Agresorii, organizatorii, provocatorii şi, mai ales, instigatorii trebuie să dea socoteală

ion-spanu-300by Ion Spânu

De aproape două săptămîni, de cînd s-a anunţat declanşarea protestele din toată ţara sub pretextul „Graţierii”, şi noi şi alţi jurnalişti am atras atenţia că jocul este mult prea periculos, atît timp cît nimeni nu-şi asumă responsabilitatea pentru organizarea manifestaţiilor. Din păcate, nimeni nu ne-a ascultat. Din contră!

Acum, se vede din avion că totul, absolut totul este o manipulare teribilă, mulţi se prefac că analizează obiectiv ceea ce este plin de subiectivitate, aşteptînd la gura sobei „rezultatul anchetei”. Declaraţii în stînga, declaraţii în dreapta, fiecare fugind de responsabilitate exact atunci cînd trebuie puse întrebări directe, fără ocolişuri. Vă propun să ne aducem aminte cum au evoluat lucrurile în aceste ultime două săptămîni şi, cu cărţile pe masă, să încercăm desluşirea iţelor. Fără ipocrizie, fără părtinire, fără frică.

În opinia mea, ceea ce s-a întîmplat miercuri noaptea în faţa Guvernului îşi are originea în seara de 22 ianuarie, cînd un grup de manifestanţi s-au trezit în mijlocul lor cu preşedintele României, Klaus Iohannis. Şi cei din Piaţă, dar şi cei de la televizor au simţit că au cea mai înaltă protecţie şi, în mintea lor, s-au gîndit că nimeni nu-i mai poate împiedica să facă orice. Acele cuvinte deja celebre, cu „gaşca de politicieni”, au devenit combustia pentru serile ce au urmat.

Sînt convins că marea masă a protestatarilor a fost formată din oameni de bună credinţă, dar asta nu are nici o importanţă, căci nimeni nu le-a negat dreptul de a protesta. Însă nimeni nu poate scuza o mulţime atît de mare dacă ei, participanţii, nu-şi pun întrebarea: cine este organizatorul acestor proteste?

Am prezentat pe larg în „Cotidianul” şi pe la emisiunile TV la care am participat întreaga reţea a unor organizatori dubioşi care n-au făcut altceva decît, în mod inconştient, să cheme oamenii în pieţele din marile oraşe: fără nici o responsabilitate, fără nici o aprobare! Cînd îl întrebi pe cîte unul dacă îşi dă seama de pericole, îţi răspunde sec: dar, ce, la Revoluţie am avut vreo aprobare?

Te uiţi la ei cu uimire, căci cei mai mulţi abia dacă erau născuţi în 1989 şi nu înţeleg că în democraţie nu poţi protesta aşa cum s-a întîmplat atunci, căci esenţa democraţiei constă tocmai în diferenţele faţă de societăţile totalitare.

Nu cred că îţi trebuie vreun doctorat, fie el şi plagiat, pentru a-ţi da seama că fără nici o organizare, o masă de 50.000 sau 100.000 de oameni poate deveni necontrolabilă, poate fi infiltrată cu provocatori, poate deveni violentă sau, Doamne, fereşte!, poate fi expusă unei adevărate tragedii. Am spus cu subiect şi predicat, sîmbătă după amiza, la RTV, că manifestaţia nu va mai rămîne paşnică multă vreme, căci energiile consumate de structurile care o organizează trebuie să aibă o finalitate, un scop pentru care a şi fost organizată. Altfel, dacă ar fi fost doar un protest liniştit şi frumos, ar fi fost asumată fie de către PNL, fie de către USR, ambele partide fiind într-o criză de imagine ce putea fi recuperată, măcar parţial, în acest fel.

Continue reading Cotidianul.ro

_______________________________

Citiți și:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s