Balada Comisarului Maigret

La secția 6, Eugen Ionescu
A prins doi hoți.
Au îngrozit un stat.
Cele mai mari războaie de pe lume,
Și jaf de bănci, și state, ei le-au dat.

Și să vedeti, de mici, ce nu pot spune
Despre cât par mucoși, copilăroși,

Și-n realitate, au spăriat o lume,
Și i-au turnat, barbutul, în galosi.

Ce să se facă el, acum, cu mine?
Ce să dea sus de tot, la procuror?
Despre aceste și făpturi, divine,
Și rinoceri – în stare de omor?

In ce rășină să le torn, parfumul,
Și violetul lor, de violeți,
Să l-il rasfir, o viata, pe tot drumul,
Să –nvețe să se lupte, ca poeți?

De ar mai fi, pe lume, si armate
De vânători de munte, si cocosi,
Să-nvete toti piticii a se bate,
Să crească muntii, codrii, mai frumosi –

De ar mai fi pe lume părăsite
De marțiale arte, a-mblânzi
Rachete, bombe, gloanțe, si cuțite,
In bucuria luptei de a fi –

Eu doar renunț la dreptul de a cere
Pedepse, răzbunare, sau vreun drept
Din paguba de-a pierde o avere:
O biată bicicletă, de sub rect.

In rest, ce vreți, e numai utopie.
Cetatea Poeziei, dacă vreți.
Sau doar un început de Românie.
De continuat, în joacă, de poeți…

5 noiembrie 2015
Jianu Liviu-Florian