– Bă, Tanto, bă, noi emigrarăm din America, în gara la Lehliu. Da ăia de emigrară la Corlățele, ce fac? Ăia de emigrară la Ciocănesti, ce fac? Ăia care emigrară la Iapa Mutului, ce fac?
– Ce să facă, Costele? Le e dor de America, unde s-au nascut, si de unde au plecat. Li se rupe inima de dor. Da ce sa faca ei acolo, ca America e saraca. Din 300 de milioane de locuitori, 30 de milioane sunt pauperi. Nu ca aici, la Lehliu, la Ciocanesti, la Iapa Mutului. Aici, daca mai pui un cartof in pamant, mai traiesti. Daca nu ti-l mananca gandacul de Colorado.
– Bă, Tanto, da noi, emigrantii ăștia de la Lehliu, facem ceva pentru America, să o ajutăm să iasă din săracie?
– Facem, Costele. Facem vile la Lehliu. Grădini cu gazon. Facem poze. Facem grătare. Mergem in weekend. La Boureni. Pe litoralul lacului Gighera. Si scriem e-mail-uri prietenilor din America. Le dăm sfaturi. Ii invatam cum sa cultive cartofi. Cum să își vândă cartofii pe tarabele literare. Continue reading “Tanța și Costel, filantropi”





