Adrian BOTEZ: SCHIȚE DIN MUNȚI….

Candidat la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017: Prof.dr. ADRIAN BOTEZ

 

Adrian Botez

MII POPOARELE DE CETINI

mii popoarele de cetini se smeresc sub vânt de soare
rugăciune murmurată se înalţă din izvoare
strecurată printre sfinţi şi-n miresme de altar
viu lumina mântuirii plouă peste-al meu zadar

cruci de vulturi din tărie liturghii binecuvântă
şapte turme-n vârf de munte mistice tăceri descântă
ierburi din poieni văratici unduiesc liniştea vastă
nor de raze îl pogoară pe Hristos aici pe coastă

şi pornesc lucrări serafii şi orânduiri heruvii
gura mea-i pecetluită – precum deltele de fluvii:
către Mare ea rosteşte cuvântări de Înalt Mist
din drum graiul nu-l întoarce – ci-n orbiri de ametist

alte capete-n coroană – alte frunţi sub joc de săbii
alte lumi şi alte soarte – cum şi vele de corăbii
mână-n ţarc de semne-arzânde rosturile învechite
şi-n noi viersuiri – noi fraze – trec Cuvântul prin noi site…

…o minune-i veşnicia – din crin cer până-n pământ
dar destăinuiri nu face Înviatul din Mormânt…

de vezi semne în abisuri: taci – asculţi şi înţelegi
nu-ţi tocmeşti tălmaci uimirii nici pe magi şi nici pe regi
…nu poţi şti – uitând de Munte – chiuind la cânt de flaute:
adâncind lumini în suflet – vine Ravvi să te caute!
***

PLECAREA VÂLVELOR

vâlva munţilor – mâhnită şi proroacă
scurmă lira-nfriguratelor păduri:
vii copacii – strune-n van invoacă
viersuiri ce-s stinse în trecute guri

vestejite-s azi moşiile de stele
vestejiţi heralzi sunt îngerii din glas
tristă – vâlva s-a pierdut după perdele
norii stânelor în alte zări au mas

fluiere s-au frânt – tăcut-a Duhul Sfânt
noaptea vieţii s-a fost tras din munte
moarte e din cer până-n pământ

iar Poetul strânge între palme frunte
…când şi vâlvele-au plecat în lumi păgâne
blândului Hristos ce-I mai rămâne?
***

NECESARA MINUNE

în zadar se schimbă nopţile în zori:
unde sunt ciobanii sfinţi şi rugători?
unde-s – dârzi – voivozii – magii crăişori
în această ţară adâncată-n nori?

vai – pitice vremuri şi preascunde frunţi
e degeaba încă stâncă-n vechii munţi:
aţi uitat să daţi cu pietre după câini
iar turbaţii v-au muşcat şi piept şi mâini

zmeii ne-au sorbit şi sufletul şi glia
ne-a rămas – străin pleoştită – pălăria…
părăsit-am vatra – ni s-a stins mânia

râdem când – prosteşte – surpăm temelia
…Criste – simt prin neguri – gâfâit respiri:
iscă-n plebi-cenuşă jarul de martiri!
***

SFÂNT POEMUL LUMII AZI S-A DAT LA FUND

sfânt poemul lumii azi s-a dat la fund
din lumina apei ne-am ales cu prund…
aşa – cam pe seară – Crist s-a dat pe-o coastă:
armonìi fugit-au – lăsând drâmbă proastă…

vetrele crăpat-au – cruguri s-au strâmbat
stins e focul – stele-au uitat de cântat…
mărăcini sunt munţii – cârtiţe-au coroană
orbii se prăvală cu toţii-n bulboană

trezeşte-Te – Criste – varsă iar agheasmă
peste lumi secate de orice mireasmă!
învie Grădina – Maica Mântuirii

ochilor-găvane redă raza ştirii!
…când Poet-Hristosul scapă lira-n hume
în cenuşi preface omeniri şi lume…
***

NEDREPTĂŢIT

au venit la mine crinii – osândiţi
să le dau şi foc şi sânge – stors din stih
au venit la mine câinii zădărâţi
au venit toţi peştii din recif

şi popoarele de stele-au năvălit
crugul să-i citesc fiecăreia m-au silit
din pustiuri împlinitu-s-au oglinzi
şi-au ţesut zadarul la mine în tinzi

tuturor le-am fost ieri pròroc şi-ajutor
de cer piscului i-am spus să-i fie dor
nu e duh să nu-i fi fost învăţător

şi-acum sunt chemat – plebeu banal – să mor
…L-am pârât pe Crist la Inorog:
mi-a şoptit ca viaţă să nu-mi rog…
***

MAI RĂU DECÂT MINE

am stricat cuiburi de stele
am surprins nuditatea Lunii
poduri surpat-am în cer să se-ntoarcă străbunii
am dezertat din hore de iele
afişe de circ am lipit pe aripi de cocor şi lăstuni
de duşcă-am dat timpul – vulcanii din lumi…
…ce mai vreţi – oameni buni?
mai rău decât mine nu poate fi decât
cel ce-a uitat de
fulgere – spre-a vădi în temple
lumina – sau
cel ce nu şi-a sculptat în
Poem – toată vina
***

DEMISIE

obosit – bolnav şi lânced – răstignit pe valuri
vreau arsura unei stele – dincolo de maluri
am vâslit spre nemurire – ciung şi făr’ de-aripe
în priviri frământ ruine – înfrângeri – risipe…

am scârbit în ceruri zeii – exhibând năpasta
m-am scârbit pe mine însumi – străpungându-mi coasta
nici n-aştept mustrări de soartă – laşă amânare
scurt poemul ce privirăţi e-o demisionare
***

MITOLOGIA AMURGULUI

îngerii din cetini zboară – cântul lumii curme
orb e cerul peste piscuri – munţi pustii de turme
mut e gândul de iubire – învelit în ceţuri
stinşi sunt Soarele şi Luna – zeii dorm în jeţuri

stele nu-s să toarcă soarta – spânzuratu-s-au de grinzi
nici măcar pe Răstignitul – nu-L mai ai – Iudă – să-L vinzi…
din clopotniţă cocorii cad greoi la mine-n brazdă
pe moşie năpădit-au viermii beznelor de caznă

Căţelul Pământului şi cu Inorogul
se-mpăcară-n noapte şui – ca surdul cu orbul
regi şi neamuri au apus – îngropate-n sorburi
mlaştina-a-asmuţit în munţi bufniţi şerpi şi scorburi

bieţi stejarii plâng pe prispe – Lebăda-i străpunsă
e nebună Cosânzeana – stă în piatră-ascunsă…
unde-i Sculptor – Făt-Frumosul – cu mâna-i vrăjită
din stânci iar iubita-şi scoată – lumii iar trezită?
***

LĂMURIRE
16 August 2016 – Sfinţii Martiri Brâncoveni

de departe vin ecouri
munţii ning lumini
nunţi de zâne cresc în piscuri
pe-aproape de crini

fulgere vestesc venirea
Mirelui Ceresc
păsări – îngeri nesfielnici
ne călăuzesc

trăsnete despic’ pământul
pentru duhuri sfinte:
din izvoare – din pădure
se slobod arginte

în furtunile de raze
se-mplinesc eroii:
cavaleri ai nunţii firii
vin spre Crist martirii

sus în tronul de mărire
stă un orb sălbatic
din barbara lui citire
renaştem hieratic

slovă după slovi de fulger
orbul ne aşază
încât nunta lămureşte
lumea într-o frază

stele crâncene pogoară
duhurile-n candeli:
Crist în piscuri ne însoară
cu spade de-arhangheli
***

METANOIA BUREŢILOR

noi – bureţii din rigolă
târguim din luni gondolă
noi bureţii bureţim
şi pe toţi vă mucezim

alelei – bureţi de soartă
scrieţi-mi pe pântec hartă
descreţiţi în maţe-o poartă
burta s-o simţim deşartă

colo-i gura iadului
umple gura raiului
pe picior de plai ajunşi
de raze să fim străpunşi

să uscăm păcat şi vină
să-ndreptăm tot ce se-nclină
să-nchinăm la sfinţi cocori
grădina cu sfinte flori

hai – bureţi întunecaţi
la minune ajutaţi
şi-o să fiţi în ochii Lui
creţi de nori – lumii gurgui
***

BRIC-À-BRAC-URI NECESARE

a murit
modern: îngheţat în plin câmp
experimental
***

vă urâm – cu
simpatie: vomaţi din
plin – ca poftă
ce va să fie
***

doi oameni
mugeau – apoi
au început să le crească şi
coarnele: unul dintre ei a dat să
mugească ceva
special – şi-atunci – pe loc
a căzut înjunghiat de
soartă
***

graniţa
garanţiilor se întinde până la
iresponsabilitate
***

un matur – matàr
murdar – şi cu minţile
bazar
***

rămân pe
ţeavă: n-am nicio
grabă – curând
cu mine voi
împuşca tot
universul – în fel şi chip
zvârcolind
versul
***

observatoarele
gastronomice au identificat pe
cer – umbre de
excremente zburătoare: tocmai ne
pregătim să interceptăm un
closet galactic – să-i
intersectăm – apoi – orbita
oarbă – pentru a ne şi
identifica – în cele din urmă şi
întru totul – cu
religia sa – măgulitor
flatulantă
***

DIN VALE

ursuză vale de plânsori şi răcnet
scrisă-n funebri fulgeri – Jude-aştepţi:
ai fost cândva icoană-n munţi – sfânt zvâcnet
te înălţai spre aştri – luminaţi nămeţi

de ce nu dai iertare – slobozire
de ce nu uiţi păcate slăbănoage
căci Tu eşti Dumnezeu şi eşti Iubire:
schimbă-n văpăi pârâşe terfeloage

dureri şi deznădejdi – une prin alte
ne-au prăbuşit din piscul dumiririi
secaţi orbirii – sclavi suntem încalte

trăsuri de chip se-nec’ în lutul firii
…îndură-Te – Lumină Preacurată
şi ne mai umple ochii – înc-o dată
***

ŢĂRANII PRUNCIEI MELE

curaţii mei ţărani – cei din pruncie
în straie de-mpăraţi şi de vântoase
neam ce s-a pogorât nu doar să fie
ci să-şi lucreze duhuri şi prinoase

un neam de crai şi mucenici se scurge
prin munţii mei – ‘napoi la grea poveste
căci iată – lumea-i gata să amurge:
deci neamul se întoarce iar pe creste

ţăranii mei se sorb iar în icoane
cu strai de moarte şi cu strai de viaţă
se răstignesc cu toţii în piroane:

numai în vârf de munţi să-nvii se-nvaţă…
…voivozii mei ţărani – în vremuri rele
s-au răspândit pe ceruri – iarăşi stele!
***

ALCHIMIŞTI ŞI SFINŢI

athanor
vreau să mor
sori de dor
praf de-ecuator

dimineţi
crai isteţi
vând scaieţi
răstignind scapeţi

absalom
păr de gnom
metronom
clironom
fără chip de om

adonai
mucegai
mă strigai
eu cântam din nai

ferentari
fete mari
cu şalvari
sfinţii-s tot mai rari

hăulind
dăulind
flori de grind
toţi m-au prins doinind

avacum
pisc de fum
nu ştiu cum
trăiesc şi răzbun

apelai
la serai
încântai
zânele din rai

crai nebun
vai de scrum
căci de-acum
sunt străin străbun
***

DAC ORI ROMÂN SĂ FII NU MAI E VOIE

dac ori român să fii nu mai e voie
stârnitu-s-a ciclon de inchiziţii
şi-ocean de ură prăbuşesc bandiţii
când limpezit vrem neamul – anevoie

vite să fim – Evropa ni-e imaş
dar nu pământul sfânt ca temelie
nu sânge de străbun să-ţi fie glie:
să paşti – să taci – străin şi orb şi laş

Cristul cu tot cu Cruce-l smulg din duhuri
să n-avem prispa raiului nădejde
să nu vedem copilul cum ne creşte

sorbind din sfântă limbă – vii văzduhuri
…demoni slinoşi – pidosnici – ne-nvăluiţi în cnuturi
răbdarea strânge trăsnet: iar v-om zvârli în luturi!
***
PATRIA ŞI VÂNZĂTORII

adulmec patria şi munţii – dindeparte
precum parfumul unei vechi iubite:
aici zile şi nopţi nu-mi sunt deşarte
şi sori şi nori şi păsări – toate-s sfinte

patrie bucovină – stea martiră
cu voievozii stau sub cetini la voroavă
ei mie-mi spun de ştefanida liră
eu lor – cum limba azi ni-e sclavă

sub tot copacul – răzeşescul sânge
şi-n toată floarea – -nvăpăiată zâna
aici e veşnic cântecul ce plânge

Crist veşnic peste noi îşi tinde mâna
…doar că privighetoarea azi e-un mit
şi-L vindem ne-ncetat pe Răstignit…
***

IZBÂNDA OSÂNDIŢILOR

cu noi dimpreună tot sângeri pe Cruce
Hristosule – Frate mai Mare-al simţirii
când trece-ascuţişul prin carnea osândei
răzbate cu vârfu-n Lumina Sfinţirii

nu-i lacrimă frântă-n privazul de lume
să nu-Ţi săgeteze în ochiu-Ţi cu strune
şi nici nedreptate sfruntată-n orbire
pe cari ochiul Tău să n-o-ncrunte-n privire

obidă şi lanţuri – scuipaţii prostimii
ne-aduc pe-amândoi în genunchi ca sihaştri:
stau om lângă Fulger în jugul mulţimii

dar om şi cu Fulger răscol’ lut şi aştri
…Hristosul împarte cu omul osândă:
deja iscă-n ceruri Catarg de Izbândă!
***

O GLUMĂ ÎN RATE

o – tu – lirică iubire – serafimi şi ciori
m-aţi răzbit cu bezne – crâncen – deznădejdi de flori
linge pasărea mâniei câte-un rest de cer
eu Te chem dintre ecouri – Cristule de ger

ştiu de chinu-Ţi – ştii de chinu-mi – răstignit Poet
dialogul nostru – însă – miroase-a cuplet:
mii istorii supurânde – infectând candoarea
inversează – în oglindă – ìcon şi scrisoarea

bălării de vorbe goale – puradei tiranici
năvălesc în teatrul lumii – şi se cred oceanici…
niciun trandafir nu creşte în calea urgiei
inorogii năpârlit-au cornul nostalgiei

velerim şi veler Doamne – sânge scurs în noapte
dragostele cruciate: bordeluri de şoapte…
spade şi deliruri sfinte şopârlesc de zor
raiul palmei templiere: sacru abator…

cinici – diavolii-mi descântă între lacuri oarbe
vine Prinţul însuşi – àpoi – stihu-n hău mi-l soarbe
parastas de foi de varză prăznuiesc sobòlii
crivăţul nunteşte-n barba-mi coaşte de orgolii

câini scheletici nu mai latră umbre din unghere
gloabe de heruvi în lepre gâlgâie-nviere…
omu-i o jivină oarbă – scrisă de pecingini
numai crima i se ţine – agăţată-n gingini…

mântuire-analfabetă scurge zoaie-n zare
se târăşte-un ciot de cântec fără lumânare
balamaua lumii noastre scârţâie de veşti
Criste – au rămas pe garduri gargare popeşti

nu mai ştiu citi în stele – nici măcar în stânci
Maica Lumii – umilită – a căzut în brânci:
rugăciuni – podoaba scârnei – vomitate-n zori
cruci de ipocrită soartă ies de sub urdori

pân’ şi rău-i gol de rosturi şi scârbit de farduri:
bine” – bărbierit de raze şi-mpuţit de narduri…
histrionii duc solia Minciunii Supreme
…rănit Criste – simţi în coasta-Ţi alifii şi creme…

…mi-a-ngheţat şi verbu-n frază – delicată ciumă
molime-n imperiul morţii hotărăsc cutumă
sacadat mi-aud la poluri inima-mi cum bate
mi-a rămas suflet de-o glumă – dar şi-aceea-n rate…
***

CONSTATARE

au rămas pitici şi munţii
de-atâta osândă
venerabilii-au dat lumea
naibei în orândă

păsări se târăsc cu viermii
îngroşând noroiul
ceru-i scufundat sub luturi
delirându-şi sloiul

licăreşte putregaiul
peste bărbi de sfinţi
plouă-n două cu pucioasă
florile-au dat dinţi

doar moroii – neamuri ploii
stau posaci pe mal
cântecele şi scaieţii
se scurg la canal…

clănţănit de stele rele
zbate prin tufiş
circul lumii se închide
(s-a şi pus afiş…)
***

SCOATEREA DIN URNĂ

unde am fost cândva – nu ne întoarcem
nici ştim cărarea – gustul nu ni-i harnic
pentru vreun rai: nu ne cunoaşte – noi nu-l toarcem
cine-om mai fi ne întrebăm zadarnic

aşa pierduţi – străinii de lumină
vom hoinări istorii fără rost
cei ce-or veni s-or întreba de-am fost
nici Dumnezeu n-avem şi nici pricină

la stele rumegăm ca la potlogi
uitând că de ţinut ne ţine glia
de vrem coroane – n-avem scăfârlia

vrem a sui: îngeri apteri şi-ologi
…cel ce-o umbla prin ceruri – azi – de jurnă
ne-ar milui – scoţându-ne din urnă
***

DESCÂNTECE

târgul târguirii
şarpe nesimţirii
mi-a călcat pe urme
liniştea să-mi curme

iele grele din păduri
faceţi dans – descântături
şi-n frunzişul greu
daţi-mi ce-i al meu

mă scăpaţi de şarpe
azvârlit în harpe
mă scăpaţi în lună
în floarea nebună

nu vreau fericiri
ci doar dumiriri
şi nu vreau lumină
doar inimă crină

iele din stejar
zvârliţi-mă-n jar
cruţaţi-mi şi truda
de-a fi iarăşi Iuda
***

ARDEAL

Ardealule – abia acuma te pricep:
ţi-aud urletul de mânii şi-obidă
aşa-i – Ardeal: pân’ nu te muşcă-aspidă
nu ştii că lucrurile din otravă-ncep

din carne vie – zvârcol – răzbunare
te vei trezi cu pumnu-nfipt în ceruri
un pumn cu viscol – nu cu lumânare
un pumn care promite lumii geruri

până-mi voi smulge umilinţa rănii
şi fulger scăpăra-voi toată ura
până satanele n-or plăti samă vămii

doar colţi de lup vor umple-mi sânge gura!
…duşmani când voi aduce-n fostu-mi hal
de-atunci abia nu m-oi numi „Ardeal”!
***

SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI – LA SIHĂSTRIA VORONEŢULUI

de sunt modern sau clasic – munţilor nu le pasă
ei cresc păduri pe coaste – veste-n tării ascut
de-acolo – de la vulturi – doar câte-un stih îmi lasă:
pe pagina-alburie s-aşterne sfânt şi mut…

eu sunt doar mâna slabă – copiind partituri
din simfonii stelare – din dans apoteotic
pe care zâne-l sfarmă de ţărmuri fără guri…
în ierburi – apoi – sufăr de fulgerul despotic

şi mă ascund sub glie – ca un pârâu molatic…
şi Mumele – şi vâlve – deasupră-mi ţes lumina
de-ajung prins în gogoaşă – fluture uşuratic:

sunt surd şi mut şi sincer: ochii-mi holbează vina…
…da – aştept Învierea – aştept furtuni de raze
Fulgerul Mărturiei – orânduit în fraze…
***

sus – pe cresta muntelui
stâna blând Părintelui:
ieslea stă dărăpănată
nu-i potică – nu-i nici vatră

s-adunară brazii magi
veniră şi sfinţii fagi:
liturghia nu porneşte
Maica-n cerure boleşte
născare nu porunceşte:

boleşte pe-aripi de vultur
răutăţile se scutur’
boleşte pe ghimpi de stea
s-alunge vremea cea rea

duhurile de bărbat
prea multe s-au dărâmat
duhurile de femeie
împotrivă vor să steie

buruiană au crescut
peste munţi şi peste lut
Veghetoarea-a amuţit
cucuvele-au înmulţit

Sfântă Maică Preacurată
Slobozeşte Prunc şi Vatră
iar pe Calea Laptelui
fugă Coada Şarpelui

iscă Focul Fiului
pe Drumul Părintelui
iar din Fluierul cel Sfânt
Duh să-nvie-ntreg pământ

viperele fă-le îngeri
dintre luturi iscă sângeri
Veghetoarea ardă Cânt
din cer până la pământ!
***

vulturii mării s-au lăsat pe brazi
bătrâne cetini cântă liturghia
nu-i nimeni să măsoare mâine-azi
sfiită-n slavă-oprită-i ciocârlia

lumina-a îngheţat un cântec mut
turme-n poiene au făcut popas
păstorii au trecut în nevăzut:
din cer aşteaptă – toate – Sfântul Glas

solemn – pâraiele cu ţurţuri iscălesc
pe filele pădurii-n rugăciune
stinghere-n pisc – tălăngile vestesc:

trepte de nori se dezvelesc minunii
…în mijlocul de magi şi de păstori
El-Crist aprinde drum de flori…
***

maşini care se scapă pe
ele (numai motorină…)
înviorând funebru iarba pădurii
***

burtoşii – doi
câte doi la grătarul
răscrăcărat sub
brazi: nemulţumiţi că
pe tot întinsul
sârmelor sleite – nu-ncap şi
ei – pe de-a-ntregul (…ce
friptură gustoasă de
porci s-ar obţine – la
hectar…)
***

sihastrul
a-ntemeiat un vast
oraş de
evlavioase zdrenţe (acareturisite) – sub
Patrafirul Muntelui
***

olandezi – danezi
chinezi – vietnamezi – habarnezi mişună
harnic – în mijlocul pravoslavnicei
răzeşii ştefanice – a
Voroneţilor (…corbul
a încetat să se mai
mire – fluturându-şi în ploaie
proroacele-i aripi deasupra acestor
ecumeniste muşuroaie)
***

behăie cor pravoslavnic în poieni de-amieze
cu smerenie călcat-am printre căcăreze
un păstor – cu celularul – mugeşte la turmă…
hoţi de lemne şi jindariul fură fără urmă…

munţii au chelit măiestru sub securi păgâne
ajutoare-europene”… – edili vor să-ngâne
a trecut pe-aici şi papa…pardon: patriarhul!
şi le-a zis la gură-cască: „ia mai strângeţi ţarcul!

au ‘ţeles blugiştii noştri că de-acum românii
în Carpaţii cei Ştefanici nu mai sunt stăpânii
pravoslavnici or să fie rrromi şi-americanii

iohănnească rugăciune-or înălţa curcanii…
munţii noştri aur poartă” – zice-un cerşetor:
cristicii Carpaţi de-acuma vor fi abator”…
***

frunzuliţă cu trei flori
vulturi se prefac în ciori
sihaştrii – în moşieri
omănaşii – în vieri

unde ai plecat – Hristoase
de ne laşi tot sub baroase?
munţii intră sub pământ
ţara s-a făcut mormânt

numai vile cu simbrie
umilită Românie:
nici tu duh – nici omenie!
stăm la maica în chirie…

turmuliţă de mânzări
vin corbii din patru zări
hoţii merg fercheşi pe drum
cinstea a ajuns doar scrum…

cenuşă de-otavă
pâine cu otravă!
ieri căruţe cu şindrilă
azi – betoane şi şenilă…

aveam turme cât hotarul:
zvârlim peste lână varul!
aveam cai de fudulie
aveam strai de-mpărăţie –
azi ne-am uitat grai şi glie
văzduhul ni-i colivie
…ne sufocă fierărie!

foaie uscată tot arde
ţărâna să ne-o descoarde
vin puhoi şi vin în hoarde
mii de coarde – „lorzi” şi „loarde”!

…se-ntunecă sihăstria
creşte-n suflet bălăria
plânge-n bunget Sân’ Măria
-„unde-aţi ascuns România?

puneţi-i măcar o cruce
duhul ei nu se usuce
Crist-Judele să n-o-ncurce!
***

iscoade prin văzduh vrăbii se ţes
mreajă de seară cade peste cetini
e ceas când toate capătă-nţeles
e ceas când ruga-n gânduri ţi-o încetini…

fluturi întârziaţi pe pajişti scriu amurgul
turmele-au pogorât din munte nostalgia
urăsc şi gândul de-a mă-ntoarce-n burgul
unde m-aşteaptă numai – cruntă – astenia…

complot de ierburi scumpe şi de raze
mă va-nvăţa-afundarea printre şoapte
din lună-or pogorî preasfintele ucaze

pământul spre izvoare mă-ndărapte
…ascuns de veac şi oameni – adormi-voi greu
afar’ din ceas – creşte-voi dumnezeu…
***

bătrânilor cu piscuri şi cu creste
voi aţi ieşit din slovă şi poveste
în loc de munţi vor scrie-aici abisuri
vor renunţa la oameni şi la visuri…

sodom de fierătanii vor roì
iar lumea zânelor – încet – se va topi
iar locul vetrelor – bătrâne şi umile
l-or lua toţi monştrii: ură şi şenile!

nu mă băgaţi în seamă – lăutari
sunt mai dăunător decât un cari:
eu adevărul vi-l despoi foiţe

iar voi rămâneţi goi – un circ cu fiţe…
…ce Răstignit? – ce Crist şi ce supliciu?
sugem cu toţii ţâţa de siliciu!
***

n-au credinţă – au
burţi

vagabondez prin
preajma sihăstriei – în
speranţa – dementă – că
zoaiele sufletului se pot
limpezi cu străluciri şi clipociri de
acoperişuri crucificate
***

e cerul atât de senin şi
de-aproape – încât
Îl văd pe Dumnezeu la
Sfânta-i Fereastră – cu coatele sprijinite de
privazul razelor: „ce mai faci?” – mă întreabă El
zâmbind enigmatic… – „scriu – Preasfinte…” – răspund
eu – cam posac şi cu
oarece amărăciune şi
neîncredere-n glas

despre ce şi despre
cine?” – o face El pe
niznaiul…

despre Tine – Doamne – cum Te pregăteşti să ne
părăseşti – şi cum atât de mult îţi
convine să
pleci din mine...” – nu mă putui eu
abţine…

Dumnezeu îmi făcu – aşa – hâtru
cu degetul: „aşteaptă
fiule: aici
nu mai este decât o singură
treaptă…

şi – deodată-ntru nenumăraţi
sori – El intră cu buze – cu
nasul şi ochii – în
aburi de raze şi-n
nori

…atunci am înţeles eu
abia: şi iată cum pun
acum – punct şi
virgulă – la lut – la necazuri
la fiece stea…
***

Adrian Botez

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s