Tu.
Tu. Dacă Dumnezeu ai fi deodată
Pe cine ai chema să te ajute?
Şi universul. De ţi-ar face-o fată
Numai pe tine o să te sărute? Continue reading “Ștefan Doru DĂNCUȘ: Poeme selectate din zăpadă”
Tag: Stefan Doru Dancus
Dumnezeu și umbra – de Mariana Gurza
De ce Mariana Gurza?
La o primă vedere, s-ar putea spune despre poezia Marianei Gurza că este de un ermetism pe care mulţi cititori nu l-ar înţelege. Deh, e mult mai uşor să priveşti poezia de azi prin prisma textualismului – dar dincolo de aparenta închistare lingvistică explodează versuri neobişnuit de profunde; poate în asta stă şi coeficientul de ermetism pe care nu-l neg, doar îl observ (ca parte, nu ca întreg). Continue reading “Dumnezeu și umbra – de Mariana Gurza”
În asteptarea certitudinii
ÎN ASTEPTAREA CERTITUDINII
de Liviu Florian Jianu
Ce vrea sa ne spuna, în esenta, Stefan Doru Dancus, în Bocitorii?
(Stefan Doru Dancus, Bocitorii. Asteptatorul, Editura Singur – Târgoviste)
Ca omenirea a devenit o turma bocitoare.
Daca vine lupul, boceste. Daca este razboi în Gaza, boceste. Daca este razboi în Irak, sau Iran, sau Coreea de Nord, sau Iugoslavia, sau Balcani, sau al III-lea razboi mondial, boceste. Daca este criza mondiala, boceste. Daca numarul de avorturi întrece de doua ori numarul nasterilor, boceste. Daca dincolo de ban nu mai conteaza nimic, boceste. Daca asomizeaza porcul, boceste. Daca i se interzice sa-si vânda brânza, vinul, ori carnea, neambalate, boceste. Daca vine cancerul de col uterin, aviara, tuberculoza, razboiul, sau apocalipsa, boceste. Daca nu are de mâncare, loc de munca, caldura, ori racoare, apa, sau bautura, boceste. Daca animalele, si omul sunt marcate cu cipuri de identificare, boceste. Daca Universul va sfârsi prin marea înghetare, sau marea implozie, boceste. Daca nu mai sunt petrol, apa, sau resurse, boceste. Daca Dumnezeu nu exista, boceste. Daca exista, boceste. Daca o covârsesc drogurile, prostitutia, afacerile cu carne de turma, ori arme, boceste.
Pe lume nu mai exista lupta împotriva raului. Nici raul, poate.Doar bocitori ai binelui.
Ce vrea sa ne spuna, în esenta, Stefan Doru Dancus, în “Asteptatorul”?
Ca el, Stefan Doru Dancus, a obosit. Sa lupte cu toti. Si cu sine. Pentru toata lumea. Ca este si el, un om, doar. Care are nevoie de ocrotire. De o mângâiere. De o alinare. Si atunci, dincolo de microscopicele lui victorii în lupta cu Hidra, Asteapta. Si asteapta. Sa vina apocalipsa. Sa îsi ia fiecare recompensa. Sau pedeapsa. Cumpanita de Dumnezeul si omul care a împartit totul. Învatatura, Cuvântul, Viata, Calea, Adevarul, chinul, sângele, si trupul. Ca sa vedem pentru ce a fost creat omul. Nu pentru apocalipsa alienarii. Nici pentru triumful dictaturii. Fie ea si a libertatii si democratiei.
Între bocitorii si asteptatorul, Dancus iubeste viata. Femeia. Oamenii. Chiar si atunci când sunt viciosi. Când îi vând sperantele. Când îl înseala. Iubirea poate fi palpata în scurte proze, sau poeme în proza de o hipersensibilitate, emotie, si încredere, oarbe. Între bocitori si asteptatori, este atâta lumina oarba. Atâta samânta de bine, calcata de rinoceri, sub copite.
Am citit cartea pe nerasuflate. Risc sa spun ca este de o frumusete mizerabila. Frumusetea vietii noastre ratate. Mizeria vietii noastre reusite. Un judecator nebun de maculata iubire a adus pe lume o oglinda în care porcii se vad îngeri care se admira unii pe altii. Sau fiecare, pe sine. Si pentru sine.
Nu ne priveste. Noi suntem oameni.
PRIMUL NUMAR AL NEWSLETTER-ULUI „ROMÂNIA NOASTRA”
Cristi DUMITRACHE
.
Dragi colegi scriitori si jurnalisti,
Parerile noastre despre ceea ce se întâmpla în România au început sa prinda contur. S-a coagulat un proiect jurnalistic, pe care îl începem acum, cu pasiune si dedicatie. Primul numar al newsletter-ului bilunar „România Noastra”, editat de revista „Pagini Românesti în Noua Zeelanda” a aparut. În acest prim numar si-au exprimat opiniile 14 jurnalisti din România, Noua Zeelanda, Spania, Statele Unite ale Americii, Italia si Franta. Toate aceste opinii pot fi preluate de publicatiile din întreaga lume, cu citarea sursei. De asemenea, toti jurnalistii doritori îsi pot trimite parerile la adresa noastra de email: romanianpages@yahoo.co.nz.
Opiniile noastre vor aparea în câteva medii de informare consacrate: la TVR International, Radio România Actualitati, Romanian Global News, dar si în revistele de diaspora care participa la proiect. Reamintim ca acest proiect nu este o asociatie, ca nu exista nici o cotizatie, este realizat voluntar si respecta dreptul la opinie al fiecarui jurnalist implicat.
Tema de deschidere a fost urmatoarea: „Cum credeti ca poate fi salvata România? Clasa politica româneasca este compromisa total. Rând pe rând, au sfârtecat ciolanul puterii toate partidele politice, s-au mânjit cu mierea tarii toti ursii pofticiosi, au furat, fura si vor continua sa fure cu abnegatie, împreuna cu rudele, prietenii, amicii, toti cei care formeaza aceasta clica, despre care omul de rând, românul caruia i s-a furat tara spune ca sunt «toti o apa si-un pamânt». Ce se poate face, în opinia dvs, pentru a reintra în normalitate? Pe cine ne bazam pentru a scoate România la liman, cine poate salva o tara ce merge în jos?”
Iata în continuare si câteva spicuiri din raspunsurile date în acest prim numar, atasat acestui mesaj:
GRIGORE L CULIAN, editor fondator New York Magazine:
„Cred ca România mai poate fi salvata doar de votarea si aplicarea Legii Lustratiei, care sa nu permita accesul fostilor si actualilor profitori ai regimului comunist la functiile publice. Cât despre clasa politica româneasca, mare lucru nu se mai poate face, fiindca nu mai are cine sa scoata România din groapa în care se afla. Cei care mai puteau face câte ceva au emigrat, iar acordul cu Fondul Monetar International va îngropa definitiv România!”
ION MIHAI, redactor Televiziunea Romana:
„Atâta vreme cât la alegerile din 2008 prezenta la vot a fost de 39%, de ce ne miram de clasa politica? Nu ei sunt de vina, ci noi! Cei care nu au mers la vot acum comenteaza si sunt nemultumiti. Trebuie ca fiecare sa mearga la vot pentru a arata ca îi pasa de ceea ce se întâmpla în tara sa. Fiecare trebuie sa faca un efort de a se informa, de a stabili cine l-ar putea reprezenta si sa ia o decizie: cu cine voteaza! E un efort pe care trebuie sa-l facem o data la patru ani. Dar numai asa vom avea o clasa politica mai buna.”
ADRIAN IRVIN ROZEI, senior editor PRNZ Franta:
„România nu se va «salva» decât daca se va salva întreaga lume occidentala! Suntem toti în aceeasi barca! Daca Europa se va îneca, vom pieri si noi! As zice chiar ca, din anumite puncte de vedere, România are un avantaj: are 3 milioane de expatriati care, nu numai ca trimit bani si sustin economia, dar, cum au facut spaniolii sau portughezii în anii ‘60-’80, impun criterii democratice si un mod de viata modern, pe care l-au învatat în Occident. Nu e simplu, sunt de acord! Dar sper ca vor reusi!”
GABRIELA CALUTIU SONNENBERG, editor PRNZ Spania:
„Ca la curele de slabire: nu pierderea în greutate e problema, ci mentinerea ei dupa aceea. Probabil ca numai în mod punitiv se poate impune respectarea legilor pe termen lung. Dar cine sa impuna asta? Armata? Politia? Nu exista o institutie serioasa de încredere care sa controleze. Trebuie mai mult de una, altfel se revine la statul autoritar cu putere centralizata. Ramân la parerea mea: trebuie copiat un model viabil din afara si, mai presus de toate, sa fie respectat de toata lumea. E o dilema grea. Nu vad iesire. Câta dreptate avea Einstein când zicea ca o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gândire care a generat-o.”
GEORGE PETROVAI, editor PRNZ România:
„Cum politica româneasca postdecembrista face tot mai mult dovada unui cartel al faradelegilor îndreptate împotriva tarii si poporului (jaful sistematic, murdarirea valorilor nationale, deprecierea prestigiului international al României prin punerea ei la cheremul ciocoilor interni si externi), se impune constituirea unei forte nationale cu rol de contrapondere. Iar aceasta forta, actualmente jucata pe degete de oribilii facatori ai politicii romanesti, nu poate sa vina decât din partea societatii civile: organizatii neguvernamentale, presa independenta, cetateanul preocupat de prezentul si viitorul tarii. Doar ea, calauzita fara gres de instinctul general uman al aspiratiei legitime spre libertate, echitate si prosperitate, precum si de instinctul national al afirmarii României pe arena internationala, va izbuti sa taie din înfumurarea potentatilor si va impune schimbarea Constitutiei în sensul normalizarii.”
ANDI RADIU, editor Gazeta Româneasca Italia:
„Goana dupa parvenire, îndepartarea de cultura si o foarte mica constiinta fata de obligatii sunt doar câteva dintre motivele situatiei create. Conceptul de toleranta s-a îndreptat catre coruptie, hotie si manelism, iar pe scara de valori nu mai au întâietate adevaratii intelectuali, sportivii sau artistii de valoare. Dam vina pe un anume balcanism, în loc sa dam vina pe noi însine, pe modul nostru de a gândi si de a reactiona. Noi, cei care locuim în afara tarii ne-am convins ca «balcanismul» nu mai functioneaza odata ce ai iesit dintre granitele României. Ca adevaratele valori sunt recunoscute fara a fi pus pe tapet faptul ca fac parte dintr-o tara sau rasa anume. Tocmai de aceea, afirm cu hotarâre ca politicienii ar trebui îndrumati, daca nu chiar fortati sa aiba o anumita atitudine.”
PUCU ROSU CONSTANTIN, redactor radio, Planet FM, Auckland:
„Ma-ntreaba editorul revistei «Pagini Românesti în Noua Zeelanda» cum poate fi salvata România? Simplu! Un presedinte nu jucator ci arbitru între partidele de la putere si cele din opozitie! Un presedinte (daca se poate) profesor universitar! Bine ar fi sa fie un istoric, bun cunoscator al nazuintelor de veacuri ale Romanului: independenta si neatârnare! Sa fie neînregimentat politic si sa nu aiba simpatii de nici o «
Un prim-ministru tânar, din generatia celor între 30 si 35 de ani, tehnocrat, fara de partid, fara de rude sus-puse, fara sa fie santajabil. Un Parlament cu deputati si senatori alesi Nu dupa sumele de bani depuse la partidul din care fac parte pentru a a ajunge la «ciolan»! Ci alesi de noi, de cetatenii tarii, dupa dovezi certe ca ne vor apara drepturile si vor munci pentru a ne asigura o viata demna si umana. O justitie care sa aplice Constitutia, sa apere Cetateanul, sa pedepseasca Vinovatul, sa nu fie coruptibila si aservita puterii!”
STEFAN DORU DANCUS, director si scriitor Grupul Media Singur:
„Singura sansa a României actuale este schimbarea generatiilor. Învatamântul românesc, lasat de izbeliste de toate guvernele si mai ales, parasit de oamenii capabili pe care-i avea, nu mai este în masura sa asigure o continuitate valorica asa cum pot scolile din strainatate. De aici si imposibilitatea de-a misca amortitele roti ale evolutiei poporului.”
LIVIU ANTONESEI, jurnalist si scriitor Timpul, Adevarul, Liternet:
„Daca as vrea sa fiu foarte exact, as spune ca nu exista solutie de salvare. Însa aceasta atitudine, desi ar fi exacta, ar fi si cea mai usor de adoptat, cea mai comoda, cea mai lesnicioasa. Daca nu exista solutie, stam linistiti, nu avem nimic de facut! Privind, prin urmare, lucrurile cu o oarece atentie, ne dam seama ca, desi nicidecum legata de actuala clasa politica, o solutie s-ar putea întrezari, renasterea societatii civile, care sa puna presiune pe clasa politica, indiferent care factiune a ei ar fi la guvernare.”
***
Dragi colegi jurnalisti, va multumim pentru participarea la acest prim numar si va invitam, în numar cât mai mare, sa dam raspuns la urmatoarea întrebare fundamentala privind România:
Este utila Legea Lustratiei si daca este, de ce abia acum, la 22 de ani de la momentul zero?
Asteptam raspunsurile dumneavoastra, ale tuturor celor interesati sa participe la acest proiect, la adresa de email a revistei „Pagini Românesti în Noua Zeelanda”: romanianpages@yahoo.co.nz.
Cu multumiri si gânduri bune din Auckland
Cristi DUMITRACHE
Editor PRNZ
PAGINI ROMÂNESTI ÎN NOUA ZEELANDA
ROMANIAN PAGES ÎN NEW ZEALAND
Auckland, New Zealand
romanianpages@yahoo.co.nz
paginiromanesti@xtra.co.nz
LUCRÂND LA REACTIVAREA FONDULUI SUFLETESC UMAN
Stefan Doru DANCUS
.
BEN TODICA – IN DOUA LUMI
Înainte de a vorbi despre scriitorul Ben Todica, cel mai nimerit ar fi sa vorbim despre omul de cultura Ben Todica, o personalitate proeminenta a culturii române din Melbourne, Australia. Asta pentru a sublinia puterea de munca a celui ce a realizat cutremuratorul film documentar „Drumul nostru”, care activeaza la Televiziunea Comunitara Româna din Melbourne – canalul 31 si care realizeaza o emisiune radio în limba româna, adresata publicului român din Australia. Fireste, întâlnirile cu oameni marcanti ai Diasporei (si nu numai), cu scriitori, artisti, medici, pastori, actori si regizori, politologi si politicieni, ziaristi sau simpli cetateni si-au pus o amprenta benefica pe cultura autorului; aici putem observa cum pasiunea initiala pentru cinematografie se continua într-un mod fericit cu fascinatia scrisului si atinge punctul suprem cu aparitia celor doua volume – volumul „Între doua lumi” (Ed. „Atticea”, Timisoara) si volumul „În doua lumi” (Ed. „Singur”, Târgoviste) volume lansate si în România.
Cunoscut în toata lumea datorita articolelor aparute în presa ori pe multe site-uri de cultura ale Internetului, Ben Todica dovedeste o tenacitate si o gândire exemplare în raport cu noua conduita a omului modern, mereu consumat de ideea ca nu are timp sa le faca pe toate. Ceea ce-si propune si în acest volum care contine, pe lânga interviuri cu oameni din diverse domenii de activitate si un capitol destinat ecourilor la prima carte („Între doua lumi”) este crearea unui tablou socio-uman contemporan. Astfel, fiecare din cei intervievati are posibilitatea de a vorbi deschis despre propriile succese si despre modul cum vad societatea de azi; aceste „filtrari” ale ideilor exprimate fara rezerve creeaza, cum spuneam, un tablou mult mai complex decât multe carti de sociologie aparute în ultimul timp: una este sa afli parerea unui singur autor (indiferent cât de obiectiv s-ar pretinde) si cu totul alta sa ai multiple oferte ideatice.
Dincolo de pasiunea pentru arta, Ben Todica este si un patriot adevarat (oricât de demonetizat poate parea cuvântul!) pentru care nu exista ezitare în finalizarea practica a proiectelor propuse. Aproape întreaga sa activitate (si viata) este dedicata spatiului românesc, ramas astazi atât de sarac în valori morale. De multe ori, intervenind în marturisirile interlocutorilor, adauga un plus de culoare spontana ce provoaca destainuiri spontane si în asta rezida si frumusetea acestor interviuri-convorbiri care pot fi citite de oricine si care n-au tenta voit academica ce îndeparteaza potentialul public, în loc sa-l apropie de cuvântul scris.
Volumul de fata, prin continutul sau de exceptie, ne spune de ce, cu cât ne apropiem de sfârsit, avem o viziune tot mai globala asupra lucrurilor. Încercând sa ne structuram cumva emotiile, visurile, sentimentele, evolutia – am crezut ca principiul stratificarii va face ordine. Dar cum sa te pregatesti pentru echilibru, îndoindu-te de existenta lui Dumnezeu sau crezând orbeste în El? O întrebare esentiala care a diversificat opiniile si a lovit sistematic în presupusa facere de ordine. Acestui tip de întrebari si framântari încearca Ben Todica sa le raspunda aducând în fata cititorului oameni pregatiti pentru asta.
Se spune ca orice revolutie trebuie sa schimbe, sa imprime blocului social în care apare, realitatile altor visuri. La noi (românii, n.a.) revolutia (din 1989, n.a.), în spiritul docilitatii noastre ca popor (asteptam sa se umple paharul) s-a transformat rapid în ceea ce analistii politici au numit o vreme „restauratie” iar apoi „haos economic”. În cursa spre „europenism”, spre „occidentalism”, ne-am pierdut intelectualii, adevaratii studenti, oamenii de cultura. Crosul supravietuirii n-a fost însa abandonat de buticari, agramati, semidocti. Axele acestui început de mileniu sunt bisnita, coruptia, minciuna ce-au reusit sa impuna ritmul unui nou regulament la scara planetara. S-ar putea ca Ben Todica, lucrând la reactivarea fondului sufletesc uman, sa fie printre ultimele redute de aparare ale constiintei poporului nostru.
Îl felicit si invit pe toata lumea la acest „festin” al inteligentei si culturii numit „În doua lumi”, a doua carte a unui mare român care de acolo, din celalalt capat al lumii, ne spune ca n-a uitat de unde a plecat.
Stefan Doru DANCUS
Director revista „Singur”
februarie 2012
CUM SA FACETI SA TRAITI BINE
Stefan Doru DANCUS
Prin 1997 eram seful editurii „D&T Press” din Sibiu. Dar înainte de-a sta în spatele unui birou de „sef”, am fost „carne de tun” a mass mediei, indiferent ca am lucrat în presa scrisa ori în audio-vizual. Datorita acestei meserii am cunoscut incredibil de multi oameni, de la opicar la presedinti de tara.
Am scris o brosura care se numea „Cum sa faceti bani rapid” (sub pseudonimul Tudor Vadean) în care ilustram diverse mici afaceri de succes create de oameni simpli care au pornit aproape fara niciun capital si pe care am tiparit-o. Am avut o audienta redusa si n-a mai fost nevoie de al doilea tiraj (ca toti prostii ce fac o afacere fara a-i cunoaste dedesubturile, n-am stiut ca actualul falimentar RODIPET avea distributie nationala, si poate ca a fost mai bine asa).
Azi, cautam ceva într-un teanc de publicatii pe unde am scris ori s-a scris despre mine; si de la publicatie la publicatie, de la teanc la teac de publicatii îmi vine brusc un gând: cea mai rentabila afacere e sa faci un partid! Oare cum am fost asa naiv pe vremuri? Mi-am adus aminte de Melescanu – care pe vremea A.p.R.-ului a luat bani frumosi „pentru partid” de la oseni (Oas, jud. Satu Mare), si stiu asta pentru ca eram redactor sef la saptamânalului „Accent” ce aparea la Negresti-Oas. Mi-am adus aminte de „sarpele cu ochelari”, cum era poreclit Virgil Magureanu (el „aspira” bani din Baia Mare, Maramures, unde avea sau poate mai are latifundii pline de pruni, din fructele carora face horinca – vezi „Evenimentul Zilei” din 1998 în care am scris despre asta).
Nu vreau sa ma întind: daca aveti rabdare sa cititi presa de dupa 1989 si sa faceti niste simple racorduri, veti vedea de unde au bani miliardarii români.
A face un partid e simplu:
1. Trebuie sa fii un coate goale care vrea sa parvina
2. Trebuie sa-ti creezi „un nume”; ori de poet, ori de scriitor, ori de ziarist, ori de fluiera-vânt prin mass media (un nume pe care sa-l bage-n seama mass media)
3. Ajuns în atentia publicului, trebuie sa „lupti”, ca n-ai de ales, „împotriva nedreptatilor”
4. Când vezi ca ai o cota de audienta ridicata – pac!, pui de-un partid (cazul OTV)
5. Programul poate fi copiat de la alte partide, nu-i problema, dar trebuie sa iesi cu ceva în evidenta (mai modifici pe ici, pe colo, câte ceva – si promiti mai mult decât altii)
6. Normal, o parte a plebei române va fi de partea ta; le iei cotizatii, donatii, participi la mese festive prin tot felul de sate si mici orasele, treci la nivel mai mare si tii conferinte prin municipii
7. Sponsorizarile, donatiile, legitimatiile „de partid” îti aduc suficient venit ca sa mai dai si tu ceva plase din plastic cu „daruri” pe la case de copii, pe la pensionari, pe la defavorizati etc.
8. Odata ce ai „partid” în atentia publica, aparitiile în mass media devin mai dese, ceea ce înseamna mai multe „sponsorizari”, „donatii” etc.
9. Toate acestea – egal „întelegeri”, „coalitii”, „aliate” cu alte partide
Asa ca tu si prietenii tai puteti trai bine mersi toata viata. Daca nu câstigi un ciolan în alegeri, faci putina galagie, „pecumca”, vorba lui Paul Goma, s-au falsificat alegerile. Si stai bine mersi 4 ani pe banii altora – în „opozitie”.
La noi, dragi români – numai asa se poate trai bine!
Stefan Doru Dancus
România
30 iulie 2011
BONUS:
GRADINA LUI DANCUS
DIN DRAGOSTE DE TARA
[pullquote]Motto: „Foaie verde si-o sulfina
Si-o facut Dancus gradina…”
[/pullquote]
Si nu una oarecare mi-am facut, ci una în mijlocul orasului Târgoviste!
– Te dai mare? vor întreba prostii!
– Da! Ma dau mare!
Nimeni, în niciun oras din România n-a putut face asa ceva; ori, permisiv cum sunt, pot zice ca nu s-a gândit la asa ceva. Au trecut peste 20 de ani de la fatidicul 1989 si poporul nostru zace într-o mizerie mai crunta decât cea lasata „mostenire” de Ceausescu.
În anul de gratie 2011, an în care tara nu mai este condusa ci deposedata de ultimele valori de care dispune si care se numeste „om român” – am avut curaj sa-mi investesc banii în aceasta „gradina”. În fapt, o afacere cu flori în care se regasesc atât specii aduse din Olanda, Italia sau Turcia, cât si plante produse în România.
Nu mi-am fixat o cifra de afaceri. Nu mi-am fixat un public-tinta. Nu m-am luat dupa manualele gen „Arta succesului”. Singurul meu scop este sa vad daca, lucrând cu acte-n regula, pot mentine o afacere viabila la noi. O echipa formata din 6 observatori vor analiza zilnic, timp de 3 luni de zile, sansele de reusita ale acestei investitii. La finalul acestor 90 de zile, voi prezenta public un bilant-balanta si numele celor 6 observatori (acestia fac parte, cu totii, din „institutiile statului”).
Scurt:
-
1.Nu voi da spaga.
-
2.Daca voi fi amendat fara motiv de catre „institutiile statului”, voi apela la justitie. A doua zi dupa ce voi fi amendat, pe masa „institutiilor” va poposi citatia la judecatorie (îmi rezerv dreptul de a-i cita NOMINAL, conform Constitutiei, pe cei ce efectueaza controale).
-
3.În cazul în care mafia locala ma va împiedica sa-mi desfasor activitatea (prin violenta, prin diverse persoane cu autoritate, prin distrugerea florilor mele etc.), voi raspunde cu aceeasi moneda.
Reprezint acum omul care a facut o investitie, a creat o afacere, a creat locuri de munca. Daca în 90 de zile valoarea beneficiului meu este depasita de impozitele pe care trebuie sa le platec „statului” – e clar ca ori trebuie sa plecam, ori mai punem de-un scandal.
Cu dragoste de tara,
Stefan Doru DANCUS,
Târgoviste
iulie 2011
COMUNICAT – Antologia CUVÂNTUL ÎN TIMP (ETAPA III)
Editura „Grinta” împreuna cu editura „Singur” va edita si va tipari pâna la data de 15.08.2011, volumul „CUVÂNTUL ÎN TIMP” – antologie de poezie, proza si eseistica.
Cartea va avea un numar de 448 de pagini dintre care 28 color (cu pozele autorilor), format 16×23cm., coperta policromie, plastifiata lucios. Textele, CV-urile si fotografiile color ale autorilor se vor expedia în format electronic pe adresa gabby_cojocaru@yahoo.com pâna la data de 25.07.2011. De asemenea, autorii vor trimite si un scurt raspuns la întrebarea:
CE V-A ÎNDEMNAT SA VA APUCATI DE SCRIS?
Fiecare autor va beneficia de un spatiu tipografic de 10-16 pagini, ceea ce înseamna ca va trebui sa trimita texte în format A4 între 8 si 10 pagini; de asemenea fotografiile color vor avea dimensiunea minima de 5×7cm.
Antologia va fi mediatizata de catre GRUPUL MEDIA SINGUR si AGENTIA LITERARA „SINGUR” si va fi prezentata în lunile septembrie si octombrie în cadrul unor emisiuni la Radio România Actualitati.
Taxa de coeditare este de 500,00 lei pentru fiecare autor, care va primi 20 de exemplare din tirajul tiparit. Aceasta suma se va achita în contul editurii „GRINTA” (cod fiscal RO6081420) IBAN RO34 CARP 0130 0003 0203 RO01 deschis la Banca Carpatica, filiala Cluj, pâna la data de 25.07.2011.
Autorii care vor face parte din aceasta antologie vor fi validati de un Grup Consultativ format din: Gabriel Cojocaru, Stefan Doru Dancus, Ioan Pavel Azap si Felix Nicolau.
Volumul va fi lansat si în cadrul Târgului de Carte „GAUDEAMUS” care va avea loc la sfârsitul lunii noiembrie la Bucuresti.
În primele trei etape au fost validati urmatorii autori: SILVIA KATZ (PROZA); SILVANA COJOCARASU (POEZIE); VASILE LUTAI (POEZIE); ADRIAN BOTEZ (POEZIE SI PROZA); DAN MARIUS DRAGAN (POEZIE); ADRIAN SUCIU (POEZIE); MIRCEA GALATEAN (ESEU); STEFAN DORU DANCUS (PROZA); FELIX NICOLAU (PROZA); GELU DRAGOS (POEZIE); MENUT MAXIMINIAN (PROZA), IOAN DRAGOS (POEZIE), CARMEN MARCEAN (POEZIE), DORA ALINA ROMANESCU (POEZIE), VICTORIA FATU NALATIU (PROZA), ADALBERT GYURIS (POEZIE SI PROZA), CRISTIAN BODNARESCU (POEZIE), EUGEN AXINTE (POEZIE SI ESEU), EVA MARIA SALVANU (POEZIE), STELIAN PLATON (POEZIE), TATIANA SCURTU-MUNTEANU (POEZIE), STEFAN LUCIAN MURESANU (PROZA), ALEXA GAVRIL BÂLE (PROZA), VIOLETTA PETRE (POEZIE SI PROZA), NICOLAE VRASMAS (PROZA) SI GHEORGHE MIZGAN (POEZIE).
Acestia sunt rugati sa ne transmita adresele precum si datele de identificare (serie si nr. buletin, C.I., CNP). Aceste date sunt confidentiale si sunt necesare pentru emiterea facturilor catre autorii validati.
De asemenea, autorii validati sunt rugati sa urgenteze plata taxei de coeditare, pentru a acoperi la timp costurile tipografice.
AUTORII DIN DIASPORA VOR ACHITA TAXA DE COEDITARE ÎN VALOARE DE 150 EU ÎN CONTUL IBAN RO88CARP013000030203EU01 DESCHIS LA Banca Comerciala “CARPATICA” S.A. fil. Cluj.
LA SOLICITAREA MAI MULTOR AUTORI CARE AU CERUT ÎNCA UN INTERVAL DE TIMP PENTRU PREGATIREA LUCRARILOR CARE VOR FI PUBLICATE ÎN ANTOLOGIE TERMENUL DE PREDARE A MATERIALELOR A FOST PRELUNGIT PÂNA LA 05.08.2011.
Volumul „CUVÂNTUL ÎN TIMP” va fi realizat împreuna cu urmatorii parteneri media: RADIO ROMÂNIA ACTUALITATI, Lithera.ro (site), FDL.ro -Fabrica de Literatura (site), Bocancul Literar (site), Proiectul Cititor de proza (site), revista „Algoritm Literar” (Hunedoara), revista „Noua Provincia Corvina” (Hunedoara), Confluente Românesti (site), revista „Cuib” (Hunedoara), cotidianul „Rasunetul” (Bistrita Nasaud), Televiziunea AS TV (Bistrita) Ben Todica (ziarist, cineast, Melbourne, Australia), Sighet Online (site), revista Impact literar (Dâmbovita), Atheneum (site).
Stefan Doru DANCUS
Gabriel COJOCARU
SUNT, DAR NICI NOI N-AM MURIT!
de Stefan Doru DANCUS
Sunt unul mai bogat ca altul. Par a fi într-o competitie pe viata si pe moarte cu noi, poporul român. Plin de Baba Eba si Bosu Becali prin Europa. Plin de 25% luati de la intelectuali (ca doar ei sunt „bugetari”). Plin de 24% TVA la micii întreprinzatori privati care au rezistat cum au putut sub celebrele guverne anterioare. Plina tara de controale, începând cu Garda Financiara si terminând cu Oficiul pentru Protectia Consumatorului care se scuza: „Stiti, la dumneavoastra n-am fost de multa vreme, trebuie sa va dam amenda, ca asa am primit directiva”. Am ajuns în tara mea sa fac pact cu „autoritatile statului”, carora „statul” le-a luat 25% din salarii.
Ceausescu a fost împuscat pentru ca nu a oferit conditii de trai populatiei. L-au acuzat de genocid. Dar înfometarea de astazi cum se poate chema? Nu genocid? Cum îti poti permite eradicarea unui popor?
A, nu mai are România valori ce pot fi furate! S-au trezit conducatorii ca au ramas cu buzunarele goale – nu mai e nimic de vândut, fratilor, hai sa luam pielea de pe oameni! Nu suntem în 2011, dragi compatrioti, ci în 1907. Mamei mele i se ia C.A.S. pe cuponul de pensie!, si momentul în care am vazut-o si pe asta, m-a înlemnit. Garantez ca niciuna din structurile internationale cu care s-au facut diverse întelegeri în ultimii ani, nu vor interveni în „treburile interne”. Caci 1907 a fost un an de vârf al tarii noastre.
Voi reveni.
9 iunie 2011
CUVINTE PENTRU OAMENI
Stefan Doru Dancus
Scrum/Cendre
Editura Grinta
Cluj-Napoca 2010
Cei care cantaresc poezia vor trebui sa se declare invinsi. Nu pentru ca Stefan Doru Dancus isi propune asta, ci pentru ca ei, cantaritorii de poezie, sunt demisi, nu mai au obiect de activitate si trebuie sa devina oameni ca tine si ca mine. Nu au cantarul necesar pentru scrumul transformarii alchimice a cuvintelor lui in viata. O viata traita in cunoasterea cauzelor tuturor durerilor, dezvaluita intre copertile acestui volum.
Cel care scrie despre sine ca este „singurul cersetor sarac din Romania” (pag.10), mi s-a dezvaluit ca un daruitor. Prea plinul lui uman se revarsa in poeziile care te fac sa transpiri sau sa lacrimezi. Partea cea mai frumoasa a acestei lucrari poetice este ca Stefan Doru Dancus are stabilitatea unui munte intr-o lume care continua sa curga. Cuvantul lui este fie un bisturiu de chirurg pentru realitatea alterata pe cai din ce in ce mai sofisticate, fie un balsam pentru ranile omenesti. „Povestea aceasta pazeste cele doua cadavre”, toate se intampla fiecaruia dintre noi „caci nici unul din noi nu mai stie care si cine este” (pag. 22). Trebuie, cu voie sau de nevoie, sa ne punem intrebari citind poeziile lui. Aceasta este, cred eu, de fapt menirea acestei carti si reusita striga din toate filele ei.
Asa cum flacara copertii lumineaza in noaptea foarte abil strecurata in viata fiecaruia dintre noi, Stefan Doru Dancus stie sa-si faca cititorul sa ridice sprancenele a uimire: da, domnule, chiar asa este! Cum de nu m-am gandit pana acum? Dar cati dintre noi vom simti cu adevarat cum „am inceput sa cad in inima mea” (pag. 30)? Mai mult, cati dintre noi vom plange pentru oameni intr-una din incaperile inimii, asa cum ar fi in mod natural necesar? Asemenea degetului aratator al unei oglinzi, in care poetul ne constrange sa ne vedem pe noi insine. Dar Stefan Doru Dancus e deopotriva inauntrul oglinzii, prin luciditate, dar si in afara oglinzii, prin traire. Uitam sa vedem si sa traim pentru ca timpul descris in jurul vietilor noastre nu ne mai apartine. Semnalul de alarma dintre copertile volumului are un singur destinatar: omul, cu libertatile legate de institutii scalciate si cvasi-inutile, aflat acum in vreme de rascruce. Strigatul, exprimat poetic in volumul lui Stefan Doru Dancus, trebuie sa fie auzit. Un deget pus pe o rana deschisa sunt versuri precum „eu de-acum am sa urasc / cat de drag iti pot fi / daca mi-ai dat copii / avutii avocati puscarii / nu sunt pavel Doamne / cum de-ai uitat ca-s Doru Dancus / iubesc si-mi bate inima inca Doamne / cum sa te iubesc Doamne / in clipa cu nervii de fier” (pag. 66). Rana aceasta este a fiecarei fiinte umane care iubeste, simte, gandeste, care isi daruie existenta total celorlalti, rastignita pentru toate durerile meritate sau gandite ale intregii umanitati. Vederea poetului este un alt mod de a clar-vedea. Un singur om traieste in toti.
Stefan Doru Dancus este un razvratit, dar un razvratit reformator. Ar dori sa aseze la temelia reformei lui propria ardere, propria sacrificare, dovedindu-se in felul acesta un cautator de sensuri noi intr-o lume aproape vaduvita de sens. Filosofia pe care o intuiesc in volumul lui Stefan Doru Dancus este aceea a dragostei de oameni, in sens crestin. Forta cuvantului asternut in poeziile din „Scrum/Cendre” are ceva din forta primordiala, vibratorie, a Cuvantului. Calatoria la care ne cheama poetul este una catre cele mai adanci incaperi ale pesterii personale a fiecaruia. Acolo, in acest adanc in general ascuns, autorul descopera deopotriva forta pamantului-mama si a stelelor. „In tarana au ramas sangerand zarurile” (pag. 100), aruncate, ca mai in toata istoria, de alte maini spre alte trupuri, pana la insangerarea care sfinteste.
M-am gandit cu drag la cei care vor invia dupa crucificare. Din ce in ce mai multi, „renascuti din jar”. Acesta este omul care scrie in sine insusi si se exprima prin Stefan Doru Dancus. ”De n-ar fi ei am putea trai omeneste / insa ei sunt cei ce ne aprind lumanarea la capatai” (pag. 36): un ecou al Revolutiei care nu poate si nu trebuie sa ne lase indiferenti, cu capul in nisip. Complicitatea pasiva nu ii e caracteristica poetului. El sufera durerile altora asemenea unui martir si daca cel ce citeste nu simte acest fapt, atunci sufletul acelui om este de-a dreptul rece: „Scrum sunt la picioarele tale Isuse/ zadarnic am cucerit lumea/ lumea nu vede ca ard/ nu stie ca ajung piatra pentru alt izvor/ pentru alt altar/ pentru pavajul altei strazi pe care vei calca in/ alt Ierusalim/ vei respira arsura/ altor trupuri – nu poemele astea/ gramada asta de scrum de pe sandalele Tale” (pag. 48).
As asemana vocea lui Stefan Doru Dancus cu un sunet de clopot. Asa simt chemarea lui catre oameni. Sa se apropie, atunci cand bataile sunt cele ale singurei lui inimi. Despre traducerea in limba franceza pot spune ca face un act de prelungire spre lumea apuseana a acestui glas de clopot. Din Maramuresul batran si puternic, la fel de clar, ca o chemare, trebuie sa fie auzit pana departe, in tara frantuzeasca si a celorlalti francofoni. De lauda e aceasta straduinta si ecourile nu vor intarzia. Arderea este mult prea profunda si graiul universal al poeziei nu cunoaste frontiere. Iar minunata calatorie prin cuvintele poetului-om Dancus ne cheama mai departe, cu fiecare vers scris si durut. Din calatoria aceasta lipseste intotdeauna ultimul pas. Este o rugaciune umana, vie si fara sfarsit, la fel ca viata.
Volumul degaja, prin grafica de exceptie, deopotriva mobilitatea focului nestins si o anume forta blanda a continutului. „Doamne daca se sparg sticlele / doar fantana ramane a noastra iar ochii sub bocanci / un lung sir de soldati / migreaza spre tara / ce-mi ia viata pentru a-si intretine iluzia / ca-mi apartine” (pag. 106). Asa sta, singur impotriva acestei coloane de soldati straini, dincolo de editura si revista Singur, Stefan Doru Dancus. Este o fiinta imbogatita prin trairile fiecaruia dintre noi, rostite viu si inlacrimat. Deopotriva parinte si copil, frate si Fiu, bunic si strabun. Toate aceste infatisari strabat poeziile lui, intr-un singur glas. Ne e cum nu se poate mai necesar acest glas, noua, tuturor, acum. Chiar si cantaritorilor de poezie, desi ei inca nu o stiu.
Constantin P. POPESCU
10 ianuarie 2010
Bucuresti
PRIMUL POET CARE ARE CURAJUL
– foloseste cuvantul „nesange” dupa moartea lui Nichita Stanescu –
Prima data am privit ironic volumul „revolta ingerilor” (Ed. Vinea, Bucuresti, 2009, autor: Sorin Lucaci). Nu se inscria in siajul zbantuit al cartilor de poezie actuale, al tineretului versificator ce calca peste convenienta.
Si cum sa nu reactionez asa cand citesc: „Cuvant inainte: Serban Foarta, Postfata: Mihail Galatanu”? In ziua de azi, cu toata imensitatea site-urilor literare de pe internet, nu mai slugarnicesti pe la autori cu renume, te duci de unul singur, nu conteaza ca la capat e un drum de aur sau un zid pe care nu-l mai poti trece.
Sorin Lucaci a riscat dar a castigat, si nu datorita recomandarilor, ci datorita poeziilor sale care ne obliga sa-l luam in serios. „abia invatasem sa zbor – ora de fericire -/ si vii tu aiurea si-mi tai aripile” (poemul ora de fericire), scrie autorul, sau: „si cum ma adulmec ca o urma de animal salbatic” sunt definitii suficiente pentru ca un ochi avizat sa identifice formula in care lucreaza.
Aici ni se spune ca „un echilibru se sprijina pe alt echilibru” (poemul surasul ca o improvizatie), ceea ce, matematic luat, ar duce la prabusirea necontrolata a poematicii sale. Iar asta se intampla cu adevarat, la modul real, atunci cand foloseste termenul „nesange” (poemul cu buzele inrosite de nesange), o locatie atat de comuna incat Nichita Stanescu ar zambi ingaduitor si ar zice: „Lasati-l, e poet!”.
Stefan Doru DANCUS
Ianuarie 2011
STEFAN DORU DANCUS – DUBLA LANSARE DE CARTE LA «GAUDEAMUS» BUCURESTI
Sambata, 20 noiembrie 2010, incepand cu ora 18.30, in cadrul Targului de Carte „Gaudeamus” din incinta Romexpo Bucuresti, la Sala „Cupola”, scriitorul Stefan Doru Dancus va lansa cele doua carti ale sale aparute in acest an: „Scrum/Cendre” (volum de poezie bilingv romano-francez, Ed. Grinta, Cluj-Napoca) si „Barbatul la 40 de ani” (proza, volumul I, Ed. Criterion Publishing Int., Bucuresti).
Despre volumul de poezie „Scrum/Cendre” (distins cu Premiul I la Festivalul National „George Cosbuc”, Bistrita, 2010) au scris:
Andrei Zanca: „(…) Prevad in Dancus o revenire spectaculoasa la un laconism, o simplitate si o concizie, care si-a facut ucenicia intre malaxoarele suferintei, neputintei, lehamitei, revoltei, deconspirarii, intelegand ca solutia nu se afla in ceea ce asteapta ei in fond: exteriorizari, care oricat de incisive si oneste ar fi ele, nu fac decat sa se indrepte abil si manipulativ impotriva poetului insusi. (…)”
Gabriel Gojocaru: “(…) Volumul de fata demonstreaza fara tagada ca autorul are grupa de sange a poetilor adevarati. (…)”.
Ionut Caragea: “(…) Atat de multa suferinta in poezia lui Stefan Doru Dancus! „Dumnezeu nu indraznea sa se apropie de suferinta aceea”. (pag. 78). Printre ganduri si printre versuri incercam sa-i reamintim poetului ca „Dumnezeu ii ajuta pe cei care se ajuta singuri” (v. Benjamin Franklin) si ca „Dumnezeu este singuratatea oamenilor” (v. Sartre). Dar replica nu intarzie sa apara: „nimeni nu mai e cum trebuie cu totii sunt reci / calorifere / gheturi fara vremuri prin metropolele lor stinse” (pag. 86). Trist dar evocator. Lumea se schimba si poetii raman ca niste fosile ale iubirii. Trebuie sa fie atenti, trebuie sa umble si ei cu „duhul inghetat” pentru a nu fi judecati si condamnati la singuratate. Stefan Doru Dancus plateste un tribut greu, al celui care STIE. Pentru el iubirea capata alte conotatii, mult mai intime, mult mai profunde. Chiar daca fondul liric este unul cotidian, plin de traume sociale si psihice, poetul are vocatie si misiune spirituala. El nu se leapada de credinta sa si nu se leapada nici de oameni. S-a intors dintr-o lunga calatorie, marcata de purificari, de arderi intense, si ne-a oferit acest volum superb de poezii pe care vi-l recomandam spre citire. (…)”.
Adrian Botez: “(…) Pana azi, nefericita intamplare a facut sa nu-mi cada sub ochi poezia lui Stefan Doru Dancus. Azi, printr-un plic pe care l-am deschis cam apatic, am vazut viscerele, sangele, piroanele si am auzit strigatele omenesti (lansate catre cer si catre incendiile demonico-terestre) ale Poetului. Un Poet de o putere teribila – asemanatoare cu cea a lui Atlas – cel ce uneste gunoaiele/reziduurile bolborosind fierbinti, ale pamantului (in plin proces de desacralizare!), cu Cerul – Olimpian si Mistic! (…)”.
Remus Foltos: “(…) Fara a fi nici un pic complezenti, trebuie ca ne aflam in fata unui poet formidabil. Poetul a reusit, volumul „Scrum” reprezinta cheia sol a intregii sale opere! Pentru ca, nefiind un clasicizant supus canoanelor aferente, a reusit sa se scufunde pana la nivelul „betiei de cuvinte” care sa redea cel mai bine ceea ce se afla in sufletul sau. Un Titu Maiorescu l-ar fi impuscat! (…)”.
Angela Nache Mamier: “(…) “Scrum” este volumul simbolic al unei lumi dezumanizate: “nu ma pot intoarce din santul mileniului/care iata expulzeaza…”.
Suntem in fata poeziei unui om liber, nesupus, care denunta valetii ideologiei dominante politice dar si culturale. Stefan Doru Dancus este un poet rebel, o victima a societatii ca toti ceilalti. Dar el este in acelasi timp Scribul, deci deranjeaza: “diavolul vine zilnic, rasturnand cele cinci sute de/cupole ale mintii mele/lasa mereu vraiste dupa ce amesteca limbile/pamantului /in corneea cerului meu/tintuit cum sunt slabe sperante/sa scot iadul din termometrele lumii” (…)”.
Despre volumul “Barbatul la 40 de ani”, abia aparut pe piata cartii, prozatorul Ioan Grosan scrie: “O tristete grea ca o nevazuta lespede aeriana apasa paginile acestei carti. Dar nu este neaparat un sentiment “auctorial”, ci mai degraba filtrul narativ prin care se face o incursiune sui-generis in Romania zilelor de azi. Fraza cu fraza, pagina dupa pagina, cu un sclipitor sarcasm de sorginte cellineiana, cu ironie si autoironie bine strunite, se creeaza tabloul unei “no man’s land”, al unei lumi in cautarea identitatii pierdute.
“Romanul la 40 de ani” – ar putea fi un alt titlu al acestui prim volum unde pare ca nimeni si nimic nu poate fi mantuit, dar totul e salvat prin scriitura.”.
In toata perioada targului, cartile lui Stefan Doru Dancus pot fi achizitionate de la standul Ed. Criterion Publishig Int., Romexpo Bucuresti, etaj II.
Grigore TIMOCEANU
Director Relatii publice
Grup Media SINGUR
15 noiembrie 2010
Revista ARMONIA - Saltmin Media 