George Danciu

„Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

                                                                  Evanghelia lui Ioan, 11.25-26

 

Isus a zis – „Eu sunt Învierea şi Viaţa.”

În fiecare domeniu ai înaintea ta oameni care sunt deschizători de drum. Dacă ne-am uita puțin la geneza speciilor literare am vedea cât de timid au evoluat la români dar, poate, și comparativ cu alte popoare. Primii mari cronicari români Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce (sec.XVI-XVIII), de care vorbește istoria, din rândul cărora s-a ridicat ca domn și cărturar prolificul Dimitrie Cantemir, membru al Academiei din Berlin (1714) care scrie opera filozofică „Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul” Iasi, 1698).

Însă, sunt nu puțini, chiar și dintre profesori, care nu cunosc nimic înafara titlului acestei opere excepționale, cum că ea cuprinde meditații profunde ale lui Cantemir la Proverbele lui Solomon – Cuvântul Sfintei Scripturi (Biblia de la București, 1688 sau „Biblia lui Serban Cantacuzino”).

Omul cult are două mari posibilități. Să fie pe urmele precursorilor, înodând firul acelora care s-au străduit să țină legătura neîntreruptă cu izvoarele de cultură și înțelepciune ale marilor noștri înaintași sau să merargă direct la Marele Izvor să ia apa rece și cristalină, nealterată de imperfecțiunea vaselor care le-au purtat până la noi în sec.XXI, din care, să ia fără sfială și să-și astâmpere cât mai bine setea.

Nimeni nu cunoaște mai bine decât Dumnezeu, Creatorul a toate, răspunsurile la întrebările pe care și le pune omul de-a lungul unei vieți.

Isus a spus tuturor:

„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Ioan, 7.37-38

Informațiile, oricare ar fi ele, simple si elementare sau adânci și profunde de filozofice și știință, ne vin, practic, din două surse de emitere: divine sau alterate, îmbibate de învățătura satanică.

Aurul îl scoatem din mina de aur, fie din filonul pur, fie din minereu împreună cu balastul și impuritățile cu care s-au sedentat în timp. Filonul de aur este Isus Hristos, care nu are nici un el de impurități sau alterații. El e calea, adevărul și viața. Nimeni nu merge la Tatăl decât prin El.

El a venit în lumea noastra: ca să ne ia păcatele și să ne redea viața veșnică pierdută de către Adam și Eva, prin amăgirea de către Șarpele cel vechi, diavolul.

Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. – o spune apostolul Ioan. (1 Ioan, 3.8). Tot apostolul Ioan, în Evanghelie consemnezază ceea ce a spus însuși Isus:

„Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.” (Ioan, 10)

Alegoric, El e Păstorul cel bun, iar oile sunt cei care-L urmează. Unde te vezi? Unde îl vezi pe El? Sub acest scenariu poți să te încadrezi pe tine și chiar pe alții, un ucenic, un creștin autentic, dacă nu cumva sunt sau ești un hoț! Hoții, cei care nu fac decât să fure și să prăpădească, fac voia Celui rău, ei sunt copiii diavolului. Iar Isus a venit să ne ajute: să ne dea iertarea, să ne împace cu Tatăl, să restabilească relația de iubire între noi, unii cu alții și cu Dumnezeu, să ne aducă Pacea și bucuria în viață. El ne-a adus Cuvântul, în care găsim tot ce trebuie să știm despre Dumnezeu și oameni. Și cum trebuie să trăim și să umblăm în lumină și în adevăr.

Tot ce avem nevoie – pozitiv și moral -, găsim prin credința în Dumnezeu și Isus, Mijlocitorul între om și Dumnezeu. Prin credința în El, în jertfa lui primim iertarea de care avem nevoie.

***

CE ADUCE MÂNTUIREA

Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta.”

„Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea. Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. Ea suferise mult de la mulţi doctori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nicio uşurare; ba încă îi era mai rău. A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime şi s-a atins de haina Lui.

Căci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.” Şi îndată a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi mai zici: „Cine s-a atins de Mine?” El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. Femeia, înfricoşată şi tremurând, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul.

Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta.” (Marcu, 5.24-34)

Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.

E foarte importantă atitudinea cu care te înfățișezi înaintea Lui Isus. Fariseilor și preoților care cunoșteau Legea, dar care erau mândri și fățarnici, El i-a respins numindu-i morminte văruite (arătau bine și curați înafară, dar înăuntrul lor erau niște lupi răpitori).

El îi primea pe cei care veneau la El cu sinceritate, cu smerenie și umilință, cu o nevoie acută de El.

Bunătatea Sa se manifestă spre cei aflați în nevoie și suferință, spre cei cu inima zdrobită și deznădăjduită.

1. Nu te mai autocompătimi și vino la El

Această femeie, din pilda de mai sus, suferise mult 12 ani. Având o scurgere de sânge, era considerată necurată. Se afla la marginea societății, bolnavă, izolată, în depresie, deznădăjduită. Dar, într-o zi, auzise de Isus, după ce cheltuise tot pentru vindecarea ei, dar în zadar. Auzise că la El toate sunt cu putință, pentru El nimic nu e imposibil și îşi zicea ea:

„Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.” Şi îndată a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.”

La Dumnezeu totul își poate avea rezolvarea. Ea a crezut vă va ajunge doar să se atingă de haina Lui și se poate vindeca: și s-a vindecat! Domnul Isus a simțit că din El a ieșit o putere. Se uita împrejur să vadă cine e acea persoană. Mulți, acolo toți se atingeau de Învățătorul Isus, dar El căuta să vadă cine s-a atins de El, cu credință! Când te atingi de El cum credință, altfel ești.

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.”(1 Ioan, 1.9)

Nu te poate ierta, dacă nu-ți mărturisești păcatele.

Nu te poate vindeca dacă nu vii, la Isus, cu credință.

„Crednița vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.” (Romani, 10.17).

Nu poți avea credință dacă nu asculți Cuvântul lui. A avea credință înseamnă să te încrezi în lucrurile de care vorbește Isus, în promisiunile Lui. Credința e o relație pe care trebuie s-o ai cu Domnul Isus. Să-L cunoști, să te apropii tot mai mult de El, să-L iubești și să-L prețuiești.

2. Nu te teme, crede numai!

Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta.”

Femeia care fusese o necunoscută săracă, bolnavă și deznădăjduită și în depresie, fără pace sufletească, acum poate merge eliberată, în pace, tămăduită de boala ei. Nimeni nu poate vindeca ca și Isus. Și El o ridică la rangul de „Fiică”Prin credință, femeia a fost vindecată și mântuită de păcatele ei, a intrat în rândul copiilor lui Dumnezeu. Glorie Domnului!

„În timpul acestei întâmplări „a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.”

Dar până să ajungă acolo“iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?” Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.

Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. A intrat înăuntru şi le-a zis: „Pentru ce faceţi atâta zarvă şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.”

Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea copila.

A apucat-o de mână şi i-a zis: „Talita, cumi”, care tălmăcit înseamnă: „Fetiţo, scoală-te îţi zic!” Îndată fetiţa s-a sculat şi a început să umble; căci era de doisprezece ani.” (Marcu, 5)

Să observăm că pe cei batjocoritori El i-a scos afară. Aceea n-au deloc parte cu Isus. Ei nu vor avea parte de mântuirea și iertarea ce o primesc cei care se pocăiesc și vin la Isus zicând Ai milă de mine, păcătosul.

Mântuirea aduce sănătate fizică și spirituală, iertarea de păcare și, în final, viața veșnică cu Dumnezeu, în Raiul ceresc.

Nu te teme – această îmbărbătare a Domnului, e scrisă în Biblie de 366 de ori, una pentru fiecare zi a anului.

Nu te teme, vino la Isus, și vei fi iertat, vindecat și mântuit de neputințele tale. Glorie Domnului! Amin.

***

(Text inspirat de Cuvântul lui Gabi Codruț – Biserica Betel din Oradea)