VOMĂ COSMICĂ

aş putea să scriu o poezie – aş putea să mă
sinucid – aş putea să văd un
film sau aş putea să
ucid – aş putea să cad în
prima prăpastie sau aş putea să mă
ridic din mormântul gol – întemeind o
nouă religie
universală – aş putea să fac
mult mai multe decât
vă închipuiţi voi – chibiţi
trăsniţi – tâmpiţi – trântori năuci şi
chercheliţi

…eu stau ţeapăn – perfect
singur – printre ierburi şi
placid privesc cum se perindă – pe
cer şi pe deasupra pământului – meteoriţi – stelele
luna şi soarele – zilele şi
anii – o viaţă din care lipseşte
esenţialul: moartea – dar o viaţă care s-a
împuţit deja – straşnic şi chiar
de tot s-a
împuţit – ca un dor sfâşietor de
cuţit

nu mai ştiu nimic – nu mai ştiu de ce
ar trebui să ştiu ceva: spre pildă – de ce trebuie să ştiu
alfabetul luminii – ca şi pe cel al
beznelor – de ce omul trebuie să fie om şi broasca
broască…?

…de ce toate prostiile astea trebuie cineva
să le cunoască?

…e ceva tare putred în toată aşa-zisa „rânduială a
lumii” – e ceva
atât de putred – încât mă duc la marginea
fiecărui lucru – şi – de tot
umilit – vomit – vomit – vomit
vomit – vomit
vomit

…mi-e scârbă de
mine şi de toată această
vomă diluvială – tot
universul – în jurul meu – a
devenit un început de straniu vid – un
papagal enorm lichid – o
maimuţă împuţită – scârboasă şi
teribil de conştiincioasă: universul acesta
vomită – din toate
vintrele aştrilor săi – într-una şi crâncen: iată voma
devenită un fenomen
meteorologic – chiar
supra-astral: dintr-un gest al unui om
absolut normal – dintr-o stare profund
fiziologică şi
de dârvală – iată cum lumea nu se mai scoală – ci
a renăscut – din pricina
mea – ca expresie a unei
noi legi care singură se legiferează şi
aplică – devine cosmică şi
cinică şi profund
clinică

…vedeţi? – am devenit
Dumnezeu – şi
funcţionează legile
mele – aşa cum sunt ele
rele

…dar scârba nu
trece – de la o lume la
alta – ba chiar – jalnic – se
intensifică… – şi-o ia la deal
aşa – sisifică

…e înspăimântător şi
mi-e tot mai
greaţă – degeaba peste tot e
gheaţă

…de ce-aş mai spune – atunci
acum – aici
„amin”? – „aminul” nu se rosteşte pe
vremuri de ciumă şi – mai cu
seamă – nu se rosteşte în
astfel de împrejurări – devenite
peste noapte – împrejurimi de
cosmică vomă

…am trecut de mult – penibil şi dumnezeiesc de
singur – pe sub lichefiatele
împuţitele ceruri – ca o
imperială – sfântă
fantomă

…luaţi – necontenit
luaţi- beţi şi
mâncaţi – acesta este hoitul meu nemurit – aceasta este
sacrala şi nepreţuita mea
vomă – care
cu multă graţie – tuturor şi la
toate – face binecuvântata
purgaţie
***

TRANDAFIRUL NUNŢII

se tot petrec sfiite nunţi în munţi
cu oaspeţi nevăzuţi şi crai cărunţi
e-o lume de-armonie şi de dor
uităm de răni – iar brazii nu mai mor

cinstite feţe – luminaţi meseni
ceasul a stat: sunt negreşite vremi
păstorii-s osteniţi – păşesc mai greu
da-şi amintesc de Mire: -i Dumnezeu

cerul e scris cu flori şi cu lumini
aduceţi numai vreo trei-patru spini
să nu uităm că vinul din pocale

e nemurire arsă-n foc de jale…
…citiţi corect pe Sfântul Musafir:
e Împăratul Lumii – Trandafir!
***

VIAŢA SPÂNZURAŢILOR

jum’ate sunt tâlhar – jum’ate Crist
de-aceea sunt şi vesel – sunt şi trist
am şi ucis – dar am şi vindecat
pribeag şi călăuz – din sat în sat

mi-e tată Trandafirul – mumă Luna
fur stele nopţii – zilei-i cânt cununa
iar când m-au luat trupul să-mi schilodească
eu m-am rugat Duhul să mi-l iubească

e greu să fii din toate – jumătate
viaţa de-aici nu face-altfel dreptate:
între apus şi răsărit eu sânger

dar ştiu că Domnul mi-a păstrat un înger
…rugaţi-vă la Crist când spânzuraţii
atârnă-ntre pământ şi cer – curaţii!
***

Adrian Botez