Se auzea iubirea cum patrunde prin scoarta copacilor
ca o vulpe care intra în mare
sapându-si cu labele vizuina
cel care cosea marea de tarmuri auzea o cântare divina

sufletul meu mergea prin orase
ca sa ude semintele amintirilor
si atunci l-am vazut pe paznicul pustiului
cum iubea o institutie

fericiti cei care-si lasa lumea lor
si intra în corola unui crin ca si cum s-ar pierde-n paduri
ei stau ca niste soimi pe mainile albe
ale unei femei ce intra mândra în iad.

Stefan Dumitrescu