Adrian Botez – FOAMEA ȘI SETEA

Adrian Botez

FOAMEA ŞI SETEA

.                           întru in-versul lui Eugen Ionescu

ţi-a fost vreodată sete şi foame de
lumea asta? – da – sigur că mi-a
fost: incredibilă sete şi teribilă
foame de lumea asta – dar
lumea asta – tocmai atunci când mi-era mai cumplită
sete – nu mi-a dat să beau – tocmai atunci când
mi-era mai crâncenă foame – nu mi-a dat să
mănânc

numai după ce adormeam istovit – umilit
încovrigat de durerea nesaţiului – de
durerea neîmplinirii întru
saţietate – îmi punea la
cap talere pline – îmi lăsa la
picioare – ulcioare de vară – dând
pe dinafară…

…iar eu – în acest timp – în
al meu somn – tocmai navigam sângerând
incredibil torenţial – în oceane de
extaze şi vise – printre lumi în care
nu mai era nimic care să mă
cheme cu foame – pentru că
nici de sete nu mai era nevoie – ca să le
cunoşti şi pătrunzi – pe toate – precum stâlpnicul
Noe
***

CERTARE PENTRU EVITĂRI

nu pot decât să tac zbătând sfială
când amintirea-mi cere socoteală
precum un rege bun m-a tot iertat
când eu m-am apărat şi-am tot uitat

dar n-ai cum da la dos chiar veşnicia
fără să-ţi cadă-n pulberi pălăria:
la geam bat frumuseţea şi iubirea
iar tu le spui să-şi tot amâne firea!

în loc să bagi în seamă cer şi-imperii
te-ncurci în două ţoale şi trei perii!
o cârtiţă în somnuri te chirceşti

văzduhurile ard minuni şi veşti!
…atunci când Dumnezeu îţi intră-n casă
strai – plâns şi îndoieli – îndat’ le lasă!
***

FILOSOFIA KILLER-ULUI

e bine să simţi sângele
lui – cât mai aproape de
pumnul tău – când îl
ucizi

doar aşa poţi lua – direct în arterele
tale lacome – puterea
râvnită – de la cel ucis
de tine
***

SFÂRŞIT DE IARNĂ ISTERIC

mucedă iarnă – sporii ning lipicioşi
cenuşii – odată cu sângele-i scuipi
şi corbii sunt suri – statuari şi frumoşi
voinţa-i de moarte – gândind să te surpi

o febră mocneşte sub pojghiţa ploii
oarbă – rahitică-i orice privire
mamele sporovăiesc cu strigoii –
ai să te poţi sinucide-n neştire?

vibrează mânii în falsetto – crescendo
isterica apă-explodează în ceţuri
neisprăvit – pagliacci ridendo

gata să naşti – din hidoasele greţuri
…rămâne pe lama cuţitului sânge
în colţul odăii umbra ta plânge…
***

Adrian Botez

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.