Comoara, descoperită în podul casei

by Florina Pop

Simion Cismaş este un ţăran din Ardeal care, timp de aproape jumătate de secol, a ţinut zilnic un jurnal. Deşi a avut doar 4 clase, consemnările sale îi surprind pe istorici prin comoara de informaţii descrise şi modul în care acestea şi-au găsit forma pe hârtie. Ţăranul citea ziarele, asculta Europa Liberă şi era născut de 1 Decembrie, viitoare Zi Naţională a României.

1937 e anul când lumea a început să se mişte mai aprig şi toate au curs spre război. A fost anul în care un ţăran din satul bistriţean Monor s-a apucat să scrie un jurnal. Nici prin cap nu-i trecea lui atunci că, peste vremuri, lucrarea sa va deveni o carte, că o nepoată de-a lui va transforma cele 25 de caiete ale sale în patru volume, că la lansarea lor vor vorbi domni şcoliţi, de la universitate, şi-l vor lăuda pe el, un simplu ţăran.

Nimeni nu ştie de ce Simion Cişmaş, din Monor, s-a apucat de scris atunci. Nici familia. Nu s-a păstrat nicio poveste care să explice de ce un ţăran cu patru clase dintr-o veche regiune grănicerească, unde exista exerciţiul scrisului, a notat zilnic, timp de 43 de ani şi 3 luni, ce s-a întâmplat în familia lui, în satul lui şi în ţara lui –„ce ni se întânplă, cum e tinpu, cum merg treburile în comună şi în ţară, ce avem şi ce n-avem“, a scris el pe prima pagină a caietului dedicat anului 1938. În aprilie 2015, nepoata sa Emilia Cismaş (42 de ani) a publicat în patru volume jurnalul bunicului său.

Oricât de complicat ar suna că Simion Cismaş îmbina fără probleme în jurnal cele trei planuri – familial, local şi naţional – şi că intuia evenimente viitoare, el le-a scris pe toate în puţine cuvinte. Însă bine alese, cu tâlc, cuvinte care spun multe, pe un ton care nu depăşeşte barierele obiectivului. Sintezele pe care le-a făcut la fiecare sfârşit de an vreme de 43 de ani i-au lăsat muţi pe istorici. Nu se aşteptau ca în frazele telegrafice ale ţăranului să fie descrise atât de multe şi să se înţeleagă atâtea printre rânduri.

Citeste mai mult: adev.ro/nqm70x