Nu sunt un mare cunoscător de tenis, adversarul preferat e peretele școlii generale. Dar pot să înțeleg când un om muncește de-i sar ochii din cap sau când se lasă doar în nădejdea talentului / abilităților native. Și asta s-a văzut perfect luni seara, când am urmarit în paralel meciul Simonei Halep și meciul de fotbal Romania – Grecia. Am înțeles de ce ne place atât de mult Halep: pentru că are o etică a muncii puțin comună în România. Și asta ne câștigă respectul.

Și e important ca tânăra generatie să vadă că asta e solutia corectă ca să ajungi în elită, nu doar prin studii gen Spiru Haret, plagiate rușinoase ori alte soluții facile.

Despre etica muncii la Halep a vorbit în cunostinta de cauza Daren Cahill, un antrenor cotat între primii din lume. El a vazut la lucru un profesionist, un om care își întregeste talentul cu un efort sustinut, care munceste până la ultima picatură de energie ca să ajungă mai bun.

 Citiți continuarea în HotNews.ro