JURNALISTICĂ MODERNĂ

într-o gară
pustie aranjasem – rezolut – câteva
întrevederi (şi interviuri) urgente: prima şi
primul – cu patru jurnalişti ai
timpului trecut – plasaţi între
paranteze pătrate: [„o, nu
noi mai putem aştepta – oricât – eram doar în
eterna nesiguranţă a trecerii”] – şi astfel – cine ştie pe
câtă vreme – de ei am scăpat

mai rămăseseră
lady Chatterley – un
necunoscut de buzunar şi
o fereastră de cenuşă – luminată de o
lumină mereu la fel de
necunoscută

dar lady Chatterley tocmai se
rătăcise – din nou – de iubitul ei
pădurar – se rătăcise
de pădure – în pădure (nici ea
săraca nu mai ştie prepoziţia exactă – pentru
întunericul pierzaniei!) – deci

să trecem la
necunoscutul de buzunar – …dar
o, zei! – sacrébleu de jar! – haina mi-o uitasem într-o
cracă de stejar (din codrul de bezne al pierderilor
chatterley-ene!) – pe când îmi spionam
scumpa mea
proprie umbră – prelungită libidinos de întârzierea
nefirească a soarelui printre noi – ca urmare

nici tu haină – nici tu
buzunar – nici
necunoscut – nici
nimic…

n-are a face – voi trece măcar o dată prin
fereastra de cenuşă
vulcanică – luminat de o
lumină mereu la fel de
necunoscută – şi
gata

…iată ce înseamnă să fii expeditiv şi să profiţi de
cuceririle temporale ale
jurnalisticii moderne
***
Adrian Botez