„Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt"

Nelu Urs & George Danciu

“După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arătă în vis lui Iosif şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.” Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt. Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”

MATEI, 2.13-15

.

CONFLICTUL DINTRE DOI ÎMPĂRAȚI

Biblia clarifică pentru om problemele majore

EVANGHELIA LUI MATEI aduce în scenă doi împărați. Pentru primul, Matei își deschide inima și-i scrie istoria – Evanghelia, numind-o “Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam“, iar pe împărat Îl identifică prin aceste mărețe cuvinte “Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”, deci El este un împărat divin. (Matei, 1.1; 16.16)

Celălat împărat este pământesc, pe nume Irod, un edomit prin naștere, un carierist plin de cruzime care iubește minciuna și întunericul, care, pentru a-și consolida autoritatea pământească, i-a omorât pe trei dintre fiii săi.

Însă primul împărat, Pruncul Isus, se află în deplină lumină și în acord cu adevărul, în total contrast față de împăratul Irod și, după cum deja am spus, Acesta este de origină divină, dar și evreu, și, după cum a dovedit, este plin de iubire, El și-a dat viața pentru frații Săi, în fapt pentru întreaga omenire.

…Cert este că magii n-ar fi venit să i se închine Pruncului dacă n-ar fi fost de origine divină. Cum credeți că un mag înțelept, persan de pildă, ar bate atâta drum să se închine unui evreu?

Deasupra tuturor lucrurilor și deasupra acestor doi împărați și în spatele acțiunilor lor, într-o tabără se află Însuși Dumnezeu Creatorul a toate, Cel ce ține toate lucrurile prin cuvântului puterii Lui.

Iar în tabăra opusă, situată în opoziție cu cea dintâi, se afla acel “heruvim ocrotitor cu aripile întinse” care fusese creat de Dumnezeu, odinioară, acoperit cu tot felul de pietre scumpe, pus la loc de cinste, asta până când s-a găsit îngâmfare și nelegiure în el și a fost aruncat pe pământ de pe muntele lui Dumnezeu, și dat pentru nimicirea cea veșnică. (Exechiel, 28)

Domnul Isus și-a învățat ucenicii spunându-le adevărul:
“Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Matei, 6.24)

Se știe că fiecare dintre oameni are un tată biologic, însă ceea ce nu se cunoaște de către orice ignorant este faptul că omul are și un tată spiritual: fie pe Dumnezeu, fie pe Mamona.

De aceea, Domnul Isus a făcut aceste descoperiri ucenicilor, dar și fariseilor:

“A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan, 1.11-13)

“Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan, 8.41-44)

În spatele acțiunilor sale, împăratul Irod îl avea pe tatăl său, pe tatăl minciunii, pe vrajmașul, pe însuși diavolul.

Însă în vremea lui Irod, Cineva din Înalt a coborât pe Pământ și a luat chip de om, iar lupta spirituală, nevăzută, a început curând a se concretiza și a deveni vizibilă.

“Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare, şi fiecare zicea: „Cine este Acesta?” (Matei, 21.10)

Dar într-un conflict de mare anvergură sunt și victime nevinovate, copii nevinovați. Iar lumea se întreabă: “– Cum un Dumnezeu bun și Puternic lasă să se întâmple asemenea grozăvii? – Cum de lasă să fie omorâți copii nevinovați?“

Oamenii nu-și dau seama că de fapt mai întâi, cei răi nu omoară pe cei răi, ci pe cei nevinovați. Conflictul s-a deschis între un răzvrătit – Heruvimul ocrotitor care s-a îngâmfat – și Împărăția de drept. Conflictul s-a mutat acum între reprezentanții părților. Irod a ales să-l reprezinte pe Mamona, pe diavolul, pe însuși ucigașul și tatăl minciunii. Irod e acum partea activă care-și asumă stăpânul, căci iubește faima și bunăstarea, violența și oprimarea.

Privind la perspectiva deschisă de relatarea evanghelistlui Matei, vedem că sunt două căi prin care oamenii caută o relaționare, dar ignoranții, se cred în drum spre Dumnezeu pe oricare dintre acestea:

Palatul lui Irod
Ieslea din Betleem

Dar știți ce e trist? Am luat-o pe calea pe care am dezaprobat-o. Nu am fost de acord cu comportamentul bisericii catolice de-a lungul veacurilor, cu fastul la care s-a ajuns. Occidentalii, străbătând secolele, de la imaginea reală a întrupării Mântuitorului Isus în ieslea din Betleem, au ajuns să aniverseze acea zi într-un decor exagerat și nepotrivit. Sărăciei, i-a luat locul bogăția. Magilor și păstorilor, care s-au închinat din toată inima și ființa lor, Pruncului Isus, le-a luat locul inimile reci și necredincioase ale mulțimilor de oameni care trăiesc în păcat, necredință și neascultare.

Irod, însă, a rămas foarte bine reprezentat și în zilele noastre.

Căci fastul a cuprins și bisericile neoprotestante. Copiii, în tabloul divin al nașterii lui Isus, lipsesc, însă acum ei sunt nelipsiți la sărbătoarea de Crăciun, ceea ce, într-un fel, este de apreciat. Atunci Isus nu a avut nici cel puțin o cameră a sa, pe când ai noiștri copii au mult mai mult decât ar avea nevoie.

Viața noastră, cum zugrăvește tabloul?
Cum trăim noi? Împlinim ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi? Căci Dumnezeu dorește să-L celebrăm în fiecare zi dintr-o inimă curată și care i se închină cu bucurie și cu credință.

Suntem parte a unui conflict care se desfășoară în jurul Pruncului Isus

S-a ajuns ca azi lumea să păstreze această sărbătoare, dar din cu totul alte interese, mai ales din motive de marketing, în care e falsificată mult realitatea divină, iar Sărbătoritul fie lipsește, fie nu e onorat cum trebuie.

Isus, în fapt, lipsește de la acele sărbători care nu-L cinstesc pe El, deoarece oamenii în ignoranța lor au pus accentul pe aspectele comerciale. Scenariul si personajele sunt modificate, omul le-a adaptat viziunilor lumești, apropiindu-le după placul vrajmașului.

Dar slavă Domnului că sunt și dintre cei care doresc să-L onoreze pe Pruncul Sfânt. Deși în veacul de acum, în locul lui Irod s-au insinuat alte puteri omenești, cum e și așa zisa corectitudine politică, o democrație și-un umanism care să nu ofenseze diferitele clase și culturi sociale. Dar cum am văzut, Irod era nebun și obsedat de putere și a făcut ceea ce a fost învățat domnul lui. Dar tot așa sunt și acei exponenți care calcă pe urmele spirituale ale lui Irod, situați în vârfurile decizionale ale puterii veacului de acum.

Conflictul nu s-a încheiat la Betleem, în acea vreme, ci este indisolubil legat de una din aceste două atitudini de care sunt însuflețiți oamenii:

Cinstirea Fiului lui Dumnezeu
Omorârea Fiului lui Dumnezeu

Omul, oricare ar fi, are de făcut o alegere. Atunci când crede că n-a ales, a ales calea lui Irod, aceea a omorâri Fiului lui Dumnezeu. Cei care se află pe calea lui Irod, sunt cei care nu primesc cuvântul și binecuvântarea mesajului îngerilor spus atunci când S-a născut Isus:

„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” (Luca, 2.14)

Venirea lui Isus a adus pacea pe pământ între oamenii plăcuți Lui, întrucât prin Sângele Lui Isus scurs pe crucea de la Golgota, i-a împăcat cu Tatăl, prin credință și har. Dar a adus și sabia printre oameni.

Bucuria a venit pentru cei plăcuți lui Dumnezeu, fie peste evrei (pastorii), fie peste neamuri (magii), adică pentru orice om venind în lume care îl primește și crede în Numele și viața lui Isus.

Acest conflict va continua până când Cel Rău va fi adus complet la tăcere, când va fi aruncat în iazul de foc pregătit pentru el și îngerii lui, dar și celor care nu iubesc venirea Domnului Isus.

Apostolul Ioan are un cuvânt care spune așa:

“Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.”(1 Ioan, 2.6)
“Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Ioan, 2.15-16)

Creștinii din biserica primară și cei din vremea lui Tertulian sau Origen (sec.I – III) nu trăiau în bogăție și lux cum au ajuns azi să trăiască creștinii. Ce mare diferență! Ce ar gândi ei despre noi?

Dar Dumnezeu care vede totul și cunoaște totul, ce spune? Primii creștini trăiau în sărăcie, în privațiuni, dar aveau credință și mărturie. Noi avem bogății, belșug de hrană, de îmbrăcăminte și case confortabile, însă nu mai avem credință și mărturie în lume!

Atunci zilele de Crăciun erau lipsite de fast și de belșug, dar Îl aveau la loc de cinste pe Sărbătorit.
Astăzi zilele de Crăciun sunt pline de mare fast și de îmbuibare, dar lipsește Regele Sărbătorit…!

Conflictul și lupta se dă în inima fiecăruia

Cine este stăpânul suprem al inimii tale? Ce loc ocupă Pruncul venit din Cer, în viața și inima ta?

Ce viziune despre viață am? De fapt, cu cine mă identific mai bine, cu Irod sau cu Domnul Isus? La ce lucrez eu, la transformarea mea în a mă identifica cât mai bine cu Irod, poate cu păstorii, sau cu magii, sau cu iudei, sau cu Însuși Domnul Isus?

Iosif, tatăl adoptiv al lui Isus, a avut această descoperire făcută de un înger al Domnului: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.” Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.“

De câte ori vi s-a descoperit și vouă, fie din Scriptură, fie prin predici, fie prin vorbirea oamenilor învățați, că, Cel rău caută a înăduși și omorî Pruncul Isus care S-a născut în inima voastră, prin filozofiile lumii ateiste, prin necredință, prin trăirea în păcat și fărădelege?

V-ați gândit că copiii noștri sunt parte a acestui conflict istoric și cosmic, deoarece Cel rău caută să-i distrugă mai întâi chiar pe ei, prin ideologii și imoralitate, prin legi care permit avortul, divorțul, violența, homosexualitatea?

Și distrugererea lor continua de la copilărie la adolescență si pe mai departe prin lucrări promovate ca evoluționismul lui Charles Darwin sau scrieri oculte ca “Harry Potter” de J. K. Rowling.

Doar noi putem înclina balanța în favoarea unei educații sănătoase a copiilor noștri care să-i înarmeze cu Isus Hristos prin renaștere la o viață nouă și nestricăcioasă:

“Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.” (Ioan, 10.28-29)

Și pe cei mici îi paște lupta, pe viață și pe moarte, căci ei fac parte din conflictul celor doi împărați. Am văzut că Iosif a ascultat; a luat Pruncul și a fugit departe de Irod.

Ce facem noi? Cum ne protejăm copiii de săgețile celui rău? Ce strategie avem? Cum îi protejăm de influiența negativă a lumii? Cum îi apărăm de invazia imoralității și a violenței prin televiziuni și internet și prin educația materialistă și ocultă din școli?

Ce mare durere a fost în familiile cu copii mici în vremea acelui Irod:
“Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.” ” (Matei, 2.16-18)

E foarte mare durere când pierzi fizic un copil. Dar ce mare durere aduce când îți pierzi un copil dpdv spiritual. Căci Cel Rău își urmează scopurile până la capăt. Dacă aici, în Betleem – în Casa Pâinii – a adus un dezastru, mult mai ușor îi va distruge pe cei mici în alte locuri ale lumii.

Trebuie să înțelegem că închinarea la Prunc, nu e un Concert, nu e un spectacol, nu e o “colindă”, ci este un mod de viață duhovnicească. Să rămânem lângă Cel blând și smerit cu inima, lângă Cel născut în ieslele din Betleem. El este acolo unde ni S-a descoperit, nu e într-altă parte unde lumea ar dori să ne facă să credem și să ne abată din cale.

Mulți dintre noi am venit în America să ne ajutăm copiii, să le fie mai bine, să aibă cele necesare. Dar să nu uităm că cel mai important lucru pentru ei nu este cetățenia de “aici”, ci a fi cetățeni ai Cerului, a avea o relație personală cu Isus.

Căci Domnul Isus ne-a spus:
“Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.” (Matei, 16.25-27)

Doamne, ajută-ne să nu cădem în ignoranță, ci să Te cinstim dintr-o inimă curată.
Doamne, ajută-ne să nu fim ca majoritatea, care totdeauna au greșit, ci să ne încredem pe deplin în Tine și să trăim în ascultare!
Doamne, ajută-ne să fugim împreună cu Isus în inimă, departe de irozii acestei lumi! Glorie Domnului Isus!