CĂSĂTORIA: O lecție de înțelepciune și modestie

tatiana-img

Doua suflete pereche astăzi unul s-au făcut
Și pe țărmul fericirii împreună au trecut,
Unul stea căzută-n mare, altul pasăre măiastră,
Astăzi îngerii cânta-vor, azi e cununia noastră.

Prima taină cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu, încă de la începuturi, este căsătoria – unirea bărbatului și a femeii “într-un singur trup” în dragoste și înțelegere, căci “ Domnul Dumnezeu a zis: “Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” și “ de aceea va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup.” (Facerea 2:18,24)

Ne întrebăm astăzi, într-o epocă informațională, în care războiul informatic ne desființează factura sensibilă și pe cea religioasă, transformandu-ne, picătură cu picătură, într-un mecanism automatizat, care este scopul existenței noastre și a vieții de cuplu, ce ar trebui să însemne căsătoria si cum să ne comportăm după acest eveniment din viața noastră?

Răspunsurile la aceste intrebări le găsim cu ușurință, uitându-ne unii la ceilalti sau uitându-ne in sufletul nostru, căci omul se naște prin dragoste și cu dragostea înserată în conștiință, precum si cu dorința de a trăi si de a duce viața mai departe. După ce Dumnezeu a creat omul – bărbatul si femeia – “i-a binecuvântat zicând : “Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți” (Facerea 1:28) încolo, fiecare din voi să-și iubească nevasta ca pe sine; si nevasta să se teamă de bărbat. (Efeseni 5:33), rezultatul vieții de cuplu fiind acela de unire in iubire a soților pentru nașterea copiilor, apoi de înțelegere și ajutor reciproc întru slava lui Dumnezeu, pentru ca în lume să nu existe desfrâu și fărădelege trupească.

Pentru a întări importanta acestui eveniment ne vom aduce aminte care a fost prima minune a Mântuitorului si unde a fost săvârșită aceasta. Evanghelia după Ioan, în capitolul 2, ne prezintă o nuntă din Cana Galileii, la care Isus si mama sa erau prezenți împreună cu alți câțiva ucenici. Isus îndeplineste rugămintea mamei sale, care îi spune că s-a terminat vinul, fapt care ar fi dus la terminarea petrecerii si la dezonoarea gazdei. Scopul prefacerii apei in vin însă este acela de a ne arăta transformarea mirilor din acel moment, etapa nunții fiind treapta de trecere către o viață mai bună, așa cum și vinul a fost mai bun decât cel servit inainte. Fiecare dintre miri părăsește stilul de viață  dus acasă la părinții săi, unde era îngrijit si protejat și viața pe care o ducea de unul singur, în care nu trebuia să-și împartă timpul și bunurile cu nimeni, și intră într-o uniune caracterizata prin lepădarea de sine și formare a unui nou nucleu în care fiecare să traiască pentru fericirea celuilalt ca pentru propria fericire.

Mă întreb acum ce poate avea o putere mai mare decât modelul de viață cu care ne-a miruit Dumnezeu? Care dintre „înțelepciunile” laice ale vremii are condiții mai dure ca să ne poată ține cât mai mult timp împreună? Cum să ne împărțim copiii sau averile agonisite, despre care Dumnezeu spune să ne lepădăm ca să putem ajunge la El? Revenind la Cartea tuturor cărților și la singurul regulament de comportare morală și plăcută în fața lui Dumnezeu, găsim răspunsul limpede la Matei 19:6 :”ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”, iar cele mai bune vieți, după cum spunea Michel de Montaigne, sunt cele ale oamenilor obisnuiți, care nu caută miraculosul sau extravaganța.

Tatiana Scurtu-Munteanu

12 Octombrie 2010

*

https://saltmin.com/2010/10/12/casatoria-o-lectie-de-intelepciune-si-modestie/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s