“Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.

Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”

                                                              EVANGHELIA LUI IOAN, 5.39; 17.3

In România, ca şi in alte ţări ale lumii, elevii trebuie să treacă prin  diferite examene de treaptă, de bacalaureat, de admitere, de absolvire…

…Dar odată cu  vârsta omul intră si  prin celelalte experiente de viată prin care, de regulă, va trece orice om, prieteniile si respingerile, logodna si  căsătoria, serviciul si cariera, asezarea la casa lui, divortul,  văduvia, despărtirile,  moartea…

Aceste evenimente –  obstacole in calea vietii -, impun,  intr-un fel sau altul, luarea unor decizii pentru a merge mai departe, viata cristalizandu-se in secundele si minutele trăirilor trecute care il asează pe fiecare om in locul in care se află.

Toate alegerile si respingerile pe care  le face,  un gând,  o idee, o carte, o muzică, un prieten,  o lucrare, o faptă sau o vorbă, o relatie cu cineva sau cu Dumnezeu, o călătorie, o scoală, un curs, o carieră, o casă, o căsătorie, un copil …. – toate acestea, impreună – il vor conduce in vesnicia pe care singur si-o făureste prin  oportunităţile vieţii.

*

 Experienţa lui Isaia  – ISAIA, 6

“2 Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.
3 Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”
4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… “ ISAIA, 1.2-4

Oricine citeşte primele capitole din Isaia  se va crede indreptăţit să se intrebe:  “Cu ce drept  Isaia pronunţă hotărâri cu privire la lideri si la popor?   In ce bază este  Isaia  in slujba lui Dumnezeu?”

Răspunsul il găsim in Capitolul 6. Asa cum se intamplă, noi suntem mai buni cunoscatori si acuzatori ai fărădelegilor celorlalti, ai paielor din vieţile altora, decât ai bârnelor din ochii nostri.

Si Isaia isi incepe povestea enunţând  problemele grave in ce-i privessc  pe ceilalţi; insă vine o zi specială  când viaţa lui se schimbă din temelii.  Privirea sa, critică, isi va schimba starea,  se va uita mai intâi la el insusi. Acum el isi vede păcatul si-l mărturiseste deindată, excamand “Vai de mine!“, căci  a văzut pe Sfântul lui Israel şi  tremură de trica, “Sunt pierdut!”

“În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.” –ISAIA, 6

CE I-A  SCHIMBAT VIATA LUI ISAIA?

1. O vedere dincolo de realitatea cu care a fost obijnuit
Ce am putea să vedem in lumea de dincolo, dincolo de ceea ce este materie,  unde nu vedem si nici nu incercăm a vedea?

Isaia L-a  văzut pe Domnul (v. 1-4). Putem presupune că Isaia a fost în templul de la Ierusalim atunci  când acest eveniment  a avut loc, dar nu putem fi siguri. Pentru ca templul descris de profet este templul ceresc, mai degrabă decât templul lui Solomon. Regele Ozia a murit în 740 î.Hr. şi a fost unul dintre cei mai mari regi ai  lui Iuda si “El a facut ce este bine inaintea Domnului cum facuse tatal sau Amatia” (pe tronul  pământesc din Ierusalim).   Insă, potrivit versetului din Evanghelia lui Ioan 12:41, Isaia L-a  văzut pe Regele cel Mare –   Domnul Isus Hristos -, aşezat pe scaunul de domnie al Cerului, in glorie.

Serafimii menţionati in text folosesc acelasi  cuvânt ebraic care  înseamnă  si “a arde”, aceasta făcand referire la sfinţenia lui Dumnezeu, subliniată prin repetitie “Sfânt, sfânt, sfânt“ este Domnul ostirilor!, intărind astfel afirmatia uzitată de crestini “Sfânta Treime“.

“Când perspectiva este sumbră, caută să  privesti in sus”

Pentru tânarul Isaia perspectiva era sumbră deoarece Ozia, regele lui  iubit, a murit si naţiunea lui era în pericol şi el insusi de asemenea.

Viitorul era intunecat, dar Isaia a  privit in sus,  si a văzut ceva glorios!  Dumnezeu era  pe tronul Sâu şi domnea  ca Suveran al Universului! “Tot pământul este plin de mărirea Lui!”

Din punctul de vedere al cerului, “întregul pământ” este “plin de slava Lui”.   Când lumea se prăbuşeşte, este bine să privesti (la lucruri si oameni) din punctul de vedere al Cerului, constientizand că avem un Dumnezeu Atotputernic si Suveran care are totul in control si nimic nu se poate intampla fără a fi ingăduit de El.

2. O privire cu  discernământ  (v. 5-7)
Isaia a inceput sa vada si sa cunoasca. Modul lui de a privi s-a schimbat de-acum.

Mai intâi suntem invătati de altii, de parinti si educatori, cum sa gândim si   să cunoastem. Insă acum  Isaia avea in el insusi capacitatea de a vedea si de a cunoaste,  avea intuitie si discernământ

Isaia a inceput să se vadă (altfel) pe sine  însuşi,  si pe Dumnezeu. Pe el s-a văzut asa cum era,  un păcătos plin de fărădelege. Iar pe Dumnezeu L-a văzut in toată splendoarea Sa:  “sfânt, sfânt, sfânt” si a inceput să audă şi sunetul unui imn sfânt de închinare care a adus o mare convingere în inima lui  şi a mărturisit că este un păcătos cu buze necurate (mincinos).

Buzele necurate  sunt cauzate de o inimă necurată (Matei 12,34-35). Când Isaia si-a recunoscut vina si a strigat “Vai de mine! Sunt pierdut…!”,  atunci Dumnezeu l-a curăţit  (Ps. 51:10) şi Dumnezeu i-a întâlnit si implinit nevoia.

Înainte de a putea sluji altora, noi trebuie să-i permitem lui Dumnezeu să ne slujească  nouă pentru a fi schimbati.  Înainte de a ne pronunţa  “vai-urile” pentru alţii, trebuie să spunem cu sinceritate si pocăintă “Vai de mine! Sunt pierdut!”

Convingerea lui Isaia l-a dus la o sinceră spovedanie şi mărturisire inaintea Domnului Dumnezeu si, in cele din urmă,  i-a adus  iertare si curăţire (1 Ioan 1:9). Ca şi  Isaia, multi eroi ai credinţei  s-au văzut mai intai ca păcătoşi şi s-au smerit (umilit) în faţa lui Dumnezeu: Avraam (Gen. 18:27), Iacov (32:10), Iov (Iov 40:1-5), David (2 Sam. 7:18), Pavel (1 Tim. 1:15) şi Petru (Luca 5:8-11).

3. Sensibilitate pentru primirea unei  viziuni practice
Isaia a văzut nevoia naţiunii de Dumnezeu si a  Domnului pentru un slujitor devotat.

Isaia s-a oferit voluntar să fie robul acela. El nu a negociat in nici un fel chemarea lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Moise  şi Ieremia.  El a acceptat numirea şi s-a pus la dispoziţia lui Dumnezeu. De aceea să urmăm exemplul lui Isaia, să nu   subestimăm  niciodată ceea ce Dumnezeu poate face cu un  lucrător sincer   care se pune la dispozitia Lui.

Şi asta cu atat mai mult cand stim ca şi astazi este o  mare nevoie  de lucrători pentru impărătia  Sa. Şi există multe oportunităţi  de a  împărtăşi Evangheliei cu o lume pierdută in păcat şi deznădejde.

Vrei să fii  unul din voluntarii care doresc să fie in serviciul lui Dumnezeu?

4. Primirea unui mesaj clar din partea lui Dumnezeu

Mesajul primit de Isaia a fost acesta:   „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” (v.6.9)

 1 Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. (…)
2 Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. (…)

6 Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”  ISAIA, 9

Şi Isaia  avea nevoie sa auda Cuvantul Domnului si, punandu-se la dispozitia Domnului cu o inima sincera si deschisa, nu a intarziat sa-l auda!

“Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” ROMANI, 10.17

“Du-te şi spune” este încă porunca lui Dumnezeu pentru poporul Său (Matei 28:7; Marcu 5:19).

*

ISAIA, 6

  “1 În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.
2 Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.
3 Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”
4 Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum.
5 Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”
6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.
7 Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”
Ier 1.9; Dan 10.16;
8 Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”
9 El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!”

*