Doi fosti presedinti ai Romaniei, Iliescu si Basescu

Amandoi au tinut de scaun cum se zice. Prin tertipuri si chichite. Unul a profitat in plus de un semi-mandat sau de un mandat intreg, depinde cum privim lucrurile; al doilea de decizia de la masa verde a big brother -ului “democratiei” UE, faze la care poporul a privit neputincios.

Pentru multi compararea acestora pare nepotrivita. Dar amandoi au dus-o bine si inainte de ’89, ca si comunisti dedicati. Doar ca Basescu a avut un spirit mai aventurier si a fost mai putin educat, stare taxata de Novalis: „Un caracter este o voinţă perfect educată”.  Insa Basescu a beneficiat de priza la popor prin vorbele sale bine ticluite, dar  Blaise Pascal afirma ca: „Cuvinte bine ticluite, urât caracter”.

Pentru a avea un spor de lumina in descifrarea chestiunii, sa privim la cei doi presedinti prin intelepciunea a trei  cugetari clasice:

“Om in adevar bun e numai acela care ar fi putut fi rau si n-a fost.” (Nicolae Iorga)

“Caracterul este asa cum esti pe intuneric.” (D.L. Moody)

“Om cu adevarat mare e acela care se poarta la fel cu oricine.” (Nicolae Iorga)

Pe Ion Iliescu il simtim  mai acelasi, asa cum il stim din viata sa publica. Nu ne imaginam sa aiba o altfel de viata,  ascunsa, mai altfel. Inafara de  un interes pentru politica, cultura si a-si  scrie ceea ce gandeste, nu stim ca ar avea alte preocupari de imbogatire sau altele.

Insa nu acelasi lucru il putem spune despre Traian Basescu, caruia ii place paharul si intrigile, razbunarea, calomnia si diversiunea,  propaganda si manipularea deprinsa ca fost securist de cariera. Dar si imbogatirea si luarea cu japca a tot ce apuca si in orice conditii.

Daca pe Iliescu poate nu l-a interest binele oamenilor, atat de mult, decat afirmarea politicii sale, cu el in frunte, a unei doctrine de stanga, pe el nici nu l-a preocupat sa faca rau oamenilor, nici celor care i se opuneau, ca dusmani declarati. Insa cu  minerii e alta poveste, rascoala lor a oprimat-o incurcandu-i politica si amenintarea scaunului de presedinte. Cum se spune, n-avea nimic personal cu ei, dimpotriva, i-ar fi ajutat in urma presiunilor lor, daca putea.

Insa la Basescu caracterul sau e altfel, pentru multi e  mai greu de aflat cum sta treaba cu el. Toti cei care i se impotrivesc devin dusmanii sai, iar el  se dezice public de ei, etichetandu-i negativ, in fel si chip, tragandu-i in jos.  Din instinct dar si din calcul, practic  Basescu a aplicat invatatura cuprinsa in doua  sintagme “Divide et impera” – “divide si cucereste” si  “Cine nu e cu mine, e impotriva mea.”  Si a cautat prin orice mijloace sa-i injoseasca si sa-i  distruga pe cei  care nu i se supuneau.

Ca persoana publica, pe vremea cand era  minstru  la Transporturi, Traian Basescu a avut de voie-de nevoie cateva vorbe de duh, ca aceasta zicere: “iarna nu-i ca vara”, adica iarna apar si greutati in transporturi din cauza gerului si al zapezii. Corect spus. Dar daca aceleasi vorbe le spune un altul, nu mai sunt valabile in aceeasi masura.  Basescu se poate scuza cu orice vorba, dupa cum el poate acuza cu orice vorba pe  oricine. Insa altor politicieni nu le este permis aceleasi lucruri. Basescu nu  merge pe linia oamenilor care au greutate in ceea ce spun, pentru ca ar avea caracter, stiinta sau intelepciune, ci el vine pe linia marilor si obscurilor  inaintasi  – precum Hitler si Ceausescu,  fiecare cu masura lui de geniu al raului -, portretizati cu iscusinta de ilustrul  scriitor Eugen Ionesco. Exista un tipar al geniului rau, spune Ionesco,  un astfel de om este desconspirat  sub aceasta ipostaza  cu o foarte mare intarziere.  De altfel si astazi aceste genii  mai au inca multi adepti … cum ca ei doreau binele poporului.

Data fiind situatia si conjunctura istorica, dictatura raului basescian s-a manifestat cum s-a vazut si cat s-a reusit. Un exemplu e acela al cinismului basescian de reducere  a salariilor cu “numai” 25%… Dar  si cazurile de  improscare  cu noroi si insulte mai peste toti oamenii cu care a lucrat… sau ai oamenilor simpli de pe strada…

Daca Iliescu l-a promovat si sustinut in mod deosebit pe Adrian Nastase, un om competent si  instruit in politica externa, economie politica etc – dar care a avut scaderi mari in ceea ce priveste atitudinea fata de coruptie (dar si alte minusuri)  -, Iliescu ca presedinte nu s-a manifestat sa sustina concret pe ceilalti PSD-isti doritori de suspunere (Geoana sau Ponta), in timp ce Basescu s-a promovat pe sine (aici se identifica cu Iliescu) si pe cei care l-au promovat pe el: Boc, Videanu, Blaga, Roberta Anastase, Monica Ridzzi, Elena Udrea, Anca Boangiu, clanul lui Bercea Mondialu, regii asfaltului, Theodor Stolojan.

Dar acum Basescu merege pe o singura carte pe care o vrea si castigatoare pentru el. Caci nu-l intereseaza democratia si binele poporului. El vrea cu orice pret  s-o lase ca urmasa pe Elena Udrea la Cotroceni. Sa mai beneficieze si in anii urmatori de cat mai multe privilegii. Sa se bucure de roadele fermei cumparate la Nana, in mod dubios, si de alte oportunitati pe care altfel nu le-ar avea, cat si de o imunitate umflata artificial, ca aceea de acum ridicata de adeptii sai din procuratura si “justitie”. Cu Nicolas Sarkozy vedem ca e altfel, el nu este imun la cercetare si la supunere, caci exista o prevedere legala acoperitoare “nimeni nu e mai presus de lege”. Dar Basescu a adus cu el spiritual securist din vremurile pe care le dorim apuse si a (re) implementat o super imunitate.

Aduceti-va aminte cum era pus la punct Iliescu daca facea loby pentru PSD si oamenii lui. La Basescu i se permite sa faca orice chiar daca nu respecta Constitutia si regulile democratice. Pe motiv ca asa e el, un nesupus legii si randuieli.

Daca privim la Basescu prin cantarul lui Nicolae Iorga “Om cu adevarat mare e acela care se poarta la fel cu oricine”, il vedem asa cum este cu adevarat, departe de categoria celor mari.