gândul

care-mi ARDE  – credincios

…ca să pună vârf la toate

(Inimă de pus la ROATE !)

iată-l şi pe…Făt-Frumos!

Rima-i Fulger – Rima-i Pară

Salamandre – Elfi să sară

să se-nşire pe-al meu Gând

din POTIR GRAAL ei bând…

***

 

PROPRIETATE PARTICULARĂ

 

să se schimbe – pe dată

peisajul!” – se auzi o

voce autoritară  – şi toată

Iarna o luă – ascultătoare – la

vale – cu

zăpezi murdare – gheţuri

sfărâmate – şi

nori de ciori

 

a rămas – în loc

o imensă

mocirlă

 

…un târâie-brâu – trecător

întrebă – aşa – să se afle în

treabă : „a cui o fi – oare –

mocirla asta ?

 

şi – pe loc – burtosul de

vis-à-vis ieşi din

ograda-i dărăpănată – cu picioarele

goale – înşosetate doar cu

noroi – şi  – cu buricul gol şi

mâinile în buzunare – se sumeţi la

sfrijitul drumeţ :

 

e a mea! – proprietate

particulară – din moşi-strămoşi – de la… – hei! –  şi

de la… – …e-heei!

nu te pui! – hai

şterge-o  – degrabă!

 

…şi târâie-brâu o luă pe

cărarea – în jos – spre Valea

Iernii – cea  care o

luase la sănătoasa – de la

primul şi

propriul lui

strigăt autoritar…

***

 

ÎNTUNERIC ŞI IPOCRIZIE

 

cu înstrunată grijă – bezne calcă

să nu simţim vreo răutate a ne-milei

ba chiar că ne alină – strigi : să tacă

rănile căpătate-n timpul zilei…!

 

ipocrizie – analgezicul fratern

nu încetăm a-l cere – să-amorţească

durerile ce-ar trebui să ne trezească

din faţa inimii să smulgă laşul stern…

 

ipocrizie şi-ntuneric – criminali solemni

complici care – unul de altul – sunteţi demni

păienjenişuri – dacă-aveţi grijă – în noi să nu clintiţi…

 

deci – lumea asta-i ideală – nu cârtiţi !

…aşa o fi :  ne-sfânta moleşeală

îmi spune că – aici – totul mă-nşeală

*

…fără de răsărit în ochi eu voi muri :

v-aţi străduit – cu toţi – viaţa a nu-mi trezi…

***

 

COMENTARII

 

nu există sărbători

există doar lipitori :

ca s-auzi doar ARMONIA

schimbă – iute – Galaxia

iar să-ţi vezi Propria Rimă

schimbă Crimă – -n Nouă Climă  

 

eşti Poet? – asta zici tu!

lasă vorbăria!

câţi ca tine – „la pachet” !

…coşti cât…rufăria !

 

Pântecul e la putere

nu  Cuvântul Sfânt !

…tu n-ai bani – sărman Poete

nici pentru…mormânt…

 

hai să evadăm în stele

poate-acolo Cristul

înstrunează-o Nouă Lume :

doar El e ARTISTUL!

*

…nu pierdeţi nădejdea

critici izmănari

unde Crist face o lume

Dracul pune Pari!

 

ARMONIA-I EXISTENŢA !

…oh –  trezesc târziii…!

…dar e bine : -avem de-a face

iarăşi – doar cu viii !

***

 

STAREA TERREI                            

 

s-a suit pe un salam

să tragă la kilogram

a făcut – din stea – chiftele

ca să scape de zăbrele

 

nu căutaţi Caii Rotaţi

aleargă doar în…cârnaţi…!

lume – lume – şi iar lume

nu iei boală de la strune

 

ci de la pântec bogat

bun numai de…excavat !

…lume – lume – şi iar lume

bună eşti de spânzurat!

***

                             

NEMURIRE ŞI IUBIRE

 

vâslesc printre lebede – valul mă duce

spre neguri de iarnă – spre loc fără cruce

sătul de ospeţe  – umplut de pocale

privesc scrisul nopţii – şi orele-astrale

 

cel ce nu ştie ce-i iubirea – nu va şti

şi se va stinge singur – uita-va a citi

din Cartea Sorţii nu pricepe semne

ultime clipe – -n vale – n-arde-vor ‘nalte – demne

 

Moartea i-ar fi menit o sărbătoare

cu princiare zâne – fără să bată oare

dar când i-aude struna scârţâind

 

îl lasă în mocirlă  – molatic şi cu jind…

…zei de vreţi fi – lumina vă îngână

dacă – senini – ţineţi de mână-o zână

***

 

BĂTRÂNUL POET TÂNĂR

 

nu-mi trimiteţi fulger – căci slovele de foc

nu ştiu ce este Cântul – şi nici se prind la Joc…

mai bine o Lăută – şi Valul murmurat

decât o lume-ntreagă – Cuvânt Neterminat !

 

cinstit cu raza Vieţii – mă duc pe unda ei

ştiu că va fi Lumină – în Cartea care-o vrei

nu deznădejde – furtuni – zavistnici zmei :

Cuvântătoare Linişti voi păstori pe-alei

 

acum la bătrâneţe – sunt Tânărul Cărunt

cu-arcane de blândeţe – cu pasul mai mărunt

clădi-voi pentru zeea-mi oceane de senin

 

şi preschimba-voi timpul în Veci Înalţi de Crin…

…căci tinereţea noastră e stea făr’ de răgaz

noime sădind în orice deşert fără de haz…

***

 

SFAT

 

-scot viezurii la scuturat !

să dăm şi lumea la spălat…

„-ba – eu aş zice – TOT să arzi

Coloană să te-aşezi – sub brazi !

 

tu te făleşti c-o vizuină

stai cu-ochii-n mâluri şi în tină

…mai bine urcă Munte – iar

şi Crist – Ceru-ţi va-ntinde-n dar…”

***

 

SIMETRICI ŢURŢURI MĂ AŞTEAPTĂ-AFARĂ

 

simetrici ţurţuri mă aşteaptă-afară

să prăbuşim – noi – grabnic – ce-i viu – ce arde pară !

…e translucidă Moartea – Splendìdă Podăreasă

pe care eu – din mulţi – tot vrut-o-am Mireasă!

 

antene ciulesc – beţe – mulţimi de muribunzi

arţarii de-astă vară – care cântau – bolunzi…

…e linişte şi-i ţeapăn – oricare fost-a verde

gândiri nu scoateţi – spre lăfăiri : le pierdeţi…

 

…cu Sarcina în spate – din bunget – ies toţi orfanii Gheţii

o tăbârcesc acasă – să-şi vadă Masca Vieţii…

să vadă – prima oară! – ce chip arată Focul

 

din lemne şterpelite – se face Palat – „locul”…

…pân’ dimineaţă – însă – ziduri s-au prăbuşit

din tot ce-ardea zănatic – cenuşi s-au prizărit…

***

 

PENTRU MINE ŞI ORICINE

 

caută şi capătă-ţi Înţelepciunea

apără-ţi Liniştea

stai şi păzeşte la amândouă capetele

Podului : nimic

să nu te ia prin surprindere

 

trăieşte-ţi viaţa ca pe

o zi de vară : ştii că va lua sfârşit – dar

soarbe

încet – din Pocal – amânând să-i vezi

fundul…

 

scrie – cu slove mari şi

luminoase – pe gardul Grădinii

tale : „aici sunt

Fructe pentru toată lumea – deci

nu e nevoie nici să rupeţi

scânduri – nici să

săriţi zăplazul !

 

…priveşte – cu toată

desfătarea – cutremurat doar de

emoţia în faţa Frumosului – măreţia

Asfinţitului

***

 

DRUM  SPRE LIR

 

liră – mai încoardă-ţi struna

înserare – -amână-ţi Luna

vreau să cânt ce n-am cântat

să fac ce n-am apucat

 

nu creşesc – ci dăruiesc

ascultaţi : seminţe cresc

nu-s hotare între lumi

nu se istovesc nici struni

 

fantezia-ţi înmulţeşte

zeul tău îţi mulţumeşte

nu-i sfârşit – ci este treaptă

viaţă tot mai înţeleaptă

 

lumină ce-i tot mai crină

scris şi lacrimă ce-alină

nu vorbi – numai priveşte

sufletul tău povesteşte :

 

suie Muntele – tăcut

până Raza-ai cunoscut

acolo-i şi Lirul-Lir :

Armonia-Trandafir…!

***

 

SECRETA SĂRBĂTOARE

 

nicio foaie

nu se-ndoaie

flori de măr

cununi în păr

 

vine zâna de pe ape

vin păsări – să se adape

vin cerbii la numărat

şi vulturi plutesc în sfat

 

Inorogul şi-a lui Rază

Pădurii – straşnică Strajă

au venit Ciupercile

Mume – cu coşărcile

 

nu e nuntă – -i sărbătoare

azi nici Soarele nu moare

dar aici – în luminiş

clatin’ Cârtiţe –  furiş…

 

vin şi Şerpii Înţelepţi

sfetnici – Adâncului – drepţi…

…adunare – pietre rare

Rubinul şi Ametistul

 

Smaraldul – Lucifer – Cristul…

cine vine – nu mai pleacă

pe acelaşi Drum de Clacă

ci o ia pe Munte-n Sus

 

unde Gnomii au adus

Taina Vechiului Ascuns

Cântă Lebăda şi zboară

Îngerii-n argint pogoară…

***

 

SUPREMUL SFAT

 

am privit apele cum pleacă şi vin

am mai smuls Cristului sângerat spin

am luat Lira – din Corn d-Inorog

şi-am cântat  – lumea s-apară – din loc în loc…

 

e rău şi e bine – nu daţi Foc pe mine :

aşa scrie-n stele – să fie şi rele

dar ce nu scrie – iar eu am furat:

ARMONIA DIVINĂ – SUPREMUL SFAT !

***

 

DOINA

 

doină – spovedanie deplină

nu la răni – ci la vermină

doină – curg din pix puroaie

nu se dă…  – …nici nu erupe :

sufletul de tot se rupe –

…nu-i nădejde să se-ndoaie…

 

doină – colcăiri de ură

plumbii pentru răzbunare

doină – fapta ce păgână

s-a-mplinit în munţi şi-n stână :

a luat foc – orice născare

…strângi de gât – orice măscare !

 

doină – nu cruţa nici pieptul

nici cuţitul – ăla dreptul :

să se scurgă la gunoaie

lumea-ntreagă – lua-o-ar gaie…

 

doină – bisturiu atroce

fiara mea cea mai feroce

crimă şi curmări de voce

tu nu treci – tu nu dai veste

nici nu buciumi de pe creste

tu nu vii – tu nu previi

ci scoţi viaţa din cei vii…

 

nu frâmântând tot trăitul

ci muşcând – din plin – muritul…

nu s-arate răsăritul…

bietul om sfârşi doinitul…

***

 

ÎŢI PERMIŢI SĂ FII NEMULŢUMIT

 

îţi permiţi să fii

nemulţumit – când ai

destule – când nu

mori de foame – fără-un

sfanţ – într-un

şanţ – ornat cu

scai

 

pe deasupra de

peisaj – trec

păsări-orologii : se va face curăţenie în

rai

 

…în acelaşi ceas muri-vor

zdrenţărosul  – ca şi-ncoronatul

mofturosul crai : unul

se va încălzi – -mblânzit – în

noua-i casă – celălalt – petiţie va face

fără glume : „a fi mutat – dar

grabnic – în

liman de ciume”…

***

 

VALSEAZĂ – LINIŞTIT – ÎNTREG INFERNUL

 

valsează – liniştit – întreg infernul

în ceea lume nu cade guvernul :

e bine şi e cald – la… „concurenţă

şi – mai ales – s-a zis cu-orice scadenţă

 

biserici – coşmelii cu popi ornate

nu mai ameninţaţi cu-eternitate

cu focul veşnic şi pucioasa scumpă :

nu suntem snobi – nici proşti la o poruncă

 

da – viaţa fuse-mi chinuită – nu-ntreb de ce

şi n-aştept lămuriri – „la C.F.R.” :

trăind – am biruit şi-s mulţumit…

murind – mă hodinesc  – şi m-apuc de gândit…

 

la ce mi-ar folosi cârteala – când înşişi bulibaşii

n-au socoteala lămurită – şi nici paşii …?

să se împace ? – să se păruiască ?

…până s-or lămuri – eu las gându-mi să pască…

***

 

E GHEAŢĂ PESTE-A’ MELE GÂNDURI

 

e gheaţă peste-a’ mele gânduri toate

n-am cunoscut prieteni – nici iubire

ar trebui doliu să port ? – nu-mi stă în fire

în şapte-oceane nu m-arunc – în şapte rate…

 

sălăşlui-voi unde voi afla căldură

topească gheaţă şi tot ce-am strâns în gură

nu-s înger şi nu-s drac – ci doar o creatură

căreia Lumina-i place – iar nu Zgură…

 

mai cânt puţin – apoi mă voi culca

nu vreau pe nimeni – prea mult – a deranja

soi bun – gându-mi îşi cere-iertare

 

de la vecini – de la duşmani – şi de la fiecare…

…nu sunt eroi – deci nu e tragedie :

rămân – cuminte – cronicar ce scrie…

***

 

FOAIE VERDE ŞI NEGREAŢĂ

 

foaie verde şi negreaţă

un paieţ şi o paiaţă

bine e în altă viaţă

aşa bine-i – că m-agăţ

de-o floare – de primul băţ…

Crist zâmbeşte… – …şi mă lasă…

apoi – un înger-crăiasă

îmi vesteşte c-am cules

unde-i locul mai ales :

cer de sfântă monastire

plin cu crai – păsări martire…

…îngeri vin şi îngeri pleacă

suferinţa e săracă…

…şi doinirea nu mai seacă…!

***

 

STOLURI DE CIORI ÎMI CIOCĂNESC ÎN ŢEASTĂ

 

stoluri de ciori îmi ciocănesc în ţeastă

iar vântul m-a suit tocmai pe creastă…

de-acolo văd safire şi iubire

cum pe pământ  – nicicând – nu-mi stătu-n fire

 

vin  – măre – astrologi – cu mantii lungi şi grele

şi îmi menesc poeme – rime – armonii şi stele…

le-am scris eu – oare ? – şi de când zburară

spre viaţa lumii – mătrăgună-amară ?

 

chiar de nu-s ale mele – nu-s prea rele

şi le citesc – în grotă – printre mii zăbrele…

…nu mă vor vindeca – dar e Frumosul

 

prin care aştrii-mi arestară osul…

…iar eu tot doina voi cânta – în vanuri

şi ce-oi cânta  – s-a duce – ca-n poveşti – la hanuri…

                                   *

…eu – însă – ştiu că numai şerpeşti valuri

în imnuri m-or vesti – când  voi fi – „crai” –  în staluri…

***

 

CE LUME TICĂLOASĂ OAMENII-ŞI FĂCURĂ !

 

ce lume ticăloasă oamenii-şi făcură !

copii – ei – n-auzi decât : „nu fac!” – „nu vreau!” – din gură

treptat – se dau pe brazdă – supuşi cu: „să trăiţi!

…şi-s tot mai cocoşaţi şi prăpădiţi…

 

la început (ei cred…) – sunt împăraţi şi zei !

…la urmă – nişte lingăi – parşivi – mişei…

ce s-ar fi cuvenit – cu minte – -a împlini

supunerea – vicleană – -i zvârle-n : „mod de-a nu mai fi”…

 

…de ce laşi – Doamne – ba chiar parcă-ţi place

să cadă oamenii cu-ispitele la pace ?

distrează-te-umilinţa lor – cumplit ?

 

le pregăteşti – Capcana de Sfârşit ?

…de mă veţi întreba : ce-i omul şi de ce-i făcut ?

voi da din umeri – imbecil – precum un nou-născut…

***

 

ULTIMA DOINĂ

 

nici mă laude – nici mă-njure

să mă lase-n jar de şure…

aţi ars tot ce mai iubeam

să vă fie de haram…

 

eu sunt eu – şi-n iad – şi-n rai

greierii – ia! – se ţin scai

să-i învăţ iarăşi să cânte

lumea asta să-nmormânte…

 

nu dau strai – că nici nu am

vă dau strună cu balsam :

am urcat Cuvânt în şa

i-am dat drumu-n Lumi de Nea…

 

ia – luaţi-vă după El

că tot va fi într-un fel :

Cartea-i scrisă-n Vârf de Tei

ori  de vrei – ori de nu vrei…

***

 

STĂPÂN PESTE VULCANI ŞI PESTE APE

 

stăpân peste vulcani şi peste ape

cu vocea-mi eu ridic şi prăbuşesc mii valuri

iar hornul înfocat preschimb în idealuri

din ce curge ori arde-n cer – nimica să nu-mi scape!

 

stăpân şi frate Munţilor cu Piscuri

chem omenirea să-şi asume riscuri

pelerinaje – procesiuni şi sfinte liturghii

slujesc – smerit – în Codrii Voievozilor Târzii

 

Duhul acestei lumi – pe dos îl voi întoarce

iar dacă nu va vrea – eu voi chema încoace

lumina Elfilor şi Salamandre

 

tainele-Ondinelor – ascunse-n policandre…

…da – voi preschimba-ncăpăţânarea vraiştei frivole

în Armonia Monastirii lui Manole!

***

 

LUNGĂ-I MOARTEA – LATĂ VIAŢA

 

lungă-i moartea – lată viaţa

cât ţi-ai răsuci mustaţa :

nu cobi – Tu – Coană Mare

Vinul l-am luat din Altare…

 

curge sângele din palme

răstignite cu sudalme

curge sânge şi din tălpi :

drace – spânzură-te – crăpi !

 

iar din Coastă când ţâşneşte

sângele se face Peşte

apa arde tot ce cade

şi-nalţă-n ceruri Arcade!

 

…l-am tocmit pe Făt-Frumos

să facă Crucea pe dos

cel Curat doar s-o mângâie

Necuratul să nu-nvie…

 

…hai – pe cai – pe cai  – pe cai

că-i departe  pân’ la rai !

…păsări s-or trezi în zori :

să ne vadă – pe toţi – Flori !

***

 

LASĂ-MĂ – PÂN’ LA SFÂRŞIT – SĂ MINT…

 

strivită floare – pentru amintire

ce văd acum – eu nu mai pot citire…

a fost odată – nu ştiu dacă-a fost

când mai credeam că am – pe lume – -un rost…

 

dar tu  – acum – grăieşti din Raze :

minţeam – mărturisind Extaze…

Floare-Cenuşă – ştiu şi cred şi simt

dar lasă-mă – pân’ la sfârşit – să mint…

***

                    Adrian Botez

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s