Țintele ofensivei anti-România și transformarea lui Iohannis din conservă în coadă de topor

editorial_1_1864975cfc-465x390Autor: Adrian Pătruşcă

`Trebuie să discutăm aşezat dacă vrem să ostracizăm minorităţi sau dacă vrem să-i integrăm pe toţi.” Această frază a fost scrâșnită de Iohannis într- un interviu din 26 octombrie, la numai patru zile după cei îi făcuse pe români „fanatici religioși”.

 „Ostracizarea minorităților” rimează perfect cu „fanatism religios”, ceea ce ar trebui să-i aducă grabnic cu picioarele pe pământ pe naivii care susțineau că președintele n-a zis ce a zis și că s-ar fi înțeles greșit. Că, pasămite, nu cei trei milioane de români care au semnat pentru schimbarea Constituției și interzicerea căsătoriilor homosexuale ar fi fost făcuți „fanatici”, ci bietul reporter care l-a deranjat cu întrebarea pe mușteriul bățos de la Masa Tăcerii.

Arătam ieri că liderii politici din America și UE nu sunt dispuși să facă nici un pas înapoi de la impunerea noii revoluții marxiste, stângaci camuflată sub conceptul abuzat al drepturilor omului, și că sunt gata să o impună cu forța, împotriva voinței popoarelor pe care le conduc.

Invenție a Școlii de la Frankfurt, exportată în universitățile americane înainte de Al II-lea Război Mondial și revenită în Europa în deceniul șapte, noua concepție socio-politică ce ambiționează să cucerească lumea pornește de la premisa că proletariatul, care a ajuns să trăiască prea bine în capitalism, nu își mai poate îndeplini funcția de vector al schimbării. De aceea trebuia găsită o nouă categorie socială capabilă să continue lupta de clasă. Așa au fost învestite minoritățile (etnice, rasiale, sexuale, culturale etc.) cu rolul de motor al noii revoluții mondiale.

Spre deosebire de comunism, care miza exclusiv pe proletari, avantajul este enorm: dacă o minoritate obosește, se „îmburghezește” și nu mai poate să-și joace rolul, se pot inventa altele, la nesfârșit. Este destul să observăm cum șirul LGBT… se lungește de la o zi la alta cu noi inițiale.

Astfel, are șanse să se împlinească visul de aur al bolșevismului: Revoluția Permanentă.

Asemenea tuturor revoluțiilor, și aceasta face eforturi să-și impună cozile de topor în posturi-cheie. Iohannis este una din ele. Mobilizările surprinzătoare ale românilor, pentru salvarea orelor de religie și pentru interzicerea căsătoriilor homosexuale, au determinat scoaterea de urgență a șefului statului din stadiul de conservă și transformarea sa în activist ideologic.

Ca să-i fie schimbarea ușoară, i-a sărit în ajutor ambasadorul american. În aceeași zi de Sfântul Dumitru, Hans Klemm declara:

„Acum câţiva ani (de fapt, anul trecut – n.m.), în SUA, Curtea Supremă a rezolvat cel puţin problema legală a căsătoriei între homosexuali, stabilind că este neconstituţional, ilegal, să nu permiți căsătoriile civile cuplurilor de acelaşi sex. Prin urmare, ca american trebuie să susţin căsătoriile între homosexuali peste tot în lume.”

După aceeași logică, ar trebui ca și ambasadorul român la Washington să facă în SUA campanie pentru abolirea pedepsei cu moartea. În plus, pe masa Curții Supreme din Statele Unite se află chiar în acest moment o cerere de legalizare a poligamiei. Numai faptul că a fost declarată admisibilă reprezintă deja o victorie pentru solicitanți. Este deci posibil ca viitorul ambasador american să propovăduiască pe malurile Dâmboviției binefacerile familiei cu multe neveste.

Și Klemm a continuat:

„În cele din urmă, ţările vor decide singure în privinţa legalităţii căsătoriilor gay, astfel încât acesta este un lucru pe care România va trebui să îl decidă, dar eu am fost foarte încurajat şi am găsit foarte convingătoare comentariile preşedintelui  Iohannis la această problemă.”

Hans și Klaus, ce duet armonios!

Curtea Constituțională, care trebuia să se pronunțe a doua zi, pe 27 octombrie, asupra căsătoriilor homosexuale, a înțeles imediat mesajul și a amânat decizia, motivând că trebuie să se mai documenteze despre practica juridică a UE în domeniu. Nu e greu de ghicit ce va afla. Probabil însă că hotărârea CCR va fi pronunțată după alegerile din decembrie, ca să nu voteze românul cu nervi la lingurică.

Pe 28 august, ambasadorul american de la Chișinău, James Pettit, făcea și el un șir de declarații năucitoare:

„Moldova nu este România”;

„Moldova îşi are propria ei istorie”;

„Alipirea la România nu este o alegere practică şi care va face lucrurile mai bune în Republica Moldova”;

„Este important ca moldovenii să se recunoască a fi moldoveni, o naţiune aparte”!

DE CE și mai ales PENTRU CINE este important ca Unirea să NU se facă?

La nici o săptămână de la semnalul lui Pettit, pe 13 septembrie, conaționalul său și prietenul nostru Hans Klemm, pornit în vacanță prin pașalâc, a ajuns și la Sfântu Gheorghe, unde s-a fotografiat țanțoș cu steagul secuiesc alături de extremiști notorii, precum primarul Antal Arpad, cel care i-a amenințat pe românii din Harghita și Covasna că ar putea avea soarta sârbilor din Kosovo.

Rolul de educator ideologic al românilor pare să fi fost asumat de America. Ca orice pedagog dibaci, ea folosește alternativ biciul și zăhărelul: să ne mai tăiem poftele de România Mare, dacă nu vrem să ne trezim într-o Românie mai mică!

Drept urmare, Iohannis s-a executat și a asmuțit jandarmii asupra manifestanților unioniști. Iar luni, comentând rezultatele primului tur al alegerilor din Moldova, s-a ferit ca dracul de tămâie să pronunțe cuvântul „Unire”.

Continue reading EvZ.ro

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s