Tag: Vavila Popovici

Vavila Popovici: TALLIS SCHOLARS

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

 „Cu muzică iubirea se hrănește; Cântați-mi așa dar!” – Shakespeare 

Miercuri 11 aprilie, pe înserat, am plecat cu mașina, alergând printr-un spațiu cu decorul verde al copacilor sfios înfrunziți, cu soarele strălucitor și mare ce apunea glorios undeva pe partea stângă a drumului, sărind ca o minge, când într-o parte, când în alta a șoselei șerpuitoare. Câteva păsări somnolente zburau lin spre culcușurile, probabil nou zămislite. Ne grăbeam să ajungem la orele opt ale serii la Biserica Universității Duke (Duke University Chapel) din Durham, statul Carolina de Nord, unde urma să audiem un grup vocal. În drumul urcător spre Capelă meditam la importanța muzicii în viața noastră, ea fiind legată de universul nostru interior, atitudinea față de muzică fiind, în general, un indiciu al profilului moral al omului.
Despre această Capelă am mai scris cu ocazia altor concerte ascultate. Continue reading “Vavila Popovici: TALLIS SCHOLARS” →

Vavila Popovici: DEMOCRAȚIE ȘI CREȘTINISM

On By GeorgeIn Essays1 Comment

„Democrat înseamnă cineva care vrea să înalțe poporul pe umerii săi, nu cineva care vrea să se înalțe el pe umerii poporului.”  – Nicolae Iorga

Democrația este o forma de organizare și conducere politică a societății prin consultarea cetățenilor, ținând cont de voința acestora, de interesele și aspirațiile de progres ale țării. Numele Democrației vine de la demos (popor) și kratos (putere), indiferent dacă ea este directă (cum era cea ateniană) sau indirectă, prin reprezentanți aleși (cum este cea modernă). Abraham Lincoln (1809-1865), președintele care a schimbat fața Americii, i-a dat cea mai clară definiție: „Democrația este guvernarea poporului, de către popor, pentru popor”. Continue reading “Vavila Popovici: DEMOCRAȚIE ȘI CREȘTINISM” →

VAVILA POPOVICI: SĂPTĂMÂNA MARE

On By GeorgeIn Credinta, CultureLeave a comment

„Din Eul răstignit de iubirea pentru celălalt, curge viața  veșnică.”

M.-A. Costa de Beauregard

   În Săptămâna Mare numită și Săptămâna Patimilor lui Hristos se fac slujbe bisericești pentru pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de răstignirea și învierea Lui: arestarea, judecata și suferința lui Iisus, terminându-se cu executarea Mântuitorului prin răstignire.  Întreaga săptămână este o zi de adâncă tristețe.

Ceremonia liturgică din Sfânta și Marea Vineri reproduce patimile, moartea și îngroparea Mântuitorului, într-un chip impresionant și cu o puternică trăire asupra sufletelor credincioșilor. Continue reading “VAVILA POPOVICI: SĂPTĂMÂNA MARE” →

Vavila Popovici: KIERKEGAARD ȘI ANGOASA EXISTENȚEI

On By GeorgeIn Essays, Eveniment2 Comments

„Viața trebuie înțeleasă numai privind înapoi, dar trebuie privită trăind înainte. A suferi înseamnă a avea un secret comun cu Dumnezeu. A îndrăzni înseamnă a-ți pierde, pe moment, siguranța. A nu îndrăzni înseamnă a te pierde definitiv pe tine însuți.”

 – Sören Kierkegaard

   Se împlinesc în curând 200 de ani de la nașterea filozofului, scriitorului și teologului danez Sören Aabye Kierkegaard, cel care a folosit prima oară termenul „existențial”. „Existența înseamnă că ai libertatea să alegi cine ești, înseamnă să trăiești din plin”, spunea Kierkegaard. Considerat drept o „natură stranie și complexă”, gânditor incomod, controversat și greu de clasificat dar nicidecum ignorat, despre Kierkegaard s-a mai spus că „a asemănat geniul cu vijelia care se ridică din direcția contrară vântului”. Continue reading “Vavila Popovici: KIERKEGAARD ȘI ANGOASA EXISTENȚEI” →

Vasile FILIP: Incursiune spirituală

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Între numeroasele tuşe care alcătuiesc portretul literar al scriitoarei Vavila Popovici, una, cel puţin, este prezentă în mai toate cărţile sale. Omul călător. Mai puţin în sensul turistic al exprimării, cât, îndeosebi, în cel al explorării spiritului universal, alcătuit din atracţia pe care acest uriaş patrimoniu o provoacă, deopotrivă din pasiunea cu care Vavila Popovici i se dedică. Incursiunile ei par zboruri deasupra unor realităţi pe care doreşte cu ardoare să le descopere, spre a le reda, în viziune personală, cititorilor. Oferă cu asupra de măsură ceea ce i se dă, împlinind astfel un rotund armonios şi generos. Continue reading “Vasile FILIP: Incursiune spirituală” →

Vavila Popovici: Minciuna ipocrită

On By GeorgeIn Essays1 Comment

„Minciuna premeditată nu mai e o chestiune de fantezie, ci de caracter.” – Tudor Mușatescu

Minciuna este definită de dicționar ca fiind o afirmație prin care se denaturează în mod deliberat adevărul; neadevăr, deprindere de a minți, înșelăciune, vicleșug, ficțiune, plăsmuire, născocire, răsucirea adevărului într-o măsură mai mică sau mai mare. Când este însoțită de vicleșugurile mincinosului, de ipocrizia lui, produce confuzie, tulbură gândirea și atmosfera dintre oameni. Continue reading “Vavila Popovici: Minciuna ipocrită” →

Vavila Popovici: A TRAI CORECT ȘI DREPT

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Nu este nici o deosebire între a săvârși un rău și a pricinui o nedreptate.”

– Socrate

   Socrate, cel dintâi filosof al antichității (469-399 î.Hr.), – pe care-l interesa gândirea corectă, ea însemnând „să înțelegi ceea ce spui și să dai socoteală de tine” – spunea: „nu a trăi e de mare preț, ci a trăi cinstit”, și „a trăi cinstit este totuna cu a trăi corect și drept”. „Datoria noastră cere supunere, dreptatea ne cere să nu ne dăm în lături, nici să ne codim, nici să părăsim rândul”. „Oricine este călcător de legi, prea lesne poate fi crezut și stricător al tinerimii și al celor naivi”. „Virtutea, dreptatea, legile și supunerea la legi sunt pentru oameni mai prețioase ca orice lucru”. Continue reading “Vavila Popovici: A TRAI CORECT ȘI DREPT” →

Vavila Popovici: DESPRE CINSTE, NECINSTE ȘI TICĂLOȘIE

On By GeorgeIn Essays1 Comment

„Numai ticăloșilor le e ușor să mintă în orice situație. ” 

–  Feodor Dostoievski

   Valorile morale care au îmbogățit cu adevărat viața omului, valori care s-au dovedit a fi de încredere, sunt utile și importante pentru societate. În zilele noastre ele cunosc un declin semnificativ.
De când există omul pe pământ, acesta s-a călăuzit după diferite legi întocmite, pentru ca binele să-l călăuzească în viață. Cinstea și alături de ea onoarea și corectitudinea au fost și rămân calități morale apreciate și considerate mai presus decât celelalte virtuți ale omului. Ele îi obligă pe oameni  să-și îndeplinească datoria socială, să respecte adevărul și dreptatea, și să se comporte sincer și corect în societate. Aceste valori morale sunt fundamentale a oricărei societăți civilizate. Când ele își pierd din calitate, este vădit că societatea se degradează. Continue reading “Vavila Popovici: DESPRE CINSTE, NECINSTE ȘI TICĂLOȘIE” →

AMBÂȚ, ARȚAG ȘI PÂRȚAG. MODESTIE – CÁNCI !

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Lipsa modestiei nu este numai o dovadă clară de lipsă de caracter, ci și o gravă impolitețe și răutate față de cei prezenți.” – Michel de Montaigne”

 

Am asistat în ultimele săptămâni la evenimente, atitudini degradante. Pe scena noastră politică și-au jucat rolurile scandalagii, flecarii, actori mediocri plini de ifose, care au urmărit obținerea de efecte teatrale cu mijloace de prost gust și pe care lumea serioasă îi consideră cabotini. Citisem în tinerețe o carte care se intitula „Cabotini și cabotine”. De ce oare memoria mi-a păstrat atât de bine titlul cărții? Se vede că, în creier se fac conexiuni neașteptate, neuronii lucrează… Continue reading “AMBÂȚ, ARȚAG ȘI PÂRȚAG. MODESTIE – CÁNCI !” →

Buchetul prieteniei

On By GeorgeIn EvenimentLeave a comment

“Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii”. – Aristotel

Doamna Vavila Popovici, o prezență remarcabilă în viața literaturii române, este înainte de toate frumoasa noastră prietenă.

Așa cum bine precizează George Danciu, cu ocazia zilei de naștere a doamnei Vavila,  prieteniile sunt întărite, adesea, și de conjunctură, dar consolidate și  pline de viață atunci când ele sunt  unse sufletește, atrase și menținute prin ceea ce are celălalt, în el, intrinsec, sau ca nevoie în împlinirea celuilalt, tocmai atunci când se află sus, în mare bucurie, sau jos, căzut la pământ, în tristețe. Continue reading “Buchetul prieteniei” →

Vavila Popovici între ,,ultima piruetă” şi ,,nopţi albe” – convorbiri cu Emilia Țuțuianu

On By GeorgeIn InterviewLeave a comment

Un covor de frunze arămii foşneşte sub paşii noştri întomnaţi. Ne bucură mereu toamna, ca un timp al unei delicate melancolii, dar şi ca timp al rodului. Suntem în toamna anului 2014. Ultima piruetă, un roman de o delicată vibraţie epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila Popovici, a trezit în fiinţa mea dorinţa de a purta un dialog cu autoarea acestei cărţii. Mai întâi a fost frumuseţea acestui titlu, ludic şi grav totodată. Lumea spectacolului şi ideea lumii ca dans m-au atras mereu, cu o forţă căreia nu am ştiut cum să îi rezist. Continue reading “Vavila Popovici între ,,ultima piruetă” şi ,,nopţi albe” – convorbiri cu Emilia Țuțuianu” →