Nu sunt un mare cunoscător de tenis, adversarul preferat e peretele școlii generale. Dar pot să înțeleg când un om muncește de-i sar ochii din cap sau când se lasă doar în nădejdea talentului / abilităților native. Și asta s-a văzut perfect luni seara, când am urmarit în paralel meciul Simonei Halep și meciul de fotbal Romania – Grecia. Am înțeles de ce ne place atât de mult Halep: pentru că are o etică a muncii puțin comună în România. Și asta ne câștigă respectul. Continue reading “De ce ne place atât de mult de Simona Halep: Etica muncii”
Tag: munca
ESECUL MULTICULTURALISMULUI GERMAN
Nicholas Buda
Intr-o Europa multinationala, multipartita si multiculturala, procesul esuat, recunoscut, al Germaniei de a se armoniza multicultural, este o lectie din experienta careia trebuie sa invatam pentru a nu repeta greselile trecutului. Nu cu mult timp in urma, cancelarul german Angela Merkel declara public acest lucru, cu ocazia intalnirii de la Postdam, cu liderii din aripa conservatoare tanara a Uniunii Democrate Crestine. Prestigiosul ziar Allgemeine Zeitung, in pagina de stiri din data de 16 octombrie, titra o parte din declaratia cancelarului german astfel: „Sie stellte sich hinter die Kritik von CSU-Chef Horst Seehofer an der multikulturellen Gesellschaft: Dieser Ansatz sei absolut gescheitert! Man müsse Migranten nicht nur fördern, sondern auch fordern!”. („Ea a stat stat in spatele criticii lui Horst Seehofer, seful CSU, adresata societatii multiculturale: aceasta abordare a esuat complet! Cineva trebuie nu numai sa-i incurajeze pe emigranti, dar de asemenea sa si pretinda”!). Fara indoiala ca aceasta nereusita se datoreaza, asa cum mentiona si presedintele-ministru al Bavariei, Horst Seehofer, conceptului politic german: doar o cultura dominanta germana, nu una multiculturala! Aceste declaratii facute, la cel mai inalt nivel, de catre leaderii politici germani aflati in fruntea guvernului federal, sunt pe cat de directe pe atat de socante, fiind elaborate fara menajamente, sau – as zice eu, fara delicatetea politica obisnuita – starnind o avalansa de reactii contradictorii.
Intr-un efort de disperare, care devine din ce in ce mai vizibil, Germania renunta la politica de favorizare a etniilor conlocuitoare, de pe teritoriul sau federal, aplicand in schimb conceptul dominant al culturii germane – tactica neactivata, oficial, pana acum, binestiindu-se mostenirea germana, a politicii rasiale, de dupa cel de al Doilea Raboi Mondial, care a costat milioane de vieti omenesti -. Irascibilitatea sociala a cetatenilor germani, nemultumiti de modul in care imigrantii devin din ce in ce mai numerosi si pe lista caselor de ajutor social, a ajuns la limita de sus. Cancelarul german nu a facut decat sa proclame public acest lucru, incercand o alianta ad extremis cu masele de votanti.
De unde vine aceasta sensibilitate majora a Germaniei? Este intrebarea la care a cautat sa raspunda si analistul politic George Friedman, de la revista politica „Stratfor Global Intelligence”. in viziunea acestuia, problemele care stau la baza esecului multiculturalismului german, isi au radacinile in conditiile de viata extrem de grele, pe care le-au intampinat cetatenii germani, imediat dupa terminarea razboiului. Societatea postbelica germana s-a trezit, dintr-odata, lipsita de forta de munca, cel putin din doua motive: o conjunctura sociala multipla, cauzata de moartea a unui numar extrem de mare de germani si aparitia lagarelor sovietice cu prizonieri de razboi. Al doilea motiv poate fi gasit in miracolul renasterii economice al Germaniei industriale din anii 50. Motivele explicate de analistul politic par foarte pertinente, daca luam in considerare strategia socio-economica a Germaniei, din anii 50 si urmatorii: forta de munca necesara vastului proces de reabilitare economica fiind compensata prin admiterea etnicilor germani, veniti din tarile blocul comunist al Europei de est si de sud-est. Odata cu cresterea cerintei pentru forta de munca necalificata a pietei interne, Germania si-a extins tratativele de recrutare a muncitorilor si in tari ca Italia (1955), Grecia (1960), Turcia (1961) si Iugoslavia (1968). Efectul imediat al acestei strategii s-a resimtit in cresterea substantiala a profitului economic si implicit al nivelului de trai, preconizandu-se un viitor prosper natiunii germane si un drum ascedent, spre o suprematie economica europeana. Efectul secundar, cauzat de influxul masiv de muncitori temporari, nu s-a simtit la inceput. A gravitat pe o traiectorie oscilatorie incerta, fara a crea probleme atat pe plan socio-cultural cat si politico-administrativ. S-a crezut la inceput ca acesti muncitori necalificati, vor fi prezenti doar temporar si, odata cu incetarea contractului de munca, se vor intoarce in tarile lor de origine – lucru perfect demonstrat de muncitorii spanioli, portughezi si italieni. Cu toate acestea, foarte multi muncitori din Europa de est si mai ales din Turcia, nu am mai parasit Germania, continuand sa beneficieze de statutul de „Gastarbeiter” (muncitor vizitator).
Primele semne ale unei suprasaturatii a fortei de munca s-au facut simtite odata cu scaderea economica din anul 1966, accentuandu-se in recesiunea economica de dupa socul petrolului din anul 1973. Clatinata de aceste perturbari interne, Germania s-a vazut in fata unor mase largi de muncitori necalificati, carora nu mai avea sa le ofere locuri de munca. Nemultumirile si protestele sociale ale imigrantilor s-au intensificat odata cu intrarea in vigoare a legii „Anwerbestopp” (oprirea recrutarii fortei de munca), din anul 1973. Daca la exodul muncitorilor spanioli, italieni si portughezi – atrasi de avantul miracolului economic din tarile lor -, societatea germana a asistat fara sa se implice, odata cu trezirea la realitate, in fata unui numar impresionant de etnici turci musulmani, s-au facut simtite si primele luari de pozitie. Astfel, visul de suprematie economica germana a dat nastere unor cosmaruri sociale de mari proportii, Germania neavand alta solutie decat sa se confrunte, in mod direct, cu acestea.
Mostenitori ai sangelui prusac, germanii nu au dorit si nu doresc – in marea lor majoritate – ca imigrantii sa devina o parte din tara lor, de aceea au aplicat, tacit, o politica de izolare a acestora. Obligat insa de conjunctura istorica a anilor 80, cand numarul turcilor musulmani a atins cote alarmante, (astazi sunt estimate cca 3,5 milioane de etnici turci in Germania), guvernul federal a propus solutia instaurarii multiculturalismului sau „Multikulti”. Neagreat la inceput, multiculturalismul era de fapt un concept nou, liberal, care conferea imigrantilor un troc: pastrati cultura voastra DAR jurati loialitate statului german! Istoria a demonstrat ca solutia nu a fost viabila… doarece a murit inca de la nastere. Da, imigrantii turci si-au pastrat limba, cultura, obiceiurile si religia, dar nu s-au incadrat in portretistica sociala germana, formandu-si landurile lor, adevarate conglomerate sociale separate de restul societatii germane, un fel de teritoriu turc in teritoriul german. S-a ajuns astfel ca un numar impresionant de imigranti turci sa nu vorbeasca limba germana si – prin definitie – sa nu impartaseasca valorile culturale germane si europene.
Inteligenta conceptului de multiculturalism, gandita de guvernul de la Bonn atunci, se baza pe faptul ca respectand diverstitatea imigrantilor, se va putea cumpara loialitatea acestora. Scenariul nu a fost urmat asa cum fusese planuit: pe de o parte, cetatenii germani nu numai ca nu au dorit, dar nici nu au stiut cum sa asimileze cultural, lingvistic si religios, iar pe de alta parte, etnicii turci au profitat de lejeritatea oferita, preferand secluziunea.
Declaratile cancelarului german devin astfel indreptatite, dar cu asumarea unui esec national, caruia ii suntem, cu totii, martori. Angela Merkel, fie ca isi asuma o responsabilitate politica enorma – fara precedent in istoria moderna a Germaniei – fie ca aplica regulile unui joc politic inteligent, devine o noua „Doamna de fier” a Europei. in continuarea declaratiei sale, cancelarul mai spunea: „ne simtim legati de imaginea crestina a umanitatii, care ne defineste. Cei care nu accepta aceasta, sunt intr-un loc gresit aici.” in situatia politica europeana actuala, este, daca nu imposibil, cel putin foarte improbabil, ca Germania sa isi reconsidere pozitia oficiala cu privire la multiculturalism, in acelasi timp cu validarea principiului de natiune germana! Odata ce principiul natiunii exista, tot asa exista si ideea de interes national. Odata ce intresul national exista si primeaza, Germania exista, in contextul Uniunii Europene, numai prin ceea ce Goethe a numit „afinitate electiva” (in nuvela „Die Wahlverwandtschaft”, Tübingen, 1809). Ceea ce in mijlocul Razboiului Rece a fost o certitudine, devine acum o optiune. Iar daca Europa devine o optiune pentru Germania, atunci nu numai ca Germania a reintrat in istorie, dar luand in considerare si ca este leaderul puterilor economice europene, istoria Europei incepe inca odata, din nou.
BANII SI BUNASTAREA MATERIALA. ARGUMENTE SI CONTRAARGUMENTE
Despre bani cel mai bine este sa-i intrebam pe aceia care au demonstrat ca se pricep sa-i produca si sa-i administreze. “Cand eram tanar, credeam ca banii si puterea ma vor face fericit. Aveam dreptate!” declara Bill Gates, iar Warren Buffet ne sfatuieste: “Lasa-le copiilor tai destul de multi bani incat sa creada ca pot face orice, dar nu atat de multi incat sa nu faca nimic”
Exista o multime de oameni care au castigat sume mari la loterie, iar banii le-au schimbat destinul, dar nu i-au facut fericiti, asa cum se asteptau, ci dimpotriva, le-au distrus viata. Gurile rele spun ca banii nemunciti nu aduc fericirea, dar o pot intretine, iar credinciosii asociaza adesea banii cu necuratul. Specialistii sustin ca fiecare om are exact atatia bani cati este capabil sa administreze.
Banii si idealurile
Majoritatea oamenilor au idei preconcepute despre averi, privindu-i pe bogati cu ura si suspiciune. De vina pentru aceasta atitudine este mitul ca miliardarii au ajuns bogati furand si exploatand alti oameni. Putini stiu ca majoritatea miliardarilor sunt foarte modesti, dispun de o inteligenta creatoare fascinanta, viseaza lucruri imposibile si se automotiveaza ca sa le faca posibile. Majoritatea fundatiilor caritabile sunt opera bogatilor. Milioane de locuri de munca s-au creeat datorita curajului acestor oameni de a investi, puterii de a-si urma telurile nebunesti si dorintei lor de a-si modela singuri destinul.
Oamenii isi doresc, in principiu, cam aceleasi lucuri –sanatate, bani, studii superioare, un serviciu bun sau o cariera de succes. Difera mijloacele prin care le obtin, vointa si timpul pe care il dedica atingerii acestor teluri. Oamenii isi doresc fericire, iar fericirea inseamna adesea o familie, o casa mare, o masina frumoasa, vacante in locuri exotice, viata lunga, copii si nepoti frumosi si sanatosi.
Cei mai multi oameni cred ca isi vor atinge scopurile daca vor fi angajati, deci bunul lor cel mai de pret este locul de munca. Din pacate, aceasta este situatia cea mai nefavorabila dintre toate, cea care conduce doar accidental la bunastare. Salariul reprezinta circa 20% din valorea muncii prestate de angajat. Celelalte 80 de procente se duc in alte buzunare, ale patronilor si investitorilor, in speta. Cei mai multi bani sunt administrati de catre alte persoane decat angajatul care-i produce, deci sunt folositi in concordanta cu dorintele acestor administratori de fonduri, fara a tine cont de dorintele si visele angajatilor. Banii pleaca adesea in reluarea ciclului productiv, retehnologizare, materii prime si consumabile, servicii, taxe si impozite, pregatire profesionala, iar profitul intreprinzatorului este minim 10 – 15% din valoarea contractului.
Din aceste motive, mai devreme sau mai tarziu, apar frustrarile angajatului, iar acesta pleaca la o alta companie in speranta ca acolo va gasi ceea ce cauta de fapt – bunastarea. Cu timpul, o parte dintre angajati sesizeaza problema de fond si isi construiesc o afacere proprie. Acesta este decizia care aduce sanse reale de bunastare materiala. Altii mimeaza bunastarea, folosind in exces credit cardurile, consuma mai mult decat produc si in final ajung la bankruptcy.
In cate feluri se fac banii?
Paul Getty, fondatorul imperiului financiar “Getty Oil” spunea: “Ca sa devii bogat si sa traiesti in bunastare ai nevoie doar de trei lucruri: o afacere proprie, o afacere care se multiplica si un produs bun.” Alti miliardarii spun ca exista patru moduri in care poti sa faci bani.
ANGAJAT – In calitate de angajat ai un loc de munca, un program fix, lucrezi zilnic 8 ore, adica ti-ai vandut o treime din zi unei companii. In schimbul acestui timp primesti un salariu, echivalent cu circa 20% din ceea ce valoreaza munca ta.
LIBER PROFESIONIST – In aceasta calitate toti banii pe care-i produci sunt ai tai. Esti proprietarul unei slujbe, poate si al unui spatiu in care iti desfasori activitatea. Stapanesti o profesie care-ti permite sa produci bani lucrand de unul singur, fara a fi angajatul nimanui. Banii pe care-I castigi sunt limitati de capacitatea ta fizica si intelectuala. Daca intr-o zi esti bolnav si nu lucrezi, sau daca decizi sa pleci in vacanta, in acea perioada de timp nu castigi nimic. Acesta este modul in care fac bani majoritatea specialistilor – medici, avocati, brokeri, contabili, consultanti, mecanici auto s.a.m.d.
PATRON – Este ipostaza de proprietar al unei afaceri. In calitate de patron castigi timp personal si bani cumparand timpul de munca al altora, angajatii tai. Ei sunt la dispozitia ta 8 -10 ore/zi, timp in care lucreaza pentru atingerea telurilor tale. Mare parte din banii pe care-i produc angajatii ajung in administrarea ta. Daca-i investesti cu grija si conduci afacerea cu pricepere, aceasta situatie te poate conduce la libertatea financiara, o forma de bunastare materiala. Este cazul fericit in care iti poti permite sa-ti iei vacanta, sa nu mai lucrezi o perioada de timp, pentru ca firma functioneaza si fara aportul tau direct, iar angajatii produc in continuare pentru tine. Cel mai greu este sa gasesti 3 sau 5 oameni de incredere, carora sa le delegi o parte dintre sarcinile si responsabilitatile afacerii. Este ca un fel de clonare. Practic, timpul patronului, care are 5 angajati capabili, de incredere, se dilata. Ziua lui are acum de 5 ori 24 de ore, iar eficienta creste proportional, spre deosebire de eficienta unui liber profesionist, limitat de propria sa putere de munca. In acelasi moment cei 5 angajati lucreaza simultan pentru indeplinirea unui tel comun, iar patronul castiga un venit rezidual de la fiecare dintre acesti angajati.
INVESTITORUL reprezinta situatia ideala. Investitorul este un om care nu mai trebuie sa munceasca pentru bani, iar banii lucreaza singuri pentru el, producand continuu alti bani din investitii si plasamente. Ganditi-va la marii investitori imobiliari, la actionarii unor banci sau multinationale de succes, la patronii unui brand. Situatia de investitor este cea mai eficienta metoda de a produce bani si a dat lumii cei mai multi dintre miliardarii ei. De asemenea, este stiut ca majoritatea miliardarilor lumii sunt bogati la prima generatie, nu pentru ca au mostenit averi fabuloase, ci pentru ca au invatat sa investeasca si si-au folosit inteligenta creatoare.
Aceasta clasificare apartine lui Robert Kiyosaki, un remarcabil investitor si businessman american si unul dintre cei mai apreciati speakeri motivationali din lume. Miliardarul American de origine japoneza, explica in cartile sale mecanismele care conduc la bunastarea materiala si spirituala. Robert Kiyosaki vorbeste despre primii pasi in investitii si da idei de start absolut necesare oricarui intreprinzator privat. Cartile sale din colectia “Tata bogat, tata sarac” si in special “Cadranul Banilor”, fac parte din “abecedarul” dezvoltarii personale si cel mai scurt drum catre succes, pentru oricine are ochi sa vada si minte sa inteleaga.
Banii si fericirea
Multi oameni se afla simultan in doua dintre cele patru “cadrane ale banilor” fiind simultan angajati si investitori; liber profesionisti si investitori sau patroni si investitori. Cei care raman toata viata intr-unul dintre primele cadrane (angajat sau liber profesionist), au sansa sa ajunga bogati doar daca vor castiga la loterie si vor invata sa investeasca eficient banii sau daca se vor casatori cu o persoana foarte bogata.
Principalele motive pentru care majoritatea angajatilor raman saraci si nefericiti porneste de la barierele lor mentale. Majoritatea angajatilor cred ca banii vin de la casierie, de la serviciul financiar, de la banca sau direct din buzunarul patronului. Majoritatea angajatilor nu au viziune si refuza sa gandeasca mai departe decat fisa postului si atributiile lor uzuale. De regula, angajatii nu pot sau nu vor sa inteleaga ca banii provin din vanzarea unor produse si servicii ale companiei, la producerea carora si-au adus aportul si ei. Angajatii nu sunt interesati de felul in care se conduce o afacere, nu vor sa stie de unde are bani patronul si adesea refuza sa invete despre investitii si plasamente. O alta greseala comuna a angajatilor este ca nu nu sunt loiali, nu se simt legati de misiunea, viziunea si obiectivele firmei si de aceea refuza sa se implice total in prosperitatea ei. Tendinta angajatilor este de a evita joburile platite in functie de realizari, pe cele care presupun eforturi de prospectare a pietei si atragere de noi clienti.
Statistic, din 100 de oameni, 36 dispar prematur din pricina unor boli sau accidente inainte de varsta pensionarii; 58 traiesc la 60 de ani din pensie, dar continua sa lucreze si dupa pensionare din nevoia acuta de a-si suplimenta veniturile. Doar 5% dintre oameni ating libertatea financiara si doar 1% devin bogati. Bogatii sunt acei oameni care ajung la privilegiul de a nu mai munci deloc; la posibilitatea de a se retrage din activitate mai devreme decat varsta standard de pensionare si la o situatie materiala care le permite sa-si satisfaca toate capriciile pentru tot restul vietii lor.
Libertatea financiara presupune un cumul de libertati (o vacanta prelungita oricand o vrei; o suma de bani care iti asigura un trai decent cateva luni de zile sau cativa ani), dar nu este similara cu bogatia, pt. ca, desi esti liber sa faci ce vrei, nu ai atatia bani cat sa poti sa-ti satisfaci toate capriciile fara sa mai muncesti niciodata.
Deci, statistic, 6% dintre oameni au sansa sa fie fericiti si impliniti material si spiritual. Decizia de a face parte din acest procent este legata strict de calitatile native, capacitatea de motivare si actiune, dorinta de a evolua, de a invata de a-ti depasi limitele si barierele mentale.
Argumente si contraargumente
Exista multe motive pentru care oamenii se opun schimbarilor. Majoritatea refuza sa-si paraseasca locul de munca pentru a pune bazele unei afaceri proprii, desi situatia de angajat nu-i mai satisface de multa vreme. Ei constientizeaza riscul de a-si pierde venitul – un salariu mic, dar sigur. Apare frica de necunoscut, de posibile inconveniente inerente oricarui inceput, riscul de faliment, afectarea relatiilor sociale, ale statutului social si professional. Teama de esec si majoritatea obiectiilor vin din lipsa de incredere in fortele proprii, din comoditate, lipsa de imaginatie si din idei preconcepute despre pietele suprasaturate. Unii oameni isi cauta mereu scuze pentru nereusitele lor incercand sa-si linisteascai constiinta. Altii nu sunt capabili sa-si gestioneze eficient timpul sau nu mai sunt dispusi sa invete. Cei mai multi sunt incapabili sa formuleze obiective SMART, iar unii cred cu tarie ca exista alte moduri mai rapide si mai usoare de a gasi bunastarea si fericirea – de exemplu jocurile de noroc.
Desi admit ca succesul se invata si ca depinde de performantele individuale, educatie si experienta, multi oameni tentati de avantajul de a fi patron si investitor, refuza totusi perspectivele unei vieti imbelsugate. Constientizand volumul de munca si riscurile aferente deciziei de a deveni investitor, precum si incertitudinea rezultatelor finale, ei se lasa prada esecului inainte de a incerca. Urmarea este ca ei prefera sa taie din aspiratiile personale si, in loc sa-si stabileasca telurile, se intorc la starea lor de confort, adica la situatia de angajat sau liber profesionist, renuntand sa lupte pentru fericire.
Atunci cand alegi “carari” batatorite de altii, nu te astepta sa descoperi comori fabuloase. Daca vrei rezultate spectaculoase, ia-ti viata in propriile maini si construieste-ti singur o “carare”.
Celor care isi inving teama de esec si decid sa lupte si sa-si caute fericirea le recomand un moment de reflectie asupra cuvintelor lui Donald Trump: “Banii n-au fost niciodata o mare motivatie pentru mine, ci doar o modalitate de a tine scorul. Adevarata placere este sa joci jocul”
Simona BOTEZAN
Washington, D.C., USA
29 septembrie 2010
Revista ARMONIA - Saltmin Media 