Boris Mehr Marian: Buzunarele noastre intime

Buzunarele noastre intime

Nu facem decât să ne-mbrăcăm,
Să ne dezbrăcăm,
Iar timpul trece vijelios,
Trenul nu are o stație terminus,
După un timp o să înceapă
Să zboare lin,
Ca un coșciug luminat,
Spre făcliile cerului,
Vom continua discuția,
Tu îmi vei spune că mă iubești,
Eu voi răspunde ușor distrat,
Dar sărutul tău va fi cu totul neașteptat,
Ne vom trezi în același pat,
În aceeași dimineață,
Cu soarele cotrobăind
În buzunarele noastre intime.

În arșița nopții

Îl văd pe Blecher chinuit în corset,
cu dureri în mușchi, articulații, oase.
Are forța de a visa.
Nimic nu-i seamănă.
Pentru el zarurile au fost aruncate din naștere.
Viața este un joc obligat.
Ce sens are celebritatea pentru el?

Există progres în artă?
Nici vorbă. Fiecare artist este un Narcis.
Dar nu trebuie să-și trădeze egolatria.
Abstinența la orice,
când nu este motivată intim,
devine o cauză a morții.
Orice tren care aduce moartea este în orar.
Când Dumnezeu este mort, orice este posibil,
hulitorii nu mai există, dușmanii vieții devin prieteni.

Păsările coboară pe pământ,
dar nu pot lua cu ele decât o pradă,
nu pot lua fericirea.
Nefericite păsări, izgonite în cerul pustiu.
Logica nopții îmi spune
că există o armonie în noi
pe care nu o cunoaștem ziua.

De ce ne este frică de noapte,
de moarte?

Ascultă cum cântă iarba
cu glasurile celor plecați dintre noi.
Până atunci sărută-ți iubita, ea există.

Triptic poetic

Don Quijote
Deși n-am fost și nu sunt Don Quijote, iar tu nu ești și n-ai fost Dulcineea, o disperare sfântă mă dezleagă de oricare ridicol. Ești Femeia. Deși-i citesc pe Dante și Petrarca, pe Shakespeare, Eminescu și pe Goethe, o disperare sfântă mă dezleagă de oricare ridicol. Tu ești Lethe. Căci nu mă vezi, nu știi nimic de toate cutremurările din vise și aievea, cristalul din privirea ta e rece și raiul meu e sumbru. Tu ești Eva. Eu numele ți-l voi ascunde-adânc, în mine, în fibrele nervoase, fine.

Annabel Lee
Tot mă gândesc la Annabel Lee, o durere ce vine din sânge, din creier, îngerii urcă și coboară, sunt mii, durere pulsând cu putere de gheizer. Va fi cândva dimineață, va fi numele ei purificat de dorință? Noaptea, prin somn, Annabel Lee trece frumoasă, de nume desprinsă și nu poartă numele de Annabel, eu sunt acela care-o cheamă hoțește, sufletul ei, nevăzut porumbel, eu

Idele-n martie aduc dinamism,

 elan, expansiune, schimbare de istm,

ritm și culoare, lumina, parfum

din letargie  ieșse doar scrum.

 Ce deprimare, ce astenii,

Fitoterapia o rezolvii,

.Cimbrul  alături șade viclean,

Menta o freacă orice curtean,

 

Dă-i  cuișoare moi ca sărut,

 

Pune cicoare și-mi vine să fug.  

 

Socul e lacom, fierbe în el,

 

Pinul se-agață  și-și zice Ionel,

 

Numai cicoarea, severă  cruciș-

.

Stabilizează precum Labiche,

Socul ne cântă balade și fugi,

Eliberează  cucoana de fulgi,

Cu merișorul te joci, dar pe blat,

Că n-ai știință , nici avocat ,

ștevia minte de-ngheață  un urs,

asta e lecția, mergi șa concurs.

BMM

Viața de cuplu, un fel de manual,

 

Ce faci cu mâna e ireal,

 

Nu confundați iubirea, nimic

 

Nu se compară, degeaba vă zic.

 

Fiți fericiți  doar cât puteți,

 

Orice surplus naște puieți,

 

Că-i nebunie  sau numai un vis,

 

Ce înțelegi prin Paradis?

 

Că nu răspunde, n-a corespuns,

 

Nu e motiv de-a muri nestrăpuns, 

 

Creștywe iubirea ca un castan,

 

Face și flori o dată pe an,

 

Stresul și sexul se cam opun,

 

Iară în forță nimic nu e bun,

”.

Când absentează , când mai înșeli,

La socoteală nu fi mișel,

Că experiența  e suma de draci,

Tot ce-ai greșit se transformă-n colaci,

Că numai leneșul n-are păcat

Nu explica prostii, de ești beat,

Porcul e mult mai inteligent,

Dar se retrage, e foarte prudent.

Fugi de oglinzi, de prieteni prea duri,

Furi frumusețea, devii  tot mai pur.

Lupta cu Îngerul  are un sens,

Dar n-ai noroc, un drac te-a ales,

Între idioți te simți ca un prinț,

Dar un deștept  îți trage un spitz,

Cu Dumnezeu nu te certa,

El ve veni într-o zi, te va lua,

Doar poluare, sinteze, mizer

Ne este traiul, dar nu e din cer,

Râsul, |Iubirea, Tristețea aduc

Un beneficiu chiar celui năuc,

Unii absorb lumina, rămân

Întunecați ca cenușa-n plămân,

Alții ca becul lumină ne dau,

Ei au studiat în Guineea-Bissau,

Învasță , ne spune titanul, să-nveți

Până zărești cai verzi pe pereți.

BMM

Îmbătrânim atunci când necazurile nu ne mai bucură. Mai rău este când nici nu ne mai întristează.  Disperarea este o formă de viaţă.

În şanţurile acidului ceresc, din crăpătura uşii îndeşi tu cuvântul, din care desprins mă rostogoleam…Plumbul zorilor, suflat cu aur..lângă albul chiparos ei te-au adus… în tine, însă, din naştere spumegă celălalt izvor, pe neagra rază de comemorare te-ai aburcat la lumina zilei… În roşul amurgului numele dorm, pe unul noaptea îl trezeşte şi-l duce, pipăind albe coloane, spre zidul sudic al inimii, chiar sub pini… numelui dragostei tale i se adaugă silabe…Amândouă porţile lumii stau deschise… în noaptea scindată… purtând nesigurul verde în al tău mereu…Fiica morţii tale sau frica?   Gură şi sex, înconjurată cu dans de-un animal aţipit… Lângă mine trăieşti, asemenea mie, ca o piatră în obrazu-afundat al nopţii… Acesta-i ţinutul unde se odihnesc  cei pe care  i-am ajuns   Fulgii  nu-i vor număra… Un cuvânt, tu ştii, un cadavru… Hai să-l spălăm, hai să-l pieptănăm, hai ochiul să i-l întoarcem spre cer. În jurul lui Celan, cam aşa se întâmplă.Negura se culcă cu tine, somn şi hrană, doar atât îmi trebuie, restul este vis. Sarea de pe gene?  Aur. Să bei ochii iubitelor. Vai, canibalule. Mă trezesc înainte de a fi treaz, este momentul de cumpănă. Nu risipesc un strop, cana este plină,  mă alină  dorita rază de tomnatic soare. În afara ta nu există alt cer. Dar cu tine am pierdut cuvântul. La început a fost Necuvântul .  Aşa cred, sunt   hrănit cu erezii ştiinţifice.  Dar iubirea în ce domeniu al ştiinţei încape?

autor Boris Marian

 

Știam că va veni, dar cine?

The pretty baby, așa pare,

Între oameni și jivine,

Eu am ales o arătare,

Cu umbra ei alături, duhul bun

Pardon, bonsoar, un prosit de ocazie,

Avea cu diavolul ceva comun,

E bine să mai facem câte o razie.

O blană transparentă ascundea

Un trup de-o frumusețe infinită,

m-am luat tiptiș, în tremur, după ea

și m-am lovit mortal de stalactite.

******************************

De pierzi din bani, să-ți râdă inima,

Că viața ai păstrat-o-n bună stare,

A fi sărac nu e rușine, limita

Te va aduce-n vie disperare,

Unii iubesc doar propriul trup și miez,

Dar miezu-i gol precum la nuci târzii,

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s