Şi de s-ar da tot ce mai e de dat,

Ar fi îndeajuns? Nu s-ar mai cere?

Nu ar mai fi pe lume de aflat

Dorinţe, griji, şi moarte, şi durere?

Cu prisosinţă, încă, de s-ar da

Oricui mai vrea, oricui mai jinduieşte,

Ar fi de-ajuns, când nu este ceva

Destul, nici azi? Nici pâine? Şi nici peşte?

Ar fi ceva de-ajuns, când tot ce-i mic

Mai mare vrea s-ajungă, mai temeinic?

Mai multă stare vrea orice calic?

Şi cel mai slab, se vrea cel mai puternic?

Şi de s-ar da tot ce mai e de dat

n-ar fi ceva să merite o luptă?

n-ar fi vreun pisc măreţ, de ocupat?

Din care –nvingătorul se înfruptă?

Şi de s-ar da întregul necuprins,

La fiecare-n parte, n-ar fi visul

Pomenii-ntregi, ceva în plus, de prins?

Poate-o promoţie nouă? Paradisul?

Şi de s-ar da atât cât nu putem

Să ducem, bucurie şi plăcere,

N-ar fi nepreţuitul dar, blestem,

Cât nu dăm noi, întâii – mângâiere?

.