Vasile Filip – IPOSTAZELE IUBIRII, Două cărți de Vavila Popovici

On April 8, 2014April 8, 2014 By GeorgeIn literature, poetryLeave a comment

„DIALOGURI ÎNDRĂGITE” (interviuri) de Vavila Popovici

Nenumărate sunt ipostazele acestei deosebit de complexe și complicate stări psiho-emoționale, pe care omul o suportă – preamărind-o și detestând-o în egală măsură – și pe care o numește cu două cuvinte: dragoste, iubire. Cuvinte care, deși folosite până la istovire, nu și-au pierdut nici înțelesul concret, dar nici pe cel sublim, euforic și blând mângâietor. Este adevărat că omul mai folosește și un al treilea cuvânt: amor. Acestuia, însă, omul i-a adăugat și o conotație mai puțin măgulitoare, care ține de o ipostază mai lumească a stării despre care vorbim. Mai puțin… lirică, cum s-ar mai putea spune, dacă vrem să ocolim o exprimare vulgară. Nu ar fi cazul… Continue reading “Vasile Filip – IPOSTAZELE IUBIRII, Două cărți de Vavila Popovici” →

Fenomenul istoric – reversibil sau ireversibil?

On March 26, 2014March 26, 2014 By GeorgeIn EssaysLeave a comment

by Vavila Popovici

„Istoria lumii este tribunalul lumii.”
Friedrich von Schiller

Proverbele sunt vorbe pline de înțelepciune. Ele provin din experiența vieții celor care au existat înaintea noastră și a căror existență s-a înscris în istoria acestei lumi. „Un nebun aruncă o piatră și zece înțelepți se chinuiesc s-o scoată”, este proverbul românesc pe care-l aud tot mai des în ultima vreme. Chiar așa? Multor înțelepți un singur nebun le poate da de furcă? Cert este că fiecare dintre noi simte dezordinea din jurul său, libertatea fără de măsură și de reper, disproporția covârșitoare între cei bogați și cei săraci, mizeria morală care include vicii, păcate și atitudini provocatoare.

Continue reading “Fenomenul istoric – reversibil sau ireversibil?” →

Gânduri despre volumul ,,Scrisori de departe”, semnat de distinsa poetă Vavila Papovici, din SUA

On March 16, 2014March 16, 2014 By GeorgeIn poetryLeave a comment

,,Scrisori de departe”

By VAVILA POPOVICI

Recenzie: DORU POPOVICI

După ce am publicat, în revista ,,România Mare”, analiza pe care am făcut-o asupra tragicului volum ,,România în comunism”, în care Vavila Popovici prezintă ororile din temnițele României staliniste, culminând cu descrierea crimelor petrecute la închisoarea din Pitești – unde ,,pacientul Țurcanu” îi obliga pe nefericiții deținuți să se chinuie între ei -, am simțit nevoia sa consemnez câteva gânduri cu privire la volumul ,,Scrisori de departe”. Acesta ar putea avea ca ,,moto” cuvintele Apostolului Pavel: ,,Dacă dragoste nu e, nimic nu e!“. Pe ultima copertă, Simion Bărbulescu a consemnat următoarele: ,,Sensibilitatea autoarei este, cu precădere, nostalgică, poeta încadrându-se într-un postmodernism de factură romantică. Continue reading “Gânduri despre volumul ,,Scrisori de departe”, semnat de distinsa poetă Vavila Papovici, din SUA” →

Vavila Popovici – GRANDOMANIA

On March 6, 2014March 6, 2014 By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Două lucruri sunt infinite: universul și prostia, dar despre univers, nu sunt așa de sigur.”

Einstein

Cuvântul – grandomanie semnifică „mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-și acorda o importanță nejustificată”. Grandomania se naște din egoism și este rudă cu prostia sau răutatea, cu atitudinea obraznică și sfidătoare definită ca aroganță. Un grandoman este incapabil de a se aprecia corect și în acest context, din egoismul exacerbat al persoanei respective, ia naștere starea patologică. Persoana își apără cu agresivitate poziția obținută prin lupta în care a folosit diferite metode, printre care și minciuna, ca scut al intențiilor sale. Continue reading “Vavila Popovici – GRANDOMANIA” →

DEMNITATE ȘI CURAJ

On February 26, 2014February 26, 2014 By GeorgeIn EssaysLeave a comment

by Vavila Popovici

„Acolo tine-ți căruța, departe de apa care clocotește și de vârtej”.

Aristotel

Cuvântul Demnitate, ne spune DEX’98 vine din limba latină, dignitas –atis (după demn), însemnând „Calitatea de a fi demn, atitudine demnă; autoritate morală, prestigiu; gravitate, măreție”.

Demnitatea este una dintre virtuțile cu care se naște omul. Continue reading “DEMNITATE ȘI CURAJ” →

Vavila Popovici – DREPTATEA DE PARTEA CUI?

On February 24, 2014 By GeorgeIn literatureLeave a comment

La Putna, cu fruntea plecată-n dantela verde a pământului,/ ascult taina ţărânei şi-al strămoşilor plâns./ Un clopot cu sunet solemn rupe tăcerea,/ chemând credincioșii la slujbă./ Mă ridic brusc, îmi fac semnul crucii,/ Aminte-mi aduc de clipă și de Dumnezeu:/ „Îngerul Iubirii este prezent în delicatele fire de iarbă,/ căci iubirea este în a da…”/ Și mare e iubirea Ta, Doamne!/ O lumină diafană scaldă totul din jur,/ privirea-mi caută-n zadar/ orizontul dincolo de hotar;/ sărut cerul, pădurile verzi,/ pământului îi cer iertare pentru neputință/ și pentru multele semne de întrebare./ Căci ne-iubirea este în a se lua!/ Mă apropii de lespedea mormântului lui Ștefan,/ privesc vrejurile meandrice – funii ale cerului…/ Mă-nchin măreției lui, spun o rugăciune/ și-ntreb cerul:/ Unde ești Ștefane Mare? Unde e Moldova ta?

Crescând, au început să mă intereseze cărțile din biblioteca casei noastre.Nu îmi amintesc să fi avut ambiții pentru note sau premii, doar acea poftă de a afla cât mai multe din cărți. Continue reading “Vavila Popovici – DREPTATEA DE PARTEA CUI?” →

Rusine !?

On January 14, 2014January 14, 2014 By GeorgeIn Essays1 Comment

by Vavila Popovici

„A nu fi cuprins de rușine atunci când ai greșit e cea mai mare depravare.” – Aristotel

În luna iulie 2012 am scris eseul intitulat „Obrăznicie și cinism”, specificând faptul că în societăţile răvășite de comunism, nu se putea vorbi de buna-cuviinţă, copiii erau educați exact opus acestui comportament, adică în cel al lipsei bunei cuviințe, al tupeului, al obrăzniciei, golăniei, cameleonismului, și că, astăzi culegem ceea ce s-a semănat, moștenitorii comunismului nelăsându-se învinși de cerințele unei vieți morale. Mai aminteam cum proverbul „Obraznicul mănâncă praznicul”, în trei cuvinte, exprimă plastic, situaţia în care o persoană impertinentă obţine ceea ce dorește, deşi nu merită, de multe ori prin minciună, nepăsându-i ce gândesc sau spun alții. Aminteam de asemenea că Nicolae Iorga adăugase proverbului: „…dar plăteşte cu obrazul”. Continue reading “Rusine !?” →

„Of, Doamne, Doamne!”

On January 13, 2014January 13, 2014 By GeorgeIn Essays, Eveniment, literatureLeave a comment

164 de ani de la naşterea lui Eminescu

„Suntem români, vrem să rămânem români şi cerem egală îndreptăţire a naţiunii noastre.”
M. Eminescu

Mihai Eminescu a bucurat naţia noastră cu doar 39 ani de viaţă, dar cu o imensă activitate literară. 46 de volume, aproximativ 14.000 de file au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în 1902. A fost poet, prozator şi jurnalist român, cea mai importantă voce poetică din literatura română.

Ion Caraion scria: „Eminescu este imponderabil şi muzică”. Ion Luca Caragiale spunea că Eminescu avea Continue reading “„Of, Doamne, Doamne!”” →

Oameni si lacrimi

On January 8, 2014January 8, 2014 By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Tristețile lăcătuite în sufletele noastre le deschidem în fața icoanelor sau a cerului; de cele mai multe ori ele sunt însoțite de plâns înăbușit și de lacrimi.

Fiecarui om, indiferent de vârsta, sex sau temperament, lacrimile i-au udat fata macar o singura data de-a lungul vietii, unora chiar de nenumarate ori. Lacrimile de obicei tâsnesc si se rostogolesc cu repeziciune pe obraz, nu pot fi stavilite, indiferent de forta psihica prin care comandam sa le oprim, dar uneori sunt atât de grele încât ochilor le este greu a le plânge si atunci se opresc în unghiul ochiului. Când se prăvălesc pe obraji sub forma unor boabe transparente cu gust sărat, sau ca un râu în cascadă, eliberează tensiuni si multă energie. Numai omul plânge cu lacrimi, numai omului i-a dat Dumnezeu lacrimi de bucurie, de fericire, de durere, de dor… Continue reading “Oameni si lacrimi” →

Master Chorale – „Joy of the season”

On December 13, 2013December 13, 2013 By GeorgeIn UncategorizedLeave a comment

„Fără muzică viața ar putea fi o eroare.”

Friedrich Wilhelm Nietzsche

Muzica corală este o compoziție muzicală destinată să fie cântată de mai multe persoane care formează un grup numit cor. Corala vine de la cuvântul latin medieval choralis, derivat din cuvântul grecesc chorus = cor, de la cuvântul cor luându-și numele genul muzical interpretat de coruri mixte. Muzica corală se clasifică în două categorii distincte: fără acompaniament instrumental, și cu acompaniament instrumental. Corul cu acompaniament instrumental se împarte și el în două categorii: acompaniat de un singur instrument (de obicei orga), și acompaniat de orchestră. Continue reading “Master Chorale – „Joy of the season”” →

AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIS

On December 1, 2013December 2, 2013 By GeorgeIn Essays, literatureLeave a comment

by Vavila POPOVICI

“Poetul înțelege natura mai bine decât savantul.“– Novalis

Creația poetului Nicolae Labiş, destul de extinsă având în vedere anii vieții lui, este astăzi prea puțin cunoscută. „Buzduganul generației șaizeciste”, cum l-a numit criticul Eugen Simion, s-a născut la 2 decembrie 1935, în comuna Mălini (ce nume frumos!) din județul Suceava, cu „Pădurile de pini, de zadă și tisă, cu cerbi, căprioare, râși, cocoși de munte și alte aripate, cu furtuni și încremeniri…”, după cum nota scriitorul argeșean Vladimir Streinu. Fiul învățătorilor Eugen și Ana-Profira, Nicolae Labiș a început școala primară în clasa mamei sale, apoi, din cauza refugiului din timpul celui de al Doilea Război Mondial, a continuat școala într-o comună de lângă Câmpulung-Muscel, iar în 1945 s-a întors cu familia acasă.

A debutat în literatură la vârsta de 15 ani, în ziarul Zori noi din Suceava, în timp ce frecventa liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, și la 16 ani în Viața Românească din București, după primirea unui premiu la Olimpiada de nivel național ținută la București, fiind remarcat de scriitorii vremii Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi. Continue reading “AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIS” →

ALBA IULIA

On November 30, 2013November 30, 2013 By GeorgeIn Inspirational, literatureLeave a comment

„De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară.”

Antoine de Saint-Exupery

Căci cea mai de preţ avuţie pe care o avem în viață ne este copilăria, cea care ne îndeamnă spre cunoaștere și ne dă încredere în viaţă. Acum, copilăria mi se arată ca o prințesă îmbrăcată în straie vălurite, translucide… Plecând din preajma mea cu multă vreme în urmă, plutește undeva în văzduh și uneori îmi vorbește de locurile prin care am trecut, îmi amintește… Continue reading “ALBA IULIA” →