1. Ideea că Biserica e un vector electoral, sau că e, în orice caz, un instrument de „îndoctrinare” politică. Forța reală de mobilizare electorală a Bisericii s-a văzut pe 6 și pe 7 octombrie. Românii, în marea lor majoritate, pur și simplu nu ascultă de Biserică și de ierarhi. Ei ascultă de oricine altcineva: de Moise Guran, de Tudor Chirilă, de vedetele de ocazie de pe Canal D. Oricine va spune, de acum înainte, că Biserica „mobilizează” și „îndoctrinează” masele, la alegeri, va fi cel puțin ridicol, după acest exercițiu.

2. Că românul e, în mare majoritate, „homofob”. Orice ar însemna termenul de „homofob”, nici un activist nu va mai putea spune că românul va trebui băgat la tratament intensiv de reeducare de „homofobie”. Tratament care costă multe milioane de euro, și aduce sume frumoase în buzunarele ONG-urilor specializate în „reeducare”. Baubaul principal cu care se luptau aceste ONG-uri s-a cam evaporat, în 6 și 7 octombrie. Nu înseamnă că românii își doresc agendă radicală progresistă – cu siguranță că nu își doresc așa ceva. Înseamnă doar că baubaul „homofobiei” pe care îl fluturau activiștii era nimic mai mult decât un baubau, un om de paie. Oricine va spune, de acum înainte, că trebuie dublate și triplate eforturile – și sumele de bani – pentru a-i „trata” pe români de „homofobie”, se va acoperi de ridicol, după acest exercițiu.

Continue reading stiripesurse.ro