Această carte, care poate fi citită online, una cu mare impact pozitiv (ecologic) din mai multe puncte de vedere, este scrisă de JOSEPH JENKINS, în 1994, dar traducerea de faţă se bazează pe a treia ediție a cărții, publicată în anul 2005 în SUA.
Cartea “Umranița – un ghid de treabă… mare! Cum să produceți compost
din excremente umane” a fost în mod constant bine primită: Continue reading “Umranița – un ghid de treabă… mare! (traducere TEI)”
La mormântul lui Mihai Eminescu
(nascut 15 ianuarie 1850, Botosani sau Ipotesti – decedat 15 iunie 1889, Bucuresti )
Când mâna ta a încetat sa scrie,
Afara s-au deschis ca flori de tei,
Cernându-si amirosul pe hârtie,
Iubirile de care suntem grei –
Când ti s-au spart oglinzile din minte,
Aceleasi flori de tei, le-au adunat –
Si din mireasma lor, le-au dat cuvinte,
Ca sa nuntim, cu stelele, curat –
Cuvintele ce ti-au iesit din buze,
Când au încremenit în calimara –
Tot florile de tei, visând lehuze,
Ne-au nins copii, de dragoste stelara –
Când n-ai mai fost decat pamânt si stele,
Si versurile-ti, toate, s-au uitat –
Din tei au nins atâtea flori cu ele,
Ca iar, pe Eminescu, l-am aflat…
14 iunie 2011
EMINESCU
Eminescu,
Imensa cascada
Ce loveste-n cadenta pe stanci.
Cu picurii-n harpe divine,
Cu zorii noptile-nfrangi.
Eminescu,
Lucreafar de raze
Ce-ntinde un brat pan’ la noi.
Cu versul de-o dalba chemare
Traiesti in mileniul trei.
Eminescu,
Esti raul ce curge
Prin stihul regesc ce l-ai scris.
Iubi-te-vom vesnic,
Romane!
Poete,
Ramai neinvins.
DORUL NUMIT EMINESCU
Definitia dorului e greu s-o rostesti.
E sufletul tandru de primavara,
Ce-adie mereu spre nemurire privind
Si versuri si slova si cantecul nostru.
Spus intr-un singur cuvant: Eminescu.
Privirea de geniu ce simte cerescul fior,
Cu inima-n strunele unui etern semizeu.
E candida dorinta de a urca spre inaltimi
Pe scara iubirii de oameni si Dumnezeu.
Dorul de poet e o mare de cer si de vise
Ce coboara si urca-n eternul Empireu.
E scutul impotriva durerii imense,
De-a trai in mileniul trei,
Cu versul ce-ncanta fiinta umana…
Si-l inalta pe stanca iubirii sub tei.
Acolo unde vibreaza sufletul nostru
Si a-nvatat definitia dorului romanesc,
Spus cu imensa tandrete: Mihai Eminescu.
CRIZA DE EMINESCU
Unde esti Eminescu sa vezi,
Istoria toata pe tine te striga.
Sa vii cu seara aceea pe deal
Sa vezi turmele cum lipsesc de pe lunca.
Sa canti tu dorinta de libertate
Prin noi fiecare ce doru-ti purtam.
De tine e azi e o mare nevoie,
Sa spui despre epigonii ce azi ii avem.
Sa lasi lacrimile pe-o braz sa se scurga
In palma timpului nost’ efemer.
Si fiecare slova din cantu-ti regesc
Sa ne-ndemne mereu inspre ruga.
Sa spui ca dragostea invinge mereu
Ea ti-a fost si tie izbanda…
Atunci cand cararea-i lipsita de flori,
Cand nu-i impartasita in lume iubirea.
De-acolo de sus de pe bolta privesti…
Cum oamenii seara se-aduca,
Sa asculte ale tale povesti
Scrise prin vesuri ce azi mai rasuna.
Unde esti Eminescu sa vezi…
Ca e tarziu uneori prin lume…
Sa aduni ziaristii scriitorii, poetii…
Sa le spui ca nemurirea
E insasi puterea dreptatii.
MAT
Nu-i nici un fum in cafeneaua aceasta.
Nu-i nici Eminesacu sa-mi incante prezenta.
E totul aranjat,
Ca atunci cand plecat in noapte,
Mi-ai lasat liberatea detarta,
De a fi fara tine aproape.
Nici Parisul nu ma mai cheama.
Sa ma plimb slobod prin suflet de dama.
Chiar imparatul e azi in genunchi.
S-a facut mat, chiat atunci la-nceput.
——————————————————
Marina GLODICI
Baia Mare
15 ianuarie 2011
Revista ARMONIA - Saltmin Media 