Putiniștii (stânga național-socialistă) și „progresiștii” regresiști (stânga internațional-neomarxistă) reduc Europa la o caricatură: aceeași.
Putiniștii speculează abil aberațiile regresiștilor: imigrație scăpată de sub control, inginerii sociale cretine, birocrație și tehnocrație, sexomarxism, ură față de sine și față de tradiție, anticreștinism cu spume.
La mijloc: sute de milioane de oameni cumsecade, cărora regresiștii le spun fără încetare că sunt creștinopați, xenofobi, homofobi și rasiști dacă nu îmbrățișează ideologia lor radicală, renunțând la orice rest de identitate religioasă, națională, culturală. De cealaltă parte, propaganda putinistă le spune că alternativa la teroarea „corectă politic” sunt radicalismul xenofob, distrugerea UE, replierea în identitar.
Regresiștii cred că vor reuși să creeze „Europa unită” doar dacă vor obține un om nou prin spălarea creierelor, terorism intelectual, nivelare socială și obliterare a tuturor identităților. Scopul lor nebunesc: homunculul ateu, apatrid și asexuat.
Putinișii oferă europeanului înspăimântat de această perspectivă alternativa despotismului asiatic, al religiei ideologizate, al naționalismului patibular, stropite cu gaz rusesc, cât să prindă focul.
Și uite așa, cele două extreme se hrănesc reciproc, nebunia crește, iar popoare întregi se vor arunca în brațele istericilor de o culoare sau alta. Istoria ne învață că sunt epoci când elitele înnebunesc, popoare întregi o iau razna, și lumea este aruncată în aer.
Cine e de vină? Glisarea centrului popular, creștin-democrat și conservator înspre stânga sexomarxistă în ultimele decenii.
Dacă nu restabilim un centru al echilibrului, al moderației și al prudenței conservatoare, extremele vor sfâșia Europa și, inevitabil, România.
Revista ARMONIA - Saltmin Media 