După ce a primit premiul Euroviziunii, transsexualul austriac Thomas Neuwirth a încheiat cu următoarele cuvinte: “De acum nu ne mai opreşte nimeni.”
Întregul spectacol din Danemarca s-a desfăşurat sub lozinca toleranţei, iar culorile comunităţii gay au fost folosite de-a lungul întregii seri.
Votul acordat acestei spurcăciuni nu a fost decît unul manipulator. Nu pot să cred că Israelul, care a cunoscut mînia lui Dumnezeu la Sodoma şi Gomora, a ales, cu număr maxim de puncte, pe acest Thomas devenit Conchita Wurst, pe primul loc al concursului. Probabil că toată comunitatea europeană a dereglaţilor sexuali s-a mobilizat ca să voteze un asemenea specimen.
Mă întreb: dacă ar fi contat voturile date împotrivă, nu pentru, tot aşa ar fi stat lucrurile?
Este România ţara care să vadă pe locul trei un transsexual? De fapt, despre ce Românie vorbim?
Lumea a devenit o găleată de lături. Nu doar Europa, ci şi America şi, după cum văd, nici Israelul nu stă mai prejos.
Gîndiţi-vă la filmele nominalizate sau premiate, la diferite categorii, la Oscarurile de anul acesta. Un film pe măsură Eurovision-ului, despre un transsexual bolnav de SIDA. Un altul, despre un muzician celebru, care trăia cu şoferul său. Un film din Europa, din Franţa, ţara tuturor ciudaţilor, cu un cuplu de lesbiene. Asta ca să nu pomenesc decît de “capodoperele” din anul acesta. Cine acuză doar Europa, se înşeală: ciuma s-a generalizat.
Sunt de neuitat peliculele americane mai vechi, în care: un mare actor, în rol de avocat, bolnav de SIDA, ascultă, în agonie, o arie celebră cîntată de Maria Callas; un actor la fel de celebru, în rol de apărător al minorităţii, lupta pentru drepturile homosexualilor dintr-un mare oraş american; un cuplu de crescători de vaci, din Nordul Americii, care se descoperea cu dorinţe homosexuale şi care întreţinea, pe pajiştile vezi, relaţii arătate explicit în film. Toate filmele acestea şi actorii lor au primit premii prestigioase ale criticii americane şi europene. Arta a fost glazura dulce sub care s-a aflat otrava.
Urîciunea de la Eurovision, de anul acesta, transformă Austria, din ţara valsului, în ţara defecţilor sexuali de pretutindeni. Cine a urmărit “spectacolul” televizat de ieri, din Danemarca, a putut vedea, la un moment dat, extrem de fugace, o imagine cu Wurtz în rol de Isus, aşezîndu-se la o masă lungă, în mijlocul “apostolilor”, ca în celebra pictură a lui Leonardo Da Vinci. Comentatorii danezi au făcut o pauză, în timpul spectacolului şi au amintit de numărul 12, din care nu lipsea decît… al treisprezecelea, pe care, evident, l-au găsit, la final. Aluzia era evidentă. Au fost 26 de candidaţi, adică 12+1 plus 12+1. Numerologia masonă e la mare preţ. (1)
Există o guvernare mondială, o putere centrală, malefică, un creier diavolesc care să le coordoneze pe toate? Eu zic că da! Altfel n-ar fi fost posibilă mascarada homosexuală din Danemarca, din noaptea precedentă. A fost un adevărat triumf al Satanei.
În faţa unor asemenea scîrboşenii, orice formă de tăcere devine condamnabilă.
(1) În ebraică, numele lui Moise înseamnă “salvat din ape”, iar valoarea lui cabalistică este 345. Anagrama sa este hashem, care înseamnă Numele, a cărui valoare numerică este oglinda primului, adică 543. Suma celor trei numere, 5+4+3 este 12.
Sursa: rasvancristian.wordpress.com
Revista ARMONIA - Saltmin Media 
Dar cine te obliga sa te uiti, in loc sa iti vezi de treaba? Nu poti canta la muzicuta sau la mandolina acasa, in familie, sau cu prietenii? Nu poti asculta ce muzica iti place, pe internet? Nu poti alege ce filme iti plac? Nu le poti analiza cu cei empatici? Ce te obliga sa te inclini in fata unor asa zise premii, facute anume pentru a desena in ochiul pasarii, un cerc hipnotic, al jugului sarpelui, pe care privindu-l, zburatoarea isi uita vocatia zborului, si asteapta incremenita sa fie inghitita? Cine te obliga sa alegi ce te reprezinta?Esti atat de uniform, incat poti face corp comun, impotriva firii? Atunci, cum te-ai nascut? Si daca te-ai nascut impotriva firii, ce faci cu firea celor din jurul tau? Si cu a ta? “De acum nu ne mai opreste nimeni!” Adica, cum? ne facem toti standard, dupa chipul si asemanarea unor vedete? Ale antifirii?
Aici nu e vorba de Dumnezeu. Aici este vorba de mostenirea omului, pentru oameni.
Ateii nu vor pricepe nimic din citate Biblice. Dar vor pricepe foarte bine cum, focalizand antifirea, in toate domeniile – firea, constiinta eliberatoare de jugurile mizerabile, , puterea creatoare a omului, in sens regenerator, cat tine de el, si de om, ca dirijor si interpret in umanitate, sunt ostracizate, devin minoritare, sunt blamate, sunt alungate, ca sa puna pe piedestal o calauza falsa : un far catre Polul Nord al simturilor, ratiunii, memoriei, cunoasterii, sensibilitatii, solidaritatii si creativitatii inspirate a umanitatii.