Mai au rost mamele?

On March 15, 2012 By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

15 martie 2012

MAI AU ROST MAMELE?

Feminismul anilor 60 spunea ca tatii nu au nici un rost. Nu sunt nici relevanti nici necesari in viata sau cresterea copiilor. Femeile, afirma feminismul, pot sa-si creasca copiii singure iar barbatii nu trebuie implicati. Ei nu au nici un rol specific nici aparte in cresterea lor. Tinerele femei au fost educate sa-si creasca copiii singure fara a se casatori si fara barbati in viata lor sau a copiilor lor. Au fost incurajate sa devina carieriste iar daca ceasul biologic mai ingaduia, sa aibe cite un copil pe care sa-l creasca fara sot sau barbat in casa. Si asa a fost. Vreme de citeva decenii. Filmele si revistele de avantgarda, showurile de televiziune, revistele de moda si mass media au promovat ca ceva cool, pozitiv, de dorit si de imitat imaginea aceasta a femeii tinere, atasata mai mult de cariera decit de sot, copii, sau familie. Dar si consecintele au fost timpurii, drastice si profunde. S-au intensificat de-al lungul anilor iar statisticile care apar tot mai des le dezvaluie dimensiunile tragice. La ora actuala mai mult de jumatate din toti copiii nascuti in SUA femeilor sub 30 de ani se nasc in familii unde tinerele mame fie ca sunt singure, fie necasatorite. Dupa cum se vede, radicalismul anilor 60 inca are consecinte. Tragica cum aceasta situatie fara indoiala e, sociologii contemporani o numesc “the new normal,” adica “noua normalitate”, sau “noul normal.” (Studiul aferent poate fi citit aici: http://www.childtrends.org/Files/Child_Trends-2011_11_01_RB_NonmaritalCB.pdf)

Din fericire, doua generatii mai tirziu opiniile s-au schimbat. Ideologia feminista e in declin, in mare parte datorita faptului ca femeile care a fondat-o s-au razgindit. Acum 10 sau 20 de ani fostele feministe, acuma ele insele bunici sau cu fice in anii 20 ai vietii care cauta si ele la rindul lor sa-si intemeieze o familie, au inceput sa vocifereze tocmai contrariul: am facut o gafa. Am gindit gresit si ne-am razgindit – sotul, barbatul ocupa un loc esential in cresterea copiilor. E greu pentru o femeie singura sa creasca un singur copil, dar mai multi. In ultimii ani articolele despre abandonarea acestei perspective au aparut si inca apar des. E destul sa citesti, la intimplare, editorialele, comentariile si studiile publicate periodic pe aceasta tema in New York Times, Los Angeles Times, Dallas Morning News, The Telegraph ori in jurnalele de specialitate sa intelegi ca ceva se schimba. Un lucru bun, zicem noi, dar o experienta din care, se pare, generatia curenta de partinti nu a invatat de fel si refuza sa invete. Caci istoria se repeta. De data asta insa nu privind tatii sau barbatii ci mamele. Tot mai des apar materiale in aceste si alte publicatii care intreaba, retoric, mai conteaza mamele? Mai au mamele un rost?

Initial ne-am gindit sa atacam subiectul acesta acum o saptamina, pe 8 martie cind se celebra ziua internationala a femeii si a mamelor. Ne-am razgindit, insa, gasind ca poate nu ar fi tocmai potrivit sa discutam acest subiect controversat intr-o saptamina in care celebram mamele, sotiile, si ficele noastre si rolul lor binecuvintat in familie si societate. Subiectul insa trebuie discutat, dezbatut si facut cunoscut si noua, celor din Romania.

Familia “moderna” se afla la o incrucisare de drumuri, prinsa ca intr-o menghina intre o multime de factori destructivi care pun la indoiala chiar si cele mai fundamentale adevaruri si aspecte ale familiei, printre ele rostul mamelor in familia si societatea moderna. Printre alti factori, tehnologia devine, se pare, un inamic formidabil al familiei si fertiliatii umane si submineaza drastic rolul traditional pe care mamele l-au avut de-a lungul miilor de ani in perpetuarea speciei umane. In combinatie cu revolutia sexuala, tehnologia moderna le ameninta nu numai rolul dar si demnitatea. Consecintele acestor modificari asupra copiilor deja se simt si nu sunt bune: confuzie, amaraciune, depresie, instabilitate emotiva.

Din multele materiale care se publica pe aceasta tema, am ales unul, intitulat Do Mothers Matter? (“Mai conteaza mamele”?) publicat recent in The Atlantic Monthly: http://www.theatlantic.com/health/archive/2012/02/do-mothers-matter/252676/ L-am adaptat in romaneste pentru dtra. Autoarea, Elizabeth Marquardt, este un sociolog proeminent la institutul, tot atit de proeminent, din New York, Institute for American Values.

MAI CONTEAZA MAMELE?

Mai conteaza mamele? Lipsa de mama a fost, cel putin pina recent, vazuta de majoritatea societatii ca o tragedie. Studiile in psihiatrie, filmele Disney, cit si cunoscutele cintari religioase “Sometimes I feel Like a Motherless Child” (“Uneori ma simt ca un copil fara mama”) (Nota AFR: un slagar bine cunoscut al anilor 70 al formatiei Bonnie M], au dovedit importanta mamelor si au punctat durererea pierderii lor. Dar aceste exemple nu dovedesc ca vremurile in care acesti orfani au trait au afirmat importanta mamei in viata copilului si a legaturilor maternale. De-a lungul istoriei copiii au fost deprivati de mame din diferite motive si prejudecati: saracie; prejudecati etnice sau rasiale (triburile native); conflicte armate (razboiul murdar din Argentina anilor 70); abuzuri ale drepturilor omului (sclavie); ori pentru ca mamele lor au fost vazute, spre bine sau spre rau, ca fiind nepotrivite sa-i creasca (asta ajungind la adoptii).

Trecutul

Si totusi, cu toate ca istoria asta lunga cind unii oameni au luat copiii altor parinti si i-au crescut ca pe copiii proprii continua sa fie condamnata (cu exceptia adoptiilor, in care caz majoritatea dintre noi considera ca adoptiile sunt necesare pentru a da adapost copiilor fara mame sau parinti), o noua, dar intentionata, forma de deprivare a copiilor de mamele lor s-a ivit in zilele noastre, una care inca nu e bine cunoscuta si nu primeste atentia cuvenita in dezbaterile publice, dar una care, atunci cind este discutata, e privita ca buna, pozitiva, si nu se spune nimic rau despre ea. Ma refer, natural, la practica surogatului si a recoltarii fortate de ovule pentru a fi donate.

Prezentul – Ceva Nou

Cind surogatul si donatia ovulelor au intrat in atentia publicului in anii 80, copiii conceputi prin aceste mjloace inca aveau o mama, o femeie, dar o mama infertila, casatorita cu un barbat si care cauta sa devina insarcinata sau sa devina mama prin intermediul trupului altei femei. Spre deosebire, insa, astazi suntem martori al unui fenomen nou – surogatul si donatia deovule cu scopul de a crea copii fara mama. Barbatii, si ei, fie singuri fie in perechi cu alti barbati, pot cumpara ovule si inchiria pintece. Unui copil i se poate nega dreptul de a-si cunoaste sau de a avea o relatie cu mama lui doar pe simplul motiv ca alti adulti, adica parintii prospecti ai copilului, doresc sa fie asa, si au bunavointa si banii pentru a asigura ca asa va fi. Aceste tranzactii se fac cu ajutorul medicilor, al avocatilor, al clinicilor licentiate de autoritatile publice, si deci, indirect, cu aprobarea tacita a statului.

Am mai scris despre acest subiect al tatilor care doresc sa aibe copiii dar nu sotii, in studiul meu “One Parent or Five: A Global Look at Today’s New Intentional Families.” Il luam ca exemplu pe Ian Mucklejohn, tata a trei copii. In 2001, la 54 de ani, cetateanul acesta britanic a devenit, dintr-o data, tatal a trei copii (tripleti) conceputi din ovule cumparate si gestate in pintecele unei mame surogat, ambele, donatoarea de ovule si mama surogat, locuind in Statele Unite. Nu mult dupa aceea Mucklejohn a devenit un eror al miscarii tatilor-fara-sotii cind a obtinut, instantaneu, cetatenia britanica pentru toti cei trei copii, iar in certificatul de nastere al copiilor rubrica “mama” a ramas goala.

Sau luati ca un alt exemplu India, unde, in 2005, un contabil in varsta pe la jumatatea vietii, Amit Banerjee, a devenit primul tata din India prin metode de surogat si donatie de ovule. Medicul lui a declarat, cu mult entuziasm, ca Amit a fost candidatul perfect pentru implementarea noii tehnologii reproductive. “Ca medic, zicea el, nu puteam sa-i refuz lui Amit tehnologia disponibila astazi cuplurilor infertile care doresc sa-si intemeieze o familie.” Cind un reporter l-a intrebat ce parere are despre faptul ca copilul nu-si va cunoaste nici o data mama, medicul a raspuns tot cu o intrebare,” dar copilul al carui mama moare in timpul nasterii?” Asta denota, in alte cuvinte, ca unii copii deja sunt deprivati de mame in momentul nasterii lor. Problema insa este ca tehnologia in mod intentionat depriveaza copiii de mame, impreuna cu doctorii, cei care isi vind ovulele si isi inchiriaza trupurile pentru gestarea viitorilor copii. Diferenta e mare, cum sunt si implicatiile etice.

Tati Fara Sotii si Vedete

Tati singuri fara sotii exista cu duiumul si in Statele Unite. Asa au ales ei sa fie. De exemplu, Andy Abowitz, un homosexual bine pus la punct care locuieste in Philadelphia, de doua ori a platit-o pe o candidata la studii de doctorat de 25 de ani sa-si doneze ovulele, si pe o femeie sa-si inchirieze trupul sa le gesteze si sa duca sarcina pina la capat, rezultind mai intii intr-o fata, si dupa 20 de luni si in doi baieti gemeni. Tinara care a donat ovulele iradia de bucurie: “E chiar fantastic cind copiii se nasc intr-un camin unde sunt doriti atit de mult!” Si, in timp ce e clar ca Abowitz pare sa-si doreasca acesti copii tare mult, intrebarea este cum se vor simti acesti copii cind vor afla modul in care au venit in lume si ca donatoarea de ovule si mama surogat nu i-au dorit? Cum vor intelege ei notiunea de “mama” avind in vedere ca nu isi vor cunoaste mama biologica, nici mama surogat, si ca nu vor beneficia de prezenta unei femei in viata lor pe vremea cind cresc si se transforma din copii in adolescenti si apoi in adulti?

Uneoi lucrurile sunt si mai complicate, atunci cind doi barbati, in loc de unul, au copii in acest fel. Uitati-va la “faimoasele” cupluri homsexuale, Elton John cu David Furnish, si Neil Patrick cu David Burtka. In general armati cu o droaie de bani, o echipa de ingrijitoare si bone, ajutoare domestice, acesti barbati probabil ca fac o treaba buna cind e vorba de a crea o atmosfera materiala prospera si buna pentru copiii lor. Dar copiii? Mamele lor care le-au dat viata nu conteaza nimic pentru ei?

Consecinte

In ultimii ani incepem sa invatam tot mai multe despre acesti copii, experientele si simtamintele lor, copii care in mod intentionat au fost deprivati de tatal biologic si tot in mod intentionat au fost deprivati de prezenta unui tata in viata lor de-a lungul anilor. In studii cum ar fi “My Daddy’s Name is Donor: A New Study of Young Adults Conceived Through Sperm Donation,” pe care l-am facut cu profesorul de sociologie Norval Glenn de la University of Texas si Karen Clark; sau in istorisiri postate pe situl AnonymousUs.org; ori aflate in documentarul tocmai emis Anonymous Father’s Day,” invatam ca a fi deprivat de un tata poate fi o mare durere si o mare nedumerire, mai ales in societatea noastra contemporana care pune accent pe compasiune.

In studiul “My Daddy’s Name Is Donor” am raportat ca majoritatea copiilor procreati prin donarea de sperma obiecteaza la faptul ca donatia este anonima. Aproape jumatate dintre ei sunt deranjati de faptul ca banii si interesul financiar au avut un rol in aducerea lor pe lume. Cei mai multi dintre ei doresc sa stie cite ceva despre familia tatalui, si se intreaba daca familiile tatalui lor ar dori sa-i cunoasca. In comparatie cu copiii de virsta lor crescuti si conceputi prin procesul biologic natural, copiii conceputi prin donatie de sperma sunt mult mai inclinati sa duca o viata de delincventa, adictie, si depresiune.

Concluzia este clara – acesti copii nu o duc bine. Studiile despre care am scris indica ca copiii fara tati biologici au nevoie de tati in viata lor. Tatii conteaza. A venit oare vremea, in lumina acestei experiente, sa demaram studii similare sa dovenidm ca si mamele conteaza?

AFR Recomanda: Privind fenomenul “the new normal” (“noua normalitate”) va recomandam http://www.childtrends.org/Files/Child_Trends-2011_11_01_RB_NonmaritalCB.pdf

Va recomandam deasemenea si un articol recent din New Yorker Magazine despre barbati “celebri” care-si doneaza sperma pentru inseminarea artificiala a femeilor necasatorite sau care nu vor sa se casatoreasca ori nu vor sa traiasca cu barbati. http://nymag.com/print/?/news/features/trent-arsenault-2012-2/

ROMANIA – MARSURI PENTRU VIATA

Repetam anuntul important facut de citeva saptamini incoace – va rugam sa participati cu miile la marsurile pentru viata care sunt in pregatire in diferite orase ale Romaniei.

Pregatiti-va din timp si consemnati in calendar: Martie 24, 2012 la ora 10 va incepe un Mars pentru Viata in diferite orase din Romania. Anul trecut au avut loc marsuri pentru viata in Bucuresti, Timisoara, Satu Mare si Falticeni. Haideti sa dublam numarul oraselor in care vor avea loc marsuri pentru viata anul acesta. Si la Oradea va avea loc un mars pentru familie anul acesta. Cei interesati sunt rugati sa contacteze prompt pe Gerda Chisarau (Timisoara) la darulvietii@yahoo.com, pe Bogdan Stanciu (Pro Vita Bucuresti) bogdan@cobaltblue.ro, sau Emil Ember (AFR Oradea) la emil.marian@gmail.com. Puteti deasemenea contacta si alti organizatori la contact@marsulpentruviata.ro.

MARS PENTRU VIATA LA SUCEAVA

Am fost contactati privind posibilitatea organizarii unui mars pentru viata la Suceava. Va rugam participati. Un cetatean doreste sa organizeze acest mars. Timpul este scut, marsul fiind programat pe 24 martie. Va rugam contactati pe organizatorul marsului, dl David Regus, Tel. 747387770, email: davadr@gmail.com

BAZNA – SIBIU

Am primit anuntul urmator din partea dlui Ionut Cazan din satul Bazna, Sibiu. Ce interesati sunt rugati sa comande cartea de care e vorba si sa-l contacteze. Rugaciunea e si ea foarte importanta. Cei care nu pot organiza marsuri pentru viata se pot ruga pentru cei care le pot organiza.

Fiti binecuvantati! Am primit un anunt despre marsul pentru viata din 24 martie. Numele meu este Cazan Ionut. Fac parte dintr-o casa de rugaciune din Bazna jud.Sibiu care se roaga impotriva avorturilor si tuturor consecintelor acestora. Avem tiparita o carte impotriva avorturilor SA NU UCIZI cu o perspectiva crestina. Credem ca e esential ca oamenii sa cunoasca adevarul si inima lui Dumnezeu cu privire la avorturi. Dorinta noastra este ca, cat mai multe exemplare din aceasta carte sa ajunga in mainile crestinilor dar si a celor care nu il cunosc pe Dumnezeu pt a stii ce inseamna avortul in economia lui Dumnezeu. Va atasez link-ul cu detalii despre carte http://gramma.ro/Site/DetaliiProdus.aspx?c=m1&p=1426&s1=61&s2=153 Cartea costa 18 lei pe site si 15 ron daca o comandati direct de la noi sau pt o comanda masiva se pot face reduceri. Aceasta este si o modalitate de autosustinere a tuturor celor implicati in casa de rugaciune. Va rog sa ma contactati in cazul in care socotiti oportuna o distribuire de carti la acest mars pt viata sau cel putin pt liderii implicati in acest mars sau in alte manifestatii. Va las nr.meu de telefon 0767 67 51 33 pt a putea comunica si la telefon. O zi buna!

MERCY’S ACTION MISSION

Felicitari organizatiei Mercy’s Action Mission! Pe 23 februarie organizatia a implinit 10 ani de activitate. Este una din primele organizatii pro-viata din Romania, cu clinici pentru consilierea tinerelor insarcinate, pre sau post-avort, in Arad, Sibiu, Timisoara, Deva, si Suceava. Organizatia a fost fondata de dna Lucia Petrila din Florida. Multe aprecieri si felicitari dnei Petrila si tuturor celor implicati in promovarea si protejarea vietii prin aceasta organizatie.

ROMANI DIN ITALIA – VOTATI!

AFR afirma importanta implicarii crestinilor in viata publica si politica. Si in exercitarea drepturilor cetatenesti pentru promovarea valorile crestine. Crestinii voteaza din perspectiva constiintei crestine. Se prezinta la vot, si isi exercita drepturile cetatenesti. Nu le ignora. Beneficiem, in societatea democratica in care traim de metode specifice si diverse pe care le putem folosi pentru promovarea intereselor si valorilor noastre. Unul dintre ele este dreptul la vot. Romanian Global News instiinteaza romanii din Italia ca cetatenii romani care locuiesc acolo trebuie sa se inscrie pina la 27 martie pentru a putea vota la alegerile locale care vor avea loc pe 6 si 7 mai. Rugam si noi pe toti romanii sa se inregistreze pentru a putea vota si sa voteze candidatii care se pozitioneaza pe principii crestine in politica, adica pentru familie, casatorie, viata, libertatea religioasa, moralitate. Haideti sa nu ne dam voturile in vint, ci cu consecinte, si cu intelepciune. Redam, partial, anuntul primit de la Romanian Global News:

Cetatenii români, polonezi sau ai unei alte tari UE, care doresc sa participe la viitoarele alegeri locale – de pe 6 si 7 mai, trebuie sa se înscrie pe listele electorale suplimentare pâna pe 27 martie. Cei care nu o vor face nu vor putea merge la urne. Consiliul de Stat a eliminat „colacul de salvare” pentru întârziati. Nu mai sunt admise întârzierile, care erau tolerate pâna la alegerile de anul trecut scrie Gazeta Romaneasca citata de Romanian Global News. Cetatenii comunitari rezidenti în Italia se bucura de electorat activ si pasiv la alegerile locale: pot astfel sa voteze, dar si sa fie alesi consilieri- dreptul este prevazut de decretul legislativ (197/1996), prin care Italia a adoptat directiva europeana în materie. Potrivit decretului, cetatenii europeni se pot bucura de acest drept dupa ce se înscriu pe o lista speciala suplimentara, prezentând o cerere la primar „pâna în a cincea zi succesiva celei de afisare a anuntului de convocare a comisiilor electorale”.

Pentru alegerile care se vor tine pe 6 si 7 mai la Palermo, Genova, Verona si în o alta mie de localitati italiene, aceasta data cade pe 27 martie. În realitate, la alegerile trecute, era prevazuta o portita pentru a le garanta dreptul de vot si celor care întârziau. Odata trecuta data limita pentru înscrierea pe lista, electorii comunitari aspiranti puteau oricum sa ceara si sa obtina un atestat care le permitea sa mearga la urne în ziua alegerilor. O sentinta recenta a Consiliului de Stat a eliminat însa aceasta posibilitate. Articolul poate fi citit in intregime aici: Alegeri locale 2012 in Europa – Cetatenii UE trebuie sa se înscrie pâna pe 27 martie, altfel nu vor vota

BASARABIA – LEGEA NEDISCRIMINARII

Pentru o vreme Guvernul Republicii Moldova a abandonat proiectul legislativ de nediscriminare pe baza de orientare sexuala. Tocmai am fost informati ca proiectul va fi readus in dezbatere. Vom continua sa lucram cu colegii din Moldova pentru respingerea lui. http://marianvitalie.eu/?p=3350

PROPAGANDA HOMOSEXUALA IN AMERICA

Rar redam articole proaspete in editia de joi privind incidente majore care implica familia sau valorile. De obicei le publicam martia. Dar am dat ieri peste unul cu totul bizar si incredibil si il facem deja cunoscut in Romania astazi. Este vorba de recrutarea scolarilor adolescenti in campania de promovare a homosexualitatii a scolile Americii. Din lipsa de timp redam articolul in intregime in engleza asa cum a fost el publicat in San Francisco ieri: http://www.marketwatch.com/story/gay-activists-recruit-kids-to-fight-homophobia-in-schools-by-giving-away-thousands-of-free-ok4u2bgay-t-shirts-to-teens-2012-03-14 March 14, 2012, 11:16 a.m. EDT

Gay Activists Recruit Kids to Fight Homophobia in Schools by Giving Away Thousands of Free “OK4U2BGAY” T-Shirts to Teens Activists Launch H8SUX.com, Use Slick “Glee-Inspired” Viral Video to Promote Acceptance of Homosexuality and Fight Bullying and Suicide

SAN FRANCISCO, March 14, 2012 /PRNewswire via COMTEX/ — H8SUX.com, a gay activist and T-shirt website, launched today and released its first viral video campaign targeting school kids with an offer of a free “OK4U2BGAY” T-shirt. The free pro-gay shirt will be shipped to any teen who simply makes a special YouTube video pledge to speak out against homophobia at school and support gay marriage. Inspired by the hit show “Glee,” the organization released a slickly-produced musical commercial showcasing a same-sex teen kiss and kids dancing in front of hot-pink school lockers while singing a catchy pro-gay song. Organizers say the teen-targeted campaign is in response to who they call, “ballot box bullies” – politicians who directly inspire a climate for schoolyard bullies to torment LGBT kids. They cite initiatives to ban gay marriage in North Carolina and Minnesota, “Don’t Say Gay” Bills in Utah and Tennessee, and Rick Santorum’s promise to “force-divorce” thousands of legally married gay and lesbian couples as motivation for their pro-gay message to kids.

“We are recruiting kids to the cause of promoting the acceptance of homosexuality in schools,” said Luke Montgomery, director of the H8SUX.com video. “In a world full of bullies, suicide and hate, thousands of school kids wearing a pro-gay message in classrooms can be lifesaving and great. Kids are born gay, lesbian, bi and trans – and when I came out at 15, I was brutally beaten and left unconscious and bloody in a ditch. In 2012, kids should not be bullied and attacked just for being who they are. This free T-shirt will be a pro-gay billboard plastered on the chests of thousands of kids in classrooms across the nation. Our agenda is simple: to tell kids that it’s “OK4U2BGAY.” H8SUX.com is all about giving kids, gay and straight, the power to speak out against hate – and get a cool free T-shirt while doing it. Everyone says ‘it gets better’ – this makes it better.”

Featuring T-shirts with slogans such as “Legalize Love” and “Bullies Suck,” the H8SUX.com website is also making an appeal to adults using a model like the successful “One for One” charitable efforts of the TOMS shoe company. For every hoodie, tank top or tee sold on H8SUX.com, the organization will give a teen an “OK4U2BGAY” tee for free. Video Sound Byte: “It’s OK to be gay. It’s great if you’re straight. But I ain’t down with this homo-hate!”

The H8SUX.com campaign also plans a national “Pink School Bus Tour” of T-shirt & wristband giveaways at schools in “homophobia hot-spots.” Using funds received through branded product sales, including T-shirts, bumper stickers, and wristbands, the company will continue to produce creative video campaigns targeting kids designed to be spread by teens and adults alike on YouTube, Facebook, Tumblr and Twitter. To view the full assortment of campaign gear for sale, please visit www.H8SUX.com . The company will be holding frequent T-shirt and wristband giveaways via Facebook and Twitter to grow the online movement of teens and to promote acceptance of homosexuality in classrooms across the nation.

CONFERINTA FAMILIA SI ETICA

Conferinta “Familia si etica” despre care am scris saptamina trecuta a fost un succes. A avut loc ieri la Bucuresti si a avut in jur de 350 de persoane. Dl Bogdan Mateciuc, Directorul Executiv AFR, a conferentiat din partea AFR. Am pregati citeva poze pentru dtra care pot fi vazute aici: http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10150665853758903.415426.143708123902&type=3

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

Homosexualii si iesirea din criza!

On February 24, 2012 By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

“Mânia lui Dumnezeu se descopera din cer împotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si împotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care înabusa adevarul în nelegiuirea lor. (…) De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca îsi necinstesc singuri trupurile; caci au schimbat în minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au închinat fapturii în locul Facatorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat în voia unor patimi scârboase; caci femeile lor au schimbat întrebuintarea fireasca a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, si barbatii au parasit întrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru altii, au savârsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scârboase si au primit în ei însisi plata cuvenita pentru ratacirea lor.”

Romani, 1.18; 24-27

S-au falit ca sunt întelepti, si au înnebunit!

Romani, 1.22

De-a lungul vremii, presa a vorbit de multi homosexuali celebri. Unul dintre ei ar fi actorul american Rock Hudson (1925-1985). Mai înainte s-a vorbit de un dirijor celebru, magistral în fata orchestrelor simfonice din întreaga lume, Herbert von Karajan (1908- 1989), de actorul francez J.Marais, foarte popular la mijlocul secolului XX, cunoscut din filme ca Les Miracles n’ont lieu qu’une fois (Miracolul lupilor) sau Typhon sur Nagasaki (Taifun la Nagasaki).

În România, s-a scris de unul chiar foarte îndragit, nimeni altul decât regretatul si talentatul Ion Luchian Mihalea (1951-1993), cel care a fost ucis în apogeul cariei sale, la vârsta de 42 de ani.

De notorietatea este cazul cântaretului englez Elton John (Sir Elton Hercules John), care s-a si casatorit cu un altul si care au si “înfiat” un copil.

Sunt convins ca cititorii cunosc si alte nume celebre care s-au lasat amagiti de un astfel de pacat imoral, homosexualitatea.

Daca i-am avea în fata noastra, în apogeul carierei lor si i-am intervieva, sunt sigur ca nici unul dintre ei nu s-ar cataloga drept nebun sau bolnav mintal, cum nici noi nu zicem ca sunt, ci foarte imorali si dezagreabili. N-au nimic care sa le îndreptateasca cumva comportamentul deviant de la morala crestina si a bunului simt.

Multi si-au pierdut de timpuriu bunul simt si se comporta ca atare. Însa, daca în sec. XIX – XX, homosexualii nu se faleau cu aceste apucaturi anormale, astazi, în sex. XXI, au iesit la rampa si cer oficializarea de drepturi, dreptul la imoralitate, la murdarie si rusine!

***

Este vremea ca Domnul sa lucreze: caci ei calca Legea Ta.

Psalm, 119.126

Cuvântul lui Dumnezeu ne învata sa ne rugam pentru binele cetatii unde locuim, caci de binele ei atârna si binele nostru. Ne rugam, dar mai trebuie sa si facem câte ceva.

Acum auzim ca la licitatiile pentru drumuri, masluite – regii asfaltului – se câstiga sume fabuloase din primul condei. Licitatiile sunt adesea formale, ca sa tina un pret ridicat, pe banul public, al nostru, al tuturor. Desi micul Boc a promis multe, cum el era si a ramas mic, n-a facut. A zis ca va introduce un mercurial pentru tarife, care va stabili, limita, preturilor per unitatea de masura. La 1m sau 1km de drum sau de autostrada, functie de latime, cantitate si calitate, pretul maxim nu poate fi mai mare de x Lei. Dar n-a fost sa fie. A fost prea greu pentru mititelul de Boc. A reusit doar sa mai creasca si mai mult acolo unde trebuia sa faca invers, salariile si pensiile celor de la SIE, SRI, Armata si Justitie – de ale caror servicii nu beneficiem, în sens pozitiv.

Opinia noastra conteaza, asta s-a vazut cu acei oameni inimosi si curajosi din Piata Universitatii, ea poate schimba abuzurile guvernantilor care nu vor sa ia deciziile corecte si normale. Sub presiunea opiniei publice, doar asa se mai poate îndrepta situatia si legile si privilegiile de casta.

Trebuie ca raul, pacatul si imoralitatea – sa fie numite ca atare, nu cocolosite cu cuvinte care nu le definesc dezastrul de care sunt capabile.

Homosexualitatea (cine gândeste cu placere la asa ceva, precum si cine practica actul în sine) se constituie într-un pacat grav, strigator la cer! Ca si în cazul drogurilor sau alte pacate si vicii grele, ascunse, omul nu poate scapa fara ajutorul lui Dumnezeu, decât prin pocainta si abandonarea unor astfel de obiceiuri imorale.

***

Biserica – „pentru ca domniile si stapânirile din locurile ceresti sa cunoasca azi, prin Biserica, întelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu”

Efeseni, 3.10

În America, greu de crezut, dar biserici ale homosexualilor au aparut în 1971, însa cu totul contrar si gresit, fata de ceea ce sta scris ca doctrina în Evanghelii în învatatura lui Isus Hristos..

E adevarat, Isus nu respinge pe nici unul care vine la El, deci nici pe homosexuali. Însa, ca si pe ceilalti pacatosi, nu ca sa se justifice (cum de a pacatuit) si sa se confirme ca e pacatos (desi e clar ca este), ci pentru ca sa lase pacatul.

Biserica evanghelica, unde am fost primit si botezat, si unde am cunoscut „…prin Biserica, întelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu” nu m-a chestionat de ce pacate am suferit, ci a dorit sa vada (dupa acel timp, de peste 6 luni, în care am fost parte a bisericii locale) ca sunt nascut din nou, din apa si din Duh, dupa Cuvântul lui Isus spus lui Nicodim (Ioan, 3).

Christos n-a respins nici curve, nici hoti si nici ucigasi, dar nu spre a-i binecuvânta în starea lor de curve, hoti si tâlhari, ci pentru a-i ajuta sa nu mai fie asa. Ar fi gresit sa se creada ca homosexualilor le-ar asigura un tratament preferential, altul, ca i-ar primi cumva fara sa se curete si sa se elibereze de pacatul lor. O, asta nu, în nic un caz. Isus a zis celor care crezusera în El: “Du-te, dar sa nu mai pacatuiesti, sa nu ti se întâmple ceva si mai rau“; si ca: „veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi.” (Ioan, 8.32)

Numai adevarul îl poate elibera pe om din pacatul lui, nicidecum minciuna!

Spiritul crestinismului, al bisericii, e unul universal, în esenta ostil oricarei separari (segregatii). Nu e în spiritul Lui sa existe biserici pentru albi, biserici pentru negri, pentru tigani, biserici pentru femei, biserici pentru barbati, o biserica pentru bogati, o alta biserica pentru saraci, o biserica pentru homosexuali, o alta biserica pentru heterosexuali, o biserica pentru intelectuali…

***

Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu în cunostinta lor – Dumnezeu i-a lasat în voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neîngaduite.

Romani, 1.28

O, Doamne Isuse, Mântuitorul nostru, Te rugam azi, îndura-Te de noi si ai mila!

Ajuta-ne, Doamne, sa ne întoarcem fata spre Tine, sa intram în biserica Ta si sa cunoastem din întelepciunea Ta, sa Te urmam si sa Te onoram!

Slava si Multumire fie-i aduse Domnului Dumnezeu, acum si-n veci de veci! Amin.

Homosexualii și normalizarea!

On February 17, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Mantuire, Natura Umana, TineriLeave a comment

George Danciu

“Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. (…) De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor Continue reading “Homosexualii și normalizarea!” →

INTERVIU CU NICU COVACI

On June 23, 2011 By nelursIn InterviewLeave a comment

Gabriela CALUTIU-SONNENBERG

Interviu cu NICU COVACI

Nicolae (Nicu) Covaci pictor, grafician si muzician român, absolvent al Academiei de Arte Plastice din Timisoara este cunoscut ca fondator si lider al celei mai bune formatii de muzica rock din România, trupa Phoenix. Dupa interdictia de a mai performa cu Phoenix pe orice scena din România socialista, a parasit tara în anul 1976, revenind incognito, pentru a duce la bun sfârsit evadarea spectaculoasa a colegilor din formatie.

Considerat ca fiind unul dintre cei mai buni chitaristi rock din România generatiei sale, a activat timp de aproape doua decenii în Gemania de Vest ca artist, profesor si docent universitar. Fidel motto-ului pasarii Phoenix, menite sa renasca în repetate rânduri din propria cenusa, Nicu Covaci a mentinut în viata legendara formatie rock, continuând sa sustina concerte, în componente diferite, pe scene din tara si din strainatate. Un detaliu cunoscut doar de publicul avizat: citita în ordine cronologica, lista realizarilor trupei Phoenix poseda mai multe repere si aparitii dupa, si nu înainte de plecarea baietilor din tara. Nicu Covaci a compus peste 300 de piese originale. Locuieste de aproape 20 de ani pe litoralul spaniol al Mediteranei, în Moraira (Costa Blanca).

Gabriela Calutiu Sonnenberg: Buna ziua, Nicu Covaci. Îti multumesc ca ai acceptat sa gazduiesti acest interviu si ma bucur sa te regasesc plin de energie, deschis, cu vitalitatea caracteristica, cea prin care reusesti mereu sa-i electrizezi pe toti cei care te înconjoara. Esti unul din cei mai renumiti români stabiliti în Spania. Spune-mi, pentru început, ce anume te-a determinat sa te stabilesti aici?

Nicu Covaci: Sunt mai bine de treizeci de ani de când am vizitat pentru întâia oara Spania, dar dorinta de a ajunge aici a fost generata înca de pe vremea când traiam în România si ne vizitau formatii de muzica spaniola ca „Los Paraguayos“ sau „Los Plateados de Mejico“. Când am început sa cânt la chitara, imitam cântecele lor. Cânt si astazi „Malagueña“. Absolvind mai târziu Artele Plastice, am aprofundat cunostintele despre cultura spaniola. M-a fascinat aceasta sinteza arhaica arabo-latina, care a generat o cultura deosebit de interesanta.

GCS: Din câte observ, ti-ai amenajat în Spania un studiou de sunet foarte bine pus la punct. Ce intentii ai cu el?

NC: Draga mea, intentia e una, ce se materializeaza e altceva. Totusi sper sa reusesc, asa cum, în general, am reusit sa realizez tot ce mi-am propus pâna acum în viata. Ce-i drept, cu mari sacrificii. Intentia mea este sa sprijin trupele tinere, care vor sa faca arta pentru arta si care nu neaparat sunt interesate sa câstige bani. Sunt foarte multi care au ceva de spus, care au personalitate. Am gasit câteva formatii de genul acesta si i-am sprijinit cât am putut, dar casele de discuri îi nenorocesc, îi silesc sa faca ce se cere pe piata, sa fie vandabili. Rostul studioului este sa-i produc si sa-i pun pe piata. Motto-ul meu este: nu bussines, ci arta! Eu vreau sa ajut formatii tinere sa nu pateasca ce am patit eu.

GCS: Înteleg ca valorifici si transmiti mai departe experienta ta personala.

NC: Întocmai, pentru ca eu am fost mereu un om liber. N-a reusit nici comunismul sa ma îndoaie. De asta are nevoie un artist. În momentul în care începe sa gândeasca prin prisma banilor, nu mai este artist, ci comerciant. Nu mai e sincer, nu mai transmite. Rolul unui artist este sa dea. Numai daca esti bun, poti asta. Când cânta Gheorghe Zamfir, plânge sala, dar si lui îi curg lacrimile.

GCS: Din pacate, studioul e în Spania…

NC: Asa este. Sunt necesare investitii care lipsesc. As vrea sa leg aparitiile românilor pe plan cultural în Europa. Sa nu mai existe mici „tiganeli” amarâte, ci arta. Noi cântam Rapsodiile lui Enescu cu 150 de oameni pe scena! Exista deja un disc minunat cu fundal orchestrat, Symphoenix.

GCS: Pomenesti de aventuri nefaste. Ai avut experiente descurajante?

NC: Bineînteles. Îngrozitoare. Ceea ce înseamna Phoenix nu este doar legenda, ci si o suita de nenorociri, de riscuri asumate, de sacrificii gigantice. Lumea nu stie si nici nu trebuie sa stie totul. De aceea s-au si pierdut atâtia membri pe parcurs. Au trecut peste 40 de artisti prin componenta grupului. Patruzeci de oameni în cincizeci de ani! Uite, anul viitor Phoenix împlineste cincizeci de ani. Unii au rezistat o jumatate de an, altii un an sau cinci. Uzura e imensa.

GCS: Înteleg ca plecarea din tara a fost o încercare grea, dar nu ma îndoiesc ca ati avut de luptat si înainte, sub traumatica orânduire comunista. De ce natura au fost dificultatile pe care le-au întâmpinat membrii cooptati pe parcurs?

NC: N-as numi-o neaparat o trauma, dar sa nu uitam ca, de la un moment dat, noi si muzica noastra am fost complet interzisi. Cu toate acestea, am continuat sa cântam, urmariti de politie si de securitate.

GCS: Cu permisiunea ta, as vrea sa fac o mica paranteza, legat de experientele incredibile avute de voi în primii ani dupa înfiintare. Am avut placerea sa rasfoiesc cartea ta „Phoenix însa eu”, aparuta la editura Nemira într-un tiraj care s-a epuizat rapid. M-a captivat asa de tare încât n-am mai lasat-o din mâna. Amintirea acelor vremuri e palpabila, plina de amanunte remarcabile, unele familiare, altele cu caracter de revelatie. E o carte demna de toata lauda. Nu pot decât s-o recomand cititorilor, sau acelor privilegiati care mai apuca sa dea de ea.

NC: Ma bucur ca-ti place. Nu e doar o carte, ci primul volum dintr-o trilogie în lucru. La ora actuala lucrez la volumul secund. Fireste, nu pot sa scriu totul, dar e bine ca tineretul sa stie. Telul meu este sa încurajez tânara generatie sa aiba curajul de a avea o sira a spinarii. Sa nu se lase „mânariti”, turtiti si striviti de niste hahalere care nu stiu sa se gândeasca decât la bani, bani si iar bani. Arta înseamna altceva. Cine face arta cu adevarat, o face din necesitatea de a comunica. Daca o faci bine si dai randament, daca se transmite oamenilor si le place, izvoraste un feedback. Boomerangul se întoarce si atunci vin si banii. Dar fa-o mai întâi! Fa-o din convingere! Noi am cântat numai pentru a cânta. Abia mai târziu au venit si banii.

GCS: Crezi ca astazi se mai poate câstiga prin muzica asa de bine? La început, rockul era un curent protestatar. Astazi starurile sunt la a doua tinerete, valori recunoscute. În Anglia sunt ridicate le rang de nobil, precum Sir Paul McCartney, Sir Bob Geldorf sau Sir Elton John. Oare în România exista o viziune similara? Ce viitor prevezi rockului?

NC: Am avut si eu placerea sa primesc o distinctie onoranta, Insigna de Cavaler din partea Presedintelui României, Traian Basescu. Desi nu pun pret pe premii, apreciez acest gest din partea unui presedinte de stat, care oricum are timpul dramuit. Si-a luat ragazul de a învata pe derost „Nebunul cu ochii închisi” si l-a recitat perfect, fara greseala. Dealtfel am facut cunostinta personal cu toti presedintii României de dupa 1989. Însa la politica ma pricep mai putin si prefer sa nu vreau sa dau niciun fel de verdict. În general, pe mine politica ma îngretoseaza. Trebuie sa ai, sau mai bine zis sa nu ai un anumit caracter pentru a o suporta.

Sigur ca exita viitor pentru muzica rock, mai ales în România. Daca te uiti mai atent, în muzica româneasca abunda exemplele. Folclorul este rock! De ce? Pentru ca este o muzica energica si ritmica. Asta înseamna muzica rock. O expresie dura, clara, directa. Numai oamenii care simt asa se pot exprima credibil. Deci, un om cu sira spinarii trebuie sa faca rock. De aceea am început sa sintetizez muzica româneasca si curentul balcanic. Rar întâlnesti în alta muzica atâta putere de comunicare si de transmitere a sentimentelor.

GCS: În ciuda intentiilor pacifiste si pasiunii pentru frumos, înteleg ca nu doar odata ati fost respinsi si defaimati de unele capetenii religioase, pe motiv ca ati fi pagâni. Cine are interes sa vada o provocare în textele simple, cu fluiere care înmuguresc sau fete verzi, cu parul padure?

NC: Hai sa-ti dau un exemplu concret. Am trecut prin Castellon, unde la ora aceea traiau vreo 36 de mii de români, raportat la 70 de mii de spanioli. La ora actuala sunt 200 de mii de români acolo. Ne-am gândit sa facem un concert în sala de sport, mizând cu pesimim pe prezenta a circa 30 % din ai nostri. Am adus doua autocare cu dubasii din Branesti, din Banat, instalatii, scena, lumini, tot ce e nevoie pentru un spectacol colosal. Am facut investitii gigantice, m-a sprijinit si o banca. În sala am avut doar 300 de fani si prieteni, multi straini. Afara se bulucisera cinci mii de oameni, care nu îndrazneau sa intre în sala, pentru ca biserica le „recomandase” sa se tina departe de noi, „pagânii”. Ce sa spun? Noi cântam paparude. Din pacate, ele sunt precrestine.

GCS: Pacat, mare pacat. Stiu ca voi sunteti inegalabili, iar tobosarii fageteni sunt practic un cadou ceresc. Cred totusi ca e o neîntelegere la mijloc.

NC: Da. Nu e vorba de religie si de crez, ci de mentalitate. Iar neîntelgerile vin de la bani. Phoenix este o trupa care nu unge, nu da spaga, nu se târguieste si nici nu jecmaneste. Din pacate, mentalitatea moderna româneasca este foarte alunecoasa si mie personal îmi provoaca greata. Am un respect enorm pentru tiganii care pot face muzica dumnezeiasca, pentru ca sunt talentati, chiar geniali. Dar apucaturile „de afaceri” ale unora dintre ei dauneaza enorm poporului nostru. Sunt decis sa combat cu toate puterile confuzia care se face mai nou în strainatate între poporul români si conlocuitorii nostri incorect asimilati. Mi-e sila. Sinti si rroma sunt popoare migratoare, care au trecut si pe la noi. Radacinile noastre nu sunt la sinti si rroma!

GCS: Dar înteleg de la tine ca bate totusi un vânt prielnic din partea altor institutii românesti?

NC: Adevarat, am gasit câteva adrese si persoane bine intentionate: Institutul de Cultura Românesc, Ministerul Culturii. Pentru prima oara în cincizeci de ani, Ministrul Culturii mi-a oferit sprijin pentru proiectul la care lucrez acum. La fel, Ministrul Mediului sustine initiativa bazata pe ideea legaturii noastre vitale cu natura. Ei bine, acesti doi Domni sunt unguri! Nu e un comentariu, ci doar o constatare. În orice caz, proiectul este în faza de finalizare. Pornim de la conceptul de radacini, cu scopul de a reda tineretului român imaginea reala despre trecutul sau, pentru ca momentan si-a pierdut radacinile. Va fi un ciclu existential, care începe cu înmormântarea, îngropatul anului care a trecut, apoi primavara, toamna, iarna, fiecare din aceste sase mari perioade fiind însotita de muzica, datinile, colindele si ritmurile specifice etapei respective. Punctul culminant, firesc, va fi nunta, cu tot ce tine de sarbatoarea apogeului. Vom face o sinteza, vom vorbi pe limba tinerilor de azi, pentru a patrunde prin ceata si confuzia generata de bombardamentul actual din mass media. Si vom convinge.

GCS: Pomenind de ciclicitate, recunosc aici asemanari cu minunatul vostru album „Cei ce ne-au dat nume”. E posibil ca acest proiect sa reprezinte si pentru tine o întoarcere ciclica?

NC: Sigur. De fapt asta-i toata viata noastra. Revenim în spirala vietii pe o treapta mai înalta, undeva în dreptul aceluiasi punct, dar pe un nivel superior. Sau, ma rog, altii la un nivel inferior.

GCS: Ai deja planuri concrete? Stii cu cine vei lucra? Cum vor decurge operatiunile, concret?

NC: Primul cu care am luat contact si care ma va sustine cu trup si suflet este Grigore Lese. Bineînteles si Gheorghe Zamfir, poate si Mircea Florian, care s-a specializat pe linia electronica. Toti nume mari, talente de exceptie, capacitati. Vom sintetiza mijloace de expresie. Ne întrebam cum sa ne exprimam pentru a putea comunica. Pentru ca exista atâtia oameni foarte întelepti, care nu stiu sa comunice. Termenul de finalizare a acestui proiect este 10 decembrie, anul acesta. Sper sa se tina de cuvânt si Domnii din Minister.

GCS: Mai ai si alte proiecte în pregatire?

NC: Desigur. Ma preocupa mult istoria poporului nostru. Învatând istoria artelor, vrând-nevrând începi sa-ti pui întrebarea, de ce toti zeii greci veneau din nordul Balcanilor? Nu cumva Olimpul era în Carpati? Cea mai veche cultura de pe planeta nu este Babilonul, ci Dacia. Stiu asta din ceea ce am studiat. Acum 6500 de ani, Dacia se întindea de pe la Stockholm pâna la Atena, de la Marea Caspica pâna în Elvetia. Sa încercam sa revenim ca popor la pozitia de demnitate a dacilor reprezentati prin sculpturile din Antichitate! Se poate asta! Pornind de la legenda Mioritei si, implicit, de la filozofia ei de resemnare împacata, am întreprins cercetari. Povestea aceasta pastorala este legata de niste rituri de pastorit care, de fapt, se întâlnesc în toate civilizatiile. Ce nu-mi place mie la varianta româneasca este ca oaia îi spune degeaba ciobanului ca-l paste nenorocirea, pentru ca el nu se apara. Nu poate fi voia Domnului asa! Nimeni n-are interes sa vrea raul. Varianta baladei de la granita României cu Serbia este cu totul alta. Divulg doar doua elemente cheie: apare pentru prima oara personajul prietenului de nadejde, câinele, caruia baciul îi spune: „No, desara ne-om bate!” În Babilon, la greci, la egipteni si la romani, finalul este mereu cel tragic. Dar au venit peste noi celtii si ne-au dat varianta barbateasca, de a ne lua soarta în propriile mâini. Aceasta este varianta româno-sârba, cea pe care o vom prelucra muzical.

GCS: Mesajul mi se pare foarte potrivit pentru etapa actuala de grele încercari. Va functiona trezirea?

NC: Nu se poate altfel. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Dar ma tem ca pierdem firul. Vor fi scene: începe cu Babilonul, grecii, romanii, egiptenii si finalizam cu celtii. Va fi un spectacol impresionant si cutremurator, cu titlul firesc de „Ante-Miorita”, adica axat pe ce-a fost înainte, nu „anti”, cu sens de opus, contrar. „Radacinile” este proiectul de finalizat pe anul acesta, iar dupa aceea, începând de anul viitor, voi lucra la „Antemiorita”, cu ocazia împlinirii celor 50 de ani de Phoenix.

GCS: Sunt convinsa ca nu e usor sa-ti gasesti timp pentru toate. Stiu ca te dedici cu trup si suflet sprijinirii tinerilor muzicieni talentati, chiar daca mijloacele materiale sunt extrem de zgârcite. Vad ca ai creat în Spania galeria ta personala de arta, lucrezi în continuare la tablouri. Dealtfel ti-ai creat un renume de artist foarte bun si în Germania, în special pentru acuratetea cu care surprinzi dinamica si miscarea. Tablourile cu peisaje de pe coasta stâncoasa a Mediteranei imortalizeaza incredibila lumina solara, atât de puternica, pe care numai aici am întâlnit-o. Dar esti greu de fixat, mereu într-o continua pendulare între România si Spania.

NC: În Spania îmi încarc bateriile. Sigur ca ma misc, pentru ca e nevoie sa organizez eu totul la fata locului. Din pacate, în România nu exista spirit organizatoric. Românii înca se mai ghideaza dupa cum bate vântul, ca iarba unduitoare, se apleaca si nu patesc nimic, fire-ar sa fie! Filozofia mioritei, fatalitatea.

GCS: Concret, daca cineva din Statele Unite, Spania sau alta tara ar invita trupa Phoenix sa vina sa cânte, cum s-ar desfasura procesul? Ar avea loc concertul cu adevarat?

NC: Sigur ca da! Ma suna, fixeaza data, spune unde si eu ma ocup de toata organizarea, de transport, de tehnica de tot. Pentru ca nu pot sa dau nimic pe mâna nimanui. Am încercat o vreme si am avut mari dezamagiri. Putem sa ajutam formatii tinere, dar trebuie sustinute material, pentru ca interesul tarii este sa ne aratam cu fruntea sus peste tot. Nu mai suntem golani. Lucrez cu profesionisti desavârsiti, care lupta pentru a-si întretine familiile si sunt nevoiti sa accepte compromisuri sub demnitatea lor. Sa aratam lumii ce stim, sa stam drepti si sa ne uitam în ochii lor. Putem spune: „suntem cel putin la fel de buni!” Eu nu joc hora nimanui; eu am hora mea!

GCS: Pentru final, care ar fi ideile si concluziile pe care vrei sa le transmiti?

NC: Ideea de baza este ca suntem un popor care a trecut prin foarte multe si a reusit sa tina steagul sus. Românii sa nu se lase umiliti, sa fim mândri, pentru ca avem de ce. Sa nu se lase calcati în picioare. Lozinca mea – imprimata pâna si pe maieurile mele – este „Gaseste-ti sira spinarii si-nvata sa spui NU!” Toti suntem oameni. Popoarele se amesteca. Vom sfârsi în viitorul îndepartat prin a deveni un popor unic, la nivel planetar. În ultima instanta e absurd sa pretinzi ca un popor ar fi mai breaz decât altul. N-avem decât de câstigat, învatând unii de la altii. Si daca facem o sinteza, s-ar putea sa iasa ceva foarte bun. Fiecare om sa porneasca de la el. Sa fie corect, sa fie bun, sa se poata uita în oglinda si sa spuna: Bravo! Si sa faca bine. În acel moment, paradisul va fi aici, pe planeta aceasta. Gratie educatiei mele germane din Banat stiu ca putem sa ne îndreptam. Nemtii au câteva proverbe care m-au zguduit. Pe ele mi-am axat filozofia si toata existenta. Unul dintre ele este: „o bucurie împartasita este o bucurie dubla”. Imagineaza-ti ca toata omerirea ar practica acest motto! Paradisul nu e în ceruri. Aici pe Pamânt îl avem deja! Noi suntem orbi, nu-l vedem. Fiecare face rau cât poate si asteapta sa fie bine. Calitatea umana se impune. Prin satele din România, înca se mai gaseste.

Muzica este arta primordiala. Este un fenomen fizic prin care se pot trezi cele mai teribile emotii, chiar si fara text. Daca reusesti sa încarci emotional piesa, te apuci sa-i dai nume, creând cuvintele. Eu, prin piesele mele ma exprim. Am la ora actuala un text de cântec, care spune ce doresc sa transmit fanilor mei, exprimat în maniera mea. Iata-l! Vi-l dedic: FANILOR MEI; „Cei ce poarta un nume”

Sa nu va fie frica!

Sa nu va fie frica

Când soarele apune!

Caci rasari-va iarasi

Si fara rugaciune.

Sa nu va fie frica

Când nori au sa se adune,

Când potopi-va ploaia

Si bezne au sa tune!

Sa nu va fie frica

Sa spuneti la prost: prost!

Face-l sa-si dea seama