Educația sexuală în școlile din România

Proiect esuatby Alianța Familiilor din România
.
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
.
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.rooffice@alianta-familiilor.ro

.
EDUCAȚIA SEXUALĂ IN ȘCOLILE DIN ROMÂNIA
.

Ocazional citim in presa despre diverse initiative de promovare a educatiei sexuale la copiii nostri in scoli. In alte tari acest subiect se preda de multi ani, dar noi inca nu l-am discutat. Cind educatia sexuala a fost initiata in tarile occidentale se anticipa ca ea va sconta rezultate pozitive. Dupa zeci de ani de educatie sexuala in tari ca Marea Britanie ori SUA rezultatele sunt de loc pozitive. Tinerii au devenit saturati de informatiile despre aspectele fizice ale relatiilor sexuale, si spun ca astfel de cursuri ii lasa rece si complet ignoranti privind relationarea intre sexe, formarea de relatii de prietenie, relatii romantice, ori de intemeiere a unei familii. In Marea Britanie sondajele de opinie facute la tinerii adolescenti reflecta o nemultumire in crestere fata de educatia sexuala. Adolescentii sunt mai mult interesati in a stabili si mentine relatii de afectiune si prietenie de lunga durata, un lucru pe care educatia sexuala nu il poate da.

La nivel international EU si ONU promoveaza si ele educatia sexuala, afirmind un drept al tinerilor la autonomie sexuala si dreptul de a fi informati privind sexualitatea. Dar peste tot unde educatia sexuala este predata, atit la nivel national cit si international, exista conflicte intre doua scoli de gandire. Una pune emfaza pe educatia sexuala comprehensiva (“comprehensive sexuality education”), iar alta pe abstinenta (“abstience only sexuality education”). Conflictele intre aceste scoli de gandire sunt serioase, fiecare grup acuzindu-l pe celalalt de promovarea unei ideologii sexuale rupte de realitate. Abstinenta, zic unii, nu impiedica sarcinile nedorite, iar educatia sexuala comprehensiva, zic ceilalti, nu impiedica transmiterea bolilor sexuale nici sarcinile nedorite.

Cine are dreptate? Noi credem ca abstinenta e valoarea cea mai potrivita pentru adolescenti. La conferinta anuala AFR tinuta pe 27 aprilie subiectul educatiei sexuale in scolile din Romania a fost discutat de dna Olimpia Popa (AFR Tulcea). Publicam prezentarea ei.

 
Conferinţa Naţională a Alianţei Familiilor din România

27 aprilie 2013

Ma voi referi la câteva  probleme pe care vreau să le aduc în atenţia dumneavoastră.

1-Perspectiva educaţiei sexuale în şcoli- ca disciplină obligatorie

Desfăşor în şcoli, de câtiva ani, “Campania Vreau să Aflu”, un program de informare destinat elevilor de la clasa a VIII-a până la a XII-a. Programul promovează castitatea premaritală şi fidelitatea conjugală şi îi informează pe tineri despre ce înseamnă avortul şi care sunt consecinţele lui. In majoritate covârşitoare elevii consideră că acest program le deschide ochii într-o manieră directă asupra unor lucruri despre care nu au, din alte surse, informaţii oneste.

Pentru a evalua impactul informaţiilor asupra tinerilor, am aplicat un chestionar unui eşantion de 100 de elevi de cl a VIII- a, înainte de primul modul şi după ultimul modul al programului. Am constatat că înainte de primul modul, 56% dintre ei considerau că “relaţiile intime reprezintă un aspect firesc al vieţii omului înainte de căsătorie”. După ultimul modul numărul lor a scăzut la 15%, iar numărul celor care considerau că trebuie “să capete oarecare experienţă încă din adolescenţă” a scăzut la 5%.

Inainte de primul modul 36% dintre tineri considerau castitatea “ceva ridicol şi demodat”. După ultimul modul, numărul celor care aveau această părere a scăzut la 4%. Numărul celor care ar fi ales avortul în cazul unei sarcini nedorite a scăzut de la 56% la 10%.  Deci, impactul există. El este mai mare la clasele a VIII-a decât la clasele liceale, dar este semnificativ şi acolo.

In ultimul timp, tot mai  multe voci, ale unor specialişti, cer introducerea educaţiei sexuale în şcoală. Este evident faptul că educaţia sexuală care se limitează la aspecte tehnice şi la indicaţii despre folosirea metodelor contraceptive nu va forma tineri responsabili. Adolescentul libertin va fi adultul infidel de mai târziu. Acesta este tipul de educaţie sexuală pe care îl recomandă mulţi medici şi psihologi, care îşi afirmă şi disponibilitatea pentru a ţine orele respective în şcoli. Spre ex: d-na dr. Mischianu de la Spitalul Colentina, consideră că educația sexuală este necesară începând din clasa a VI-a şi că ea trebuie să includă şi informații despre diferitele orientări sexuale. Dr.Gabriel Diaconu, psihiatru la Centrul „MindCare”, mereu prezent în presă şi la televiziuni, deplânge „indisponibilitatea educatorilor de a acomoda mintea umană cu astfel de lucruri”, consideră că “pornografia are un efect de reducere a anxietății” şi crede că, citez: “sexul virtual este benefic deoarece a degajat foarte mult situația”. Mă întreb cu îngrijorare dacă Ministerul Educaţiei va aproba un astfel de conţinut al educaţiei sexuale în şcoală, recomandat de astfel de specialişti, foarte insistenţi în a-şi oferi serviciile.

Unele programe derulate în şcoli, sub masca educaţiei pentru sănătate, promovează de fapt sexul ocazional. Un exemplu este Proiectul EVRICA, al Fundaţiei Tineri pentru Tineri derulat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi finanţat de Comisia Europeană. Programele din cadrul acestui prioect (de ex: ”Indrăzneşte să fii mare”, “Iubeşte cu cap” şi altele) nu au nici o componentă morală.  Vara trecută peste 50.000 de tineri au primit prezervative pe litoral deoarece pentru Proiectul EVRICA, comportamentul responsabil înseamnă doar folosirea acestui obiect. Din păcate, acest prioect este unul de foarte mare anvergură, implică sute de voluntari care au format şi au informat  în acest spirit  peste 10.000 de tineri până în prezent. Este evident că în mintea elevilor se pot creea mari şi grave confuzii prin participarea la programe care le dau informaţii complet diferite, precum  Campania Vreau să Aflu şi EVRICA.

Este timpul ca Ministerul Educaţiei să afle că există şi o altă abordare decât cea furnizată de EVRICA, abordare foarte bine argumentată. Stim că există o experienţă relevantă la nivelul unei ţări întregi : Uganda a redus procentul celor infectaţi cu HIV de la 18% la 5%, printr-o campanie naţională anti-SIDA începută în 1980, campanie bazată pe apel la abstinenţă premaritală şi fidelitate conjugală, adică ceea ce face şi Campania Vreau să Aflu.  In momentul în care a renunţat la această strategie şi a recurs la distribuirea de prezervative, după cum prevedeau programele internaţionale anti-SIDA  în care Uganda a fost inclusă, numărul de cazuri a crescut din nou, în doar câţiva ani, până la nivelul anterior primei campanii.

Este de menţionat şi faptul că  Proiectul EVRICA subminează valorile familiei şi induce o atitudine negativă faţă de procreaţie prin conţinutul manualului Educaţie pentru viaţa de familie. In conditiile unei natalităţi aşa de scăzute, în condiţiile în care poporul român îşi refuză şansa la perpetuare, acest manual prezintă perspectiva de a avea un copil ca pe o îngrădire a libertăţii tinerii familii. In lecţia “Dacă aş avea un copil” nu este vorba despre bucuria pe care copilul respectiv ar aduce-o în familie, ci  despre toate plăcerile la care părinţii lui ar trebui să renunţe. In lecţia despre “cât te costă să fii părinte”, există liste de cheltuieli pe care le implică apariţia copilului,  nu pentru a pregăti tinerii în mod practic pentru acest eveniment, ci dintr-o perspectivă care descurajează ideea de a deveni părinte, pentru că acest lucru implică multe renunţări şi cheltuieli. In plus, subminarea familiei se produce şi prin prezentarea efectelor secundare ale pilulei contraceptive ca fiind cu totul neglijabile, precum şi prin informatii parţiale, ori neadevăruri despre ceea ce înseamnă avortul.

Am putea prezenta Ministerului Educaţiei alternative la Proiectul EVRICA, cu atât mai mult cu cât UE nu are competența de a propune politici privind educaţia sexuală în ţările membre, iar Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii garantează părinților dreptul de a asigura educația copiilor lor „în conformitate cu convingerile lor filozofice, religioase și pedagogice”. Stabilirea politicilor naţionale privind educaţia sexuală intră, deci, în competența statelor membre.

2- Aspecte demografice 

O altă problemă este următoarea: am auzit opinii conform cărora aspectele demografice nu trebuie să ne intereseze pe noi. Personal sunt de altă părere. Este dureros când, neavând urmaşi, dispare o familie. Este şi mai dureros când dispare un popor, pentru că el dispare cu tot ceea ce ar fi putut să adauge valoros la patrimonial cultural, la zestrea  spirituală a omenirii. Pentru că suntem nu numai creştini, ci şi patrioţi, cred că trebuie să ne intereseze şi aspectele demografice. Insistenţa în primul rând pe problema demografică ar putea provoca, într-adevăr, un curent de opinie defavorabil în rândul populaţiei, dar am întalnit multe persoane care, deşi erau indiferente la aspectele duhovniceşti, deveneau atente şi interesate când le prezentam perspectiva unei ţări depopulate, în care copiii lor nu vor putea  gasi de lucru şi vor plati taxe uriaşe. Mulţi oameni nu văd implicaţiile declinului demografic, dar asta nu înseamnă că problema nu-i interesează dacă li se deschid ochii asupra ei. Eu cred ca putem atinge şi acest aspect pentru că, dacă este prezentat în termeni care să nu trimită la decretul ceauşist, el trezeşte interesul şi poate contribui la responsabilizarea populaţiei. Este necesar să   precizăm că nu dorim forme de control al populației de către autorități, ci considerăm că informarea corectă şi completă a femeii despre copilul pe care îl poartă şi despre avort este esenţială şi poate determina decizia ei.

Cred, deci, că problema demografică este şi problema noastră şi trebuie să devină şi problema statului, care trebuie să dezvolte planuri de acţiune prin care să protejeze viaţa de la concepţie şi să consolideze familia tradiţională înainte ca urmările iernii demografice să devină ireversibile.Ungaria şi alte câteva state au luat recent astfel de măsuri, fără teama de eventuale reacţii dezaprobatoare din partea Europei. Este timpul ca şi România să facă acest lucru.

3- Proiectul de lege pentru consilierea femeii înainte de avort

Cred că Proiectul de lege pentru consilierea  femeii înainte de avort trebuie regândit şi repus în discuţie. Cred, de asemenea, că ar fi utilă consultarea organizţiilor provita pentru reformularea acestui proiect înainte de repunerea sa în dezbatere pentru că, uneori, lucrurile nu sunt ce par a fi. Iată spre exemplu: după Marşul pentru Viaţă, dna deputat PNL de Oradea, Florica Cherecheş a făcut în Parlament o declaraţie politică pentru care îi mulţumim. După prezentarea situaţiei avorturilor în România, doamna deputat a arătat că avortul este utilizat ca și metodă contraceptivă în România, cauza fiind lipsa educaţiei. Cu totul de bună credinţă, nu am nici o îndoială, d-na deputat citează apoi datele unui studiu   realizat de Institutul pentru Politici Publice în august 2012, studiu conform căruia “49% dintre femeile fertile din România declară că nu au beneficiat de vreo formă de educaţie sexuală sau a reproducerii”. Trebuie menţionat faptul că Institutul pentru Politici Publice a fost unul dintre cei mai virulenţi oponenţi ai Proiectului de lege pentru consilierea femeii, afirmând că iniţiatorii legii sacrifică dreptul femeilorde a face ce vor cu corpul lor şi că, prin prezentarea embrionului ca fiinţă umană căreia i se va lua viaţa, vor pune asupra femeii o presiune emoţională  pe care o calificau drept “nejustificată”. Genul de educaţie susţinut de Institutul respectiv este planningul familial, prin promovarea contraceptivelor fără informarea completă şi corectă a femeii despre efectele secundare şi prin minimalizarea acestor efecte, ca strategie de marketing. Noi considerăm că informarea corectă este esenţială şi că ea poate face diferenţa. Apreciem faptul că d-na deputat susţine includerea în programa şcolarã  a Educaţiei pentru Sănătate, dar dacă acest lucru va fi benefic, ori dimpotrivă, va depinde de conţinutul disciplinei, de perspectiva din care se va face această educaţie.

4- Adopţii; orfelinate

Ultima chestiune la care vreau să mă refer este următoarea: soluţia pe care noi o recomandăm femeilor cu o sarcină nedorită este adopţia. Sunt câteva aspecte legate de adopţie în care este nevoie urgentă de intervenţia statului: atunci când li se recomandă adopţia ca alternativă la avort, unele femei refuză ideea de la bun început. Ele ştiu că adopţia unui copil în România este un proces lung şi anevoios. Stiu, de asemenea, că sunt mii de copiii în toată ţara abandonaţi în spitale imediat după naştere, copii care nicinu sunt raportaţi de către spitale direcţiilor de asistenţă socială. Spre exemplu, numai  într-un spital din Iaşi erau  (în octombrie anul trecut) 57 de copii abandonaţi, cu vârste între o lună şi 2 ani. Multe dintre femeile pe care ne străduim să le convingem să-şi dea copilul spre adopţie ştiu că aceşti copii (dacă nu sunt adoptaţi la vârste foarte mici) ajung în orfelinate, de unde sunt daţi afară când împlinesc 18 ani, fără adăpost, fără loc de muncă şi cu perspectiva unui viitor infracţional, pentru că viaţa în stradă înseamnă luptă pentru supravieţuire prin orice mijloace. Aceste femei afirmă că-şi iubesc mai mult copilul alegând avortul, decât născându-l pentru o viaţă chinuită şi plină de abuzuri. Ce le putem spune acestor femei pentru ca adopţia să poată fi  considerată de ele, fără rezerve, o alternativă acceptabilă?

Noua lege a adopţiei trebuia să simplifice procesul, dar numărul copiilor adoptaţi a scăzut la jumătate. In februarie erau declaraţi adoptabili doar 300 de copii din cei peste 61.000 aflaţi în grija statului. Conform statisticilor, românii preferă să adopte copii cu vârste între zero şi trei ani, dar procedura durează aşa de mult încât mulţi depăşesc această vârstă..

Noul proiect al legii adopţiilor, dezbătut recent la Senat, prevede şi posibilitatea adopţiilor internaţionale. Stim că sunt tot mai multe ţări în care aşa zisele familii de homosexuali au dreptul să adopte copii. Noua lege trebuie să conţină prevederea conform căreia copiii români nu pot fi adoptaţi de astfel de cupluri. 

Oricât de dureros ar fi, trebuie să admitem faptul că există şi mulţi copiii pe care nu  doreşte nimeni să-i adopte. Peste 65% dintre orfanii din România au peste 7 ani şi sunt greu adoptabili din diferite motive. Statul trebuie să poată preciza cât mai curând ce şanse de integrare socială asigură tinerilor din orfelinate, care au împlinit 18 ani şi nu au unde să se ducă. Nu putem nega faptul că ei există şi că ajunşi în stradă ei vor fi sursa altor probleme sociale majore. O soluţie ar putea fi  investiţia statului în aşezăminte după modelul celui de la Valea Plopului, unde tinerii se pot integra în comunităţi săteşti şi unde pot munci.   Vă mulţumesc.

 
MEMORIU CATRE MINISTERUL EDUCATIEI PRIVIND EDUCATIA SEXUALA IN ROMANIA

Pe 8 mai un grup de 80 de organizatii neguvernamentale si personalitati proeminente din Romania, printre ele Federatia Organizatiilor Ortodoxe Pro-Vita din Romania si AFR, au lansat un Memoriu catre Ministerul Educatiei Nationale din Romania privind educatia sexuala in scolile din Romania. Va recomandam sa-l cititi cu mare atentie. E un material cit se poate de serios care merita sa fie cunoscut de fiecare parinte preocupat de morala si cresterea copiilor lui. Redam o parte din Memoriu urmind ca cei interesati sa-l cititi in intregime aici: http://www.provitabucuresti.ro/docs/lobby/MEdu-EdSex.pdf

miercuri, 8 mai 2013

CĂTRE MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE DOMNULUI MINISTRU, REMUS PRICOPIE: MEMORIU privind „EDUCAȚIA SEXUALĂ” ÎN ȘCOLILE ROMÂNEȘTI

I. Proiectul „Sexul vs. Barza” – model nefast de abordare a sexualității, în contextul posibilei introduceri a educației pentru sănătate ca materie obligatorie în școli

Domnule Ministru, Organizațiile semnatare au luat act de lansarea proiectului „SEXUL vs BARZA”, autointitulat „prima platformă de educaţie sexuală în format video pentru adolescenţi” din România. Proiectul a fost lansat pe 23 aprilie la Palatul Parlamentului[1]. Analizând materialele – puse la dispoziția liberă a copiilor prin rețeaua „Biblionet” – am ajuns la concluzia că modelul educațional” prezentat promovează promiscuitatea sexuală și homosexualitatea, încurajează pornografia și libertinajul, susține lipsa de implicații morale ale actului intim, neagă consecințele avortului și se îndreaptă contra autorității parentale. Viziunea sa „educativă” se reduce, în esenţă, la obişnuirea copiilor cu modelul sexualităţii deschise şi cu metodele contraceptive, este vulgarizantă, hedonistă, anti familie și susceptibilă de producerea unor adânci distorsiuni și traume emoționale și psihice la nivelul personalității elevilor de gimnaziu și liceu.

Precizând faptul că filmul prin care se promovează proiectul conţine imagini explicite, vă prezentăm câteva pasaje din „lecţiile” de sexualitate. Mai departe, copiilor li se sugerează(deloc subtil) să vizioneze filme porngrafice dacă n-au făcut-o deja. Iată, mai departe, cum sunt consiliate elevele de liceu, de către aceiaşi „experţi”, explicându-li-se că avortul este un lucru la îndemâna oricui, pentru care nu trebuie să dea socoteală nimănui și, contrar evidențelor, că este lipsit de orice consecințe. Desigur, a păstra o sarcină devine ultima opţiune pentru o adolescentă însărcinată.  

Proiectul „Sexul vs. barza” este susţinut de asociaţii precum „Accept” (a homosexualilor din România), „Front” (feminism radical), European Center for Public Initiatives (grup de lobby pro-avort/pro-homosexualitate) – organizații cu o componentă programatică îndreptată contra familiei tradiționale, nucleare; de business-ul (rețeaua de clinici) de avorturi „Marie Stopes” și de Colegiul Bilingv „George Coşbuc” (unde există o „platforma LGBT” prin care se promovează făţiş homosexualitatea, găzduind inclusiv „parade gay”). De asemenea, programul naţional „Biblionet” sprijină SEXUL vs BARZA”, anunţând promovarea platformei în peste 2.000 de biblioteci publice din România.

II. Experiența Marii Britanii în domeniul „educației sexuale” și eșecul acesteia

Trebuie să avem în vedere că mai multe state occidentale, care au introdus orele de educație sexuală încă din anii ‘70, nu au, în prezent, o situație exemplară la capitolul sănătatea sexuală a adolescenților sau în ce privește rata sarcinilor la adolescente. Exemplul cel mai evident este Marea Britanie. Școlile din această țară includ, de peste 30 de ani, din ce în ce mai mult lecții explicite despre sex, pe care le oferă grupelor de vârstă din ce în ce mai mică. În ultimii 10 ani, astfel de ore au fost predate chiar la ciclul primar. Aceste programe nu numai că nu au inversat tendința, ci au contribuit la sexualizarea tinerilor într-un mod periculos și la adoptarea unor comportamente de risc. În momentul de faţă, Marea Britanie se confruntă cu o situaţie  care a scăpat de sub control: bolile cu transmitere sexuală la tinerii de 16-24 de ani sunt în creștere, rata sarcinilor la adolescenteeste cea mai mare din Europa occidentală (în ciuda faptului că 80% din femeile britanice între 15 și 45 de ani folosesc contraceptive), iar sexualizarea copiilor este o realitate, debutul vieţii sexuale la vârste foarte mici fiind o modă.

Rezultatele au fost dezastruoase. Potrivit studiului amintit, proiectul a condus la o ratăsarcinilor la adolescente de 3,5 ori mai mare în grupul-țintă, față de grupul luat pentru comparație. În fața acestor concluzii, cercetătorii au recomandat ca asemenea programe să nu se mai folosească, cu excepția cazurilor în care ele sunt parte a unui proiect de cercetare. Studii recente, oferite de profesorul David Paton (Universitatea Nottingham) confirmă că accesul la contraceptive și avort al tinerilor din Marea Britanie nu a îmbunătățit rezultatele, ci dimpotrivă, le-aînrăutățit. Menționăm că alternativa de încurajare a abstinenţei în rândul tinerilor a fost întâmpinată cu ostilitate atât în cercurile oficiale, cât şi în cele semi-oficiale. Situația nu este mai bună și, în orice caz, departe de a fi rezolvată, în ceea ce privește rata sarcinilor la adolescente nici în alte țări occidentale, cu toate că acolo aceste ore au fost introduse din anii ¢70-¢80. Astfel, în SUA, rata sarcinilor la adolescente este de 93,0 la 1000 de tinere de 15-19 ani, în Marea Britanie – de 62,6 la 1000, în Canada – de 42,7 la 1000, în Belgia – de 15,1 la 1000. Așadar, nu există dovezi temeinice despre eficiența lecțiilor de educație sexuală de la vârste mici. De ce ar trebui să implementăm noi programe care s-au dovedit a fi ineficiente în alte țări? 

III. Rolul părinților în „educația sexuală”

În ultimii ani, părinți din România sunt „bombardați” cu mesaje din partea mass-media despre necesitatea introducerii „educației sexuale” obligatorii în școli. Totuși, problema este de o mare sensibilitate și, din câte se pare, părinții sunt cei mai în măsură să le ofere propriilor lor copii informații despre chestiunile sexuale, așa cum vom arăta mai jos. Școlile pot acorda sprijin, însă doar familia poate aprecia când un copil este gata să primească asemenea informații. Părinții sau tutorii trebuie, deci, să aibă posibilitatea să intervină pentru a-și susține valorile culturale, morale și religioase.

Din aceasta perspectivă, o altă problemă a programelor de tipul „Sexul vs. Barza” este atacul la libertatea religioasă a familiilor și la drepturile părinților, al căror rol în educație, din câte înțelegem, îl ignoră complet noul proiect. Dacă o viziune extremistă cum este cea a organizațiilor de tip „Accept” sau „Front” va fi oficializată prin curicula școlară a unei materii obligatorii, părinții se vor vedea privați de drepul la educarea copiilor corespunzător propriului sistem de valori, în contextul conferit de Constituția României și de Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Revenind la exemplul Marii Britanii ca studiu de caz, „centrul de greutate” al greşelilor făcute de guvern se află în practicarea acestei „educații” cu copiii prin excluderea părinţilor. Răspunsul strict medical la sexualitatea adolescenţilor, oferit de şcoli,  a dus la reducerea şi mai mult a controlului, şi aşa slab, pe care părinţii ar fi putut să-l exercite asupra copiilor lor.

În ultima vreme, tot mai mulți părinți și organizații de părinți din Marea Britanie sunt îngrijorați de perspectivele pe care le oferă orele de „educație sexuală” și cer  retragerea copiilor de la astfel de ore, deoarece îşi dau seama că rezolvarea problemelor sexuale ale copiilor lor nu mai depinde de ei, ci de instituţii guvernamentale sau neguvernamentale. Ei susțin că abordarea pe care se bazează astfel de ore marginalizează căsătoria și angajamentul de lungă durată și sugerează o atitudine de tip „fă ce vrei” cu referire la relațiile sexuale. Potrivit știrilor din mass-media britanică, tot mai mulți părinți se pronunță împotriva educației sexuale în școli sau pentru retragerea copiilor de la aceste ore.

În urmă cu doar câteva zile, în Marea Britanie a izbucnit un nou scandal între părinți și oficiali. Un manual-ghid de „educație sexuală”, realizat de organizații cu aprobarea guvernului, recomandă profesorilor să predea elevilor despre „virtuțile educative” ale pornografiei, mai exact, să le explice acestora cum să privească filmele pornografice care pot fi „utile” și „o resursă educativă foarte diversă”. Vârsta de la care copiii pot beneficia de pe urma pornografiei este 5 ani, se afirmă în respectivul ghid. De asemenea, profesorii sunt instructați să explice copiilor că filmele pornografice sunt realizate de actori și de aceea „sunt nerealiste”, explicație pe care o găsim și în proiectul românesc „Sexul vs. Barza”.

IV. Pozitia și propunerile organizațiilor non-guvernamentale creștine față de „educația sexuală” în școli

Domnule Ministru: Orice program de educație sexuală care nu așează intimitatea sexuală într-un context moral clar și se concentrează în special pe oferirea de contracepție va duce, inevitabil, la încurajarea relațiilor sexuale precoce. Sfaturile despre cum să te angajezi „fără risc” într-o activitate sexuală, cuplate cu prevederi de facilitare a ei, transmit mesajul că activitatea în sine este acceptabilă. Un studiu britanic a arătat că 45,5% din băieți au recunoscut că, atunci când li s-au oferit primele lecții de educație sexuală, au simțit nevoia de a experimenta. Luând în calcul faptul că majoritatea băieților intervievați (77%) primiseră educație sexuală până la vârsta de 12 ani, concluzia este îngrijorătoare.

Semnatari: Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România; Alianta Familiilor din România; Asociata Provita Media; Asociatia Home Schooling România; Asociatia Dascălilor din România; Societatea Ortodoxă a Femeilor Române, Filiala Iaşi; Asociatia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”; Asociatia Medicilor Catolici – filiala Bucuresti; Asociatia Familia si Viata (Roman)

 
POZE DE LA CONFERINTA AFR

In linkul acesta aflati poze de la conferinta AFR https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10151573818543903.1073741827.143708123902&type=1

 

CONSILIUL EUROPEI – REZOLUTIE PRO-LIBERTATE RELIGIOASA

Pe 23 aprilie Consiliul Europei a adoptat o rezolutie buna, una care protesteaza impotriva persecutiei crestinilor din Orientul Mijlociu si cere respectarea libertatii lor religioase. Rezolutia a fost adoptata cu un vot de 148 la 3 si 7 abtineri. Voturile impotriva au fost date de socialisti. Toti delegatii romani care au participat la vot au votat in favoarea rezolutiei. Le multumim. (Corneliu Mugurel Cozmanciu, Damian Draghici, Catalin Daniel Fenechiu, Florin Iordache, Attila Korodi, Marian Neacsu, Cezar Florin Preda, Ionut-Marian Stroe, Mihai Tudose) [Nota AFR: Notam cu oroare ca toti delegatii Romaniei care au votat sunt barbati. Unde sunt femeile care ar trebui sa ne reprezinte la Strasbourg?] Textul rezolutiei, in engleza, poate fi citi aici: http://www.assembly.coe.int/ASP/Votes/BDVotesParticipants_EN.asp?VoteID=34535&DocID=14521

 
OLANDA, PARADIS SAU IAD?

Redam din reactiile dtre la subiectul editiei trecuta.

Da, trist… Un articol despre care poate ar trebui discutat in viitor se gaseste aici:  http://www.infocrestin.com/uraciunea-pustiirii-olanda-deschide-calea-%C8%99i-pentru-legalizarea-pedofiliei/ Dan Bercian

Buna ziua, Va trimit mai jos un articol foarte interesant despre cum se incearca a se manipula tinerii si scolarii Romaniei prin asociatia Accept. Sper ca  d-tra sa aveti o pozitie publica in acest sens, pozitie la care intelegem sa ne raliem si noi, Asociatia PROVULCAN. Cu stima, Luiza Volf, presedinte Asociatia PROVULCAN, http://bindiribli.ro/2013/04/25/protest-sexul-vs-barza-propaganda-gay-deconspirata/

Buna dimineata..!!! Multumim..penru pretioasele informatii..!!! Cutremurator..de trist..pentru noi, pamantenii..in general..!!! Caci raul..se propaga..ca o pecingine…in progresie geometrica..in intreaga lume..!!! Si totul porneste ,se reduce si se datoreaza..sexului..si prostitutiei..in general…!! Caci..un om fara morala si principii..de viata..e ca o barca fara vasle,care pluteste pe oceanul vietii..in deriva…!!! Si..cand plutesti..in deriva..si nu mai ai..nici un orizont ..in fata ochilor,nu-i de mirare sa te gretalesti..de propria-ti valoare si..perspectiva..si nu-ti mai doresti..sa traiesti.!!! Si sunt atatea lucruri minunate de realizat..pe Pamant…!! Dar..cu minti bolnave..si injectate ..numai cu sex,droguri ,..lipsa de educatie si auto educatie..lumea nu va ajunge nicicand..la progres..!! Tot ce au realizat inaintasii..distrug..urmasii..!! Domnul sa ne dea minte si sa ne fereasca..de rele.! Amin.!!! Marinela Parvan

COPII FARA PARINTI

Preluam de la Romanian Global News articolul alaturat despre tragedia copiilor romani care traiesc fara parintii lor plecati in strainatate. Marţi, 14 Mai 2013 Romania/Romanian Global News:   Datele oficiale arată că 80.000 de copii din România cresc fără părinți pentru că acestia au plecat la muncă, în străinătate, ca să câștige mai mulți bani. Organizații neguvernamentale susțin că numărul copiilor ai căror părinți au plecat din țară este de trei ori mai mare, anunță postul tv Digi24. Copiii lăsați în grija bunicilor ajung să își petreacă ore întregi plângând de dorul părinților. Dovadă sunt chiar mărturiile lor şi ale celor care au grijă de ei. Diana are opt ani, iar tatăl ei a plecat în Franţa, ca să muncească, când ea avea numai trei ani. Micuța a povestit că vorbește la telefon cu tatăl său și a recunoscut că atunci când îi este dor de el, plânge. „E foarte greu să ştiţi şi pentru el şi pentru ea. Străinătatea asta… iei c-o mână şi dai cu două”, spune bunica Dianei. Sunt şi situaţii când în grija bunicilor rămân chiar şi câte patru nepoţi. „Cu cel mare am avut probleme, intrase într-o depresie. Orice-i spuneai îl enerva, plângea, nu puteam să-l ating că tresărea, intrase aşa într-o depresie”, povestește o altă bunică. Aşa se face că de cele mai multe ori micuţii refuză să se mai joace, să mănânce sau chiar să meargă la şcoală. Reprezentanţii organizaţiilor non-guvernamentale spun că soluţiile sunt tot la părinţi. „Trebuie să comunice, trebuie să-l informeze şi trebuie să ia o decizie, să se consulte cu şcoala, cu protecţia copilului, astfel încât copilul să rămână în grija unui om sau a unei instituţii care chiar ştie să se ocupe de copilul respectiv”, a sfătuit Gabriela Alexandrescu, preşedintele executiv Salvaţi Copiii. Din cei 80.000 de copii înregistraţi în evidenţele autorităţilor responsabile cu asistenţa socială, 41% au rămas acasă fără niciun părinte. Pe primul loc în topul judeţelor cu cei mai mulţi copii rămaşi singuri se află Suceava, cu aproximativ 8.500 de copii. Urmează judeţele Bacău şi Neamț.

 
VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

 
FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

 
ANUNTURI 

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.