Boris Marian – CRUZIME

Boris Marian

Cruzime

Mai bine să fii dalmațian, decât cruelă. Omul nu are nevoie de cap. În timpul vieții sufletul stă în cap. El tulbură dreapta judecată, luciditatea. Există capete fără suflet? Poate. Inima este doar un mușchiuleț. S-a creat un mit în jurul inimii. Toate ființele vii au inimă, la ora de zoologie, la școală, am văzut o broscuță tăiată pe mijloc, îi bătea inima. Asta spune tot. Acum despre poezie. Autorul trebuie să fie el însuși, să nu se gândească la cititor. Calofilia, excesul de metafore, de sentimente comune strică. Suntem niște păcătoși, nu suntem sfinți, nici îngeri. Exemplu – Beethoven, Whitman, Esenin, ș.a. Puterea lor stă în sinceritate. Artistul este credibil și atrage prin directețea cu care se exprimă, desigur , fără a părăsi arta. Asta depinde de talent. Mai departe. În viață există sentimentele de prietenie și dragoste. Ele nu se amestecă, dar nici nu se separă. Iubirea este impură, implică atracția sexuală, orgoliul celui iubit, gelozia, trădarea, etc. Prietenia, rară în esență, este mai pură. Înseamnă chiar jertfă. Aici se apropie de dragoste. Dar eu nu am avut un prieten adevărat, poate că este și firea mea de vină. Am pretenția să găsesc pe cineva care să gândească la fel ca mine, în ce privește prietenia. Castor și Pollux. Oreste și Pillade. Nu există. Orice relație ruptă produce răni. Durerea poate fi acută, latentă, de durată. Ochii mei devin violeți, scriu cu cerneală simpatică, dacă mă doare ceva. Majoritatea oamenilor monologhează. Și eu. Dar am firea amerindianului, fierbinte, iar din romane, îi admir pe Julien Sorel, Fabrice, adolescentul din „Vă place Brahms?”, ș.a. Femeile pot fi dure, de necucerit, trufașe, viclene, dar pot fi și zeițe, mame, amante extraordinare. Sunt mai complexe decât noi, bărbații, care suntem uneori niște animale. Iubirea are fragilitatea firului de păianjen. Prietenia este ca un odgon. Cunosc mai bine iubirea, ea îți dă libertate și robie, are savoare. Femeile iubesc stabilitatea. Sunt burgheze. Se cred nobile, pot fi și nobile, dar simțul datoriei este mai puternic. Se tem de aventură. Au motive. Cel mai crud la o femeie este râsul. Râsul îi ucide pe cei slabi. Eu repet după Nietzsche – ce nu mă ucide, mă face mai puternic.
Cruzimea este de gheață, gheața se topește, nu rămâne nimic. Adevărul este din diamant. Cred că arta ar trebui să slujească adevărul, iar frumosul să-i fie subordonat. Ghiocelul crește din pământ. Ghiocelul artificial nu valorează nimic.

BORIS MARIAN

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.