MIORIŢA …ASEZONATĂ
rană
rană
rană
contemporană
…pe-un picior de plai
cu puţini parai
am uitat de rai:
din bai în alt bai
nu se ţin de noi nici scai…
la negru zăvoi
nu-s decât strigoi:
caii se oftică
ortomanii pică
şi câinii-i despică…
…vor veni la tine magi:
„muieţi-s ai tăi posmagi?”
să nu-i vâri în calendar
nu primi de la ei dar
lerişor de lirioară
Duhul Sfânt de se coboară
tu să-i spui curat:
„ai de aşteptat
pân’ la scăpătat…”
oile s-or strânge
de pe unde-i sânge
şi te vor împunge
spre mir ce nu unge
să le spui curat
că eşti vinovat
vinovat de lume
lume fără strune
vinovat de om
Lui Crist clironom
că la nunta ta
praf făcut-ai stea
munţii te-au călcat
brazii te-au culcat
în raclă de stele
de-ţi cânt’ păsărele…
nu mai sunt ciobani
nu mai sunt nici ani
ci e judecată
la malul de stradă
iar jude Hristos
tăiat pân’ la os
încă se gândeşte
şi se frăsuieşte
şi iar se brădeşte
dacă Mila Lui
n-a fost dăruită
pe bază de-otită
şi dacă iubirea
n-a vestejit firea
cu dogoare
cu ninsoare –
…totul doare…
cine să-nţeleagă
într-o lume bleagă
glasul de-mpărat
bucium de sunat
glas de dumnezeu
celor cu cap greu
glas de mântuire
hoţilor de Mire
răstălmàci de fire
criminali de ştire…
mioriţă laie
laie bucălaie
care stai în baie
şi-n elicopter
îţi aştepţi oier
iar după orar
aştepţi măcelar… –
dă-mi un rând de straie
straie de lumină
ca să plec din vină
către cea sulfină
strai de cerşetor
să mă rog de zor
de sufletul lor
al lor – câinilor
derbedeilor…
nu mi-este de mine:
sterpele stupine
nici miere nici fiere
nici ceară nici vară
numai de ocară
muma-i mai bătrână
ochii i-s de lână
şi-i emancipată
cât şi-o necurată:
fiu-i este orb
cu suflet de corb
cu geacă de fier
cu minte de ger –
grâu şi mălai pier…
…tot cobor la vale
mă-ntâlnesc pe cale
îmi dau feţe-feţe
eu mie bineţe…
Doamne – bătrâneţe
şi singurătate:
până când cetate
burduf de păcate?
să cadă şi munţi
să cadă şi frunţi
să cadă şi stele
şerpi făcuţi curele
vremuri de merdele…
lua-le-ar cele iele!
…am scris stihuri de cărunţi
blestem ca să rupă punţi
vânzătorilor de munţi
de aştri şi sori mărunţi
stricătorilor de nunţi…
ape să se-nchege
blesteme să lege
vifor să pornească
tot să nimicească…!
***
METANOIA FALSIFICATĂ
…începeau să-i curgă – şiroaie tot mai
apocaliptice – lacrimile – ca
apa dintr-un robinet cu garnitura făcută
praf
apoi – printre suspine
cutremurate – auzeai cum
psalmodiază: …i-a
legănat la piept – de-o
viaţă – pe
copiii vietnamezi arşi de napalm – i-a
spălat ochii şi sufletul
afghano-irakiene – ale lui
Bush senior – le-a dat să sugă soldaţilor
americani din pustiu…
…toate aste trăsnăi şi multe
alte – le înşira– până când toţi din jurul ei
plângeau ca la
propria-le înmormântare
şi – pe dată – se arăta – din pământ din
iarbă verde – instalatorul – care-i
repara – desăvârşit senin
robinetul
***
DIVINA LOGOREE
cât de frumos am fost minţiţi de viaţă
câtă silinţă-şi dă proteica paiaţă
să ne coboare-n blândă moarte-n somn
prin recitarea Noptaticului Domn
hamletizând concertul fariseic
în plin delir de bezne şi aseic
tot coborâm din nuntă în cavou
religios uitând şi bou şi ou…
suntem heralzii nimicirii minţii
asasinând mereu – mereu cuminţii
cu-al nostru suflet ştergându-ne la nas
şi locuind satanic contrabas
o – ce minuni de vorbe expirate
ce pledoarii de oase calcinate
încât mă-ntreb acum – pe nemâncate
ce-a mai rămas pe faţă – ce pe spate…
…divina logoree ne-a întins
cu mâinile pe piept dormind: stins – nins…
***
C NTEC DE TROÌŢĂ
troìţă scrisă-n margini de pădure
Hristos zburând pe-nvăpăiatul sânge
alini în aer păsări sfânt mahmure
ştii – Doamne – vanităţi de fiare frânge
sub albe linişti – coatele pe piatră
am învăţat să tac – viu în răbdare
şi din pământ să văd imensa vatră
cum creşte cerul dincolo de zare
lumini de riduri se-mblânzesc copacii
iernile-ngenunchează triste-altare
de sub zăpezi cunună-se-n foc macii
sub aspru somn şi revelări de mare
…un vânt oceanic brazii înfioară
rana Lui Hrist se-ncântă iar să doară
***
Adrian Botez
