de Rodica Botan

Aseara citisem ceva si as fi vrut sa traduc…numai daca m-as fi putut dezlipi de canapea. Dar un duh de neputinta m-a tinut legata de pernele moi si confortabile; asa ca n-am tradus nimic. Asta nu inseamna ca n-am sa va spun povestioara care am citit-o…mai ales ca este una adevarata.

Nu ma intrebati numele scriitorului ca nici asta nu-mi amintesc. Aseara am avut o lene generala…

Si povestea acest om în vârsta despre mama lui. Spunea ca de fapt parintii lui au fost oameni foarte simpli; facusera scoala pe vremea când de la clasa întâia pâna la clasa a opta erau toti copiii in aceeasi clasa – toti copiii satului. Dar zicea el ca în ciuda faptului ca parintii lui n-au avut multa scoala, au avut totusi multa …educatie. Si cunoasteau suficient despre muzica si arta si stiinta…si înca multe alte lucruri intelepte.

Spunea ca mama lui isi facea din când in când un timp special pe care sa si-l petreaca cu fiecare din cei cinci copii ai ei, în parte. Si, mai spunea el, ca acele momente petrecute numai de el cu ea, erau atât de deosebite, de speciale, încât i-au ramas in minte pentru totdeauna.

Una dintre aceste momente o descrie in bucata citita de mine aseara. Era prin clasele primare si mamica lui i-a spus:

– Stii tu ca în fiecare din noi traieste o persoana în vârsta? Numele ei este Doamna Constiinta. Si Doamna Constiinta este o persoana intelepata si sensibila. Ea va fi pentru totdeauna nedespartita de tine. Poarta-te frumos cu ea. Câeodata Doamna Constriinta va pune capul in mâini…uite asa ca mine, spunea mama lui si ea isi acoperea fata in mâini si arata tare trista si nefericita…Si va face acest lucru când tu ai sa faci ceva rau, ceva neîntelept, ceva nepotrivit. Dar daca faci lucruri bune, daca traiesti frumos, Doamna Constiinta isi va ridica miinile sus si se va roti uite asa…si mama se ridica si isi intindea mâinile in aer si dansa vesela rotindu-se in fata mea.

– Au trecut anii, spunea acest scriitor, si am vazut-o de suficiente ori pe Doamna Constiinta ingropindu-si fata in miini de durere. Dar am vazut-o si ridicindu-si mâinile în sus dansând fericita. Si culmea…spunea el catre incheiere… Doamna Constiinta era întotdeauna îmbracata cu o rochie cafenie, simpla, si cu un sort pe dinainte…exact asa cum se îmbraca mama…