“…iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” […] Şi iată că steaua pe care o văzuseră în răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.“
MATEI, 2.1-12
DUPĂ CUM E OBICEIUL și practica dreptului în America, am fost înștiințat de către biroul șerifului să mă prezint la Judecătoria orașului pentru a urma procedura de a fi ales (sau nu) intre jurații unui proces. Și, în câteva zile, a urmat procedura standard. Dar, ceea ce vreau să spun acum nu se referă la chestiunea de care am pomenit, ci la un mic dar foarte semnificativ amănunt pe care l-am observat în sala de judecată – prezența plina de prestanță a magistraților.
…Tot în acele zile pe o felicitare am văzut o propoziție care te pune pe gânduri:
“Cei înțelepți încă îl caută pe Împărat”
Analogia dintre magi și magistrați e binevenită. Magii, magistrații și înțelepții lumii – parafrazând una din vorbele apostolului Domnului – “și-au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare” (1 Petru 1.10)
Slavă Domnului că nu trebuie să fii magistrat ca să-L cauți și să-l găsești pe Împărat, căci Dumnezeu se lasă găsit de cei care îl caută din toată inima:
“Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia, 29.13)
E foarte trist că în vremea de acum, oamenii nu-și mai fac timp pentru cel mai important eveniment al vieții unui om, și se lasă prinși de iureșul vieții care vine peste ei ca un tăvălug, se lasă duși de valul lumii tot mai departe de momentul cu adevărat istoric pentru orice om venind în lume.
Dar magii – înțelepții lumii – știu să-și facă ordine în priorități, ei lasă totul în planul secund, având ca primordial pentru viața lor, întâlnirea cu Împăratul și Mântuitorul lor.
Cum îl caută înțelepții pe Împărat?
Putem fi de acord că ei nu aveau o hartă după care să se orienteze în drumul căutării, nu aveau un drum bine determinat. Dar, așa cum copiii noștri au unele jocuri în care ei caută ceva ascuns, sau cum știm din poveștile fraților Grim, în căutare trebuie să cauți și să iei seama la anumite indicii lăsate de Creator.
- Cei înțelepți caută indicii din Vechiul Testament care vorbesc de Întruparea Fiului lui Dumnezeu
- Cei înțelepții Îl caută prin credință
Așadar, cei înțelepți îl caută pe Dumnezeu bazându-se pe Scriptură și pe credință.
“Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei, 11.6)
Dumnezeu poate fi găsit doar dacă-L căutăm prin credință. “Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evrei, 11.3)
În căutare, nu este atât de importantă cultura, limba sau poporul din care fac parte, ci de primă importanță e determinarea pe care o am, atitudinea mea, credința și viața pe care o trăiesc. Prin credință avem promisiunea lui Dumnezeu că Îl vom găsi. Trebuie să credem că El este și că Dumnezeu va și răsplăti pe cei care se încred în El.
Însă se întâmplă ceva. Cei care-L caută din toată inima, văd ceea ce ceilalți oameni nu văd. Ei văd steaua Lui, în Răsărit. Căci ei aveau o dorință și o atitudine plăcută lui Dumnezeu: voiau să i se închine Împăratului născut de curând!
- Dumnezeu Se desoperă celor înțelepți care i se închină Lui
Observăm și că în aceste vremuri, când creștinismul este în declin, numeric, mare parte din omenire caută să aducă o închinare (formală) lui Dumnezeu ca să-l îmbuneze și să le aducă în viața lor ceea ce își doresc ei, sănătate și bunăstare materială.
Mulțime de oameni cu ocazia praznicelor bisericilor tradiționale, vin să se închine într-un fel sau altul. Dar sunt departe de a-L cinsti, nu o fac nici cel puțin de pe buze, căci ei nu cunosc adevărul care trebuie spus înaintea Celui Preaînalt.
Deci, Dumnezeu nu pretinde o închinare profesionistă sau tehnică, ci El dorește o închinare autentică, în duh și în adevăr, o închinare cu jertfă, care să ne coste în noi înșine, o stare de pocăință, de mâhnire și de durere pentru ofensa adusă Împăratului prin fărădelegile noastre.
Împăratului coborât din cer și întrupat în Pruncul Isus, magii i-au adus aur, tămâie și smirnă: aur, pentru că El este regele, tămâie, căci El este divin și este Marele Preot și Păstor al oilor, și smirnă, deoarece El avea să fie uns cu mirul în vederea Jertfei, la îmbălsămare.
Astăzi se cuvine să venim cu atitudinea a ceea ce înseamnă aurul și tămâia. Să-L recunoaștem ca Rege și Dumnezeu, ca Mare Preot și Păstor al oilor, Mântuitor și Stăpân al sufletelor noastre. Și să ne închinăm Împăratului cum se cuvine, după protocolul divin.
- Cei înțelepți experimentează schimbarea
Nicole, o tânără de 17 ani L-a găsit pe Isus “Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan, 1.29). Ea a înțeles că trebuie să experimenteze ceea ce spune cuvântul sfânt: “Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.” (Efeseni, 4.5), astfel “Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.” (Marcu, 16.16).
Înțeleaptă, Nicole, în urmă cu o lună de zile a cerut botezul în apă. Ea a dorit să și experimenteze, să împlinească față de Împărat tot ceea ce se cuvine.
“Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.” (Epistola către Romani, 10.9-11)
Și, în biserica baptistă din Hickory, Nicole a fost botezată în cadrul serviciului divin de duminică dimineața, în 23.12.2012. Glorie Domnului!
- Cei înțelepți se întorc pe un alt drum
Am văzut că Nicole, ca si magii de altfel, s-a întors pe un alt drum, al botezului, pe cel al pocăintei și ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu.
Biblia cuprinde viața unor astfel de oameni ai credinței, înțelepți, care s-au întors cu viața lor pe un alt drum.
– Patriarhul Iacov, după ce s-a luptat cu îngerul și a fost biruitor, dar nu a plecat de acolo decât numai după ce a fost binecuvântat de Dumnezeu, Iacov nu a mai fost niciodată ca mai înainte;
– prorocul Isaia, din anul morții împăratului Ozia, atunci când a văzut slava lui Dumnezeu și a zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” (Iasaia, 6.5), de atunci nu a mai fost la fel, prezența slavei Domnului și pocăința, i-au transformat viața pentru totdeauna.
Acum vine ca legitimă întrebarea:
Ești înțelept sau ignorant?
Cine-L vede pe Cristos nu mai e la fel. Acel om se schimbă, nu mai e cum era mai înainte de această întâlnire. Cine umblă cu Cristos seamănă cu El, va fi schimbat și transformat din slavă în slavă, după chipul Lui. Acel om, va vorbi ca Isus, va începe a gândi la lucrurile de sus, va trăi și el cum a trăit Isus. Glorie Domnului!
“Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată. Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni, 3.15-18)
Reblogged this on Desculti Romanian Homecoming.