ADRIAN BOTEZ: Urarea cea veche

Adrian Botez

URAREA CEA VECHE

…coborî din munţi odată
mag bătrân – la toţi li-e tată
coborî din munţi la vale
să facă luminii cale
coborî din munţi în sfânt
stăpân de moară şi vânt…

şi-a făcut moara cât ţara
măcinând din ceruri scara
şi erau morarii lui
paznicii de căpătâi
cavaleri de cei mai vechi
cu căciula pe urechi
răzăşi mândri – de tot tari
luminaţi lumânărari
cavaleri ai lui Hristos
care las’ Moartea pe jos
cavaleri de toată zarea
care-ntunecă vânzarea…

şi-au umplut dealul şi runcul
ca să încălzească pruncul
să-l încălzească la vatră
şi la duhul foc de piatră
şi la stele şi la lună
tainele să ni le spună
şi la stele şi la soare
de-atunci nimeni nu mai moare

şi-a umplut cer şi pământ
pruncul cu alt legământ
legământ de foc şi ape
jidovii din foc s-adape
legământ de nou pământ
lumii luminatul gând…

scos-au magul cel morar
oile dintr-un amnar
scos-au magul cel bătrân
cal din bolovanul spân
să-l ducă pe prunc în spate
la-a serafilor cetate
unde-s cele bune toate
unde-i milă şi iubire
lumină de preste fire

calul când mergea
îngeri lumina
calul când suia la cer
ieşeau domnii toţi la ler
calul când suia spre Iesle
se făcea cap de poveste:
se făcea în lume pace
între om şi dobitoace!
iată vreme de horire
răul să aibă poprire
oameni treji – văpăi de laur
toţi suie cu pruncu-n staul

…magii cei de cetini
fie-vă prietini
magii cei morari
sfinţii gospodari
pe toţi să vă-nşire
să vă schimbe fire:
voivozi să vă facă
să vă doară-oleacă
şi-apoi să vă placă
s-aveţi daruri – s-aveţi haruri
la-mpărăţia din dealuri
teferi treceţi prin bulboane
fără frică ori sprijoane:
pe copaci albe năframe
iar pe capete coroane

la mori să lucraţi
robi să liberaţi
la moara de piatră
la stăpâni de vatră –
moara de lumini
moara de stăpâni
de stăpâni de ceruri
cântăreţi de leruri…
***

ÎNTOARCEREA LUMII

lumânări s-au făcut munţii-nalţi şi suri
lumânări s-au aprins prin poieni şi păduri
lumânare-n mâini ţine Crist veghind nopţi
lumânări s-au trezit din morminte cei morţi

e o vreme-a luminii – din cer din pământ
dintre neguri iscat – Licornul cel Sfânt
a pornit printre cetini să ardă uimiri
cuminte – se-opreşte în poartă la Miri

nu e vânt – nu-i cuvânt – sunt în codri tăceri
au venit la poveste şi magi şi oieri
Maica Luminii-a prins chip în privaz

fiarele-albastre se scurg în extaz
…nu e zi nu e noapte – e lină lumină
se scutur vechimi – nicăieri nu e vină
***

ÎNFRUNTARE

moarte moarte mână lungă
mi-ai trecut anii prin strungă
te-ai ţinut de urma mea
doar-doar mi-o cădea vreo stea

n-a căzut şi n-o cădea
câtu-i lut pe prispa mea
dar de lutul s-o găta
eu pe moarte n-oi ruga
nici să plece nici să vină
pentru că-i doar nor de tină
nici să vină nici să plece
tot ce nu-i – ca fum se trece

moartea mea şi viaţa mea
nu-s în soartă – sunt sub ea…

fluieraş venit din munţi
vino soarta să-mi asculţi
uite colo şi-n câmpie
sfredelul de ciocârlie:

cerurile-am sfredelit
pe Hrist cântând l-am găsit –
cântând nemurim în munte
nimănui nu plecăm frunte!
***

DECENŢĂ ÎNTRU ADEVĂR

ascultă-mi dorul prefăcut în glie:
cât sânge stă la-a noastră temelie
ştie doar glasul ierburilor sfinte
căci viaţa ni-e clădită pe morminte

să nu călcaţi pe-acest pământ martir
decât de-aveţi un mort în cimitir
să nu-ndrăzniţi să voroviţi la soare:
fiece vorbă morţii voştri-i doare

privighetori grăiască sfânt spre lună
doar un Poet isca-va foc din strună:
vor creşte munţii noi crânceni războinici

arhangheli şi orgolii – brazi destoinici
…lăsaţi pământul să respire-n noapte
şi Adevăru-l veţi afla din şoapte
***

Adrian Botez

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s