“…iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au întrebat: „Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.” […] Si iata ca steaua pe care o vazusera în rasarit, mergea înaintea lor, pâna ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamânt si I s-au închinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamâie si smirna. În urma, au fost înstiintati de Dumnezeu în vis sa nu mai dea pe la Irod, si s-au întors în tara lor pe un alt drum. ” (MATEI, 2.1-12)
DUPA CUM E OBICEIUL si practica dreptului în America, am fost înstiintat de catre biroul serifului sa ma prezint la Judecatoria orasului pentru a urma procedura de a fi ales (sau nu) intre juratii unui proces. Si, în câteva zile, a urmat procedura standard. Dar, ceea ce vreau sa spun acum nu se refera la chestiunea de care am pomenit, ci la un mic dar foarte semnificativ amanunt pe care l-am observat în sala de judecata – prezenta plina de prestanta a magistratilor.
…Tot în zilele acelea am vazut o felicitare cu o propozitie care te pune pe gânduri :
“Cei întelepti înca îl cauta pe Împarat”
Analogia dintre magi si magistrati e binevenita. Magii, magistratii si înteleptii lumii – parafrazând una din vorbele apostolului Domnului – “si-au facut din mântuirea aceasta tinta cercetarilor si cautarii lor staruitoare” (1 Petru 1.10)
Slava Domnului ca nu trebuie sa fii magistrat ca sa-L cauti si sa-l gasesti pe Împarat, caci Dumnezeu se lasa gasit de cei care îl cauta din toata inima:
“Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima.” (Ieremia, 29.13)
E foarte trist ca în vremea de acum, oamenii nu-si mai fac timp pentru cel mai important eveniment al vietii unui om, si se lasa prinsi de iuresul vietii care vine peste ei ca un tavalug, se lasa dusi de valul lumii tot mai departe de momentul cu adevarat istoric pentru orice om venind în lume.
Dar magii – înteleptii lumii – stiu sa-si faca ordine în prioritati, ei lasa totul în planul secund, având ca primordial pentru viata lor, întâlnirea cu Împaratul si Mântuitorul lor.
Cum îl cauta înteleptii pe Împarat?
Putem fi de acord ca ei nu aveau o harta dupa care sa se orienteze în drumul cautarii, nu aveau un drum bine determinat. Dar, asa cum copiii nostri au unele jocuri în care ei cauta ceva ascuns, sau cum stim din povestile fratilor Grim, în cautare trebuie sa cauti si sa iei seama la anumite indicii lasate de Creator.
- Cei întelepti cauta indicii din Vechiul Testament care vorbesc de Întruparea Fiului lui Dumnezeu
- Cei înteleptii Îl cauta prin credinta
Asadar, cei întelepti îl cauta pe Dumnezeu bazându-se pe Scriptura si pe credinta.
“Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.” (Evrei, 11.6)
Dumnezeu poate fi gasit doar daca-L cautam prin credinta. “Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvântul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad.” (Evrei, 11.3)
În cautare, nu este atât de importanta cultura, limba sau poporul din care fac parte, ci de prima importanta e determinarea pe care o am, atitudinea mea, credinta si viata pe care o traiesc. Prin credinta avem promisiunea lui Dumnezeu ca Îl vom gasi. Trebuie sa credem ca El este si ca Dumnezeu va si rasplati pe cei care se încred în El.
Însa se întâmpla ceva. Cei care-L cauta din toata inima, vad ceea ce ceilalti oameni nu vad. Ei vad steaua Lui, în Rasarit. Caci ei aveau o dorinta si o atitudine placuta lui Dumnezeu: voiau sa i se închine Împaratului nascut de curând!
- Dumnezeu Se desopera celor întelepti care i se închina Lui
Observam si ca în aceste vremuri, când crestinismul este în declin, numeric, mare parte din omenire cauta sa aduca o închinare (formala) lui Dumnezeu ca sa-l îmbuneze si sa le aduca în viata lor ceea ce îsi doresc ei, sanatate si bunastare materiala.
Multime de oameni cu ocazia praznicelor bisericilor traditionale, vin sa se închine într-un fel sau altul. Dar sunt departe de a-L cinsti, nu o fac nici cel putin de pe buze, caci ei nu cunosc adevarul care trebuie spus înaintea Celui Preaînalt.
Deci, Dumnezeu nu pretinde o închinare profesionista sau tehnica, ci El doreste o închinare autentica, în duh si în adevar, o închinare cu jertfa, care sa ne coste în noi însine, o stare de pocainta, de mâhnire si de durere pentru ofensa adusa Împaratului prin faradelegile noastre.
Împaratului coborât din cer si întrupat în Pruncul Isus, magii i-au adus aur, tamâie si smirna: aur, pentru ca El este regele, tamâie, caci El este divin si este Marele Preot si Pastor al oilor, si smirna, deoarece El avea sa fie uns cu mirul în vederea Jertfei, la îmbalsamare.
Astazi se cuvine sa venim cu atitudinea a ceea ce înseamna aurul si tamâia. Sa-L recunoastem ca Rege si Dumnezeu, ca Mare Preot si Pastor al oilor, Mântuitor si Stapân al sufletelor noastre. Si sa ne închinam Împaratului cum se cuvine, dupa protocolul divin.
- Cei întelepti experimenteaza schimbarea
Nicole, o tânara de 17 ani L-a gasit pe Isus “Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii” (Ioan, 1.29). Ea a înteles ca trebuie sa experimenteze ceea ce spune cuvântul sfânt: “Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.” (Efeseni, 4.5), astfel “Cine va crede si se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.” (Marcu, 16.16).
Înteleapta, Nicole, în urma cu o luna de zile a cerut botezul în apa. Ea a dorit sa si experimenteze, sa împlineasca fata de Împarat tot ceea ce se cuvine.
“Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn si daca crezi în inima ta ca Dumnezeu L-a înviat din morti, vei fi mântuit. Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mântuire, dupa cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de rusine.” (Epistola catre Romani, 10.9-11)
Si, în biserca baptista din Hickory, Nicole a fost botezata în cadrul serviciului divin de duminica dimineata, în 23.12.2012. Glorie Domnului!
- Cei întelepti se întorc pe un alt drum
Am vazut ca Nicole, ca si magii de altfel, s-a întors pe un alt drum, al botezului, pe cel al pocaintei si ascultarii de Cuvântul lui Dumnezeu.
Biblia cuprinde viata unor astfel de oameni ai credintei, întelepti, care s-au întors cu viata lor pe un alt drum.
– Patriarhul Iacov, dupa ce s-a luptat cu îngerul si a fost biruitor, dar nu a plecat de acolo decât numai dupa ce a fost binecuvântat de Dumnezeu, Iacov nu a mai fost niciodata ca mai înainte;
– prorocul Isaia, din anul mortii împaratului Ozia, atunci când a vazut slava lui Dumnezeu si a zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, si am vazut cu ochii mei pe Împaratul, Domnul ostirilor!” (Iasaia, 6.5), de atunci nu a mai fost la fel, prezenta slavei Domnului si pocainta, i-au transformat viata pentru totdeauna.
Acum vine ca legitima întrebarea:
Esti întelept sau ignorant?
Cine-L vede pe Cristos nu mai e la fel. Acel om se schimba, nu mai e cum era mai dinante de aceasta întâlnire. Cine umbla cu Cristos seamana cu El, va fi schimbat si transformat din slava în slava, dupa chipul Lui. Acel om, va vorbi ca Isus, va începe a gândi la lucrurile de sus, va trai si el cum a trait Isus. Glorie Domnului!
“Da, pâna astazi, când se citeste Moise, ramâne o marama peste inimile lor. Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca într-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati în acelasi chip al Lui, din slava în slava, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni, 3.15-18)
Revista ARMONIA - Saltmin Media 