Nu ştiu dacă Volf este un lup în piele de oaie şi nici nu mă interesează. Nu mă interesează nici ce spune Volf, nici să-i citesc cartea. Cum tot atît de puţin îmi pasă şi ce fel de pastori penticostali vor ieşi de pe băncile Institutului Teologic Penticostal din Bucureşti.

Nu mă interesează nici ce rector conduce instituţia respectivă, cum nu mă interesează nici ce atitudine adoptă, în discursul public, penticostalul Emanuel Conţac şi, cu atît mai puţin, anglicanul Dănuţ Mănăstireanu, fostul baptist pornit să ecumenizeze tot ce-i pică şi ce mişcă la neoprotestanţi.

Ceea ce mă interesează, astăzi, este dialogul pe care l-a iniţiat baptistul Teofil Stanciu cu cei care-l citesc şi care reacţionează, în fel şi chip, la afirmaţiile sale. Sper să nu dau, prin această postare, loc la “larmă” şi “istericale”, cum elegant îşi încheie domnia sa discursul. Continue reading “R.C. Stoica: “Cronici mondene” – Teofil Stanciu şi pielea de sagri” →