Cheamă-mă, am să vin!

„Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.”

Psalm, 69.5

„Steaua București”, echipa de fotbal de astăzi, a atins performanțe nebănuite, mult râvnite de alți competitori, și, după părerea mea, mult peste valoarea lor, căci, din punctul meu de vedere, nici nu au nume de rezonanță. Apoi, în statistici ocupă locuri fruntașe, nemai întâlnite nici de echipa de aur din trecut, cu Hagi și Boloni (excepție fiind doar Cupa câștigată la Barcelona în 1986) – situație favorabilă care i-a ocolit pe antrenori mult mai titrați, ca Enei sau Pițurcă, iar în lume, acum, ea este umăr la umăr cu echipe mult mai titrate și mult mai valoroase.

Dar ce vreau să spun, acum, este că antrenorul Laurențiu Reghecampf (n.1975) a ales câțiva dintre jucătorii Stelei, dar cea mai mare parte i-a moștenit, toți cu talent sportiv și dornici de afirmare și de câștig. Nu sunt nume mari, nu sunt extraordinari precum rezultatele obținute, ci, împreună, conjunctural, au reușit un parcurs de excepție. Cert este că jucătorii sunt aleși, buni la acest sport, care confirmă și se luptă cu dăruire în timpul confruntărilor cu celelalte echipe.

Vino după mine

Dar, dacă privim acum la felul în care Isus își alege „jucătorii”care să-L urmeze și să-i promoveze împărăția Sa, vedem că El cheamă pe oricine e dispus să-L urmeze.

Dacă L.Reghecampf și-a ales tinerii după calitățile dorite și manifestate de el însuși pe când juca și el la Steaua sau la echipe din Bundesliga (FC Energie Cottbus, Alemannia Aache) sau la reprezentativa României, Domnul Isus n-avea cum alege dintre cei asemănători Lui, căci nu era nimeni. Așa se face că Isus Domnul i-a luat așa cum i-a găsit, niște vase goale de ceea ce trebuia să fie un ucenic al Lui, dar pe care El dorea să le umple cu iubirea și puterea Lui.

Domnul Isus și-a ales ființe nevrednice, singurele care de fapt existau.

De acolo, Isus a mers mai departe şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a sculat şi a mers după El.

Matei, 9.9

Observați că chemarea lui Dumnezeu – „aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.”-Tit, 2.13 – poartă în ea puterea de a părăsi totul pentru a-L urma pe Isus. El în cheamă în Împărăția Sa pe vameșul acesta (păcătosul, înșelătorul, disprețuitul), după cum El cheamă pe orice om venind în lume:

„Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.” (Luca, 9.23-24)

Credința înfiripată de relația care ia naștere, în omul chemat de Isus Domnul, este o mână întinsă pentru a primi binecuvântarea oferită de Dumnezeu.

Credința, pentru cel care răspunde chemării Domnului, este un dar de la El, precum aerul pe care trebuie să-l inspiri. Așadar, credința e aceea care răspunde chemării Mântuitorului: „Vino după Mine!” – „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei, 11.28-30)

Stai pe loc și te gândește:

Stai pe loc și te gândește

Unde-alergi așa grăbit,

Fără-a te-ntreba vreodată

Cum va fi al tău sfârșit?

Vino astazi, vino-n grabă

Căci Isus te cheama blând.

Mâine, poate, cine știe,

Nu mai ești pe-acest pământ.

Te-ai zbătut prea multă vreme

In rușine și păcat;

Scoală azi si părăsește