Doctrina de care avem nevoie


George Danciu

.

Cu umbre, care nu sunt,  v-a-ntunecat  vederea

                         EMINESCU, Împarat si Proletar


 

.

Alege DRUMUL CRUCII LUI ISUS!


Imediat dupa Revolutia din 22 Decembrie 1989 am fost întrebat de un fost activist de partid, care ocupase o functie de conducere a unei filiale CFR dintr-un oras din nordul României, care va fi noua doctrina în politica, în democratie?

I-am raspuns fara ezitare, nu va fi nici o doctrina! Cum m-am hazardat la acest raspuns … utopic, deloc previzibil atunci…?

Am riscat o naivitate copilareasca de a crede ca dupa atâtia ani de minciuna a venit timpul sa tragem în sfârsit într-o singura directie, buna, înspre libertatea de expresie si democratie, spre morala si sinceritate. Credeam ca vom lasa în urma limbajul de lemn. Poate îmi închipuiam ca suntem cu totii satui de întunerecul plin de lipsuri în care am trait si o vom lua pe un drum nou si bun.

Dar nu numai eu m-am înselat. Ne-am inselat într-un fel sau într-altul cu totii.

Însa vedem ca s-au înselat si cei din tarile capitaliste. Sistemul capitalist, care a dat în economie rezultate bune si satisfacatoare, iata ca începând cu 2008 nici capitalismul nu mai e o solutie pentru societate.

Minciuna si întunerecul în care se complac cei care tin frâiele din tarile cu ani multi de traditie în democratie”, au erodat întreg sistemul economic capitalist care de la o vreme nu mai poate fi redresat.

Bancherii lumii nu mai înteleg nimic, mari economisti nu mai au solutii, desi cei bogati înca au resurse si chiar se mai îmbogatesc temporar, dar cancerul crizei generalizate nu-i va ocoli nici pe ei.

E o seceta (economica) mare si îndelungata. Acest fapt îmi aminteste de vremea legendarului Iosif, fiul patriarhului Iacov- nepotul lui Avraam. Lui Iacov Dumnezeu i-a schimbat numele în ISRAEL – din familia sa, urmasii sai , e poporul care-i poarta numele!

Iosif avea un mare dar de la Dumnezeu, acela de a întelege care e semnificatia viselor. Fiind onest si intelept, Iosif a trait cu frica de Dumnezeu, nu însa de oameni. El a spus întptdeauna adevarul, iar adevarul spus l-a facut urât chiar si fratilor lui care l-au vândut sclav unei caravane, în desert. Asa se face ca ajunge în Egipt, si, datorita curatiei morale nu accepta avansurile sotiei stapânului unde a ajuns a  sluji, fiind acuzat abuziv, este aruncat în închisoare.

… Faraon, regele Egiptului a visat un vis care l-a înfricosat peste masura!

A cerut talmacirea visului de catre învatatii Egiptului, însa dezlegarea o avea doar Dumnezeu. Atunci, pentru a-si scapa viata, oamenii au aflat de Iosif, cum ca el avea de la Dumnezeu puterea de a cunoaste raspunsul.

Iosif le dezleaga taina celor doua vise ale împaratului:

Iosif a zis lui faraon: „Ce a visat faraon însemna un singur lucru: Dumnezeu a aratat mai dinainte lui faraon ce are sa faca. Cele sapte vaci frumoase înseamna sapte ani; si cele sapte spice frumoase înseamna sapte ani: este un singur vis. Cele sapte vaci sfrijite si urâte, care se suiau dupa cele dintâi, înseamna sapte ani; si cele sapte spice goale, arse de vântul de rasarit, vor fi sapte ani de foamete.Astfel, dupa cum am spus lui faraon, Dumnezeu a aratat lui faraon ce are sa faca. Iata, vor fi sapte ani de mare belsug în toata tara Egiptului. Dupa ei vor veni sapte ani de foamete, asa ca se va uita tot belsugul acesta în tara Egiptului, si foametea va topi tara. Geneza, 41.24-30.

Faraon, cercetat de Dumnezeu, cutremurat, a cautat sa afle neaparat ce inteles au visele. Dar nu s-a multumit cu atât. El, ca rege, chiar si pe timp de foamete, se poate presupune ca ar fi avut cu ce trai. Dar Faraon a fost primul om în stat (Egipt). Nu s-a gândit doar la el si ai lui.

Iosif le prezinta, inspirat de Dumnezeu, un plan de strângere în mari depozite a bogatiei agricole din cei 7 ani de mari roade, pentru ca apoi sa poata fi gestionata cu discernamânt hrana în ceilalti 7 ani de mare foamete care va bântui lumea.

Si faraon a zis slujitorilor sai: „Am putea noi oare sa gasim un om ca acesta, care sa aiba în el Duhul lui Dumnezeu?” Si faraon a zis lui Iosif: „Fiindca Dumnezeu ti-a facut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care sa fie atât de priceput si atât de întelept ca tine.Te pun mai mare peste casa mea, si tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie ma va ridica mai presus de tine.” Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îti dau stapânire peste toata tara Egiptului.” Geneza, 41.38-41

Acum suntem in anii de  Criza, de dupa anii de belsug ai capitalismului. E nevoie de un Iosif care sa aiba în el Duhul lui Dumnezeu!

E nevoie si de o atitudine ca aceea a lui Faraon:

  • el s-a temut de Dumnezeu
  • nu a avut pace pâna nu a aflat care e semnificatia si planul de redresare trimis de Dumnezeu
  • a ascultat de solutia data de Dumnezeu
  • l-a pus pe Iosif mai mare peste casa sa; tot poporul a ascultat de poruncile lui Iosif
  • FARAON A ASCULTAT DE DUMNEZEU.

Solutia crizei economice si morale, fara precedent, în care se gasesc tarile UE, SUA …. este doar la Dumnezeu. De la El vine belsugul. Pasii Lui varsa belsugul. La noi însa e cheia, pocainta si ascultarea de Dumnezeu!

Conducatorii – faraonii zilelor noastre -, trebuie sa gaseasca oameni care cunosc planul lui Dumnezeu.

Cei aflati acum la cârma trebuie sa faca pasul inapoi, sa-L lase pe Dumnezeu sa conduca  poporul (Tarilor aflate în criza), prin oameni care au în ei Duhul lui Dumnezeu!

A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.

 

VICTIME SI PERSECUTORI AI EPOCII COMUNISTE

De Rodica Bordeianu

 



Cu o auto-justificare continua fata de crime facute contra a milioane de oameni nevinovati, demonstrand lipsa de introspectie, sau vre-o dorinta de a-si asuma vre-o responsabilitate pentru acte de genocid din trecut, de violenta generala contra populatiei civile, de catre persecutorii comunisti, nu numai ca nu se vor uita crimele trecutului, dar se vor continua nedreptati si in ziua de azi fata de partile vulnerabile ale societatii noastre.

Gabriel Teodor GHERASIM, autorul lucrarii:

       Actorul GARY REVEL            “Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor”

Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor (Victims of Communism and Their Persecutors) publicata in acest an de Publish America, este o noua carte a lui Gabriel Gherasim, care imbina marturiile supravietuitorilor din temnitele comuniste, cu o analiza paralela a persecutiilor populatiilor neputincioase din aparheidului Africii de Sud, din lagarele de exterminare naziste, si din suferintele de pe ambele fronturi ale conflictului israelo-palestinian. In plus, raspunde dorintei de dreptate a victimelor comunistilor si a urmasilor lor, cu o metodologie de mediere care s-a dovedit a da rezultate pozitive de-a lungul istoriei, atunci cand a fost implementata in mod etic si impartial fata de toate partile afectate de conflict.

In plus, in mod in mod diferit de justitia punitiva, care cere numai retributii de la abuzatori, fara a se interesa de recalibrarea dinamicii dintre victime si persecutorii lor, Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor propune o paradigma de justitie restaurativa, respectiv, de a crea premizele reparatorii pentru victime, in timp ce persecutorii si/sau urmasii acestora se reincadreaza in sanul societatii de be baze egalitare, si nu privilegiate ca pana acum.

Partea Intai a cartii analizeaza premiza de cum ar putea procesul de justitie restaurativa ca sa aduca atat restitutii, cat si ca sa transforme dinamica dintre victimele comunistilor si a persecutorilor lor.

Partea a Doua a cartii include recapitularea a catorva componente importante din literatura si pratica specialistilor din negociere, mediere si conciliere, in ceea ce priveste partile abuzate si abuzatorii lor. Printre aceste concepte enumeram: dilema prizonierului; comnicare intragrup si intergroup; tactici de negociere, mediere, si elemente de conflict intercultural.

Partea a Treia discuta cateva aspecte din concepte de justitie precum: justitie restaurativa; metodologie; istoricul teoriilor comuniste si aplicarea acestora in distrugerea omenirii; efecte intrapersonale; efecte interpersonale; si efecte globale.

Partea a Patra analizeaza o solutie satisfacatoare la dilema repararii holocaustului communist fata de victimele sale precum: administrarea
conflictului; folosirea conceptelor analitice vizavi de cele sintetice; realitatea sociala vizavi de concurenta constructiva; transformarea conflictului din retributiv in restaurativ ; mediere ca reparare a persecutiilor comuniste; diplomatia multi-dimensionala; pluralism conform regulilor; dreptate in contextul rezolutiei conflictelor; elemente convingatoare si puncte vulerabile din cadrul justitiei restaurative.

Partea a Cincea propune crearea si aplicarea unor proiecte educative
si comemorative in societate, ca sa informeze publicul elevilor, al studentilor si al adultilor, asupra exemplelor de violenta comunista, si cum pot supravietuitorii persecutiilor comuniste, cat si persecutorii lor, ca sa gaseasca un sens in tragedia care s-a intamplat , si inca se mai intampla in tari comuniste si neo-comuniste, la oameni a caror “vina” este numai aceea ca nu sunt considerati de “origine sanatoasa,” sau pentru ca isi doresc libertatea pe care comunistii le-au luat-o.

Iata câteva din recenziile ale cartii:

Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor propune un model de justitie restaurativa ca sa repare distrugerea creata de 94 de ani de crime si persecutii (neo)comuniste.
Este o analiza din perspectiva negociatorului diplomatic al genocidelor comuniste, folosind marturiile supravietuitorilor din inchisorile comuniste, a ceea ce a insemnat Holocaustul Rosu in Europa, cu particulara atentie la cazul Romaniei.
Cartea detaileaza cauzele, procedurile, si efectele care au afectat populatii intregi prim crimele comunistilor, la nivele intra si inter personale.
Autorul discuta antecedentele, comportamentele, consecintele si solutiile pentru rezolvarea victimizarii a milioane de oameni nevinovati, atat la dimensiuni micro cat si macro sociale.
Folosind experienta comunista si post-comunista a Europei, autorul propune o continuare a intelegerii si educarii populatiei asupra efectelor inca tangibile astazi ale crimelor comuniste din Europa, c
ât si o privire atenta la dictaturile comuniste care raman inca o plaga a societatilor contemporane de azi, din China in Cuba, si din Vietnam in Nord-Coreea.
Este ironic ca ignoranta asupra crimelor comuniste naste crearea si
recrearea de monstrii, inclusiv in Statele unite. De exemplu, in 2010, in acelasi an cand Georgia a demolat statuia lui Stalin din Grozni, America a ridicat o statuie lui Stalin in orasul Bedford, statul Virginia. Fundatia D-Day care a platit peste $ 1,000,000 ca sa monteze aceasta statuie a unui dictator care a omorat milioane de oameni, il considera inca astazi pe Stalin ca pe un erou de valoare al Europei.
Prin ridicarea acestei statui, victimelor comunismului, inclusiv refugiatilor politici si religosi din America care au conoscut lanturile si temnitele comuniste (printre care se gaseste si tatal autorului), li se cere in mod impertinent ca sa traiasca in continuare cu explicatia idilica precum ca ocupantii rusi si comunisti ai Europei ar fii fost de fapt “eliberatori democratici.”

Prin urmare, cartea lui Gabriel Gherasim se dovedeste a fii o lectura necesara si actuala nu numai pentru societatile care au supravietuit dictaturilor comuniste, dar si un material educativ pentru tarile care au fost
ferite de pacostea rosie.

Gary Revel, Actor/Regizor, Hollywood California

Cartea lui Gabriel Teodor Gherasim’s Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor este o lectura necesara pentru cititorii de pe ambele parti ale Atlanticului, pentru ca uneste metode de analiza si remediere ale confictelor din scoala americana de consiliere, cu marturisile, analizele si observatiile de la fata locului, a ceea ce a insemnat Holocaustul Comunist pentru Europa. In acelasi timp, autorul nefiind afiliat politic nici unui partid sau a vre-unei ideologii, reuseste sa ramana, sa descrie si sa propuna in mod obiectiv solutii la cea mai grava problema a secolului 20, care a ramas inca nerezolvata: crimele comunismului. Aceste crime raman unul din cele mai respingatoare episoade ale istoriei umanitatii din toate
timpurile.

Dr. Theodor Damian, Profesor de Filozofie si Etica, Colegiul Metropolitan din New-York. Presedinte al Institutului Roman de Teologie si Spiritualitate Ortodoxa.

In general, dupa cum autorul insusi a spus: “Daca ignoram, justificam, si minimalizam crimele comunismului, facem atat un act de imensa nedreptate fata de victimele comunismului, cat si invitam in viata contemporana si pentru generatiile viitoare dictaturi si suferinte asemanatoare. O reala vizualizare, onorare, comemorare si redresare a suferintelor victimelor comunismului, inseamna de fapt un act de dreptate fata de intreaga societate care a suferit aceste atrocitati, de pe urma carora suferim si ne vindecam inca si in ziua de azi.”

O prezentarea video a cartii se poate viziona la You Tube:
http://www.youtube.com/watch?v=IGon7M9NJEc&feature=channel_video_title

Cartea poate fii comandata in format tiparit de la Amazon, Publish
America si de la alte edituri de internet.

http://www.amazon.ca/Victims-Communism-Their-Persecutors-Restorative/dp/1462609589/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1309090905&sr=1-1

De asemenea, cartea poate fii comandata in formal electronic Kindle de la http://www.amazon.com/Victims-Communism-Their-Perpetrators-ebook/dp/B0057XSD40/ref=sr_1_1?ie=UTF8&m=AG56TWVU5XWC2&s=digital-text&qid=1309034738&sr=1-1

BILANT…ÎN LANTURI

 prof. dr. Adrian Botez

…Stau, cu barbia în palme, si, înca, îndraznesc sa gândesc. Retrospectiv, domnilor calai si gardieni ai lumii – doar retrospectiv, nu intrati în alerta…DE GRADUL ZERO!

…S-a sfârsit un an, 2011. Îl stiam de rau, dupa conformatia numarului: anul Marilor Dihonii, confruntari violente, între El (Dumnezeu)-UNU si el (…diavolul…), care se crede…”unic”. Ce-mi amintesc dintr-însul, din evenimentele acestui an fatidic, 2011?

…În primul rând, faptul ca, de la 9 decembrie 2011, port, oficial, dimpreuna cu toti conationalii mei, LANTUL STRAIN: în urma summit-ului de la Bruxelles, Germania Iudeo-Masonizata dicteaza Europei, din nou! Pentru România, Cehia, Ungaria, Polonia: GUVERNANTA ECONOMICO-FINANCIARA, DE LA „CENTRUL”-BRUXELLES! Adica, daca vreau sa-mi cumpar o pâine, ca mor de foame – atât taxa pe pâinea aceea, cât si pâinea, si dorinta/nevoia de a mânca-o, vor trebui sa treaca pe la masa Gardienilor Masoni de la Bruxelles! Si, daca ei vor considera ca mâncatul meu de pâine (fie si dupa o saptamâna de foame/înfometare!) face rau „euroiului”/”ochiul dracului modern” – îmi vor smulge bucatura, chiar si dintre dinti: mai bine un mort de foame, chiar milioane de morti de inanitie! – decât ca planul zarafilor sa fie, cumva, „clintit”, cu o …foame în plus! Sa-i ia dracul pe toti oamenii: BANII-CEI-FARA-CHIP-DE-OM-PE-EI sa ramâna, drept samânta a diavolului! – diavol care, rezolut si brutal, refuza sa moara!!!

Pentru ca si noi refuzam sa ne solidarizam, întru HRISTOS, si sa-l ucidem pe diavol, în poftele nesatioase si în lasitatile si tradarile noastre, cele de fiecare zi, de fiecare ceas!!! De ce ajunge mai des, pe buzele noastre, în fiece zi de Lumina Dumnezeiasca – înjuratura de cele sfinte, decât rugaciunea?!

…Vedeti, domniile voastre: „De aceea n-are ursul coada”…!!! Toti suntem vinovati, atunci când raul patrunde prin toate crapaturile odaii – nu doar…vântul cel rau! Care dintre noi a fost cel harnic si cu grija pentru odaia sufletului sau – si sa umple cu rugaciune si credinta, crapaturile cele ivite, treptat, în tot mai multe parti, din tot mai multe parti – …dar, întâi, în jurul ferestrelor, prin care ni se arata, fara chip de confuzie, Lumina Lui?!

E drept, dezbinati si fara de credinta, având, printre noi (si, chipurile, drept…”calauze”!), pe unii ierarhi tradatori (impusi de Mafia Mondiala a Masoneriei!) – nu avem putere, în fata „comisionarilor diavolului” – dar daca ne-am strânge, ZID, în jurul preotului de parohie, zi de zi, în biserica (chiar si dupa truda istovitoare unei zile de lucru, pentru „pâinea noastra cea de toate zilele”!), sa pârlim coada demonului, cu focul rugaciunilor noastre? E drept, ne lipsesc (uneori) si pastorii cei buni…dar noi nu suntem nici surcele, nici bolovani – ci OAMENI, creati „dupa chipul si asemanarea Lui”! Ne vom ruga, „cu lacrimi de sânge” – SI EL SE VA ÎNDURA DE FOCUL NOSTRU DIN INIMI!!!

…Ce-au facut slugile zarafilor, puse pe post de „presedinti”, ca raspuns la „nituirea lanturilor”, „postate” la mâinile si picioarele si, mai ales, la inimile popoarelor, date lor spre veghe si calauzire, cica? Nimic deosebit: Basescu a…basit ceva din gura (ca de obicei!), ca sa nu i se usuce…mucoasa de la Bruxelles…, Victor Orban a tacut, strategic…, Vaçlav Havel a murit…(nici azi nu se stie cât de vinovat a fost, pentru ruperea Cehoslovaciei! – nici vorba de…”împotrivire”!) – …dupa ce Lech Kaczinsky al Poloniei îl precedase, în …”atitudine”, dar nu oricum, ci…”sinucis” de un comando al C.I.A., în padurile Smolenskului…, comando C.I.A. care a „mesterit” de-un „accident de avion”, ca sa nu mai ajunga, niciodata, ca slavii sa se uneasca, împotriva Mafiei Mondialist-Masonice (se pregatea întrevederea de pacificare, dupa crima sovieto-stalinista, de la Katyn-1940 – pacificare între Vladimir Putin si Lech Kaczinsky, între slavii rusi si slavii polonezi, între slavii catolici si cei pravoslavnici…greu!)!!!

…Dar Biserica, Mireasa Lui Hristos, Cel Care pentru Adevar si pentru Mântuirea Duhului Omenirii s-a rastignit pe Crucea Golgotica – Biserica, „la vârf”, cu ce ne ajuta si ne întareste duhurile?

Pai, pe 7 ianuarie 2012, Biserica Sfântul Elefterie, din Bucuresti, se preconizeaza ca, „printr-o hotarâre patriarhala, sa fie data coptilor, spre a sluji de “Craciunul” lor pe stil vechi”. Noi stim ca “Sfintele Sinoade Ecumenice îi considera pe copti (monofiziti) ca fiind eretici. Termenul de „eretic” nu este o insulta, ci un indicator al conditiei celor abatuti de la învatatura de credinta ortodoxa. Iar Sfintii Parinti nu au fost nici înselati, nici lipsiti de pregatire teologica, atunci când i-au numit pe monofiziti ca fiind eretici”… – cf. deveghepatriei.wordpress.com – …dar, cine ne întreaba, ceva, pe noi, sclavii “Cezarului Dublu” (cel pus la Cotroceni si cel pus la Patriarhie – ambii, multiubiti de Marele Iluzionist, Satana/Antihrist!)?! Nimeni. “Din pacate, o astfel de profanare s-a si întâmplat în anul 2008, tot în Bucuresti, la biserica Sfânta Ecaterina – paraclisul Facultatii de Teologie Ortodoxa. Dat fiind ca membrii adunarii copte nu sunt ortodocsi, ci se gasesc într-o conditie eretica, faptul care ne revolta este acela ca, într-o biserica ortodoxa, nu se respecta canoanele si decizia sinodala, sa nu aiba voie sa slujeasca ereticii. În conformitate cu canoanele Bisericii ortodoxe, acestia nu pot intra, macar, precum credinciosii, în bisericile ortodoxe si cu atât mai putin pot fi primitt sa slujeasca. În cazul în care, totusi, ereticii ajung într-un locas de cult ortodox si slujesc acolo, aceasta constituie profanare a locasului ortodox si în acesta nu se mai poate intra si sluji de catre ortodocsi, decât dupa îndeplinirea prescriptiilor canonice adecvate situatiei.

Intrucât profanarea unei biserici ortodoxe este un lucru deosebit de grav, ce afecteaza cu adevarat madularele Bisericii, acest lucru nu trebuie sa se întâmple cu acordul nostru. Trebuie împotrivire, din toate puterile.

Se stie ca, în 1993, la Chambésy, s-a hotarât ridicarea anatemelor si restabilirea unitatii eclesiale cu monofizitii. Iata ca acum culegem „roadele” acestui accord, ce arunca BOR în erezie”.

Iata cum am lasat noi sa se strecoare, ziua-‘namiaza mare, diavolul, în Sfântul Altar al Bisericii Lui Hristos! Si aceasta, desi n-a pierit samânta slujitorilor vrednici ai Mântuitorului, care prefera martirajul, decât slugarnicia în fata demonului. Caci, priviti, va rog, ce rapid limpezeste apele un ierarh ortodox (Ieremia, Mitropolit de Gortyna si Megalopol – sa nu uitam ca Gortyna a fost, pe vremuri, capitala Cretei!), necorupt de satanismul lui “New Age” si luptator neînfricat, neclintit/statornic, pentru Hristos si Lumina Lui (cf. acvila30.wordpress.com) :

 “MESAJ DE ANUL NOU AL MITROPOLITULUI DE GORTINA SI MEGALOPOL

SFÂNTA MITROPOLIE DE GORTINA SI MEGALOPOL
DIMITZANA – MEGALOPOL
NR. PROT. 1011

Dimitzana, Megalopol – Duminica, 1 ianuarie 2012

 Fratii mei crestini,

1. Astazi este prima zi din noul an 2012. Mai întâi sa-i multumim lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, deoarece am ajuns la începutul acestui an si sa-L rugam apoi sa ne daruiasca harul Sau, încât noi toti, cler si popor si autoritati politice sa ne luminam si sa ne pocaim. În felul acesta, vom vedea în noul an rasarind zile mai bune pentru iubita noastra patrie, Elada.

2. Da, fratii mei! Ne scufundam ca neam. Daca privim patria noastra ca pe un trup, ni se potriveste sa spunem cuvintele profetului Isaia, care a spus în anii sai despre Iudeea: „Tot capul (neamului) – a spus profetul – va este numai rani si toata inima (lui) slabanogita. Din cap pâna în picioare nu este nimic sanatos. Din crestet pâna în talpile picioarelor nu-i nici un loc sanatos; totul este numai plagi, vânatai si rani pline de puroi, necuratate, nemuiate cu untdelemn si nelegate (Isaia, 1, 5-6)!… 

Aceste expresii, iubitii mei, sunt foarte potrivite pentru a contura imaginea preaiubitei noastre patrii de astazi. Care este „capul” neamului despre care spune profetul ca nu este sanatos? Puterea statului. Si care este „inima” lui? Puterea bisericeasca. Si daca aceste doua puteri nu au constiinta si jertfelnice în misiunea lor, urmarea este ca întreg trupul neamului, întregul organ de stat se prabuseste.  

3. Din toata inima noastra, frati crestini, dorim ca în acest nou an sa se gaseasca o rezolvare „crizei” existente. Dar rezolvarea trebuie sa vina de la noi. Noi toti, conducatori si popor, noi am provocat criza, si noi o vom si vindeca. „Cel ce s-a îmbolnavit se si vindeca!” Mai întâi de toate, ca sa explicam, când spunem „criza” („judecata”) presupunem si un „judecator” care a adus criza-judecata. Si acest Judecator este Dumnezeu. În vremurile de odinioara, crestinii care aveau o gândire si un limbaj teologic, când se întâmpla un rau general, o inundatie sau o epidemie, spuneau expresia „urgia lui Dumnezeu”, „criza”, „judecata”. Noi astazi vorbim despre „criza”, dar nu îi conferim întelesul acesta pe care i-l dadeau bunicii nostri. Nu întelegem adica, faptul ca aceasta criza economica ni se întâmpla, deoarece Dumnezeu, din cauza pacatelor noastre, a luat Harul Sau de la noi si de aceea ne îndreptam spre prapastie. Si nu spunem asta, pentru ca nu credem. Si totusi Biserica, crestinii mei, în cultul Ei se roaga sa fim salvati de urgia Lui Dumnezeu. Nu ca Dumnezeu se mânie si se înfurie, ci în întelesul pe care l-am spus mai sus: pentru faptele noastre nelegiuite Dumnezeu ia de la noi Harul Sau, care este lumina si ca urmare cadem în întuneric. Aceasta este deci „criza-judecata”.

 4. Sa acceptam asta, fratilor, ca am pacatuit si am nelegiuit si sa ne pocaim pentru faptele noastre, ca sa scapam de criza-judecata, care ne chinuieste si ne necajeste. Profetii Vechiului Testament, apoi Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti în continuare, predicau ca pentru relele ce se întâmplau oamenilor din vremea lor pricina era apostazia (îndepartarea) lor de la Dumnezeu. De aceea, ca pe un medicament de vindecare, predicau pocainta. Noi clericii, arhierei si preoti, ca sa fim pastori adevarati ai poporului, întotdeauna, dar îndeosebi în acesti ani ai groaznicei apostazii de la Dumnezeu, trebuie sa predicam aceasta predica biblica si patristica despre pocainta. Si ca buni pastori, pentru a da un bun exemplu poporului, noi, clericii mai întâi, trebuie sa traim pocainta. De aceea si psalmodiem troparul: „Sa aflu si eu calea prin pocainta…”, si de aceea purtam sfânta haina, respectabila rasa, care este haina din par de camila a Înaintemergatorului (vezi Matei 3, 4), a carui predica a fost predica despre pocainta.

 5. Si aceasta predica despre pocainta noi, preotii si arhiereii, trebuie s-o adresam nu doar poporului, ci si conducatorilor, demnitarilor nostri politici, pentru ca îndeosebi ei au fost cauzele ultimei crize din patria noastra. Dar unde este pocainta conducatorilor nostri? În timp ce salariile cetatenilor tarii au fost reduse cu salbaticie si poporul rabda de foame, auzim ca veniturile deputatilor nostri se ridica pâna la 35 000 de euro. Si mai auzim si despre depunerile lor bancare în Elvetia!.. Politicienii care ne guverneaza sunt cu totul indiferenti fata de saracirea economica a poporului nostru.

 Si daca revenim la popor, unde este si pocainta acestuia? Si dupa criza – din cauza careia suferim – iarasi, suntem la fel. Din nou în patria noastra se aud blasfemii ale celor dumnezeiesti si iarasi imoralitati si orgii. Multi înca nu s-au dus sa se marturiseasca, nici n-au pus început bun sa studieze Sfânta Evanghelie, ce cuprinde cuvintele lui Iisus Hristos si ale Sfintilor Apostoli.


 6. Criza si vijelie, iubitii mei, avem în patria noastra. Si „Pe vijelie lupii se bucura”, spune poporul nostru. Si care sunt lupii? Lupi în piele de oaie, asa cum a spus Domnul nostru (vezi Matei 7, 15), sunt ereticii. În vremea noastra, suntem în cel mai mare pericol din partea a doua erezii. Din partea papismului si a ecumenismului. Sunt dator, crestinii mei, ca pastor al vostru sa va informez clar si sa va spun: Papismul este erezie si ecumenismul este pan-erezie.
 Fratii mei, ca o urare de Anul Nou va doresc sa ne pastram cu tarie credinta noastra ortodoxa, pe care ne-au predat-o Sfintii nostri Parinti, sa punem un statornic început de pocainta si buna noastra Maica a Domnului nu ne va lasa. Va face minunea si vom scapa de raul care ne necajeste si ne striveste moral ca neam.

Un an bun si binecuvântat!

Cu multe rugaciuni,
† Ieremia, Mitropolit de Gortina si Megalopol”

 

Vedeti, domniile voastre? Nu toti pastorii de turme cad la pace cu lupii! Nu toti ierarhii ortodocsi refuza Martiriul Luminat al Adevarului – în aceste zile cotropite de Maestrul Minciunii si Iluziei Ucigase de Duh! Din pacate, putini asculta, si mai putini au chef sa si înteleaga si sa se pocaiasca, pentru lasitatile si tradarile lor…În niciun caz, nu “pedeleii” lui Basescu, cei care doar din minciuna si înselaciune si jaf îsi trag hrana lor, cea de toate zilele – iar nu din Pâinea Luminii Vietii întru Hristos-Mântuitorul-de-diavol si de cea mai cumplita iluzie a diavolului: MOARTEA…moartea indivizilor, a popoarelor etc.!

Ce s-a mai întâmplat, în 2011? Hmmm…Pe când oamenii se înghesuiau si se gâtuiau, “crestineste”, pentru sarmaua primariala ori bisericeasca (de la nu stiu ce hram…!), pe când se desfiinta singura clinica de boli cardiologice, din România (Institutul “Prof.Dr. C. C. Iliescu”), pe când Parlamentul, prin…premierul Boc, îsi asuma “Legea Sanatatii CRIMINALE, care ne prevedea, MATEMATIC, moartea (pentru ca, daca dai, pe lânga banii de asigurari, si CO-PLATA medicului… – …pai, nu prea îti mai ramân bani de medicamente… – … nu mai zic de pâine ori de o haina, de la “second hand”!) – la televizor (eu am vazut pe National Plus…) era emisiunea “Opulent, decadent, extravagant”… – …etalând, “eroic”, sutiene si chiloti, încrustati/încrustate cu rubine si safire!!! Asta a ajuns mass media video: o târfa, aservita “Ocultei Mondiale” (sau, ma rog, o mare parte din mass media…!)

Sigur ca da: daca tot murim, sugrumati si umiliti de saracie – macar sa purtam, pe retina, imaginile bogatiei (si, probabil, fericirii…mai curând, SUPRA-NESIMTIRII!!!) semenilor nostri care ne-au jefuit, au trecut peste cadavrele noastre – de-a ajuns România sa nu-si mai apartina: pamântul (nemuncit de noi! – desi este dar/har sfânt, Gradina Maicii Domnului!) aruncat, cu lehamite (dimpreuna cu muntii, padurile si apele!) în bratele banditilor straini (în Ardeal, urmasilor grofilor, care ne-au încovoiat sub bici, o mie de ani, pe ogoarele si delnitele si sesiile noastre, mostenite de la stramosii nostri, Creatorii Civilizatiei Umano-Terestre, TRACII! – …ce le vom raspunde, la Ultima si Singura Dreapta Judecata, acestor mosi ai nostri, fata cu care, “acolo”, ne va pune Bunul, dar si Dreptul Dumnezeu? – …vai si amar, de obrazul nostru de scoarta…!), aurul daruit pustiei demonilor evreiesti, petrolul risipit prin….Asia Centrala, uraniul dat de pomana si pe sub masa (cui face bombe nucleare, pentru ca schijele radioactive ale eventualelor “confruntari aeriene” sa cada taman la….Deveselu!), sufletele schilodite (…l-am auzit, deunazi, pe dl jurnalist la moda, Bogdan Chireac, scuzându-se, ca de omor: “Va rog sa ma credeti, eu nu sunt religios…!” – …te credem, cum de nu: caci de-ai fi avut vreun Dumnezeu, daca ai fi fost cu frica de Dumnezeu în tine, n-ai fi avut, azi, în vremuri apocaliptice, afaceri pe picior si îmbârligari banos-transpartinice, “roscovanule, bobosatule, umflatule”!)…

Pe 6 octombrie 2011, ora 18, a fost Protestul/Marsul Panaramelor, drept în “buricul” Bucurestiului: “fata de misoginii care le ciupesc si le fluiera pe strada odata ce le vad cu fuste scurte sau cu bluze decoltate, ele strigând, la “Marsul Panaramelor”, ca s-au saturat sa fie considerate “pisi”, “piti” sau “pitipoance”…de atâta nesimtire s-a cutemurat si pamântul, chiar…anticipat (…pe la orele 14, prin zona seismica a Vrancei…).

Vreo doi premieri au demisionat…Papandreu, în Grecia – si mosul-filfizon, Berlusconi, în Italia…

Boc, nu! – si pace buna! El este din rasa geniilor…pustiitoare!

Apoi, în noiembrie, pe de-o parte, “înteleapta” de Raluca Turcan (eu zic ca numele ei vine de la o specie de oaie… – …”turcana”… – dar, ma rog!) a plecat în Chile, la mama dracului, nu stiu la ce congres, pe banii somerilor români… – pe de alta, Markó Béla era sa devina substitut (“la nevoie”…si câte “nevoi” n-au aratat, fatis, ungurii ca au: PE TOATE CELE IMAGINABILE SI INIMAGINABILE!) de presedinte al României, dupa “scandalul Geoana” (noroc de slaninosul salvator mason, Vasile Blaga…eu v-am zis sa-i urmariti cariera, dupa demisia lui de la Interne…nu m-ati ascultat!) – dar UDMR-ul tot n-a fost lasat sa plânga pe trepte, la Bruxelles: i s-a dat post de Secretar general al Guvernului…!

Era cât pe-aci (cu o astfel de opozitie “eficienta” si desteapta!) sa ne trezim ca ungurii ni se…oua în palarie, de sus de tot, din …“supremul sus”! – tocmai la noi, în …“sufragerie”!

215 timbre “Cap de bour” si 260 de timbre, cu emisiunea straveche: “Principatele române unite – 1862-1864” – au…disparut…uite, na!

Unde? Pai, nu se tot arata extraterestrii aia?! 6.373 de marci postale românesti au fost trimise în strainatate, pe la expozitii…si, iar, pârdalnicii de extraterestri ne-au facut figura! Timbrele nu s-au mai întors: sunt pe undeva, prin Saturn, pe masa unui specialist filatelist, “saturnizat” de tot…!

Pe 3 decembrie 2011, William BRÂNZA a multumit statului irlandez ca l-a lasat sa se întâlneasca, tête-à-tête, cu entuziastii colonisti români, din localitatea…”Brief” (primise, tembelul, la Dublin, un ghid turistic, cu titlul: “Ireland – in Brief” – adica: Irlanda – pe scurt… – …si a percutat imediat: “Am fost si la astia, din …”Brief”!). “Locuitorii din Brief, când m-au auzit si vazut, au cazut în extazuri (!), pentru ca toti românii originari cu origini (!!) în România sunt…CAPODOPERA MEA (!!!)!” O, Catavencule, parca nu erai atât de prost si de incult si schiloditor de sfânta limba românesca!

Ambasadorul SUA la Bucuresti, Mark Gittenstein, declara “cazon”, la noi “în batatura”, joi, 8 decembrie 2011: “Legea românesca trebuie modificata, pentru ca dl Daniel Morar (seful de la DNA) sa mai capete un mandat”. Sigur. Absolut! Iar Constitutia României trebuie modificata (precum o haina “de gata”!), pentru a-l “încapea” pe dl Basescu, “presedinte pe viata”! Ca sa ni se înece si…uite de tot…”corabiile” din 1990!

Ba, chiar, cu…dinastie: analfabeta de EBA, prima la…”tronul” lui ta-su, de pe care tron regurgitat-a el, zi de zi si zi dupa zi – …whisky-ul cel de toate noptile!!!

Nationala de hochei a României (24 din 26 jucatori sunt originari din HarCov!), la meciul România-Ungaria, a cântat Imnul National al…Ungariei, iar ca bonus, Imnul (ne-national, înca…!) al …Secuilor. Ca sa nu le treaca ziua degeaba, tinerii derbedei unguri l-au “caftit” zdravan, pe unul dintre cei doi români din “echipa României”, pâna l-au bagat la spital, vis-à-vis de…morga! Pentru ca era român, se-ntelege…!

Si, în fine, vine ziua de 15 decembrie, când Senatul SUA decide: “De la 1 Ianuarie 2012, militarii americani vor avea dreptul sa intre în orice casa, din orice punct de pe glob” – cu scopul de a-i aresta si baga la puscarie sau în cosciug (la alegere!), pe oricare dintre sclavii bastinasi terestri. Fireste, pe baza suspiciunii de…terrrrrorism!!! Simplu: “Bai, tu cam semeni a terorist! Ia, vino tu la mandel, sa te omorâm nitel!

Bilant…în lanturi…LANTURI! UNDE TE UITI, AZI, NUMAI LANTURI!!! A reînviat nazismul, cu toate “binefacerile” lui…!

A mai murit o poeta (Leonida Lari), s-a mai sinucis un regizor (Alexandru Tocilescu)…Ce importanta are? Arta? “Când aud de ARTA, îmi vine sa trag cu pistolul!”

…”Trrraiasca terrrorismul globalizanto-zarafesc, în numele caruia câtamai planeta Terra a disparut…!

…” A existat numai o tara frumoasa/La o margine de mare/Unde valurile fac noduri albe”. A existat? Ei, acum nu mai exista: E TERORISTA!!!

Exista doar dusmanii Adevarului, deci ai lui HRISTOS…!

Dar Hristos? Ei, si El trebuie ca-i “maaare terrrrorist”, ca tare îi mai supara pe slujitorii diavolului, de pe Terra! Cum, a îndraznit unul, unul, Hristos (“unpredicator evreu”, explica Wikipedia jidovita…!), sa dea cu biciul într-unul de-al nostru? Pe cruce cu el!

…”Pai, a mai fost…” ”- NU CONTEAZA! SA STEA MEREU! NUMAI PE CRUCE!”

…”Da, sa traiti, dar…atunci a-nviat…”

…”Ei, acum, NOI dam ordin de zi: SE INTERZICE ÎNVIEREA, PE PLANETA TERRA! SUB PEDEAPSA CU…

Cu ce? Ca, de înviat, Duhurile învie zilnic…se trezesc, tot mai multe! Si mult mai grav, pentru zarafi: anul 2011 a fost acela al întaririi ostirii ceresti, cu doi rugatori fara de pereche: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC si PARINTELE ADRIAN FAGETEANU. De acolo, din ceruri, ei îsi pregatesc armele cele de neînvins, ale Martiriului, ale Curatiei de Duh si, deci, ale Cuvântului-Dumnezeu!

Eh, acum sa va vad, zarafilor: pe unde scoateti camasa? Ca, treziti de “adormirea” întru “îngerire” dumnezeiasca, a celor doi sfintiti parinti – România (ba, chiar as avea curajul sa zic: lumea!) s-a sculat/ridicat, “în capul oaselor” – si va vede, limpede, cum mestesugiti la moartea ei…la…”omorârea Raiului”, mai, cretinilor nesatui si absurzi!!! “Va vede sfântul” – nu mai e vorba/expresie (aruncata vântului celui rau…), ci se va trece, “repede si degraba” – la…”TREABA” CU BICIUL DIN TEMPLU!!!

PAZEA!!!

 

UMORISTUL DOREL SCHOR, ÎN INTERVIU

Raquel WEIZMAN


                                                                                     Umor de calitate

                                                             fara inteligenta nu exista!


Dorel Schor (n. 30 iulie 1939, Iasi) este scriitor umorist, gazetar si cronicar plastic israelian de limba româna, membru al Asociatiei Scriitorilor Israelieni de Limba Româna (A.S.I.L.R.). Colaboreaza la numeroase reviste de limba româna din Israel (Orient Expres, Ultima Ora, Expres Magazin si Minimum), din Statele Unite, Spania, România etc. A publicat sase volume individuale si este prezent în numeroase antologii, printre care „5000 de ani de umor evreiesc” (O antologie subiectiva de Tesu Solomovici, Editura Tesu, Bucuresti 2002), sau „The Challenged Generation/ Solo Har-Herescu” (Editura Hasefer, Bucuresti, 1997, editie bilingva româno-engleza).

***

Raquel Weizman:Stimate domnule Schor, sînteti autorul mai multor carti de aforisme umoristice, iar anul acesta va aparea si versiunea spaniola a cartii „Înger cu Coarne”, o editie îmbunatatita si largita cu mai multe aforisme, sub numele „Costumul lui Adam – Ascuns dupa cuvinte”, la Editura Niram Art. În primul rînd, as dori sa îmi dati o scurta definitie a cuvîntului „aforism“, una mai putin ortodoxa si mai personala.

Dorel Schor: Aforismul este exprimarea lapidara a unui gînd, o constatare inteligenta, o cugetare care sugereaza un adevar. Daca are si un strop de umor, place si se retine. Iata un exemplu de aforism-definitie: „un aforism este un roman de un rînd“… Exista culegeri de citate celebre, de cugetari si maxime, cuvinte de duh si cuvinte potrivite, dar eu prefer sclipirile inteligente care te obliga sa le citesti de doua ori pentru ca merita.

Raquel Weizman: Ce v-a facut sa va îndreptati spre acest gen destul de rar întîlnit?

Dorel Schor: Daca aveam rasuflarea lunga a romancierului, nu as fi scris schite scurte, umoristice. Probabil ca mi se potriveste genul scurt, replica imediata. Cunoasteti cazul scriitorului care se scuza: „sînt foarte grabit, asa ca nu am timp sa scriu pe scurt“. Nici eu nu am niciodata timp, pur si simplu nu stiu sa scriu lung. Aforismul mi se potriveste… Cred ca locul aforismului spiritual este în literatura umoristica, iar aceasta poate fi satirica, ironica, cinica… Poate fi rea pîna la durere. Mai ales în cazul autorilor de umor, se potriveste de minune aforismul lui Buffon „stilul e omul“. Vom admite, asadar, ca si omul e stilul!

Raquel Weizman: Cum vedeti universalitatea acestor aforisme?

Dorel Schor: Stiti cine a formulat primele aforisme? Un medic mult mai cunoscut decât mine, „colegul“ Hipocrate. Cugetari care au strabatut veacurile ne-au ramas de la regele Solomon, de la Euripide, Democrit, Platon si Aristotel, de la Cicero si Seneca, Omar Khayam si Confucius, Shakespeare si Rouchefoucauld, Cervantes si Voltaire, Goethe, Napoleon si Tagore. Aforismul se adreseaza oamenilor inteligenti care se afla peste tot… într-o anumita masura.

Raquel Weizman: Sa reluam firul istoriei dvs. personale. Ati început sa scrieti si sa publicati de la vîrsta de 9 ani, începînd cu diverse reviste pentru copii si tineret. Ati putea sa îmi povestiti mai multe despre atmosfera familiala care a facut posibila aceasta activitate precoce? Ati mostenit de la parinti dragostea pentru carti si scris?

Dorel Schor: Raspunsul se afla în întrebarea dvs. De la bunicul dinspre mama, am mostenit numele si un dictionar Saineanu, din anul 1908. Un dictionar român-român la un evreu din Stefanesti, tîrg faimos pentru curtea unui mare rabin, nu era ceva foarte obisnuit, dar David Schor avea biblioteca pe româneste si pe idis, în care se întîlneau mari scriitori si filosofi. Tatal meu facuse liceul în Rusia tarista, a ajuns în România din

cauza pogromurilor ce însoteau anii de dupa revolutie, era un autodidact pe româneste. De notat ca eu sînt Schor si maternal si paternal, familii din tari diferite. Explicatia sta în literele shin, vaf, reish, care în ebraica semnifica shofet ve rabi, adica judecator si rabin. Dar acesti schori nu erau formal nici una nici alta, ci doar oameni pe care colectivitatea îi considera scoliti si corecti, în masura sa judece pricinile dintre evrei, fara sa recurga la autoritati.

Raquel Weizman: Paralel cu scrierile umoristice, ati alcatuit, de-a lungul timpului, o adevarata colectie de prezentari si cronici de arta despre artisti plastici israelieni si, în special, despre panorama artistica a evreilor români din Israel. Stiu ca sînteti si un colectionar de arta. Cum ati ajuns de la ipostaza de iubitor de arta la cea de cronicar?

Dorel Schor: Colectionar de arta, mai modest desigur, am fost si în România. Desi tînar medic, am fost solicitat sa fiu secretar literar interimar, pentru un an, la teatrul din Botosani. Prilej norocos de a cunoaste nu numai actrite, ci si dramaturgi, regizori, scenografi. Printre acestia din urma, Constantin Piliuta, Ion Muraru, Vasile Jurje… Printre colaboratorii ziarului la care scriam, pictorii Mocanu si Vigh. Prin ei si alaturi de ei, am descoperit pictura moderna, am început sa colectionez, dar ce era mai mare ca dimensiuni nu am putut lua cu noi cînd am emigrat. În Israel, am initiat o rubrica plastica în revista Orient Expres, însotita de o mini-expozitie pe paginile cromate. Ideea a avut succes la cititori, redactia m-a încurajat… Am scris despre Silvia Ghinsberg, Miriam Cojocaru, Edwin Solomon, Tuvia Juster, Baruch Elron, Liana Saxone-Horodi, Zahava Lupu, Moni Leibovici, Avi Schwartz, Eduard Mattes, Eduard Grossman, Vladimir Strihan, Zina Bercovici, Moris Manes, Lipa Natanson. Dar numarul este mult mai mare, incluzînd artisti plastici evrei si români de avangarda din România, pictori israelieni formati în tara sau veniti din fostele republici sovietice, din Franta, Statele Unite, Germania, Argentina, Croatia, Polonia, Ungaria, Maroc, Olanda, Africa de Sud, Yemen, Australia…

Raquel Weizman: în interviul dvs. acordat domnului Razvan Niculescu pentru revista Orient-Expres din Israel, citesc o afirmatie interesanta: „cît despre umor, nu exista umor mai de calitate decît cel involuntar. Trebuie numai sa-l culegi discret, sa-l cureti de impuritati si sa-l servesti înainte de a se evapora vitaminele.” în volumul în curs de aparitie în Spania, descopar o alta definitie a umorului: „Sîngele este sarat. Lacrimile sînt sarate. De aceea, dintre toate genurile literare, umorul este cel mai organic“. Cît este de necesar umorul pentru fiinta umana si care sînt beneficiile „uzului“ zilnic?

Dorel Schor: As putea, ca medic, sa raspund cu un truism: rîsul e sanatos. Ati auzit, probabil, de clinicile care practica „sedinte colective de rîs“. Merita sa vedeti spectacolul… Va marturisesc ca rîsul e molipsitor, la un moment dat râzi si te întrebi de ce, dar, dupa aceea, te simti reconfortat si optimist. Ziua în care nu ai râs e o zi derizorie, am scris nu de mult… Dar, în pivnita aforismelor mele, am mizat întotdeauna nu pe rîsul gros, ci pe zîmbetul subtire. Va dau un exemplu de umor involuntar. La ceremonia acordarii unor premii literare, o doamna m-a felicitat. Am întrebat-o daca ma cunoaste din scris. Oh, nu, mi-a raspuns ea cocheta, va cunosc numai din citit…

Raquel Weizman: Volumul „Costumul lui Adam” este însotit de 50 de caricaturi ale domnului Constantin Ciosu, un caricaturist de renume, într-o armonie completa scris-imagine. Cum vedeti aceasta legatura între artele plastice si literatura?

Dorel Schor: Constantin Ciosu e mai mult decît un caricaturist. El face parte din familia restrînsa a cartoon-istilor formatori de opinie, ca Saul Steinberg, Devis Grebu, Raanan Lurie… Am scris despre el si arta lui în urma cu ceva timp. Cînd s-a pus problema ilustrarii volumului „Costumul lui Adam”, m-am gîndit la dumnealui, la modul cel mai firesc. Îi multumesc si pe aceasta cale pentru buna colaborare, as spune intrinseca. Tot

asa cum precedentul volum de aforisme, editat în România, a fost ilustrat cu desene ale lui Baruch Elron, din pacate plecat dintre noi la acea data. Exista grafica de carte ca specie plastica, ilustrînd personaje sau situatii literare. Eu am preferat o autonomie a desenului, nu dublînd aforismele, ci completînd tematic, conceptual, dar independent „starea de umor“.

Raquel Weizman: Credeti ca daca exista fiinte extraterestre, cu o forma de organizare avansata, acestea ar fi posibil sa aibe si simtul umorului?

Dorel Schor: Daca exista, aceste fiinte se afla într-o etapa de dezvoltare mai avansata decît noi. Si daca sînt mai inteligente decît noi, atunci au un umor de si mai buna calitate. Probabil, subtil si cerebral.

Raquel Weizman: Daca sîntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, atunci si Dumnezeu are simtul umorului. Marturisiti chiar dvs. Aceasta opinie, în aforismele dvs. Dati-mi macar un exemplu de umor divin.

Dorel Schor: Cîta vreme exemplele îmi apartin, umorul nu e divin, ci profan. Sa luam la întîmplare: „îti multumesc, Doamne, ca m-ai facut ateu“. Sau: „Blestemat în numele Domnului“… Cum dracu’? Sau: „Doamne, ajuta-ne aproape pe toti…“ „Ce nu poti pricepe, explica-le altora…“ „Daca ajungi la o concluzie, nu e obligatoriu sa ramîi acolo…“ „Dracul a aparut odata cu religia…“ „La început a fost Cuvîntul, apoi l-au acoperit cuvintele…“ „Dumnezeu lucreaza prin oameni. Si dracul la fel…“ în carte, gasiti mult mai multe exemple.

Raquel Weizman: Ramînînd tot pe planul religios, nu pot sa nu observ ca însusi titlul cartii dvs. are referinte biblice. Adam, în costum sau fara, ascuns sau neascuns, traieste înca în fiecare dintre noi. Daca dvs. ati fi acel Adam primordial si pomul cunoasterii binelui si al raului ar fi de fapt pomul simtului umorului, ati musca din fructul oprit?

Dorel Schor: Pomul simtului umorului? Conform legendei biblice, s-ar presupune ca nu as sti ce fel de pom este, altfel zis nu ar depinde de vointa mea sau de interesul primordial, ci de sotia mea si de calitatea fructelor… Cred ca ar merita riscul… Oricum, vorba lui Mark Twain, în gradina raiului e destul de plictisitor.

Raquel Weizman: Multe aforisme umoristice de mare savoare apartin marelui fizician Albert Einstein. Care este legatura dintre inteligenta si umor?

Dorel Schor: Ne întoarcem la sorgintea evreiasca a savantului. Umor de calitate fara inteligenta nu exista. în principiu, nici inteligenta fara umor nu ar trebui sa existe… Cît despre Albert Einstein, era el foarte destept, dar bogat nu a ajuns. Treaba asta ma cam îngrijoreaza…

Raquel Weizman: Care este aforismul dvs. preferat?

Dorel Schor: Aforismul preferat e… mai multe. Socrate: „cunoaste-te pe tine însuti.“ Buffon: „stilul e omul.“ Lec: „si pe tron se rod pantalonii…“

Raquel Weizman: Umor, literatura, religie, stiinta, toate acestea se regasesc în opera pictorului israelian nascut în România, Baruch Elron, pe care ati prezentat-o în nenumarate rînduri, în paginile mai multor reviste. Ati fost si un bun prieten al pictorului. Nu este o coincidenta ca volumul dvs. va aparea în Spania în acelasi timp cu volumul Baruch Elron al criticului de arta Hector Martinez Sanz, la editura Niram Art. Ce povesti sau situatii umoristice ne puteti dezvalui în legatura cu personalitatea marelui pictor si care credeti ca era importanta acordata de el umorului, atît în arta sa cît si în viata?

Dorel Schor: în cartea „5000 de ani de umor evreiesc” (Editura Tesu, Bucuresti, 2002), sînt si multe ilustratii semnate de Baruch Elron. Evident, cu umor subtil si de calitate, asa cum e conceput tot volumul. „Amintirile mele legate de Bik”, cum îi spuneau prietenii, se centreaza mai mult pe perioada cînd sanatatea sa era foarte precara. El continua sa picteze cu îndaratnicie, cred ca pictura i-a mai daruit niste ani, asa cum, mai înainte, el daruise picturii anii lui frumosi. Prin firea lucrurilor, situatia nu abunda în umor, am notat totusi niste vorbe amuzante ale lui, pe care le-am publicat în rubrica mea saptamînala de aforisme din revistele românesti din Tel Aviv, mentionînd autorul, ca de exemplu: „Nemurirea consta în neuitare.“

Raquel Weizman: Lasîndu-va dreptul de a ascunde dupa cuvinte orice considerati necesar, va multumesc pentru rabdarea dvs. de a raspunde la atîtea întrebari.

Dorel Schor: Eu va multumesc si va doresc sanatate. E o urare sincera, cu toate ca vine de la un medic!

Raquel WEIZMAN,

http://timpul.ro

 

 

NORMALITATEA REACTIONARA (III): ARHEUL STEFAN CEL BUN/SFÂNTUL [1]

 

…Sa privim, cu ochi limpede, cel mai cunoscut pasaj, din Letopisetul Tarii Moldovei [2], al lui Grigore Ureche, dar si cel mai controversat si mai prost interpretat – atât de catre dascalii de scoala, cât si de „criticii de specialitate” (care le-o fi, de fapt, specializarea/specialitatea?) – deopotriva: „De moartea lui Stefan voda celui Bun, va leato 7012 <1504>:

De moartea lui Stefan voda celui Bun, va leato 7012 <1504>

Nu multa vréme, daca s-au întorsu Stefan voda de la Pocutiia la scaunul sau, la Suceava, fiindu bolnav si slabu de ani, ca un om ce era într-atâtea razboaie si osteneala si neodihna, în 47 de ani în toate partile sa batea cu totii si dupa multe razboaie cu noroc ce au facut, cu mare lauda au muritu, marti, iulie 2 zile.

Fost-au acestu Stefan voda om nu mare de statu, mânios si de grabu varsatoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéte omorâea fara judetu. Amintrilea era om intreg la fire, nelénesu, si lucrul sau îl stiia a-lacopieri si unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie însusi se vârâia, ca vazându-l ai sai, sa nu sa îndarapteze si pentru acéia raru razboi de nu biruia. Si unde-l biruia altii, nu pierdea nadéjdea, ca stiindu-sa cazut jos, sa radica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui si ficiorul sau, Bogdan voda, urma lui luasa, de lucruri vitejesti, cum sa tâmpla din pom bun, roada buna iese.

Iara pre Stefan voda l-au îngropat tara cu multa jale si plângere în manastire în Putna care, era zidita de dânsul. Atâta jale era, de plângea toti ca dupa un parinte al sau, ca cunostiia toti ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura.Ce dupa moartea lui, pâna astazi îi zicu sveti Stefan voda, nu pentru sufletu, ce este în mâna lui Dumnezeu,ca el înca au fostu om cu pacate, ci pentru lucrurile lui céle vitejesti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici dupa acéia l-au ajunsu.

Fost-au mai nainte de moartea lui Stefan voda într-acelasi anu iarna grea si geroasa, câtu n-au fostu asa nici odinioara, si décii preste vara au fostu ploi gréle si povoaie de ape si multa înecare de apa s-au facut.

Au domnitu Stefan voda 47 de ani si 2 luni si trei saptamâni si au facut 44 de manastiri si însusi tiitoriu preste toata tara.

Iara cându au fost aproape de sfârsitul sau, chiemat-au vladicii si toti sfétnicii sai, boierii cei mari si alti toti câti s-au prilejitu, aratându-le cum nu vor putea tinea tara, cum o au tinut-o el, ci socotindu din toti mai putérnicu pre turcu si mai înteleptu, au datuînvatatura sa sa închine turcilor. Si décii au statut la domnie fiiu-sau, Bogdan voda celGrozav si Orbu” – cf. Grigore Ureche, Letopisetul…, pp. 70-71.

Pentru prima data, în cronica sa (si în textul închinat voievodului Stefan al V-lea Musatin), Grigore Ureche numeste Centrul Dinamic, spre Mântuirea Lumii: “CEL BUN”. Si aceasta, chiar (si numai!) în titlul de capitol. Deci, definitoriu pentru orice alta denumire a voievodului, ca emergenta a Logos-ului Apoteotic: pentru ca, de fapt, plasarea Voievodului-Centru al Logos-ului Moldovei (Leul-Focul), între APELE Plânsului Dublu (al “tuturor” oamenilor si, totodata, al ceea ce ANTICRONIDUL GrigoreUreche numeste: “ploi grele si povoaie de ape si multa înecare de apa s-au facut”) – si PAMÂNTUL Deschiderii Portilor Cosmosului Stabilizat, dincolo de curgerea istorica (“Povestea si tocmala altor tari, ce suntu pinprejur, cum nu sa cade sa nupoménim, fiindu-ne vecini de aproape”), desemneaza/consemneaza nu “moartea” lui Stefan Voda, ci STABILIREA LUI ÎNTRU NEMURIRE: chiar daca “el înca au fostu om cu pacate” (traducând dinamica interioara din Logos: OMUL a fost “cu pacate”, dar, acum, ca ENTITATE SUPRAINDIVIDUALA, el devine (pentru intuitivii valahi, ca si pentru Viul Dumnezeu!): “sveti Stefan voda”. SFÂNTUL. Cel deopotriva cu cei pe care dinamica sa faptica, întru slava Logos-ului Ritualistic, i-a revelat ochilor poporului înca traitor în istorie (dar având, prin Centrul sau Dinamic, “dezlegare” la Revelatie): Sfântul Luminii Celeste-PROCOPIOS – si Sfântul Pamântului, DEMETER/DUMITRU. Adica, Cel Ajuns la Esenta Sa, si, prin El, Dezvaluind/Revelând (pentru o clipa, întâi… – …dar clipa, prin transcenderea Centrului Dinamicii Logos-ului-STEFAN– “PURTATORUL CUNUNEI ÎNVINGATORULUI”, devenind Vesnicie!) CENTRUL COSMIC/PARADISUL, ducând/tragând, spre Centrul Cosmic, Neamul Românilor.

Epuizat ca Misionar al Lumii Terestre (“fiindu bolnav si slabu de ani, ca un om ce era într-atâtea razboaie si osteneala si neodihna”), Stefan cel BUN devine Sol pentru Deschiderea/Revelarea Lumii Celeste! “Moartea” sa este “cu mare lauda” – deci, este “Slavire-Apoteoza-Proslavire”, de tip hristic!

De observat, de asemenea, concentrarea/densificarea întru Duh, a Corporalitatii: “nu mare de statu” (nu doar “statura” fizica, ci si non-stare spirituala, refuzul falsei con-formari, dinaintea sa – si dinamismul spre realizarea, TOCMAI prin actiunea sa de RAZBOINIC AL ÎNVIERII, a Autenticei FORME SACRALE-MOLDOVA!). Ceea ce intriga si stârneste fel si soi de discutii, de tip, mai curând, proletcultist, este sintagma/fraza: “ mânios si de grabu varsatoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéte omorâea fara judetu”.

Pâna la aceasta ora, la care scriem, nu exista niciun comentariu logic si contextual, al pasajului citat. Toti afirma, mai pe fata, mai ascuns, “sangvinarul” si “impulsivul” ascuns (?!) în persoana lui Stefan. Un individ “tiranic” si, deci – ne-democratic, nu?! De parca, atunci când taia “în carne vie”, în lesi, turci, unguri, tatari etc. (care navaleau pe un Pamânt Con-Format ca SACRALO-PARADISIAC: cându pastorii din munti unguresti pogorându dupa vânat au nemerit la apa Moldovei, locuri desfatate cu câmpi deschisi, cu ape curatoare, cu paduri dése, si îndragind locul, au tras pre ai sai de la Maramoros si pre altii au îndemnat, de au discalicat întai supt munte, mai apoi adaogându-sa si crescându înainte, nu numai apa Moldovei, ce nici Sirétiul nu i-au hotarât, ce s-au întinsu pana la Nistru si pana la mare” [3]!) – socotiti, toti acesti “straini de BINE”, deci, ca Semne ale Impurificarii/Spurcarii si ale Degenerescentei si ale Descentrarii Cosmosului Divin! – …când taia la acestia, care va sa zica, parca n-ar fi curs sânge, ci …bors! Mircea Scarlat, comentatorul/postfatatorul editiei pe care noi o utilizam (reprodus dupa Letopisetul Tarii Moldovei, Editia a II-a, revazuta; text stabilit, studiu introductive, indice si glosar de P.P. Panaitescu), pentru analiza noastra hermeneutica, greseste grav, atunci când îsi neaga propria alegatie (p. 201: “Desuniversalizarea culturii dinRasaritul Europei a avut drept efect principal vitalizarea traditiei existente, prin individualizare nationala” – exact acesta este Spiritul Viu al Ortodoxiei! – chiar daca Mircea Scarlat, scriind în 1978, evita sa precizeze importanta Restaurarii Spiritului Ortodoxiei, în Rasaritul Europei!), afirmând ca o manifestare importanta a vocii auctoriale este OPTIUNEA cronicarului”, care ar fi pentru Republica Polona, din veacul al XV-lea. Din moment ce Grigore Ureche îsi aseaza Revelatia Spatiului Cosmic dupa „moartea” initiatica a Taumaturgului Cosmic STEFAN cel SFÂNT, afirmatia lui Mircea Scarlat cade: în niciun caz Grigore Ureche nu poate opta pentru supremii perdanti, care, dupa ce l-au urmat pe fatalul „crai Olbrihtu”, si-au pierdut „sleahta” (boierimea, adica pe Razboinici, singurii capabili de Re-integrarea în Dinamica Divina…si, drept consecinta, Republica Poloneza va disparea, în istorie…). Grigore Ureche nu face decât sa descrie Topos-ul Sacru, care se deschide, revelatoriu si divers, pentru ochiul, pâna atunci doar mijit fata de Revelatie, al cititorului care, înca, nu intrase în Vibratie Soteriologica, cu Zona Spatiului Mântuit – Stefan cel Bun…Hotarât, nu: Centrul Lumii, adica Singura Optiune Corecta, este Moldova Coroanei Cosmicea STEFANULUI/PURTATORUL CUNUNEI ÎNVINGATORULUI” !!!

Cât despre “mânia” lui Stefan cel Bun , parca cititorii ar fi uitat, de la mâna pâna la gura, pasajul de mai înainte: „Stefan voda fiindu gata de razboiu ca un leu ce nu-l poate îmblânzi niminea si el odihna altora îi pariia ca-i ieste cu paguba” – deci, este vorba de FUROR SACER, MÂNIA SFÂNTA, DEMIURGICA. Prin care se împotriveste Coruptiei Temporale a Logos-ului si reface Topos-ul Sacru/PARADISUL – …si purifica Spatiul cel spurcat de Demonul Timpului si, deci, al Instabilitatii – si, astfel, se reface Stabilitatea Paradisiaca a CENTRULUI!!!Nu degeaba afirmam ca, din moment ce atributul “BUN” este postat în titlul de capitol, efectele lui de semantica sacra se revarsa asupra întregului text al cartii, vazut ca un tot/întreg, cu unitate perfecta (nu avem în plan, în lucrarea de fata, discutia, foarte relativa, despre interpolatori si interpolari).

Deci, la fel trebuie gândit, adica folosind aceeasi unitate de masura PESTE TOT, în text – si când vrem sa întelegem restul sintagmei-fraza: “de grabu varsatoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéte omorâea fara judetu”. Daca ceea ce facea Stefan ar fi fost contrar Logos-ului Sacru, ar fi urmat “Nacazanie silnim” – CERTAREA CATRE CEI PUTERNICI…cum se proceda, liturgic, ca o sfestanie, pentru resfintirea locurilor din Spatiul Cosmic în care (re)intrasera agentii Raului – spre exemplu, “cazul craiului Albert/Olbrihtu”, când acesta încalca Logos-ul (indienii îi zic “dharma”!) Crestin:

Nacazanie silnim, adeca certarea celor putérnici

Dumnezeu cel direptu, cela ce cearta nedireptatea si înalta direptatea, cu câta certare pedepséste pre ceia ce calca juramântul. Ca acesta Olbrihtu nu spre pagâni, ci spre crestini vrea sa faca razboiul, nu da ajutoriu celuia ce nu avea odihna de turci, ci vrea sa slabasca pre cela ce sa lupta cu vrajmasii crestinilor, pre carile trebuia cu totii sa-l ajutoreasca. Ci Dumnezeu la atâta lipsa si nevoie îl adusése pre cela ce mergea cu atâta hvala sa stropsasca tara si sa o supuie, care întai nici taina sa nu vrea sa spuie nimaruia, ci scosése cuvântu ca mérge sa ia Chiliia si Cetatea Alba si înca adaogea de zicea ca de ar sti haina sa dipre dânsul gândul lui, o ar arunca în foc. Apoi nici ai sai nu-l baga în sama, ci era în zavistiia celor de casa si de batjocura tuturora si în toatechipurile îl huliia, asa si cinstea din zi în zi micsorându-sa, de inima rea, putin de n-au murit

…Sau, în legatura, de data aceasta, cu un domnitor moldovean tiranic, Alexandru Lapusneanul – pentru care se foloseste tot sintagma „sânge nevinovat”:

Nacazanie, adeca învatatura si certare celor mari si puternici

Pre Moldova este acest obicéiu de pier far’ de numar, far’ de judecata, far’ de leac de vina, însas paraste, însasi umple légea si de acesta noroc Moldova nu scapa, ca mai multi suntu de le este drag a varsa sânge nevinovat. Apoi zicu si dau vina lacuitorilor ca suntu vicléni. Dara cui nu este urât a muri, cine n-ar pofti sa vietuiasca ? Place-le lor viata, altii înca nu o ar lepada; crezu, mai bine pentru dragostea decât de frica sa-I slujasca. Iani, de s-ar învata cei mari de pre niste muste fara minte, cumu-s tin domniia, cum este albina, ca toate-si apara cascioara si hrana lor cu acile si cu veninul sau. Iara domnul lor, ce sa chiiama matca, pre niminea nu vatama, ci toate de învatatura ei asculta. Mai bine ar fi pentru blândéte sa-l asculte si sa-l iubasca si cu dragoste sa-l slujasca, decât de frica si de groaza sa I se pléce. Ca cela ce-I este voia sa sa teama atâta norod di un om, trebuieste si el sa sa teama de toti, ca tot varsatoriul de sânge de frica face sa-I ia spaima si sa sa teama toti de dânsul, ci ar putea face cu blândéte. Ci de acéstea destulu-i” – cf. idem, p. 147.

… Dar nu-i asa! Stefan cel BUN nici nu este “hiclean” fata de crestinism (ci este Marele si Unicul Cruciat/MODELAR!), si misiunea/lucrarea lui, întru “varsare de sânge nevinovat” – nu este “certata” drept “tiranica”! El nu da vina pe “lacuitori”, nu da vina pe nimeni, CI ÎSI ASUMA FAPTELE, ÎNTRU ETERNITATEA MÂNTUIRII PRIN FAPTUIRE. Mântuire a “tarii” – “iara pre Stefan voda l-au îngropat TARA cu multa jale si plângere în manastire în Putna care, era zidita de dânsul” – Tara” care-l identifica, pe omul-Stefan, cu Sfântul/”Sveti” Stefan, si pe Sfântul/”Sveti” Stefan, cu MÂNASTIREA PUTNA – ca Spatiu al Stabilitatii Sacrale, ca Început/ORIGINE SACRAL-PARADISIACA, Izvor Suprem al Energiilor de Restaurare/Înviere a Neamului… – deci, al Metanoiei TARII/NEAMULUI!!!

Nu degeaba, cu sute de ani mai târziu, intuitia Geniului MIHAI EMINESCU (deschizatorul Epocii Mihaelice, pe Terra – Epoca Restaurarii Tariei/Suprematiei Duhului/Spiritului!, pe planeta Terra!!) – scria, invocator-liturgic, întru Trinitatea Sacra a Epifaniei Divine (“De-i suna din corn o data/Ai s-aduni Moldova toata,/De-i suna de doua ori/Îti vin codrii-n ajutor,/De-i suna a treia oara (n.n.: numarul TREI, care marcheaza Hierofania, Metanoia desavârsit împlinita, PENTRU VECIE RESTAURÂND SI INSTAURÂND PARADISUL DACIEI!!!)/Toti dusmanii or sa piara,/Din hotara în hotara ­/Îndragi-i-ar ciorile/Si spânzuratorile!”) – pentru a aduce Originea, din nou, în CENTRUL SACRU AL CREATIEI!!! – …graia Eminescu, la fel de Liturgic si de Magico-Vizionar, întru Restabilirea Logos-ului “Tarii”-NEAMULUI, din nou primejduit, de “straini” (“straini” de Logos-ul Sacru Traco-Daco-Românesc!), în Stabilitatea Lui Sacrala:

Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las-arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija sfintilor,
În sama parintilor,
Clopotele sa se traga
Ziua-ntreaga, noaptea-ntreaga,
Doar s-a-ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!
Tu te-nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând!
De-i suna din corn o data
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
­ Îti vin codrii-n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara,
Din hotara în hotara ­
Îndragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!
” – …Spânzuratoarea este, în fapt, CRUCE – având un brat pe Pamânt, BRATUL JUSTITIAR-PEDEPSITOR, si altul, nevazut, dar intuit, în Cer: este bratul care va functiona, dupa Faza APOCALIPTICA, pentru a restaura sacralitatea paradisiaca si a instaura NOUL IERUSALIM – este BRATUL MILEI/MIZERICORDIEI HRISTICE!!!

Stefan cel BUN era si ramânea, chiar si prin “omor”…BUN! Deci, concluzia logica este ca, de fapt, Stefan cel BUN omora/”omorâea” Raul! Raul cel Dinlauntrul Fiintei si Raul cel Dinafara Fiintei – întru Restabilirea Vesniciei Fiintei Spiritual Restaurate. Varsarea Sângelui Nevinovat nu este altfel posibil de interpretat decât euharistic: TOCMAI graba “varsarii”-revarsarii euharistice a “sângelui nevinovat”-MISTIC – este semnul liturghiei cu functie soteriologica si, deci, metanoica.

Or: Stefan nefiind fals si abuziv/tiranic, întru PUTERE/”SILA” (ci smerindu-se, întru metanoia, mereu: el renunta la “personalitatea” lui umana, înlocuind-o, mistic, de fiecare data dupa Razboiul Sfânt – cu “Suprapersoana SACRA”, CU MÂNASTIREA: “Au domnitu Stefan voda 47 de ani si 2 luni si trei saptamâni si au facut 44 de manastiri si însusi tiitoriu preste toata tara” [4]aceasta fiind singura sansa de a reda Tara – Lui Dumnezeu! – “cel BUN” devine, deci, vicarul Lui Dumnezeu pe Pamânt, în numele caruia el dezvolta Dinamismul Soteriologic, prin care se creeaza si mentine Centrul “TINERII” ÎNTRU LUMINA, A SPATIULUI SACRU-TARA-MOCSA …care, astfel, poate ramâne CENTRU AL SINEI ABSOLUTE – “ÎNSUSI”: “însusi tiitoriu preste toata tara” ), el oficiaza liturgic, nu executa cezaric. Si fiind Vicar al Lui Dumnezeu – de care “judet” mai era nevoie, când Însusi BUNUL era Judetul?! Si, atunci, nici “ospatul” nu este …chef, ci este Cina Euharistica, CINA CEA DE TAINA – prin care se reveleaza nu doar dubla natura a Lui Hristos, ci si Metanoia Cosmica, prin Jertfa Lui Hristos!

Concluzia: adevaratul “OMORÂT”-JERTFIT, precum este solul catre Dumnezeul Celest, ca si în Miorita Învierii Tracice – este Însusi BUNUL!

Opinia noastra despre acest “initium” este ca este cel mai mistic pasaj din cartea lui Grigore Ureche: prin sintagmele, cu continut aparent negativ, se alcatuieste un “snop” de semne liturgice, pentru a nu ramâne, cumva, cititorul, ne-vestit/ne-pregatit spiritual, pentru finalul metanoic! Acel “amintrilea” nu marcheaza o cezura fiintiala, o ruptura fiintial-caracterologica, ci îl întoarce, pe cititorul, de-acum, avertizat despre minunile ce se vor petrece, întru Metanoia si Epifania Finala, pentru vadirea Exclusiv Divina… – …înapoi la manifestarile naturii umano-divine, dinamice, ale naturii ÎNCA umane, a lui Stefan cel BUN.

***

3-SFINTII DE LA VALEA ALBA

…În celebra batalie a lui Stefan cel Bun si Sfânt cu turcii, de la Podul Înalt, din 1475, victoria moldovenilor, condusi de ARHEUL STEFANIC (adica nu doar de faptura sa fizica, ci si vitejia, de stiinta razboiului, cu strategia si tactica sa ireprosabille („la lucruri de razboaie mester”): „le-au iesit înaintea turcilor din sus de Vasluiu, la Podul Înalt, pre carii i-au biruitu Stefan voda, nu asa cu vitejiia, cum cu mestersugul” – cf. p. 47), si, mai ales, prin aura si autoritatea sa si prin „norocul” sau de EROU ARHANGHELIC, care produce Armonizarea „LINIEI NEAMULUI” sau cu Vointa Divina (pe care o ajuta întru exprimare umano-terestra: „Décii ajutorindu putérea cea dumnezeiasca) si cu Geniul sau („Décii ajutorindu putérea cea dumnezeiasca, cum sa vrea tocmi voia lui Dumnezeu cu a oamenilor, asa i-au coprinsu pre turci negura, de nu sa vedea unul cu altul. Si Stefan voda tocmisa putini oameni preste lunca Bârladului, ca sa-i amageasca cu buciune si cu trâmbite, dându semnu de razboiu, atuncea oastea turceasca întorcându-sa la glasul buciunelor si împiedicându-i si apa si lunca si negura acopierindu-lu-i, taindu lunca si sfaramându, ca sa treaca la glasul bucinilor” – cf. p. 47) – a fost, de fapt, un dezastru perfect al fortelor malefice, din zona beznei si a nestatorniciei demonice („si lunca si negura acopierindu-lu-I”), forte care zaceau în „viforul” otoman, dând fata cu „Trasnetul Divin”, avându-l ca epifanie pe STEFAN CEL BUN SI SFÂNT – care determina macinarea reciproca a fortelor demoniace („ci asa ei în de sine taindu-sa, multi pieira”) : „Iara dindarat Stefan voda cu oastea tocmita i-au lovitu gioi, ghenarie 10 dzile, unde nici era loc de a-si tocmirea oastea, nici de a sa îndrepta, ci asa ei în de sine taindu-sa, multi pieira, multi prinsi de pedestrime au fost. Ce si pre aceia, pre toti i-au taiatu, unde apoi mâgle de cei morti au strânsu si multi pasi si sangeati au pierit. Si pre ficiorul lui Isac pasa, dupa ce l-au prinsu viu, l-au slobozit. Si puscile le-au dobânditu si steaguri mai mult de o suta au luat” – cf. p. 48.

Spune Grigore Ureche, despre urmarea (din 1476) a victoriei rasunatoare a lui STEFAN cel BUN si SFÂNT, din 1475, de la “Podul Înaltu, cu turcii”: “Va leato 6984 <1476>, vazându împaratul Mehmet beg câta paguba au avut în oastea sa de la Stefan voda, gândi însus cu capul sau sa marga, sa stropsasca Tara Moldovei si sa-si ia cetatile înapoi, Chiliia si Cetatea Alba, carile fusésa mai nainte pre mâna lor” – cf. p. 51.

Satana-Arhanghelul Cazut vrea sa “stropsasca” (cuvântul are si sensul de a strica de tot, a sfarâma în bucati, a destructura total, a învinge prin maxima violenta – cât si A CERTA CUMPLIT, cu voce ragusita si puternica, dar apropiata de sonoritatea animalica, violent-primitiva!): Satana-Destructuratorul Creatiei Divine îndrazneste sa creada ca, el fiind Dusmanul Logos-ului Divin, se poate folosi de pseudo-logos, spre a înfrânge LOGOS-UL AUTENTIC! Si împotriva cui? Tocmai împotriva Arhanghelului Cerului/Mihail, Arhanghelul STEFANIC!

Aceasta ar fi/reprezenta o anomalie/anomie, o absurditate ultima, pe care Logica Divina nu o permite!

Ei bine, în aceasta batalie, care PARE ochilor fizici doar ca o înfrângere a ostirii moldave – se produce, de fapt, metanoia desavârsita a nobilimii/boierimii/ARISTONILOR – care, prin “Catalizatorul” Sacru STEFAN, s-au transformat/metamorfozat în SFINTI: TOTI cei 10.000 de boieri ai lui STEFAN, la VALEA LUMINII TABORICE/VALEA ALBA, “contaminându-se”, spiritual, cu/de la Lumina Martirului-Voievod, “luând lumina” de la Voievodul-Martir (“lumina din lumina”) – devin, ei însisi MARTIRI/SFINTI MARTIRICI! Aici, la Valea Alba, are loc, de fapt, EPIFANIA ARISTONILOR AUTENTICI ai Moldovei.

Aici, la Valea Alba, s-a produs, deci, Starea de Emergenta a Binelui Razelor Soarelui ARHEULUI STEFANIC.

Aici, la Valea Alba, se afla Reperul de Duh al Autenticitatii Nobletii ARISTONILOR [5] Moldovei: în vremurile de degradare a Duhului, care au urmat si tin pâna în zilele noastre, Valea Alba este Locul de Duh spre care trebuie sa se re-orienteze Elitele Aristonice Valahe, precum spre Rasaritul Soarelui/Învierii Duhului lor întru Fiinta/Fatuirea de BINE – spre restaurarea spirituala a ELITELOR VALAHE: “Deci Stefan voda vazându asa, s-au întorsu, de s-au dat spre munti (n.n.: de observat re-vigorarea/regenerarea/ÎNVIEREA energetica, prin elementul MUNTE!!!) , unde s-au ales loc de razboiu la strâmtoare, la Valea Alba, unde sa chiiama acuma Razboienii (n.n.: adica, Locul Razboiului/Bataliei Apocatastatic/e, dintre Satana si Arhanghelul Mihail, precum acea stânca despicata de trasnetul Arhanghelului Mihail, stânca vestita, din Bretagne!), di pre acel razboiu ce au avut moldovénii cu împaratul turcescu. Si pedestrindu-sa oastea, ca sa nu nadajduiasca în fuga, ci întru arme si au datu razboiu, iulie 26. Si multa vréme traindu (n.n.: razboiul “traieste”, ca o Fiinta, Autonoma în Faptuire – pentru ca el este expresia luptei pentru afirmarea Vietii/Învierii, smulsa mortii demoniace!!!) razboiul neales de îmbe partile osteniti si turcii tot adaogându-sa cu oaste proaspata si moldovénii obositi si neviindu-le ajutoriu de nici o parte (n.n.: iata lupta clara, dintre cantitatea proliferata la infinit, iluzoriu – si CALITATEA CA ENTITATE DIVIN-STABILA!!!), AU PICAT, NU FIESTE CUM, CI PANA LA MOARTE SA APARA, NICI BIRUITI DINTRU ARME, CI STROPSITI DE MULTIMEA TURCEASCA (n.n.: imaginea aparentei “rapuneri” a lui PURUSHA, de catre haotica proliferare a formelor golite semantic, demonia iluzorie a lui PRAKRTI!) , au ramas dobânda la turci. Si atâta de ai nostri au pierit, cât au înalbit (n.n.: luminat, daruit lumii Duhului, ca epifanie/hierofanie!) poiana de trupurile de a celor pieriti, pana au fostu razboiul” – cf. p. 52.

…”A PICA, NU FIESTE CUM, CI PANA LA MOARTE APARÂNDU-SE”, este însusi opusul “picarii”: este acel “zbor în jos”, de care, peste secole, vor viersui Lucian Blaga sau Ion Barbu – este semnul Înaltarii prin Acceptarea Deplina a MARTIRIULUI, întru Dumnezeu, Lege, Tara si Neam!!!

Au refuzat caii (“Si pedestrindu-sa oastea”), pentru ca au refuzat ispita/ispitirea demonului lasitatii: “sa nu nadajduiasca în fuga” – alegând, cu discernamânt eroic, Calea Luptei cu Armele, împotriva Satanei Beznei (cu care se identifica musulmanismul!): “ci întru arme si au datu razboiu”. Deci: Razboi Vesnic, Necurmat/Neîncetat – împotriva Diavolului!

…”Nu fieste cum” înseamna “nu precum moare orice om, de obicei” – în lumea-contingent: ei MOR CUM NU SE MOARE!!! – adica, ÎNVIE – si nu ca oameni, ci ca Fiinte Transcense, Entitati Sacre/SFINTI!!!

10.000 de sfinti, pe care B.O.R. trebuie sa nu mai zabovesca si sa nu mai sovaiasca sa-I suie în Calendarul Ortodoxiei: semnul Autenticitatii Martirajului întru Hristos-Dumnezeu este tocmai aceasta “pseudo-moarte” (marcata prin sfintele cuvinte: “nu fieste cum”!!!), ci precum raze VII ÎNTRU VESNICIA “LUMINII LUMII-HRISTOS” – în jurul Soarelui/Arhanghelului STEFAN!

Valea Alba, deci, nu este un Spatiu Fizic, ci o Stare de Duh a Luminii Revelatiei ARISTONILOR, ca Raze ale Arhanghelului Stefanic, ale SOARELUI-VOIEVOD SI MARTIR ÎNTRU LUMINARE A MOLDOVEI-PE-CRUCE – pentru ca, de fapt, finalul epifaniei de la Valea Alba este izbânda Moldovei (terifianta, pentru turci!), de la Braila, unde “cei din urma au fost cei dintâi, iar cei dintâi au fost cei din urma” si unde s-a produs Epifania Izbânzii CRUCII HRISTICE: “Scrie létopisetul nostru ca dupa poticala lui Stefan voda, ce au pierdut razboiul, de sârgu au strânsu oastea ce au putut degraba si s-au dus dupa turci si i-au ajunsu trecându Dunarea, la vréme de mas si lovindu-i fara véste, i-au spieriiat de au cautat a fugi, lasându pleanul si tot ce au pradatu. Iara Stefan voda le-au apucatu pleanul tot si s-au întorsu înapoi cu izbânda (n.n.: “curatenia”/PURIFICATIO ALCHIMICA, prin care esenta biruieste proliferarea materiei josnice/înjosite/înjositoare!) (…) Basaraba voda cu munténii au venit întru ajutoriul împaratului turcescu, pre carile toti domnii de prinprejur îl cuvânta de rau, zicându ca n-au fostu într-ajutor crucii si crestinatatii, ce pagânilor si dusmanilor” – cf. p. 52. Tradarea lui Basarab Laiota întareste semnificatia CRUCIATA a Luptei STEFANICE.

A se observa ca Grigore Ureche foloseste, pentru mortii turci, strânsi dupa batalia de la Podul Înalt, cuvântul “mâgle” (“unde apoi MÂGLE de cei morti au strânsu si multi pasi si sangeati au pierit”), iar pentru boierii moldoveni, cazuti si strânsi de Stefan, dupa batalia de la Valea Alba, foloseste cuvântul “movila” (“MOVILA de cei morti au facutu”): în semantica fina a A-CRONIDULUI, deosebirea este aceea între Movila-ca-Radacina-a-Muntelui (sau chiar: Movila-Munte “in nuce”!) – si borboros-ul mâzga” gregara, din care niciodata nu este posibila Înaltarea spre Cerul Luminii!

Adica, Grigore Ureche marcheaza, prin folosirea atât de subtil, dar si extrem-plastic, diferentiata semantic, a celor doua cuvinte, deosebirea dintre Caderea fara Limite si fara Izbavire (destructurantii de Creatie Divina nu pot accede, nicicând, la Mântuire!) – si Înaltarea Mântuitoare, prin însusi elementul sau de dinamica interioara: MARTIRIUL!!!

Tinând cont de aceasta epifanie a Binelui prin Martiriul Crucii, noi consideram ca, de fapt, daca tot se face Catedrala Mântuirii Neamului, ea ar trebui sa dubleze biserica ridicata de Voievodul-Martir (“Mai apoi, dupa iesirea nepriietinilor si a vrajmasilor din tara, daca au strânsu Stefan voda trupurile mortilor, movila de cei morti au facutu si pre urma s-au ziditu deasupra oasilor o bisérica, unde traieste si astazi întru pomenirea sufletelor” – cf. p. 52 – si, astfel, sa marcheze Izvorul Minunii Metenoiei Moldovei, prin Rastignire, întru ÎNVIERE!!!

Oricum, pentru valahi, atât Putna, cât si Valea Alba/Valea Revelatiei Luminii Profunde, trebuie sa fie cele doua capete ale AXEI LUMII VALAHE:

a-Capatul Martiriului Desavârsit, GOLGOTIC (“daca au strânsu Stefan voda trupurile mortilor, MOVILA DE CEI MORTI AU FACUTU – marcând, deci, Golgota-de-Sus, care, simbolic, este Capatul-de-Jos al Învierii întru Slava de SUS! ), “pogorât în moarte”, de la VALEA ALBA – raspunde în

 

b-Capatul Învierii întru Viata Eterna si al Înaltarii spre Ceruri a DUHULUI VALAH ÎNTRU GLORIA VESNICA – de la PUTNA!

***

   4-TOPOS-UL SACRU, BLESTEMUL “NEASEZARII” SI INSISTENTA LOGOS-ULUI DIVIN

…De ce TREBUIA jertfit Stefan cel BUN? Pentru a „aseza”-echilibra contrariile, pentru a armoniza Spatiul Sacru cu Neamul Sacru – întru Mântuire, adica Re-Sfintire a Omului-CETATE/MÂNASTIRE/Neam.

…Exista, cum spuneam, o Forma Sublim-Paradisiaca Central-Originara, fata de care Duhul Omului (venit, prin decizie divina, în acest Loc Sacru, ca Logos Ritualic) trebuie sa-si orienteze con-formarea, pentru a se regasi si „linisti” întru Sinea Transindividuala: „cându pastorii din munti unguresti pogorându dupa vânat au nemerit la apa Moldovei, locuri desfatate cu câmpi deschisi, cu ape curatoare, cu paduri dése, si îndragind locul, au tras pre ai sai de la Maramoros si pre altii au îndemnat, de au discalicat întai supt munte, mai apoi adaogându-sa si crescându înainte, nu numai apa Moldovei, ce nici Sirétiul nu i-au hotarât, ce s-au întinsu pana la Nistru si pana la mare” – cf. idem, Pentru discalicatul tarii al doilea rând, p. 14.

Din pacate, Duhul Omului traieste tragedia neasumarii si neasimilarii Formei Sacre, lucru care duce la “neasezare”/nonechilibrare a Sinelui întru Sine, nici întru Logos, deci nici întru Fiinta/Fiintare si Fapta/Faptuire (desi CENTRUL DE STABILITATE A LUMII exista, spune A-CRONIDUL, trimitând la Râm/Roma, ca “Buric al Pamântului” – dar Duhul nostru nu se linisteste si nu se stabilizeaza întru Lumina Vesnica a Lui Hristos, desi Hristos a instaurat din nou, prin Stefan cel BUN, Centrul de Stabilizare a Lumii): “ (…)Asijderea si limba noastra din multe limbi este adunata si ne este amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prinprejur, macara ca de la Râm ne tragem, si cu ale lor cuvinte ni-s amestecate. (…)Sipentru aceasta sa cunoaste ca cum nu-I discalicata tara de oameni asazati, asa nici legile, nici tocmeala tarii pre obicée bune nu-s legate, ci toata direptatea au lasat pre acel mai mare, ca sa o judece si ce i-au parut lui, ori bine, ori rau, acéia au fost lége, de unde au luat si voie asa mare si vârf. Deci cumu-I voia domnului, le cauta sa le placa tuturor, ori cu folos, ori cu paguba tarii, care obicéi pana astadzi traieste ” – cf. idem, Pentru limba noastra moldoveneasca, p. 11. Acest dezechilibru între Forma-Tara si Duhul Neasezarii-Nestabilizarii (cauzat de Iluzia Temporala, care trebuie exorcizata prin Magia Scrisului!) duce la relativizarea si incoerenta (“nu-s legate”) Starii de Justitie a Lumii si la surbordonarea Justitiei Relative nu în raport cu Dumnezeirea, ci cu “acel mai mare”, care are “pareri” (“ca sa o judece si ce i-au parut lui, ori bine, ori rau, acéia au fost lége”), iar nu Nomos Divin – “pareri” extrem de relative si instabile (precum e departat omul de Stabilitatea Divina!), care alcatuiesc, astfel, un Pamânt al Zbuciumului, din pricina Iluziei Demonice a Vremilor/Timpului “Neasezat” întru Vesnicia BUNULUI/Stefanului/Leului-Foc: “pentru aceasta sa cunoaste ca cum nu-I discalicata tara de oameni asazati”.Din pricina relativizarii Justitiei (ca Har Divin!), se produce si “paranoia des-centratilor” (adica, a conducatorilor de Neam care orbecaiesc, în jurul Centrului Revelat/STEFANUL CEL BUN!), care se cred ceea ce nu sunt (“VÂRF” si Izvor de Energii Volitive/AXIS MUNDI) si n-au cum fi, când Fiinta este doar În-Fiintatorul si Stabilizatorul Centrului, doar prin stabilizarea ta în Centrul-Origine, capeti Izvor-“Vârf” de Fiintare si de Bunavoire, întru Centrul-Hristos – si contamineaza cu paralizie a bunei-cumpaniri si poporul pe care îl conduc “dupa ureche”, iar nu întru Lumina Unica a Originii-CENTRU STEFANIC/COROANA A VOINTEI DE BINE: “ci toata direptatea au lasat pre acel mai mare, ca sa o judece si ce i-au parut lui, ori bine, ori rau, acéia au fost lége, de unde au luat si voie asa mare si vârf. Deci cumu-I voia domnului, le cauta sa le placa tuturor, ori cu folos, ori cu paguba tarii, care obicéi pana astadzi traieste” .

Magul Scrisului Exorcizator simte, intuitiv, ca “neasezarea” Duhului, ne-con-formarea lui, întru armonizare cu Spatiul Sacral-Paradisiac, are “iz” de BLESTEM MISTIC (apparent inexplicabil, pentru ca “vina neasezarii Duhului” nu se vede, ci se resimte, grav si dureros, în toate neconcordantele existentiale ale poporului, aflat într-un drum/Cale mult prea îndelung/a, spre Starea de Armonizare Fiintiala si de Faptura-Faptuire-NEAM!) – asa cum, peste veac, a pre-simtit un frate al Exorcizatorului Medioevic – Octavian Goga, care, ca ne-altul, descrie efectele “neasezarii” Duhului (Va)Lah – efecte cu caracter cosmic, care, pentru cei ne-initiati în Mistica Valaha, iau forma Plânsului Inexplicabil/”Desert”-Desertat de Rost (numai Vizionarii, precum A-CRONIZII, Eminescu, Goga etc. pot revela Rostul Divin al Neamului, Misiunea Lui de Înviere!) si a Mortii Bizare (numai Vizionarii stiu, însa, ca “Moartea” fi-va Înviere!):

La noi sunt codri verzi de brad
Si câmpuri de matasa;
La noi atâtia fluturi sunt,
Si-atâta jale-n casa.
Privighetori din alte tari
Vin doina sa ne-asculte;
La noi sunt cântece si flori
Si lacrimi multe, multe…

Pe bolta, sus, e mai aprins,
La noi, batrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi rasare…
La noi de jale povestesc
A codrilor desisuri,
Si jale duce Murasul,
Si duc tustrele Crisuri.

La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,
Si-mbratisându-si jalea plâng
Si tata, si feciorul.
Sub cerul nostru-nduiosat
E mai domoala hora,
Caci cântecele noastre plâng
În ochii tuturora.

Si fluturii sunt mai sfiosi
Când zboara-n zari albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfratiti cu noi
Îsi înfioara sânul
Spun ca din lacrimi e-mpletit
Si Oltul, biet, batrânul…

Avem un vis neîmplinit,
Copil al suferintii,
De jalea lui ne-au raposat
Si mosii, si parintii…
Din vremi uitate, de demult,
Gemând de grele patimi,
Desertaciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi…”

Acesta tragedie a “neasezarii”-nearmonizarii este extrem de dureros resimtita de Magul Scrisului Exorcizator de Iluzia Timpului, care Mag Vizionar, însa, stie ca, pâna la urma, Destinul de Neam, adica “asezarea”-echilibrarea se va face/produce, dar cu multa truda si cu nesfârsita suferinta si umilinta, rabdând “straini”, adica NE-BUNI DES-CENTRATI, în raport cu Centrul Hristic-Stefan cel BUN – “straini” veniti fie dinafara, fie iscati dinauntrul Spatiului Sacru, invadat de Demonii Timpului. Este impresionant vizionarismul titanesc al Magului Scrisului Exorcizator – vizionarism care înfrânge Blestemul Iluziei Temporale, si strabate, înapoi, pâna la CENTRUL STEFANIC/COROANA/CERCUL DIVIN (unde multi Domni ai Luminii “NE-STRAINE/NE-ÎNSTRAINATE”, ci chiar de AICI, din RASARITUL BINELUI – si BUNI STAPÂNI, “urmatori” ai Calauzei-HRISTOS, spre Centrul STEFANIC, au adus poporul spre Neam!): “Ce avandu purtatoriu domnii lor carii radicasa dentru
sine, în
Tara Lesasca de multe ori au intrat si multa prada si izbânda au facut, din câmpi tatarii i-au scos. (Ca dupa multa rasipa ce i-au fost gonit pre tatari oarecând di pre acéste locuri Laslau craiul ungurescu, iarasi au fost început a sa tinde la câmpi). Asijdirea si munténilor nu numai nevoie si groaza le faciia, ce si domniile schimba si pre cine vrea ei, primiia ; pre ardéleni nu-Ilasa sa se odihneasca, ci pururea le facea nevoie si cetati cateva le luasa si le lipiia catra Tara Moldovei, carile toate mai înainte la locurile sale sa vor arata. Mai apoi si turcii carii sa vedea ca ca o negura toata lumea acoperea, razboaie, minunate au facut, de multe ori i-au si biruit, mai apoi de o au si supus supt giugul lor, de multe ori i-au asudat, rocosindu-se si nu fara multa moarte si paguba în oameni, pana o asaza” – cf. idem, Pentru discalicatul tarii al doilea rând, p. 15.

Dar “discalicarea” este, de fapt, un proces complex, prin care se trece de la Dinamismul pe Orizontala, al “Bestiei” din Omul Dual (în cazul Moldovei, “discalicarea” se face nu…de pe cal, ci de pe… BOUR [6]!!!), spre Dianamismul Verticalei, al Duhului Întemeierii-Stabilizarii, din Omul-Dumnezeu.

Se trece de la Exteriorizarea/Ctitorie, ca Fixare Spatiala – la Interiorizarea/Ctitorie, CONSTRUCTIE SPIRITUALA, ÎNTRU DUH!!! A Re-face, de fapt, prin Cele Doua Coloane, devenite Cele DOUA Axe Polare ALE DUHULUI COSMIC (aversul si reversul Mithos-ului Întemeietor/Re-Sacralizator!) – TEMPLUL CERULUI SI PAMÂNTULUI, CA REALITATI INTERIOR-SPIRITUALE!!!

De la cele patru picioare ale “BESTIEI/FORMA”, ne-asezata întru Duh si pradalnica, consumatoare, adica, întru Spatiu Material!… – …spre Cele Doua Coloane Ale Templului Solomonic al Fiintei/Înfiintarii: JAKIN si BOAZ. De la un Spatiu Confuz-Instabil-Dezintegrat/Non-Esential, Impur – la Paradisul-Spatiul Sacru/Esential-Re-integrat(or)/Etern.

Ucenicia începe în camera de reflexie acolo unde candidatul trece proba pamîntului, acolo unde confuzia, obscuritatea si ignoranta trebuie sa lase loc claritatii, explicatiei, iluminarii, acolo unde se desparte de via?a profana; caverna/pestera/cabinetul de reflectie sînt la jumatatea drumului între tenebrele venite din maruntaiele pamîntului si claritatea luminii, între noaptea ignorantei si primele raze ale Cunoasterii. Este locul unde celebra formula VITRIOL îi deschide candidatului drumul spre alchimia interioara, spre metamorfoza, o metamorfoza în care candidatul cauta piatra care trebuie taiata, este piatra care va fi a?ezata în col?ul de nord-est; piatra ascunsa nu este aurul filosofal, asa cum nepotrivit se crede, ci  este Schethiyah, Piatra fundamentala, cea pusa la fundarea Lumii, cea amintita în Bahir: este o piatra care serveste de fundament pentru toate lucrurile, iar destinul ei este sa treaca de la punctul cel mai de jos al lumii la punctul cel mai înalt. În virtutea analogiei inversate care se leaga între lucrurile de jos si principiile lor, Piatra fundamentala în edificiul sefirotic este cea pusa la sfîrsit, cea care este cheia de bolta. Constructia Templului nu este o reconstruc?ie materiala, ci cautarea pietrei filosofale, a pietrei care este în interiorul fiecaruia (…)Aparut de pe bolta cereasca, firul cu plumb coboara catre pavajul mozaicat si contrastele sale: el ia nastere în aurul stelei polare si se sfîrseste în plumb, mutatie în mod inversat a operatiilor alchimice. Aceasta coborîre este omologa Caderii prin intermediul careia Arborele Vietii se schimba în Arborele Cunoasterii Binelui si Raului. Din cauza acestei Caderi, cei trei stîlpi nu sînt decît vlastare fara stralucire, arbori morti: înaintea deschiderii lucrarilor, nici un foc nu îi anima. Dar iata ca lucrarile se deschid: de îndata, deasupra pavajului mozaicat caruia i-a anulat dualitatile, se desfasoara Tabloul, unde se înscriu instrumentele reintegrarii, adica ale ascensiunii catre Steaua Polara. (…) Întelepciunea, Forta si Frumusetea redevin vlastarele vii, imagine si asemanare a Arborelui Vietii: Întelepciunea se desteapta pentru a prezida constructia edificiului; Forta recapata vigoare pentru a le sustine; Frumusetea îsi recapata stralucirea si le împodobeste”- cf. André Benzimra – Exploration du Temple maçonnique à la lumière de laKabbale, Paris, éditions Dervy, collection ”Pierre vivante”, 2007. Desi descrierea este facuta de un mason, în relatie cu Templul Masonic – ea se potriveste, perfect, traditiei Biblice – întru esoterismul crestin al unui Dionisie (Pseudo-)Areopagitul [7].

Deci, nu trebuie sa mire teoria (care s-a “împamântenit”, devenind, din mit-simbol, o realitate vie, precum Credinta!) a celor “doua discalicaturi”, marcând epifania dualitatii umano-divine – si insistenta asupra acestor doua faze ale fenomenului alchimic al “întemeierii”, ca Nuntire a Contrariilor (Mercurul si Sulful, solidul si lichidul, instabilul si stabilul, în lupta) : Întemeiere-Risipire-Reîntemeiere. Prima Întemeiere este, cum altfel? – una Mistica, asupra careia pluteste miterul…din pacate, interpolatorii, încercând sa sfâsie Misterul (Valul lui Isis…), produc hybris-ul, si dezleaga Vârtejul BLESTEMULUI (probabil, ca si în cazul Creatiei biblice, tocmai ca ERA NEVOIE de pacat, pentru “IVIRE/ISCARE” a Lumii Vizibile, întru “cercarea” Tariilor Duhului Fiintei/Fiintarii!…pentru ca Sângele Domnilor sa devina “Otrava” AlchimicaV.I.T.R.I.O.L.!). Deocamdata, la prima vedere – ceea ce ar fi trebuit sa fie Nunta Alchimica, dintre Soare si Luna, dintre Sulf si Mercur [8] – pentru a obtine PIATRA FILOSOFALA [9]/MOLDOVA – sau a V.I.T.R.I.O.L.-ului [10]… – …devine (cel putin, aparent! – … de nu va fi fiind Simion Dascalul vreun alt…”initiat”, mai ceva decât vel-vornicul Grigore Ureche!) o jalnica si jenanta parodie “etnogenetica”, pentru neinitiatii interpolatori…cu valahi care …golesc temnitele Împaratului Râmului (“…câte temnite am, toate suntu pline de dânsii si nu mai am ce le face”), însemnati/”cevluiti [11] cu un hier arsu prejur de cap” si daruiti ca “ajutoriu talharescu de la Împaratul Râmului” , lui “Laslau craiul ungurescu” – …poate sa fie, cumva, parodierea stângace, carnavalesca, a Martirajului Hristic, a “ÎNCORONARII HRISTICEristice”?!Hr” a Neamului Românilor, de catre Împaratii Pagâni, de la Roma, în chip de Centru al Lumii, dar Degenerat Spiritual?!…sau sa fie, cumva, prevestirea “martirajului”, la care ungurii L-au supus, în istoria blestemata, pe Hristul Cel Românesc?! – …sau predestinarea noastra, de Neam, la “Noviciatul Celest” …?! – …nu stim raspuns a da, deci lasam textul “de bâlba” (ori “preste hire
” de vaticinaro-vizionaro-pythiac!), al Dascalului Simion, sa curga “la vale”, “cele rele sa se spele”…) : “…ce singur Laslau craiul ungurescu, cari-I zic filosof, s-au sculat de s-au dus la Împaratul Râmului, de s-au cersut oaste întru ajutoriu împrotiva vrajmasilor sai. Ce împaratul Râmului alt ajutoriu nu i-au fagaduit,ce i-au dat raspunsu într-acesta chip, de i-au zis: “Eu suntu jurat, cându am statut la împaratie, om de sabiia mea si de judetul mieu sa nu moara. Pentru acéia oameni rai s-au facut în tara mea si câte temnite am, toate suntu pline de dânsii si nu mai am ce le face, ci ti-I voi da tie, sa faci izbânda cu dânsii si eu sa-mi curatescu tara de dânsii. Iara în tara mea sa nu-I mai aduci, ca ti-iu daruiescu tie.” Si de sârgu învata de-I strânsera pre toti la un loc de pretitinderile si i-au însemnatu pre toti, de i-au arsu împrejurul capului de le- au pârjolit parul ca unor talhari, cu un hier arsu, care semnu traieste si pana astazi în Tara Moldovei si la Maramoros, de sa cevluiescu oamenii prejur de cap. Décii Laslau craiu, daca au luat acel ajutoriu talharescu de la Împaratul Râmului, au silit la Tara Ungureasca si décii pre câslegile Nascutului, cu toata putérea sa s-au apucat de tatari a-I bate si a-I goni, de i-au trecut munte în ceasta parte pre la Rodna, pre care cale si sémne prin stânci de piatra în doao locuri sa afla facute de Laslau craiul” – cf. Grigore Ureche, idem,Simion Dascalul : De izvodirea moldovénilor, de unde au venit într-acéste locuri, pp. 12-13.

Dar…ceea ce nu se stie si nu se spune, în “rostul” SACRU… – se “RASIPESTE”!!! Initiatul Grigore Ureche va matca doar CENTRUL SACRU/ROMA/RÂM (“Cetatea Eterna” [12], totusi…!) …iar restul “deslusirii” Tainei Sacre a Nasterii Mistice este ascuns, sub o metafora a “ratarii” (?!) MUNTELUI INITIERII, în “movili mari si mici”: “Afla-sa aceasta tara sa fie fostu lacuit si altii într-însa mai nainte de noi, de unde cetatile tarii sa cunoscu ca-I lucru frâncescu, de au lacuit ostile Râmului si au iernatu de multe ori, batându-sa uneori cu stitii sau tatarii, uniori cu Bosna si cu Rumele si la persi trecându. Ce fiindu în calea raotatilor si stropsindu ostile, care de multe ori sa facea razboaie pré acesta loc, cum înca sémnile arata, carile le vedemmulte pretitindirile: movili mari si mici (s.n.) si santuri pre Nistru, pre Prut, prin codri, n-au mai putut suferi, ce s-au rasipit si s-au pustiit”– cf. idem, De risipirea tarâi dentai, p. 12.

Ceea ce stie (si si SPUNE/SCRIE!) Magul-Initiatul Logos-ului/Gospodaririi Cosmosului, Grigore Ureche, despre “discalicatul tarii al doilea rând”, este mirific si încarcat de Semantica Demiurgica, o autentica REVELATIE A PARADISULUI-CENTRUL ETERN: “Dupa rasipa tarii dintai, cum spune mai sus ca s-au pustiit de nevoia ostilor lui Flac hatmanul râmlenescu mai apoi, dupa multa vréme, cum spune mai sus, cându pastorii din munti unguresti pogorându dupa vânat au nemerit la apa Moldovei, locuri desfatate cu câmpi deschisi, cu ape curatoare, cu paduri dése, si îndragind locul, au tras pre ai sai de la Maramoros si pre altii au îndemnat, de au discalicat
întai supt munte, mai apoi adaogându-sa si crescându înainte, nu numai apa Moldovei, ce nici Sirétiul nu i-au hotarât, ce s-au întinsu pan
a la Nistru si pana la mare. Nici razboaie mai facea ca sa-si apere tara si pamântul sau de catra stiti si gotthi si di catra alti vecini si limbi ce era pinprejur” – cf. idem, cf. idem, Pentru discalicatul tarii al doilea rând, p. 14.

Maramorosul” ramâne sinonimul ROMEI (dar si “radacina”-ORIGINEA MOLDOVEI: Mara-Muri-Dava [13], Locul/Cetatea Celor Doi Zalmoxis!), deci al “initium”-ului, de unde se “scoboara” spre Paradisul-Moldova, ca în MAGIA MIORITICA: “Pe-un picior de plai,/Pe-o gura de rai…” – iar DRAGOS [14] (…si BOGDAN [15], necesar întru “plinirea” Echilibrului Cosmic al Mithos-ului, întru Magia Recuperarii Paradisiace!) devine sinonimul Regelui Lumii [16], sub Semnul Bourului/Zimbrului Alb si al “Sângelui Blestemat”, al Cartii-Gradale [17] (“Si daca l-au pus domnu, luara pilda de pre capul acei hiara nasâlnice [18], dzimbrul, ce scriem mai sus ca l-au vânat si pusara de au facut peciate tarâi Moldovei, de traieste pan într-aceste vremi în mânule cui alege Dumnedzau a hire domnu tarâi, de traieste pan astadzi, de sa pune pre carti(…)” – cf. idem, p. 17 – dar sub semnul BLESTEMULUI (“Sângelui Blestemat”!) INSTABILITATII, al lui PARSIFAL [19]precum Mercurul Alchimic, pâna la Sfârsitul Operatiunii, când devine Piatra Filosofala sau V.I.T.R.I.O.L.: “Într-acei pastori ce au nemeritu locul acesta, fost-au si Dragos, carile au venitu de la Maramoros, carile sa vediia si mai de cinste si maide folos decâtu toti, pre carile cu totii l-au pus mai mare si purtatoriu lor(…)” – cf. idem, Dinceputul domniilor va leatul 6867/1359, p. 17; “Si daca au domnitu doi ani, au muritu .(…)Pre acesta semnu dintaiasi data ce sa arata domniia faratrai, sa putea cunoaste ca nu va fi asezarea buna intre domniia Moldovei,ce cum fu pre scurtu viiata domnului dintai, asa si domnii ce vor fi, adésea sa vor schimba si intre domniia Moldovei multa

neasezare va fi” cf. ibidem, p. 17. Adica, DRAGOS-DRAGONUL (Rex et Pontifex, în MOLDOVA-ÎMPARATIA VERDE, cea a SMARALDULUI CUNOASTERII MISTICE – acel smarald cazut din fruntea lui Lucifer, când acesta a fost alungat din Cer…!) vesteste, prin însusi nivelul sau existential, dimensiunea Mistica a Moldovei si a Poporului/Neam al (Va)Lahilor! Traiul/Fiinta-FIINTAREA întru A-CRONIE/ANTI-CRONIE. Tradus “pe sleau”: ÎNTRU NE-VEDERE FIZICA, ÎNTRU PARADISUL CEL NEVAZUT!

Sau, înca si mai în Duhul lui Grigore Ureche: Fiintare în cât mai mare apropiere de CENTRUL STEFANIC! Adica, Fiintare întru Originea-BINE!!! Aceasta este finalitatea magiei Scrisului, despre Dragonul trecut în Nevedere si vestind Durerea lui Parsifal: Dorul de a da Raspuns Durerii Cumplite a Sortii, de a da Raspuns Iluziei Ucigase a Timpului: prin Moartea Initiatica/Înviere.

Cât a SCRIS Magul, s-a si savârsit lucrarea/”MONASTIREA” CEA DIN NOI, cei care am intrat în “operatiunea” alchimica a cititului Cartii: GRADALE/Cartea Cea Scrisa – se transforma, astfel, prin Sfânta Alchimie, în SFÂNTA CUPA/INIMA(ARZÂNDA!)/GRAALUL !!!

Ardelenii “discalicatori” (“din munti unguresti coborându”) sunt, de fapt, sinonimi, întru Magia Scrisului si Mitologia Faptuirii, cu Sfintii Pribegi, Sfintii GemeniTRAKES” – Sfintii Purtatori ai Harului Divin al Mântuirii Existentiale (iesirea din “Boala Timpului”, a Goanei Fara Rost!), ca re-intrare în SANATATEA ROSTULUI [20], prin Moarte si Înviere Mistica [21].

***

  5-NOMOS, ANOMOS SI …„STRAINII

…Citind batrâna si severa carte a lui Grigore Ureche, e greu sa nu observi ca, dupa ce Cosmosul-Logos Cosmic se deschide, prin trecerea lui Stefan cel BUN în Lumea din care va veghe la împlinirea NOMOS-ului Românesc, a LEGII DE DUH a Românilor:

a– pe de o parte, se dechid Portile Universului, si apar „lumile vecine”/”sori vecini” (cum mistic formuleaza Lucian Blaga, în Paradis în destramare): „Tara Lesasca”, „Împaratiia Tatarasca”, „De împaratiia turcilor”, „Pentru Tara Ungureasca” (un amestec de Ardeal cu „Craiia Ungureasca”: pe de o parte „Rumânii, câti sa afla lacuitori la Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, de la un loc suntu cu moldovénii si toti de la Râm sa trag. (…)Ieste tara Ardealului plina de toata hrana câta trebuieste vietiiomenesti, ca pâine peste sama rodéste multa, de niminea nu o cumpa-ra, ci tuturora prisoséste, vin pretutinderea, nimarui nu lipséste, mieremulta si buna, de care facu mied, asa de bun, cât sa potriveastemarmaziului – pe de alta, se aduce “la zi” istoria stapânirilor: “Asa Tara Ungureasca craie mare ce era, dintr-un trup in multemadulari s-au întorsu, o parte turcii tin, cu scaunul craiei cu Buda, némtiialta parte, Ardealul de-I cu stapânu, înca este suptu robiiaturceasca” – cf. idem, pp. 84-85) – Scriitorul având grija sa “taie” scurt propria istorisire despre “sorii vecini”, întrucât, dupa “APUSUL” (urmat de Rasaritul Mistic, în Ceruri!) al BUNULUI/DE DUMNEZEU ÎNCUNUNATULUI STEFAN, se cuvine a nu neglija descrierea “gravitatiei” propriei istorii mistice românesti, în jurul Centrului ANISTORIC, decât sa lungesca priviri si vorbe spre zone non-mistice: “mai apoi sa nu ne aratamuistorici de lucrurile altor tari”, “de Împaratiia Turceasca destul am povestit, ci iarasi de altile sa povestim si sa aratamu înainte”;

b-pe de alta parte, se face vadita, cu mai mare intensitate si acuitate decât pâna înainte de BUNUL Stefan (caci toti cei dinanite, mai mult sau mai putin si fiecare în felul sau, pregatisera ivirea CENTRULUI!), grija de raportare la CENTRU: daca voievozii se con-formeaza ICOANEI CENTRALE, NOMOS-ului revelat, întru desavârsire, de ÎNCUNUNATUL CEL BUN, sau scad vigilenta, fata de NOMOS-ul stabilit în CENTRU ANISTORIEI SACRE. Asa se explica mereu-revenirea la Stefan-CENTRUL, în cazul tuturor conducatorilor poporului istiric al valahilor – chiar daca uneori comparatia este implicita, ea nu poate lipsi, pentru ca Centrul a fost fixat, Paradisul, ca Stare (de acum) Stiuta/Cunoscuta, de catre “moldoveni”, EXISTA!

În aceste conditii, se instituie o mult mai precisa judecata aspra Fiintei si Fapturii voievodale: A FI VOIEVOD devine o functie “stefanica”. A FI VOIEVOD înseamna, de acum, a accepta sa nu existi ca personalitate, ca individualitate – ci sa existi ca Functie Nomotica – functie de NOMOS-ul instituit de Stefan cel BUN.

Unul singur dintre “gravitationistii” anistirici, din jurul BUNULUI, ajunge sa iasa în evidentam, ca fiind cel mai apropiat de NOMOSUL STEFANIC: Patru Rares. “Carile apucându-sa de domnie, niminea de nadéjde nu s-au scapatu, ca pace si odihnaera tuturora si ca un pastoriu bun ci strajuieste turma sa, asa întoate partile strajuia si priveghiia si nevoia ca sa latasca ce au apucat. Ca nimica dupa ce au dobândit domniia n-au zabovit, ci de razboaies-au apucat si la toate îi mergiia cu noroc” – cf. idem, De domniia lui Patru voda Rares, ficiorul lui Stefan vodacel Bun, va leatul 7035 <1527> ghenuarie 20,p. 99.

Numai la “plecarea în TRANSCENDENTA TRACICA” a lui Patru voda Rares, “tara” se manifesta similar cu “înmormântarea” în ETERNITATE a lui Stefan cel BUN, “cu multa jale si plângere ca “dupa unparinte al sau, carile n-au fostu mai jos decât altii: “Patru voda fiindu batrân de zile si cazându în boala grea, au platitu datoriia sa, ce au fostu dator lumii si s-au savârsit septemvrie 2, vineri,la miiazanoapte si cu cinste l-au îngropat în manastire în Pobrata ceeste facuta de dânsul, cu multa jale si plângere, ca dupa un parinte al sau, carile n-au fostu mai jos decât altii, ci au latit hotarul tarii, ca pre sacui de multe ori i-au arsu si i-au pradat si luundu-le cetatile si orasilesupt putérea sa i-au supus.

Si atâta groaza le didease ca la vrémea norocului celui prostu, ce era si pribeag la dânsii si sa scapasa de domnie si dupa ce sa dusése la turci, lasându-s doamna sa cu coconii si avutiiaîn Ciceu, necum sa sa bage sa-I jefuiasca, ce înca i-au pazit si i-au socotit pana la venirea sa al doilea rându. Asijdirea si cu lésii de multe ori s-au batut si Pocutiia înca le-au fostu luatu. Mai apoi, dupa atâta truda a sa, crestinéste în tara sa s-au savârsit, dupa ce s-au umplut domniei lui cei dintai si acei de apoi 17 de ani” – cf. idem, Cându au murit Patru voda vleat 7054 <1545>, p.119.

Ceilalti Musatini nu se ridica la nivelul cerut, de Misiunea “Stefanica” (revelata de Stefan cel BUN!), de a TRANSCENDE ISTORIA ÎN ANISTORIE. Nici macar fiul lui Stefan si urmas dinastic direct, BOGDAN [22], nu împlineste decât partial NOMOS-ul STEFANIC: “Bogdan voda cel Grozavu, ficiorul lui Stefan voda cel Bun, s-aupristavitu în anii 7025 <1517>, aprilie în zile 18, în ceasul cel dintai al noptii, în târgu în Husi, nu cu putina lauda pentru lucrurile célevitejasti ce faciia, ca nu în betii, nici în ospéte petrecea, ci ca un strejar în toate partile priveghiia, ca sa nu sa stirbeasca tara ce-I ramasése de   la tata-sau. Si domnindu 12 ani si 9 luni si 3 saptamâni, multe lucruribune au facut. Si décii cu mare cinste l-am îngropat în manastire în Putna. Iara ce va fi lucrat înlauntru sau în tara la noi, dispre partea judétilor si a direptatii, nu aflam, ci cunoastem ca unde nu-s pravile,din voia domnilor multe strâmbatati sa faac” – cf. idem, De moartea lui Bogdan voda cel Grozavu, p.94. Bogdan este cel care, de unul singur fiind, a lovit cu sulita, de mânios ce era, în Poarta Liovului: “Si singur Bogdan voda cu capul sau au lovit cu sulita în poartaLiovului, carelucru si astazi sa cunoaste semnul. Si nici lésii nutagaduiescu de aceasta, ci înca ei mai tare marturisescu ca au fost adevarat asa” – cf. idem, Cându au pradat Bogdan voda Tara Lesasca, ajungând pana la Liov, p. 90.

Iar nepotul lui Stefan cel BUN – Stefan voda cel Tânar – este abia o palida reflctare a NOMOS-ului Stefanic – ceea ce deducem, urmarind metoda concluziv-existentiala a lui Grigore Ureche, tot din panegiricul lui Stefan voda cel Tânar (însasi “tineretea”, atributul prin care este identificat, marcheaza distanta, fata de LEUL STEFANIC!): “Asijdirea într-acestas an, ghenuarie patrusprazéce zile, pristavitus-auStefan voda cel Tânar, ficiorul lui Bogdan voda, în citatea Hotinului si cu cinste l-au îngropat în manastirea în Putna, carea este zidita demosu-sau, Stefan voda cel Bun, si au domnit 9 ani si 9 luni. Scrie la un létopiset moldovenescu de zice ca pre acesta Stefan

voda l-au otravit doamna sa.AcestuStefan voda întru tot simana cu firea mosu-sau, lui Stefanvoda cel Bun, ca la razboaie îi mergea cu noroc, ca tot izbândiia si lucrul sau îl stiia purta, macara ca era tânar de zile, amintrilea era om mânios si pre lesne varsa sânge” – cf. idem, De moartea luiStefan voda cel Tânar, 7035 <1527>

ghenarie 14, p. 98. De observat inversarea frazala: daca la Stefan cel BUN, “mânia” si “varsarea sângelui pre lesne” erau puse ca initium mistic, la Stefan cel Tânar ele încheie panegiricul, ca semn al non-misticului semnificatiei lor si al încalcarii NOMOS-ului, tocmai prin aceste atribute ale Duhului sau (executase, cu nerecunostinta iresponsabila, tocmai pe cel care fusese format, spiritual, de Stefan cel BUN, ca “STREJAR-STEJAR-ARBORE SACRU” al Moldovei – pe hatmanul ARBURIE/Arbore, dimpreuna cu fiii sai, Toader si Nichita: “Într-acest an, în luna lui aprilie, în cetatea Hârlaului, Stefan voda au taiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic sa-l fie aflat în viclenie,iara lucrul adevarat nu sa stie. Numai atâta putem cunoaste ca noroculfie unde are zavistie, ales un om ca acela, ce au crescutStefan voda pre palmile lui, avându atâta credinta si în tinerétile lui Stefan voda toata tara otcârmuia, unde multi vrajmasi I s-au aflatu, cu multe cuvinteréle l-au îmbucat în urechile domnu-sau. Ci pururea tinerii sa pleacasi cred cuvintele céle réle (a puhlibuitorilor [23]). Si acea plata au luat dela dânsul, în loc de dulceata amar, pentru nevointa lui cea mare, canici judecatu, nici dovedit au pierit. De care lucru multi înspaimântatidin lacuitorii tarii au început a gândi cum vor lua si ei plata ca si Arburie, ca nu multa vréme dupa acéia, într-acelasi an, au taiat si peficiorii lui Arburie, pre Toader si pre Nichita” – cf. idem, Cându au pierit Arbure hatmanul cu ficiorii lui, p. 96.

Dar, iata pusa, clar, la moartea lui Bogdan-STREJARUL-STEJARUL ZALMOXIAN, problema NOMOS-ului: “ci cunoastem ca unde nu-s pravile,din voia domnilor multe strâmbatati sa faac”. Daca Stefan era Însusi “Judetul”, deci era Încarnarea NOMOS-ului, a LOGOS-ului COSMIC, ceilalti au nevoie de Scrisul Nomotic, care Scris sa urmeze modelul Fapturii STEFANICE.

În definitiv, care sunt trasaturile NOMOS-ului STEFANIC, si, deci, dupa care criterii sunt laudati sau înfierati, ori chiar batjocoriti feluritii “gravitationari”, musatinici ori non-musatinici? Sa încercam a deduce NOMOS-ul si ANTI-NOMOS-ul, dupa laudele, respective “certarile” lui Grigore Ureche, asupra celor doi urmasi “musatino [24]-stefanici”:

a-în primul rând, NOMOS-ul voievodal al (v)lahilor consta în “strajuirea în toate partile” si pastrarea, neatinsa, a tarii, nu doar ca zestre de Spatiu de la stramosii dinastici (“ca sa nu sa stirbeasca tara ce-I ramasése de   la tata-sau”), ci ca Revelatie a Spatiului Sacru, Spatiu Liturgic: SPATIU LITURGIC înseamna acea Forma În-Fiintatoare din care sa nu lipseasca nimic, asa cum, dintr-un mit sau dintr-o Liturghie Sacra nu are voie sa lipseasca niciun cuvânt, caci altfel se spulbera Efectul Taumaturgic al Liturghiei, se ramâne în stadiul de degenerescenta-BOALA a Duhului, deci si a “cojii” Duhului – Trupul!; sa fii Pastorul cel Bun, precum Hristos, si sa Calauzesti “turma”-popor” spre NOMOS-ul împlinitor de Duh al Neamului: “ca un pastoriu bun ci strajuieste turma sa, asa întoate partile strajuia si priveghiia si nevoia ca sa latasca ce au apucat”; stiindu-ti Misiunea întru NOMOS-ul Divin, n-ai dreptul la deznadajduire, nici la odihna ori stagnare – ci esti obligat sa revii, obseda(n)t (ca un posedat de Duh Sfânt ce esti, ca Pastor Bun ce te-a tocmit Domnul-Dumnezeul tau!) când te-ai poticnit, sa actionezi-reactionezi, pâna în ultima ta clipa de viata, pâna la ultima ta picatura de energie, PENTRU CA NU-TI APARTII, CI ESTI ROBUL NOMOS-ULUI DIVIN: „Minunatu lucru: dupa poticala dintai si dupa pierzarea ostii dintai, cela ce nu avea voinici de oaste, ci strângea pastorii din munti si argatii, de-I într-arma, acmu iara sa radica deasupra biruitorilor dintai, daca au pierdut tara, acmu domni altora le da si tara latiia” – cf. idem, Razboiul de la Râmnic, când s-au batut Stefan voda cuTapalusi voda, va leatul 6989 <1481>, iulie 8 – p. 54;

b-…deci, daca poti sa “latesti” hotarele tarii, prin “razboaie cu NOROC” (adica, având, permanent, Consimtamânt si Ajutor Divin!) si cu o perseverenta meree, uluitoare – e si mai bine – caci asta înseamna sa nu încetezi “temeliuirea” demiurgica, revelatoria, a Spatiului-Paradis. Numai asa, revelând cât mai limpede Paradisul, poti fi/deveni Eroul-Viteazul-RAZBOINICUL, care are functie (NEÎNTRERUPT!) demiurgica: “au latit hotarul tarii, ca pre sacui de multe ori i-au arsu si i-au pradat si luundu-le cetatile si orasilesupt putérea sa i-au supus” (…) “asijdirea si cu lésii de multe ori s-au batut si Pocutiia înca le-au fostu luatu “– se zice, spre lauda lui Petru Rares;

cTrebuie sa fii TRUDITORUL Neamului tau CRESTIN, al LEGII tale ORTODOXE [25]- caci numai asa poti deveni Eroul Strajuitor, CA STEJAR ZALMOXIANO-HRISTIC, al poporului, în Calea sa spre revelarea Neamului: “mai apoi, dupa atâta truda a sa, crestinéste în tara sa s-au savârsit”. NOMOS-ul este, de fapt, HRISTOS – iar cei ce-l urmeaza în Duh, precum a facut-o STEFAN CEL BUN, devin Demiurgi si Axe ale Neamului Arheic al Românilor! Numai daca îti împlinesti Misiunea ta, fara odihna, sa revelezi, în fiece clipa a vietii tale, Logos-ul/Nomos-ul CRESTIN ORTODOX – si, în felul acesta, sa vindeci de Caderea în Timpul Istoric – te poti odihni, întru atâta truda a Demiurgiei…; altfel, esti hulit si dupa moarte, si predat Timpului INSTABILITATII, în loc sa te stabilesti în VESNICIA ARHEILOR: “însusi tiitoriu preste toata tara…în VECIE!;

d-sa nu pierzi Stapânirea asupra Timpului, prin dezvoltarea viciilor – ci TU sa determini Existenta Faptuitoare întru “DESTIN” – sa poruncesti Timpului (pâna la anularea dimensiunii temporale!) Faptuirea/Fiintarea/În-Fiintarea: “ ca nu în betii, nici în ospéte petrecea, ci ca un strejar în toate partile priveghiia”. N-ai dreptul sa lipsesti, fie macar si o clipita, de la PRIVEGHEREA TARII, de la împlinirea Misiunii de Revelator al Paradisului! Numai folosindu-te TU de Timp, poti deveni Stapânul Timpului/DEMIURGUL. Nu poti “muri” spre Înviere, decât urmându-l pe Hristos, în Truda Sa – la fel, în Lumea Terestra, si pe Vicarul Terestru al Lui Hristos, STEFANUL/BUNUL: “ca un om ce era într-atâtea RAZBOAIE SI OSTENEALA SI NEODIHNA, în 47 de ani în toate partile sa batea cu totii si dupa multe razboaie cu noroc ce au facut, cu mare lauda au muritu, marti, iulie 2 zile”;

e-…SA NU FACI NEDREPTATESI SA FII CUMPANIT SI ÎNTELEPT – SA FII, TU ÎNSUTI,ULTIMA THULE [26]-“CUMPANA LUMII”! – …pentru ca, altfel, negi însusi NOMOS-ul/LOGOS-ul – si acesta e lucru rusinos, pentru unul care se vrea/pretinde “demiurg”, sa nu stie face nici macar dreptate terestro-umana! Grigore Ureche este pus într-o situatie extrem de delicata si jenanta, când trebuie sa vorbeasca despre Faptuitorul-Bogdan voda cel Grozav, fiul BUNULUI si DREPTULUI (el însusi “JUDET”!) – …si…”o scalda”, bâlbâindu-se si “dând-o cotita”: pentru ca n-ar vrea, prin asprimea fata de fiul cam NE-BUN si “apucat” (caruia i-a marturisit “zargheala”, în faptuirea de la Portile Liovului… – “faptuire” de om prost-cumpanit, ne-întelept – caci lui Bogdan îi venise nebunia, de la faptul ca-I fusese refuzata cererea în casatorie a unei printese poloneze, exasperta la gândul ca trebuie sa se cunune, pe viata, cu un…”groaznic”, pocit la chip!) – sa arate cum “efectul stefanic” a slabit, din treapta temporala în treapta temporala, din spita în spita (mai exact, cum Iluzia Timpului a naboit, iar, Paradisul Terestru al Moldovei!) : “Iara ce va fi lucrat înlauntru sau în tara la noi, dispre partea judétilor si a direptatii, nu aflam, ci cunoastem ca unde nu-s pravile,din voia domnilor multe strâmbatati sa faac”…

 

f-…nici lacom sa nu fii, ci cumpanit întru toate – pentru ca asa este însusi Demiurgul: ARMONIC! LACOMIA merge mâna-n mâna cu NEDREPTATEA si cu TRADAREA MISIUNII DEMIURGICE, pentru ca este STRICARE DE BUNA-CUMPANA si, deci, Aducere a Sapânirii Timpului Demoniaco-Istoric si Alungare a Lui HRISTOS-LUMINA FAPTURII/FAPTUIRII: “ca mai apoi nu numai lacomiia si asupreala faciia, ce si curvie nespusa era într-însul” – spune Grigore Ureche despre Stefan, feciorul lui Petru Rares…!

Oricine nu se înscrie în aceste “criterii” comportamental-caracterologico-faptuitoare, devine Dusmanul NOMOS-ului/LOGOS-ului Neamului sau, ANTI-NOMOS! – …si face numai stricaciune!!! ESTE “FARA-DE-LEGE”!!! – Legea fiind HRISTOS-CELEA CEA DREAPTA/ORTODOXIA!

Iata ANTINOMOS-ul pervertit numit „Iliasu, fiiu-sau cel mai mare (n.n.: al lui Petru Rares!)” – „carele mai apoi s-au turcit” – deci, a negat LEGEA/NOMOS-ul ORIGINAR si SOTERIOLOGIC, cel CRESTIN-ORTODOX!: “(…) ca si firea si fata îl lauda sa fie blându, milostivu si asazatoriu,gândindu-saca va samana tatâne-sau. Ci nadéjdea pre toti i-au amagitu, ca dinafarasa vedea pom înflorit, iara dinlauntru lac împutit (…)au lasatu domniia la mâna fratine-sau,luiStefan voda si a mâni-sa, în anii 7059 <1551> mai 1 si el s-audus la împaratul Suleiman, de au priimitu legea lui Moamethu,lepadându-sa de Hristos” – cf. idem,   De domniia lui Iliias voda, ficiorul lui Patru voda Rares,carele mai apoi s-au turcit, 7055 <1546> septevrie, p. 119.

Pedeapsa este, în primul rând, din partea Celui care l-a pus sa fie Vicar al NOMOS-ului CELEST, aici, pe Pamânt – dar si din partea constiintei încalcarii NOMOS-ului/LOGOS-ului STEFANIC: “Mai apoi de inima rea, peste scurta vréme au murit si rau s-au dat sufletul sau în mâinile diiavolului,în légea turceasca” – dar exista si o pedeapsa a Scriitorului, care afirma NOMOS-ul SACRU: Grigore Ureche nu încheie capitolul cu data si împrejurarile mortii lui Ilias, ci cu re-amintirea Pacatului sau contra Sfântului Duh-NOMOS-ul Dumnezeiesc: “Acest Ilias voda au domnit la Moldova 4 ani si 8luni si décii s-au turcit, cum am scris mai sus”! Iata, deci, sinergia dintre Scriitor-Faptuitor-Paznoc al NOMOS-ului DIVIN!!!

La fel stau lucrurile si cu urmatorul ANTI-NOMOS, calcator, si el, de LEGE CRESTIN-ORTODOXA – “Stefan voda, ficiorul lui Patru voda, fratele lui Iliiasu voda” (totul este lamurit, în ce priveste identitatea, pentru ca nu cumva, prin confuzie, sa napastuiasca, precum ca ar fi ANTI-NOMOS, pe altul…!): “Si ca sa nu sa vaza ceva ca este rasarit de la pravoslavie, toti eriticii dintara sa vrea, au sa-l întoarca, sa fie la o lége, au sa iasa din tara. Pre arméni, pre unii din buna voie, cu fagaduinte umplându-I, pre altii cu sila i-au botezatu si i-au întorsu spre pravoslavie, multi din tara au iesitu la turci si la lési si printr-alte tari, vrându sa-si tie légea sa. Cu aceasta vrânduStefan voda sa astupe faptele fratine-sau, de lucruri ce faciia, cu nevointa siliia. Iara ce cerea pravoslaviia si légea crestineasca nu tinea, ca mai apoi nu numai lacomiia si asupreala faciia, ce si curvie nespusa era într-însul, nu rabda de muieri cu barbati, nu erafecioarilenebatjocurite, nu jupânésile boierilor sai neasuprite” – cf. idem, De moartea luiStefan voda, ficiorul lui Patru voda, fratelelui Ilias voda, care au pierit la Tutora, v leato 7060, p. 121.

Pedeapsa lui Stefan este si divina, si din partea oamenilor “tinatori” de NOMOS (adica, non-pasivi, REACTIVI/REACTIONARI, fata de FARADELEGE!!!): “Si sfatuindu-sa, aciiasi aflara sfat ca sa ajunga degrabu la boierii ceipribégi, carii era înTara Lesasca iesiti de multe nevoi. Décii, daca auavut stire si raspunsu de la dânsii, cum ei vor veni fara zabava, noapteacu totii s-au radicat la podul de la Tutora si au taiatu atilecortului

asupra luiStefan voda si cu multe rane patrunzându-l, au muritu,dupa ce au domnit doi ani si patru luni” – cf. ibidem.

Sau: Bogdan voda, fiul lui Alexandru Lapusneanul: “Daca muri Roxanda doamna lui Alixandru voda si ramasa domniiapre fiiu-sau Bogdan voda sângur, el cumu-s era blându si cucérnic asatuturora arata direptate, de sa vedea ca nimica nu s-au dipartat deobicéiul tatâne-sau. Nici de carte era prost, la calarie sprinten, cu sulita la halca nu pre lesne vrea avea protivnic, a sagita din arctare nu putea fi mai bine. Numai ce era mai di treaba domnii lipsiia, ca nu cerca batrânii la sfat, ci de la acei tineri din casa lua învatatura, iubiia glumile si mascariile si jocuri copilaresti. Mai apoi lipi de sinelési de-iera si de sfat si de a bate halcao cu sulita, rasipind avérea domneasca.Deprinzându den zi în zi asa, napusti trebile tarâi, ca pre cât îl iubiia întai, pre atâta îl urâsa apoi”- cf. idem, Cându au clevetit pre Bogdan voda vrajmasii sai la împaratie, de l-au mazilit împaratul, p. 151. Degeaba toata “fatada” de “carte” si de “iscusinte”, daca frivolitatea si iresponsabilitatea, infantilismul – dominau LOGOS-ul/ROSTUIREA faptelor sale: “iubiia glumile si mascariile si jocuri copilaresti” – si, ce-i decisiv, în RAU, este faptul ca “napusti [27] trebile tarâi” – adica “neglija” – sau, pur si simplu, nu-I pasa ca orice Conducator Autentic, nu un IMPOSTOR, are, înainte de orice, Misiunea de a cunoaste si de a apara LOGOS-ul/NOMOS-ul Tarii sale!!!

Alt caz de lacomie/pradaciune, împilare si batjocura de nevinovati si de neiertat amoralism (în plus, se încredea în “lefecii”straini/unguri, nu în ostenii Tarii!) – deci, din nou, încalcare grava a NOMOS-ului Divin al Valahilor – din nou, un încalcator al Misiunii de Bun PastorAron Voda cel Cumplit: “Asa, dupa ce s-au asezat la domnie Aron voda, nu-I era grija dealta, numai afara de a pradarea si dinlauntru, nu sa satura decurvie,de jocuri, de cimpoiasi, carii îi tinea de mascarii. Asijderea dabililecucarile îngreuiasa tara, nu umbla numai dabilarii singuri, ce si turcitrimitea de umbla cu dabilarii, de nu-si era taranii volnici cu nimic,muierilenu era ale lor, fétile le rusina, ce vrea sa faca facea.Dabilariul pentru un potronic de-l vrea pârî la dânsul, nu-l judeca, ci acolo trimiteade-l pierdea. Pe boieri pentru avutie îi omora, jupânésile le siliia sidomnind, nu alta, ci ciudése si minuni facea (…)gândi ca sa nu sa încreaza tarii si lefeciilor de tara, ci trasepre leafa unguri calareti si pedestrasi si facu pedestrasilor odai încurte,ca sa fie pururea lânga dânsul” – cf. idem, De domnia lui Aron voda cel Cumplit, care multa greotate au adustarâi,7099 <1591>, p. 178-179.

Alt caz de încalcare a NOMOS-ului DIVIN: “Dispot voda ereticul”!: “Acesta fiind

nemerit laTara Lesasca si între slujitori la razboiu umblându, avându-siviiata intre sotii, s-au înclestat cu o sama de evangheliti (ca el încan-au fostu pravoslavnic) si s-au facut ficioru de domnu” – cf. idem, De domniia lui Dispot voda ereticul va leatul 7069 <1560>noiemvrie 18, p. 126. Câta ironie amara, la bietul Scriitor, Paznic Strasnic al NOMOS-ului, dar neputincios a stârpi pacatul poporului sau: “s-au facut ficioru de domnu” – ca tot n-avea cine, în vremuri în care NOMOS-ul însemna însasi Existenta-Fiinta/Fiinarea, sa-l si recunoasca drept “ficioru de domn”…!!!

Pedeapsa pentru “risipitorul de LEGE”, care “nu numa ca calca obicéele tariisi face si jafuri, ce si légea cu totul ramasése de batjocura” (cf. p. 135?). Una dreapta si cumplita: “Cu acéstea cuvinte mustrându-l Tomsa, l-au lovit cu buzduganul si décii toata oastea s-au lasat la dânsul, unde acopierindu-l multimea, cu multe rane i-au patrunsu trupul. Si asa au fost sfârsitul lui Dispot voda, dupa ce audomnitu trei ani, noiemvrie” – cf. idem, De moartea lui Dispot voda eriticul, p. 143. Nu se uita (si nici nu trebuie!) ca avem de-a face cu un “stricator si risipitor de tara”, pentru ca este un “strain”, si spatial (un italian, “Heraclu Vasilicu”(…) ce au fost de nasterea sa din ostrovul Samos, carile fiind italian au fostu stiindmulte limbi, frâncéste, latinéste, grecéste si nemtéste” – “geaba” atâta stiinta, când nu e suflet si nu sunt NOMOS/LOGOS, Fire de Gospodar al Tarii/Spatiu Sacral, precum BISERICA!), si, mai cu seama, spiritual: un “eritic”!!! Ratacit de NOMOS-ul –LEGEA ORTODOXA/”PRAVOSLAVNICA”!!!

Sau Iancul voda, “ce-i zic Sasul”, si era “plin de lacomie (…) ca lacomie de avutie nespusa avea (…)mai apoi de lacomie mare ce avea”, deci nu-I pasa de niciun NOMOS si de nici un Neam ori Mântuire…: “Daca au mazilit împaratul pre Patru voda Schiopul, dat-audomniiaIancului voda, carile au fost de nasterea sa sas, de légeluteran. Pravoslaviianu iubiia. Déciideaca au venit în tara si au sezut în scaun,fevruarie 17zile, dupa acéia toata nedumnezeirea si ereticiia sa s-au aratat,ca lacomiede avutie nespusa avea, pentru care pre multi au omorât. Mai apoi de lacomie mare ce avea, trimisa sa ia a zécea din boi în toata tara” – ci se smintise de-a binelea, cum si smintit trebuie sa fie împotrivitorul la LEGEA-HRISTOS – si, de aici, I s-a tras si moartea fizica…pentru ca moartea de Duh o avea într-însul, ca pecete din nascare: “Scrie létopisetul cest moldovenescu ca moartea Iancului voda aufostu cu învatatura împaratului turcescu, de i-au taiat capul. Si audomnit Iancul voda trei ani si sapte luni. Acestu Iancul voda zic cumca au fostu umblându vara cu sanie de os” – cf. idem, Când au pribegit Iancul voda si de moartea lui, 7091<1583>, p. 172.

 

Deja, deci, cu “Iancul Sasul” lutheranul si cu “Dispot voda eriticul”-RATACITUL, am intrat în zona “STRAINILOR”! “Straini” de LEGEA/NOMOS-ul Românesc ORTODOX, “straini” si de Spatiul Sacru al Moldovei. “Straini”, deci, si de durerile si soarta poporului care nazuieste, cu multa (si muta…) suferinta si îndurând cumplitele încercari ale Iluzionarii Timpului-Istorie – spre Stadiul Divin de Neam/Logos împlinit în Duh!

Domnisorii”, cum le zice dreptul, dar asprul Scriitor si Paznic de Cetate a Lui Dumnezeu, Grigore Ureche…

De fapt, dupa cum am vazut, prin exemplificarile de mai sus, Grigore Ureche îsi da seama ca “strain” se cheama si cel ce calca NOMOS-ul dinauntru, ca si cel ce calca NOMS-ul, venind, nepasator ori împins de orgolii si de lacomie, dinafara Spatiului aflat în lupta cu Timpul/”VREMILE”… Numai ca acela venit de afara este si mai dubios, pentru ca, nestiindu-I lui obiceiurile, apucaturile, sufletul si mentalitatea (si nici pe el neinteresându-l decât puterea si jaful de Tara, iar nu sa învete NOMOS-ul Tarii!) – el constituie un pericol de moarte, “din start”, sub vremuri care nu îngaduiau o singura greseala (stiuta ori nestiuta, voita sau nu, totul fiind coborât din pacatele cele dintâi, ale “neasezarii” în LOGOS/GOSPODARIREA DUHULUI DEMIURGIC!), fara de sanctiune suprema: MOARTEA – de “fier”, de foamete, de boala…de cumplirea extrema a saraciei (IAR DOMNII AUTENTICI, CEI “STEFANICI”, ÎSI ASUMAU ORICE NECAZ SI NAPASTA, CAZUTA PE CAPUL POPORULUI PE CARE-L PASTOREAU – caci nu este om “cazut” în Timpul Terestru – sa fie el fara de pacat…chiar si Stefan BUNUL “el înca au fostu om cu pacate!!!: “Ci Patru voda nici într-un chip nu vru sa sa apuce de acea dare si sa iablestemul tarii asupra sa”!!! – cf. idem, Cându au lasat domniia si scaunul de buna voie Patru vodaSchiopul si s-au dus în Tara Nemtasca, p. 177) : “Domnindu Patru voda Tara Moldovei, mare sécita s-au tâmplatu întara, de au secat toate izvoarale, vaile, baltile si unde mai nainteprindeapéste, acolo ara si piatra prin multe locuri au cazut, copacii au secat desécita, dobitoacile n-au fostu avându ce paste vara, ci le-au fostudaramândfrunza. Si atâta prafu au fostu, cându sa scorniia vântu, cât s-au fostu strângându troieni la garduri si la gropi de pulbere ca de omet. Iar dispre toamnadeaca s-aupornitu ploi, au apucat de au crescut mohoara si cu acélea s-au fostu oprind saracimea foametea, ca-I coprinsése pretitinderea foametea” – cf. idem, De o sécita mare ce au fostu în zilile acestui Patru voda, deau pierit toata roada, valeato 7093 <1585>, p. 175.

Ajungem, astfel, la domnia controversata (controversata, în primul rând, pentru noi, cei de azi, carora ne lipsesc notiunile elementare de responsabilitate, Nomos etc.) a lui “Ion voda, ce-I zic Armeanul”: “Acest Ion voda unii zic ca au fost ficior de armean, altii zic ca au

fost ficior unuiStefan voda (…)Iara Martin Pascovschii cronicariul lesescu scrie ca au fost acest Ion vodadin Mazoviia, dinTara Lesasca.Iar cu adevarat nu sa stie, nici-l arata al cui ficior este” – deci, mai rau decât “strain”: un “neica Nimeni”, lipsit de Identitate Spatial-Ontologica.

Aceasta nu se iarta, când e vorba de a conduce, în Chip de Calauza Mistica, un popor, spre Duhul sau – Neamul! Strain de LOGOS-ul /NOMOS-ul, de Chipul de Duh al Neamului Românilor…!!! Neavând Identitate nici Fiintial-Ontologica, nici întru LOGOS/NOMOS de Neam, este un MONSTRU. De aceea, Grigore Ureche (cu o logica mistica necrutatoare!) îl priveste cu oroare, cu o scârba infinita – nedisimulate: “Si aratându-sa groaznic ca sa-Iia spaima toti, nu de alta sa apuca, ci de cazne groaznice si varsaridesânge si taie pre Ionasco Zbiera în zioa de Paste si multe caznefaciia (…) Ion voda, dupa izbânda cu noroc ce goni pre vrajmasii saidintara, sa aseza la domnie, carele dintai la toate era pre voiatarâi, iaramai apoi pre toti i-au covârsit cu vrajmasiia lui si cu mortigroaznicece faciia. Si vrându sa ia agonisita tuturora, nu cu alt mestesug, ci cuvarsare de sânge si din zi în zi izvodiia féliuri de munci noao.Bagat-au în foc de viu pre vladica Gheorghie, de au arsu, dându-I vina desodomie, auzind ca are strânsura de avutie. Mitropolitul Theofann-ar fi iesit intreg de dânsul, de nu ar fi fugit prin munti degroazalui. Temnitile pline de calugari. Si îngropa de vii pre Véverita siprepopa Cozma si pre Molodetu calugarul, iar din boieri si din ceidecinste sabiia lui nu mai stiia si cu toate féliurile de morti îiomoriia.Si asta socotiia ca niminea n–au fostu mai destoinic decât dânsul. Delége îsi râdiia, ca în postul cel mare s-au însurat si alte calcaturi delége multe faciia” – de observat ca Grigore Ureche îl priveste cu oroare, dar detasat, pâna în final, când, prin concluzia sa, ne dîm seama clar de ce, orice si oricum ar fi faptuit Ion Armeanul, nu putea fi decât un Impostor si un Monstru – pentru ca Faptuirea trebuie sa-ti fie în Armonie/Acord cu NOMOS-ul/LOGOS-ul Neamului, altfel îsi pierde orice semnificatie cosmico-sacrala: e doar un exhibitionism, o trufire formala – SI ATÂT! Alexandru Lapusneanul a taiat 47 de boieri: NU e monstru, ci doar un oarecare tiran, caruia I se face “nacazanie”-certare, SI GATA! Dar Ion Armeanul “delége îsi râdiia, ca în postul cel mare s-au însurat si alte calcaturi delége multe faciia”! ASTA nu se iarta, în vecii vecilor! Si trebuie data uitarii orice faptuire a acestui monstru, aflat înfara ROSTULUI/NOMOS – …de aceea (dar si pentru ca se bizuia pe cazaci, în loc sa se bizuie pe moldoveni!), nici nu este considerata torturarea nemaivazuta, a lui Ion voda Armeanul, de catre turci, ca un martiraj, cum îl considera, spre exemplu, versatilul Mihail Sadoveanu, în romanul Nicoara Potcoava (MARTIRUL se lasa torturat pentru Hristosul, pentru NOMOS-ul Neamului, deci pentru efectul soterilogic al faptei sale, asupra COLECTIVITATII/POPOR, pe care el are DATORIA s-o MÂNTUIE, calauzind-o spre Soarta ei/Duh de Neam!!!): “(…)la tabara turceasca au mersu. Acolo, daca l-au dobânditu,cu multa mânie l-au mustrat si l-au dat de viu, de l-au legat de coadilea a doao camile si l-au slobozit prin tabara di l-au faramat (atuncea zicsa fie zis Ion voda: “Cauta ca eu multe féliuri de morti groaznice am facut, iara aceasta moarte n-am stiut sa o fiu facut”) – cf. idem, De moartea lui Ion voda, p. 162. MONSTRU, pâna la capat! Nici mort nu I se iarta Impostura, faptul ca a nazuit si reusit, prin necinste fata de Neamul Românilor, sa devina “Stapân”, peste ce nu-I era cunoscut (la modul absolut, MISTIC!), nu-i era înscris în Fiinta si în Rostul Divin al Faptuirii, pe acest Pamânt – pentru a se pune în slujba Transcenderii/Învierii Neamului Valahilor…!!!

În rest, tot impostori, dar TRECATORI! – mult mai putin încapatânati (decât “Armeanul”!) în nazuinta de a “încaleca” si stapâni si sminti, de la Misiunea sa, poporul care-si cauta Calea spre Duhul de Neam: fie, Ivan Potcoava/”Cretul” – “ce s-au fostu facând frate lui Ion voda” ; sau alti “DOMNISORI” (evident, se traduce “impostori”, “domni numai prin fumuri si ne-bune/smintite [de la Axa Polara a Neamului Românilor] pretentii”, “straini adusi de vânt” – …vorba lui George Cosbuc: “Ce au cu iadul legamânt!”) : “De niste domnisori ce venisa iar cu cazaci”, cf. idem, p. 169 – si pe care Apele si Focul si Pamântul si Cerul “îi topesc, ca pe niste fantome/momâi de zapada (dar enervanti la culme, pentru Grigore Ureche: “ca bine de unii nu sa mântuia, altii veniia asupra lui”!): “De noroc era Patru voda cu cazacii, cum sa tâmpla pururea omuluide n-are odihna, ca bine de unii nu sa mântuia, altii veniia asupra lui.Ca într-acelas an, dupa ce s-au asezat al doilea rându si al treilearândula domnie, tot la anii 7086 <1578> iulie 27, niste cazaci cu un domnisor au venit la Nistru si s-au pus toti capetile.Asijdirea, curându dupa acesti cazaci, la anii 7087 <1578>octovrie12 zile, un Costantin iar cu cazaci veniia în tara si s-au topit toti în Nistru” …

…” …si s-au topit toti în Nistru…”, i-au topi/potopit Apele acestui Pamânt, care, la urma urmei, stie (si poate!) sa se apere si singur!… – …ceea ce Mihai Eminescu zicea: “Se facura toti, o apa si-un pamânt”!

…”De undomnisor ce-i zic Ion voda Lungul, 7089<1581> (…)  Razboiul lui Aron voda, cându s-au batut la Raut cu undomnisor, Bogdan voda îi zicea, la anii 7100 <1592>”…Zapezi, zapezi topite degraba, anuntând, mistic, Primavara Neamului Înviat…!

…”Plinirea” NOMOS-ului Neamului, ca Re-Gasire a CENTRULUI ARMONIC al Existentei Neamului, în Anistorie – este o realitate si un fapt cu primejdie, nu o joaca de retardati! Prin “gaurile” Parasirii de NOMOS, se strecurau falsi “conducatori”, False Calauze, pe Calea spre Mântuirea poporului, întru Neam – falsitatea lor existentiala si, deci, faptica, traducându-se prin departarea pe tot mai straini “orbitali”: veniti, parca, din NEANT, se “închinau”, tot mai penibil, ba lesilor, ba ungurilor, ba “turcului”…

Tot mai intens atrasi în Sorbul Iluziei Temporale (tot mai grav infectati de morbul Timpului-Iluzie: a se observa ca “domniile” nu se mai numara în registru sacral, precum domnia Stefanului BINELUIAu domnitu Stefan voda 47 de ani si 2 luni si trei saptamâni si au facut 44 de manastiri si însusi tiitoriu preste toata tara”… – pentru ca numerele îsi pierd “ponderea semantica”, îsi pierd Solemnitatea Divina si ROSTUL, ca Forma de Biruinta asupra Iluziei Temporale – si pierderea ROSTULUI este consecinta departarii de CENTRUL COSMICO-SACRAL: “Acest Ilias voda au domnit la Moldova 4 ani si 8luni si décii s-au turcit, cum am scris mai sus”- cf. p. 126, “cu totii s-au radicat la podul de la Tutora si au taiatu atile cortuluiasupra luiStefan voda si cu multe rane patrunzându-l, au muritu,dupa ce au domnit doi ani si patru luni” – cf. p. 122; “si audomnit Iancul voda trei ani si sapte luni” – cf. p. 172, “acestu Alixandru voda au tinut scaunul numai o luna”- cf. p. 169 etc.).

Da, poti sa fii “SINGUR TIITORIU PRESTE TOATA TARA”, deci DOMN SISTAPÂN, SUVERAN ABSOLUT, AL TIMPULUI – sau poti sa devii “Rob al Timpului Futil” – si sa transformi “ o luna” în…”Catuse Temporale Ucigase”!!!

De aceea, filo-turcul Petru voda Schiopul este vazut infinit mai bine, de Grigore Ureche:

– “Acestu Patru voda era din Tara Munteneasca, ficior Mircii voda si nepot de sora Mihnii voda (…)Domnind Patru voda Tara Moldovii ca un domn vrédnic, cum sacade, cu di toate podoabile câte tribuiesc unui domnu de cinste, caboierilor le era parinte, pre carii la cinste mare-I tinea si din sfatullornu iesiia. Tarâi era aparatoriu, spre saraci milostivu, pre calugari sipre manastiri întariia si-I miluia, cu vecinii de prinprejur vietuia bine,de avea de la toti nume bun si dragoste, de nu era a zice cumnu este harnic de domnie. Judecata cu blândéte si fara fatariie o faciia” – …caz unic, în istoria Moldovei: abdica, nesilit de nimeni, si se duce în “Tara Nemtasca”, unde “s-au si asezat” – …si plângea pe cei care-I dadeau bani “de bucate”: “au fostu plângându siau fost zâcându: <<Acestea suntu lacramile saracilor>>”.

Motive pentru care Grigore Ureche îi zice “Patru cel Milostivu”, întru sublinierea altruismului sau, închinat Neamului: “Si asa Patru voda putem sa-I zicem cel Milostivu, ca binilesau aulipadat pentru tara, care ca acesta nu s-au mai aflat. Era domnu blându, ca o matca fara ac, la judecata dreptu, nebetiv, necurvar, nelacom, nerasipitoriu, putém sa-i zicem ca toate pre izvod le-au tinut ,ca sa nu sa zminteasca. Acestu Patru voda au domnit întru amândoao domniile doisprazéce ani si jumatate”)

Grigore Ureche îl pretuieste atât de mult si-l lauda, aproape ca pe Musatini, si pentru ca, întru atâta risipire si nemila a “strainilor”, napaditi asupra Tarii, dupa stingerea Musatinilor … – …unul ca Petru voda era o …”rara avis”! Îl aduce în prim-planul Scrisului, atât pentru respectarea NOMOS-ului comportamental altruist, moral, de Calauzire si Protectie a poporului, în Calea lui spre Revelarea ca Neam (“matca fara ac” – este nu doar semnul Regalitatii, ci si al LOGOS-ului Orânduitor/Gospodaritor!): “era domnu blându, ca o matca fara ac, la judecata dreptu, nebetiv, necurvar, nelacom, nerasipitoriu” – dar, mai ales, pentru ca a respectat LEGEA/TRADITIA “NE-SMINTITA, din Pozitia ei de AXA POLARA a Neamului – … “putém sa-I zicem ca toate pre izvod le-au tinut, ca sa nu sa zminteasca “!

Si, nu mai putin important (ba, poate cel mai important, pentru Grigore Ureche, Paznicul NOMOS-ului Stefanic!), Petru Schiopul a facut tot ce i-a stat în putere si în bunavointa cugetului si Duhului, sa se integreze NOMOS-ului stabilit, spre Mântuirea Neamului sau, de Însusi Stefan cel BUN: “Iara cându au fost aproape de sfârsitul sau, chiemat-au vladicii si toti sfétnicii sai, boierii cei mari si alti toti câti s-au prilejitu, aratându-le cum nu vor putea tinea tara, cum o au tinut-o el, ci socotindu din toti mai putérnicu pre turcu si mai înteleptu, au datuînvatatura sa sa închine turcilor” …

***

6-NORMALITATEA REACTIUNII

…Evident ca Grigore Ureche nu poate vorbi/Scrie despre „sfinti”, decât în cazul, unic, al stabilirii CENTRULUI COSMICO-SACRAL: „sveti Stefan voda”. În rest, stie ca vorbeste despre sclavi ai Timpului si „vremilor” – deci „rândul”/RÂNDULIALA SACRA A DEMNITATIISACRAL-SACERDOTALE începe a lipsi si a deveni falsa norma-FALSUL NOMOS: „Acolo,cumu-si-I rândul oamenilor, daca l-au vestit de domnu tânar, multi Is-au închinat” – cf. p. 166 – închinare /supunere mecanica, iresponsabila, sinucigasa, iar nu consacratoare, solemn-pontificala – …catre un golem cazacesc, Potcoava Cretul!!!

Si, totusi, ceea ce se reveleaza clar, în Scrisul Înfiintator al Pontifului Grigore Ureche, Stapân si Paznic alNOMOS-ului – este REACTIUNEA fapturii umane, fata de orice se întâmpla, oricât de grav si oricât de periculos – sau oricât de neasteptat de benefic. Si aceasta REACTIUNE nu este una “dictata”, manipulata – ci tine de NORMALITATEA/FIRESCUL VITALIST AL FIINTARII!!! Numai re-actionând, dai dovada ca esti viu. Chiar daca reactia nu este con-formata total peste NOMOS-ul Sacral, se cheama, totusi, ca traiesti, tocmai Faptuind, întru Gloria Scrisului Exorcizator de Timp, al Carturarului-Mag, Grigore Ureche-A-CRONICUL!

Normalitate “din radacina”, de la nivelul Gaiei-Pamânt – pâna la nivelul celest, al celor “alesi” spre Calauzire Mântuitoare, întru NOMOS – caci Dumnezeu actioneaza, evident ori foarte ascuns-mistic, prin acesti oameni minunati, aproape incredibili (pentru mlastina de azi, pe care numai unii ca noi sunt în stare s-o numeasca “viata”…!) ai Medioevului Eroic, împlinit TOTAL, întru Fiintare/Faptuire:

a-chiar daca Ion voda Armeanul este “strain”, moldovenii-razboinici, confruntându-l cu trufia turceasca, în lupta de la Cahul, aleg sa moara sub steagurile Moldovei (“tinute”-calauzite, deocamdata, de catre “Armeanul” pasager… – decât sa-si dea, cu mâna lor, sclavie, pe veci, turcilor: “Ci moldovénii asa sta, cum s-ar fi gatit sa moara au sa izbândeasca”… – cf. idem, Cându s-au lovit ostile, p. 160.

LIBERTÉ OÙ LA MORT!” – ar fi putut sa scrie pe steagurile acestor eroi homerici – “traitori” întru DEMNITATEA FIINTARII, cu mult înainte de lozincile masonice ale Revolutiei franceze, regicide si deicide…!!! Batalia Urii si a Exasperarii, întru Dorinta de Libertate Divina, aparent oarba… – …are accente de IliadaValaha, în care troienii sunt înlocuiti de disperatii si iluminatii tarani-CAVALERI (în sensul mistico-divin medioevic: “alduitii”, “Raze ale SOARELUI-DUMNEZEU”!) moldoveni: “Asa mai apoi sa batiia deaproape, cât si mâinile le obosisa si armile scapa. Acela praf sa facusa,cât nu sa cunostiia care de care-I este, de saneate si di trasnetul puscilor nusa auziia dispre amândoao partile, nici puscasii nu mai stiia în cine dau” – cf. ibidem.

b-…pâna si taranii simpli devin vizionari (“nebuni”…), activi-reactivi, fata de ce se întâmpla în Lume – pentru ca si ei vor sa fie integrati în TOT: “Asijderea un taran nebunise de cap, au fostu strigându în gura mare:<<Duceti-va spre pierirea voastra, ca nu veti mai veni>>cf. idem, Razboiul lui Stefan voda, când au batut pre Albrehtu craiullesescu la Codrul Cozminului, leat 7005 <1497>, p. 61. Si asa a si fost, dupa viziunea apocaliptica a Taranului: ““În zilile lui Olbriht, sleahta au pierit” – cf. idem, Razboiul lui Stefan voda, când au batut pre Albrehtu craiul lesescu la Codrul Cozminului, leat 7005 <1497>,p. 59;

c-…sau pescarii mistici, PESCARII-APOSTOLI, care reactioneaza cu un curaj “nebun” (vizionar, si curajul!), când Petru Rares (“Pastorul cel BUN”!) “da peste ei” (adica, are Revelatia Apostolatului propriu, prin care se va produce SCHIMBAREA LA FATA: “siniminea nu l-au cunoscut”!) – ajutându-l contra “strajii unguresti”, si totul petrecându-se, întru Mare Taina a Semanticii Faptei, ca-ntr-un misteriu crestin, ca-ntr-o parabola neotestamentara sau ca în Faptele Apostolilor : “Si mergându pre parâu în jos, au datu priste niste pascari, carii daca i-au luat sama, cu dragoste l-au priimit. Iara Patru voda înfricosindu-sa de dânsii, s-au spieriiatu. Iara ei cu juramântus-au jurat înaintea lui, cumu-I vor fi cu direptate si nimica sa nu sateama. Iara el le-au dat lor 70 de galbeni (n.n.: nu era “plata”, ci semn de recunoastere”: 6 este “Sageata Dragostei”, Numarul Antagonismului si al Libertatii, Unirea Mistica) si daca au vazut ei galbenii,cu bucurie l-au priimitu si l-au dus la otacul lor, de l-au ospatat cupâine si cu péste friptu, ospatu pascarescu, de ce au avut si ei. Si dacaau înserat, l-au îmbracat cu haine proaste de a lor si cu comanac încap si décii l-au scos la Ardeal. Si fiindu oastea ungureasca tocmitadestraja, la margine, i-au intrebatu pre dânsii: ,,Ce oameni sunteti. ?”Ei au zis: ,,Suntem pascari”. Si asa au trecut prin straja ungureasca siniminea nu l-au cunoscut” – cf. idem, Cându au pribegit Patru voda de multe nevoi în TaraUngureasca, p. 106;

d-…boierii “sa sfatuiesc” si actioneaza, dimpreuna, ca unul, când se încalca grav NOMOS-ul Neamului: “Într-acéia vréme sfatuindu-sa boierii tarii dimpreuna cuepiscopii, ce vor face cu acel risipitor de lége, ca nu numa ca calca obicéele tarii si face si jafuri, ce si légea cu totul ramasése de batjocura. Decarelucru cu totii, mai cu denadinsul sfatuindu-sa cu Tomsahatmanul, casa scoata pre Dispot din domnie si asa jurara pre Tomsa carile era cuinima mare, ca sa fie elîncepatoriu acestui lucru” – …si Tomsa se va tine de vorba, dar fiind ajutat si de reactia soldatilor simpli, TOTI fiind constienti de primejdia care venea catre NOMOS-ul Tarii, prin acel “Dispot” si “eritic”, care era “risipitor de lége, ca nu numa ca calca obicéele tarii si face si jafuri, ce si légea cu otul ramasése de batjocura” : “Cu acéstea cuvintemustrându-l Tomsa, l-au lovit cu buzduganul si décii toata oastea s-au lasat la dânsul, unde acopierindu-l multimea, cu multerane i-au patrunsu trupul” – cf. p. 143.

Nu credem ca este o reactie dictata de servilism, ci avem de-a face cu ura adevarata, cu INSTINCTUL VITALIST AL PRIMEJDIEI, din partea “strainului” care este “risipitor de lége”. Pe atunci, omul simplu medioevic era patruns, pâna în strafundul Duhului sau, de ADEVARUL RELIGIEI CRESTIN-ORTODOXE!!! Altfel, nici nu se poate explica acea “furor sacer” a ostenilor simpli (nu a mercenarilor, ci a oamenilor Tarii – razesi-cavaleri, ca si boierimea de interesati de Soarta Tarii/MOCSEI/MOSIEI!), care-I facea sa obtina victorii incredibile, astazi: sa te bati, cu armament teribil de simplu si natural (“padurea saciuita” [28], cu “copaci întinati”!: “De care lucru fiindu înhierbântatuStefan voda de razboiu, socotindu ca are vréme de a-sirascumparareastrâmbatatea sa dispre cela ce nu numai pacea cea véche o au calcat-o, care avusése domnii Moldovei cu craii lesasti, ce si juramântul si sipaceace legaseatuncea de curându, asezându-sa sa sa întoarca pe urma preunde si venise, décii îl atita ajutoriul ce-I venise di pretitindirilea si oastea sa toata gata strânsa si odihnita, vazându dobânda di pre cei flamânzisislabiti, au trimis înainte ca sa apuce calea la Codrul Cozminului, sasaciuiasca padurea, sa o întineaze, ca sa o poata porni asupra ostii, daca vor intra în padure. Iara el cu toata oastea au intrat dupa dânsii si cu doaomii de turci.Si a patra zi i-au ajunsu în padure, joi, octomvrie în 26 dezile, luundu ajutoriu pre Dumnezeu si cu ruga Preacistii si a sfântulu marelui mucenic Dimitrie si lovindu-I de toate partile si oborându copaciicei întinati asupra lor, multa oaste lesasca au pieritu, unii de osténi,altii de tarani, ca le coprinsése ca cu o mreaja calea, altii de copacii cei întinati” – cf. p. 62) – încrâncenat, dar cu sorti de izbânda, cu ostiri pe care “modernismul” amurgito-european nu le învinsese niciodata!!!

E drept ca si reactia domneasca tine de “furor sacer” – a se vedea cazul lesilor “sleahtici”, de la Botosani, înfrânti, în trufia lor, de Stefanul-LEUL – “cu vrerea lui Dumnezeu” – deci, supusi NOMOS-ului Divin, care salasluieste, mai cu seama, în Arma Creatiei/Natura Divina : “Si cu vrérea lui Dumnezeu pierdura lésii razboiu sifu izbânda luiStefan voda si multa oaste lesasca au pierit si pe multii-au prinsu în robie si multe cazne le faciia moldovénii lésilor.Ca au pus Stefan voda de au arat cu lésii pe o culme de deal laBotasani si au simanatu ghinda si s-au facut dumbrava mare, de estepana astazi copaci mari” – cf. p. 66; PADUREA i-a ajutat pe moldoveni si sa mentina NOMOS-ul – deci, prin re-nasterea de PADURE, moldovenii ajung si sa-I pedepseasca pe calcatorii de NOMOS DIVIN!!!

e-chiar si reactia tiranica a lui Alexandru Lapusneanul, fata de “solii Tomsei” (Tomsa neavând niciun atu “stefanico-divin”, la domnie…!) a devenit celebra, adica ne-supusa Iluziei Temporale, pentru ca venea din adâncul Firii Fiintatoare a voievodului, legitimat prin sotia sa, “Roxanda”, fiica a Ultimului Mare Musatin: Petru Rares, cel “îngropat în manastire în Pobrata ce este facuta de dânsul, cu multa jale si plângere, ca dupa un parinte al sau, carile n-au fostu mai jos decât altii, ci au latit hotarul tarii (…)”: ,,De nu ma vor, eu îi voiu pre ei si de nu ma iubescu, eu îi

iubescu pre dânsii si tot voiu mérge, ori cu voie, ori fara voie”.

N-o fi fiind democratic, dar este memorabil, ca REACTIE A FIINTEI FAPTUITOARE!

f-…REACTIUNE se cheama si toate neîntreruptele razboaie, ca o continua cautare de ROST al ACTULUI/FAPTA! În acest sens, Grigore Ureche A-CRONICUL se opreste , parca, din Scrisul sau Exorcizator – si mediteaza, mustacind cam duhliu, la Rostul (ascuns, sub faldurii histrionici si cruzi, ai Razboiului – dar, sigur, PREZENT!) celor CINCI razboaie/”loviri” fratricide, grotesti, dar extrem de pline de actiune si re-actiune, dintre Stefan voda si Ilias voda, cel “cu noroc prost” (…fii ai lui Alexandru voda cel Bun – frati care, la început, si-au împartit domnia…numai ca NOMOS-ul Divin nu-I partajabil!): “Scrie létopisetul nostru cestu moldovenescu, ca daca au fugit Stefan voda la munténi de nevoia fratine-sau, de acolo luunduajutoriude oaste, au venitu spre tara, unde i-au iesit înainte frate-sau,Iliasvoda, la locul ce sa chiama Lolonii. Si dându razboiu, biruiStefanvoda pe frate-sau pe Ilias voda si-l goni din tara si apuca Stefan vodascaunul” – cf. idem, De razboaiele acestor doi frati, p. 27.

Décii nu dupa multa vréme, de iznoava au venit Iliasu voda cu oaste asupra fratine-sau, lui Stefan voda, în anii 6942 <1434>, unde i-au iesitStefan voda înainte, la Darmanesti, fevruarie într-o zi, luni în saptamâna alba, si dându razboi vitejaste, iarasi birui Stefan voda” – cf. ibidem, Al doilea razboi.

Dupa acéia de iznoava, nu dupa multa vréme, s-au mai ispitit Iliasvoda al treilea rându, de au mai intrat în tara cu oaste lesasca,undei-au iesitu nainte Stefan voda la Podraga si lovindu-sa ostile defata,iara pierdu Iliasu voda razboiul” – cf. ibidem, Al treilea razboiu.

De noroc eraStefan voda cu frati-sau Ilias, ca bine nu sacuratiiade dânsul, atuncia si sosiia, care au venit de iznoava asupra luiStefan voda cu oaste în anii 6943 <1435> avgust 4 zile si s-aulovit cuStefan voda al patrulea rându, la Chiperesti, într-o vineri.Ci norocul sau cel rau iarasi nu i-au slujitu, ca iarasi pierduIliiasuvoda razboiul, cum sa zice si la scrisoare: “Unde nu va Dumnezeu,nu poate omul” – cf. idem, Al patrulea razboi, p. 28.

Iliiasu voda stiindu-sa cazut jos, nu pierdu nadéjdea, ci deiznoavastrânsa oaste si au intrat în tara la anii (6945 <1437> si s-au lovitu alcincilea rându cuStefan voda, într-o joi, martie 8 zile. Ce nimica n-aufolosit, ca norocul lui cel prostu iarasi îl lasa la zminteala, de pierdurazboiul, de i-au cautatu iarasi a sa întoarce înapoi la Tara Lesasca” – cf. ibidem, Al cincilea razboiu [29].

O forfoteala ca de musuroi, un balet burlesc al Mortii…dar cine stie carui mistic scop slujeste, în Logos-ul/Planul Divin, orice actiune, cât va fi parând ea de grotesca si fara scop?

Numai mortii stau pe loc! Or, numai morti nu sunt, atât de VIII domnitori ai Medioevului moldav, din Exorcizatoarea Carte Împotriva Timpului, a lui Grigore Ureche…!

Sau, mai exact: acesti voievozi mor (în chipuri atât de diverse si de tragico-dramatice!) abia dupa ce au trait din plin, cu toata forta lor Fiintatoare/Faptuitoare, de Duhuri Terestre, apartinatoare unui Logos Întemeiat, pe care ei si-l reveleaza, ca Paradis!!!

Din acest punct de vedere, “contemporaneitatea” nu ofera “pace” (cât despre “confort”, avem si opinia irlandezului iluminist, Jonathan Swift, despre moartea Duhului, prin “marile descoperiri tehnice” ale sinuciderii Duhului, prin lenea “modernizarii”… – …dar si opinia unui vizionar român, avizat întru “sibaritism” si crâncen pornit, contra formelor goale/golite de NOMOS SACRU, ale Verbului-Logos-ului Românesc – MIHAI EMINESCU:

Au la Sybaris nu suntem lânga capistea spoielii?/Nu se nasc glorii pe strada si la usa cafenelii,/N-avem oameni ce se lupta cu retoricele suliti/În aplauzele grele a canaliei de uliti,/Panglicari în ale tarii, care joaca ca pe funii,/Masti cu toate de renume din comedia minciunii?/Au de patrie, virtute, nu vorbeste liberalul,De ai crede ca viata-I e curata ca cristalul?/Nici visezi ca înainte-ti sta un stâlp de cafenele,/Ce îsi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele!” – cf. Scrisoarea III), ci ofera, prin pasivitate, prin apatia totala fata de ORICE, deci prin de-semantizarea Actiunii Si Reactiunii Vitaliste – ofera MOARTEA DUHULUI!!!

Decât sa ajungi sa desemantizezi Patria si Virtutea Nomotica, mai bine “te faci de râs” actionând, fie si parelnic grotesc, fie si perdant…precum Ilias voda…si chiar împartasind soarta acestuia (“Dupa acéia, curânda vreme, scrie ca s-au împacatu Stefan voda cufrati-sau Iliasu si s-au împartit cu tara, cum va spune mai jos. Si

domnindu împreuna sapte ani, mai apoi lui Iliasu voda i-au scos ochii”) – …caci, în definitiv, la ce-ti slujesc ochii, daca nu te “uiti” la Lume cu ei, întru Revelatia si Extaza Creatiei Lumii Divne – …într-un cuvânt: daca nu-I pui la treaba?!

Ce sa vezi cu ochii de carne, când te-ai dezvatat a privi lumea, cu ochii de roura si Duh, ai Vietii Adevarate, cea TRAITA, nu DORMITA!!! – Viata prin ACTIUNEREACTIUNE, fata de toti si fata de orice: numai ACTIUNEA-REACTIUNEA sunt re-integratoare, în Totul Divin – deci, aduc Sansa Soteriologica a Omului/Popor, în Calea spre Neam!!!

***

  CONCLUZII

 …Au fost odata ca niciodata, niste oameni care nu se asemanau cu noi deloc, de parca ei si noi n-am fi avut nici în clin, nici în mâneca…de parca n-am fi fost Scrisi într-acelasi Plan Dumnezeiesc de Revenire în Paradis, de parca n-am fi avut Duh Comun Con-Formator de Fiinta/Fiintare si de Fapta/Faptuire, nici Spatiu Comun de Con-Formare, nici aceiasi Proto-Parinti…:

a-ei – responsabili, vesnic veghetori… – …noi, complet iresponsabili;

b- ei, mereu TREJI, într-una CAUTATORI DE ESENTE, fara niciun strop de „grasime”/stagnare a Logos-ului Exorcizator si (Re)Demiurgic: Logos-ul lor (cel putin în varianta Grigore Ureche) este unul încordat, fara odihna, fara crutare nici de sine, nici de eventual cititor… – …noi, habar neavând sa facem vreo deosebire între esentele divine si…”entertainment”-ul oligofrenic!!!;

c-ei, RELIGIOSCRESTINI ORTODOCSI, obsedati de HRISTOS-LEGEA CEA VESNICA A PAMÂNTULUI SI CERULUI – noi, neîncrezatori pâna si ca am fi, cumva, existând…;

d-ei – vii si reactionar, la orice stimul de viata, dar, mai ales, la Stimulul Cel Divin al Misiunii de Împlinire a Logos-ului/Nomos-ului de Duh al Neamului – noi, apatici, stinsi si nesimtitori, nici daca se surpa glia cu noi cu tot, pâna în Tartar;

e-ei, obsedati de Viata, curiosi de VIATA, pâna la maxima violenta vitalistaRAZBOIUL CONTINUU, CA STARE VITALISTA SACRA, PRIN CARE ESTE ÎNLATURATA „GRASIMEA” TEMPORALA!!! – …obsedati de Energiile Cele Vii, Dezvaluite ori Ascunse, în Foc, în Ape, în Pamânt si în Paduri si în Munti… – …si obsedati de Demiurgia Continua, revenind din moarte, ÎNVIATI!!! – noi, obsedati de moarte si de disparitie…;

f-ei, Vizionari, Etern Efervescenti, aflati în Starea de Revelatie Continua (chiar daca formele emergente ale Starii pareau, uneori, grotesti, crude, absurde…!) – noi, sforaind într-un somn al Beznei Continue…!

g-ei, SCRIIND, pentru a exorciza Timpul-Iluzie Paralizanta, SCRIIND, pentru a ajunge în Sinergie Divina cu Fapta/Faptuirea si cu Fiinta/Fiintarea PARADISIACA – …noi, uitându-ne, plictisiti, la ceas, cum se scurge vremea-timpul, deci asmutind demonii sterili ai Iluziei Temporale, îmbiindu-i, practic, sa ne sece TOTAL semantica Fiintei/Fiintarii, Faptei/Faptuirii…!!!

…De aceea, si lipsa nostra de interes pentru Farmacia Stiintei Sacre: SCRISUL/”CARTEA”, ca MARTURISIRE EXORCIZATOARE DE ILUZIE A TIMPULUI DEMONIC, „FIU” AL CADERII OMULUI!!!

  …A fost odata…Dar, oare, meritam noi sa mai fie…?!

 NICI NU NE PUNEM, MACAR, PROBLEMA! … – …ci cascam, cu un plictis de viata enorm, cosmaresc…doborâti de Uitarea TOTALA!!! – …deci, de moartea si pierderea oricarei Sanse Soteriologice, a Duhului…!

…A-ti AMINTI, pentru a exorciza Memoria, de Ucigasa Temporalitate, pentru a-ti Re-Pozitiona Fiinta, în raport cu Paradisul – nu mai este, azi, ceva pentru puterile noastre, cele complet sleite de amintiri aleatorii, iar nu strunite de Vizionarism…amintiri egoiste, futile sau doar „pleziriste”, ca de drogati cu NIMIC! – …deci, lipsite TOTAL de empathia cu, de perceptia întru – Supraindividualitatea NEAMULUI… – …amintiri „de doi bani”, lipsite total de Avântul, Riscant si Extrem-Vitalist, al Exorcismului si al Cautarii Caii spre Extaza Paradisiaca – Starea de Neam – singura demna de a se înfatisa, la Tronul Celest, Dumnezeului Neamurilor!!!

…Iar conducatorii nostri, care, spune Biblia, în Cartea Apocalipsei, ar trebui sa ne conduca/întelept-calauzitor, la Tronul „JUDETULUI” din Urma, sub Privirea Lui Atoatestiutoare si Atoatescrutatoare…- …o, nici nu merita sa mai vorbim despre asa ceva …un ”asa ceva” calauzitor-soteriologic, azi, complet inexistent! – … acum, când am vazut clar, prin dimensiunile revelate de Cartea lui Grigore Ureche, ce înseamna sa fii Krai/VOIEVOD SI MARTIR, în acelasi timp… – adica, sa fii Conducator de Popor, spre Starea Divina de Neam!!!

 ***

prof. dr. ADRIAN BOTEZ

NOTE:

Numele de STEFAN vine de la COROANA-KETHER, vârful Arborelui Sephirotic. Arborele sephirotic – reprezentare geometrica, diagramata, a cabalistilor evrei medievali, prin care se descriau modalitatile în care En Sof (Dumnezeu) se poate manifesta în lumea profana. En Sof se reveleaza în 10 moduri, prin 10 sephiroturi (Coroana-Kether, Întelepciunea-Hokmah, Inteligenta-Binah, Mila-Hesed, Forta-Geburah, Frumusetea-Tipheret, Victoria-Netzan, Gloria-Hod, Temelia-Iesod, Regatul-Malkuth). Fiecare cerc, limitare sau determinare a En Sof-ului este o sephira. Sephiroturile sunt asezate într-o ordine precisa, fiecare înscriindu-se ca element distinct în structura arborelui cabalistic – imagine a universului unificat, a vietii lui Dumnezeu.

2Letopisetul Tarii Moldovei, de când s-au descalecat tara si de cursul anilor si de viata domnilor, care scrie de la Dragos, pâna la Aron-voda – a fost scris spre sfârsitul vietii lui Grigore Ureche (se crede ca ar fi muncit la el între anii 16421647).

3– Grigore Ureche, idem, p. 14: Pentru discalicatul tarii al doilea rând.

4-De observat ca numerologia este o stiinta bine stapânita de Alchimistii-Scriitori ai Medioevului (vedem, si la Nicolae Milescu, Aritmologia!): Stefan cel BUN au domnitu 47 de ani si doua luni si trei saptamâni”, ceea ce înseamna ca Stefan a stat sub semnul lui 11 (4+7) – “Numarul Zavistiei Puterilor Cosmice”, dar si “Unitatea Sintetica, dintre Bine si Rau; Omul Facut; Virilitatea Otravita cu Sacra Otrava a Încercarii; Vârsta Întelepciunii Cumpanitoare de Rau si Bine”] – 11 – format prin aditionarea 4 [“Numarul Cercului Perfect; Crucea Filosofica; Focul Elementar al Înteleptilor”] +7 [“Învingatorul, Numarul Complet al Cabalei, alcatuit din 4=Pamântul si 3=Cerul; Spiritul si Forma”] =11, este temperat/îmblânzit, din interiorul Magiei Anti-Cronide: 2 [„Instabilitatea, Unitatea Multiplicata prin Ea Însasi”]+3 [„Primul Numar Sacru; Triunghiul Lui Jehovah; Mercurul Înteleptilor”]=5, [adica „Numarul Stiintei Binelui si Raului; Litera Femeii Duale si a Religiei Ubnice-Unificatoare. Pentagrama Angelica si Diabolica”] – fiind echivalat, întru Sacru, cu MÂNASTIREA/Cetatea Lui Dumnezeu, pusa sub semnul lui 44, adica 4+4=8 [“Numarul Echilibrului Balantei Justitiei Cosmice; Numarul Tetragramei cu Reflectarea Sa”].

5ARISTOS (grec.)= EXCELENT, CEL MAI BUN.

6 Cf. V.Lovinescu, Dacia Hiperboreana, Rosmarin, Buc., 1994, p. 58: “Cât despre BOUR (Urus – care este de asemenea Taurul Primordial; de observat ca Urus inversat da Suru…), el joaca un rol capital în legendarul român. Exista în Moldova legenda BOURULUI ALB; el e, se spune, Tatal, Stramosul Moldovenilor. El rataceste prin Muntele Sfânt al Ceahlaului (Coelus) si nu se arata decât celor alesi…Se vorbeste de unii voevozi care au vazut BOURUL ALB. Avem impresia ca în Moldova a existat o organizatie initiatica cu acest nume. Altadata, BOURUL umplea muntii si padurile Moldovei. (…)Pentru a pastra Bourii, Dumnezeu a rânduit aici, de la începutul Lumii, neamul Hutanilor, al carui sef se numeste Ile (ILION, HELIOS – a se vedea Colindele). (…) Din cauza rautatii oamenilor, hutanii s-au retras pe Muntele Caliman( al doilea Munte Sacru al României). Or, taranii dau taurilor numele de Caliman si exista chiar o semintie a Hutanilor. Inutil sa insistam asupra asemanarii legendei Hutanilor cu cea a Rohmanilor”. La p. 40, se spune: “Blajinii, Rohmanii, Rahmanii, Rucmanii…(n.n.:Brahmanii).Sunt sfinti. Locuiesc la capatul Lumii, aproape de Apa Sâmbetei; toti sunt sihastri; toti sunt preoti; tara lor se numeste Macarele (grec. =Macàron Nesoi=Insulele Preafericitilor). Portile Raiului sunt aproape…la Rohmani se gasesc Apa Vie si Apa Moarta. La Rohmani Soarele nu apune niciodata. (…) Ptolemeu numeste una din cetatile Daciei Rami-dava. (…) Noi credem ca toate aceste nume se trag din acei Arimoi homerici, cea mai razboinica populatie pelasga – si acestia au o legatura cu RAM – (n.n.:zeitate suprema la hindusi) “ – a se vedea si P.L.Tonciulescu, Ramania – Paradisul regasit, Obiectiv, Craiova, 2000.

7Prima triada:

Sfântul nume al Serafimilor semnifica «aceia care ard» sau, mai limpede spus, «aceia care purifica».
Cel al Heruvimilor semnifica “cunoasterea plenara” sau “efuziunea întelepciunii”.
Numele Tronurilor indica vecinatatea tronului divin, fiind vorba deci de spirite foarte înalte care se afla în imediata apropiere a lui Dumnezeu si primesc în maniera directa si imediata perfectiunea si cunoasterea divina.(…)
Despre triada intermediara:

(…)Eu cred ca numele revelator al sfintelor Domnii ne arata capacitatea lor de elevare, care niciodata nu este diminuata, fiind libera de orice compromis; ele nu coboara, nu raspund niciodata unei actiuni dizarmonioase, sunt deasupra oricarei aserviri degradante si sunt cât mai mult timp posibil în comuniune cu Principiul Divin. Numele sfintelor Virtuti semnifica curaj în toate activitatile, ele nu obosesc niciodata sa acumuleze lumina Principiului Divin si sunt intens si ferm orientate spre a-l reflecta pe Dumnezeu în fiinta lor. Cât despre numele sfintelor Stapâniri, acesta arata egalitatea în grad cu Domniile si cu Virtutile, abilitatea de a acumula daruri divine si puteri supraomenesti; ele nu abuzeaza tiranic de fortele lor, utilizându-le în mod egoist, ci urmaresc permanent sa se eleveze pe sine si sa-si eleveze subordonatii catre realitatile divine; ele tind sa asimileze Principiul Puterii Divine, izvorul oricarei puteri si pe care o reflecta, daruind-o dezinteresat, pe cat posibil, îngerilor.(…)

Despre a treia ierarhie cereasca: Numele Întâietorilor indica un caracter divin suveran si o putere de comanda, care este în perfecta consonanta cu puterile suverane; ei se modeleaza dupa acelasi Principiu Unic, izvor al tuturor principiilor; ei, cu ajutorul bunei coordonari a ierarhiilor suverane, exprima acest principiu ca Principiu ordonator suveran.

Sfântul ordin al Arhanghelilor, prin pozitia sa centrala în ierarhie este legat în mod egal atat de sfintii Întâietori cât si de Îngeri; ei primesc pe scara ierarhica lumina Principiului Divin prin intermediul ordinelor superioare si le transmit plini de bunatate Îngerilor, care la rândul lor ni le manifesta noua, ca raspuns la sfintele actiuni si rugaciuni ale celor care devin iluminati de Dumnezeu.

Îngerii din ultimul ordin posedacaracterul de mesageri si sunt cei mai apropiati de noi;
de aceea, mai mult lor decât celorlalti li se potriveste numele de îngeri deoarece sarcina lor este aceea de a se ocupa de tot ceea ce este manifestat, si mai mult, de lucrurile din lumea aceasta. Din acest motiv, Întelepciunea Divina a încredintat Îngerilor ierarhia noastra umana, desemnându-l pe Mihail principe al poporului evreu, si chemând si alti îngeri sa prezideze peste diferite popoare.
De aceea, în antichitate se spunea ca se stabilesc hotarele unui popor dupa numarul îngerilor lui Dumnezeu care-l ocrotesc.

(…) Inteligentele ceresti sunt toate revelatoare si mesagere a ceea ce le precede în ierarhie.
Cele mai elevate sunt animate direct de Dumnezeu, în timp ce celelalte, fiecare dupa fortele lor, sunt sub tutela spiritelor animate direct de Dumnezeu.

Armonia suverana a tuturor lucrurilor a prevazut, în dorinta sa de a ajuta fiintele sa se eleveze si sa se desavârseasca, dispunerea fiecarei fiinte rationale si inteligente în cadrul unei ierarhii a ordinii sacre. […] Dupa parerea mea, mai este un lucru care merita o reflexie profunda: traditia Loghia-ei spune despre îngeri ca sunt «mii de milioane» si «zece mii de miriade», repetând si multiplicând pentru aceasta numerele cele mai mari pe care noi le folosim, cu intentia clara de a revela ca numarul fiintelor ceresti este incalculabil. Si chiar mai multe sunt fericirile manifestate de aceste Inteligente supraomenesti, avînd o întelegere mult superioara capacitatii noastre.

Ele ar putea fi percepute de mintea noastra stiind ca poseda o cunoastere cereasca, supraomeneasca, daruita lor de Principiul Divin omniscient, Izvor al Întelepciunii, Principiu Suveran, Cauza Creatoare, Putere care cuprinde si îmbratiseaza toate fiintele, Dumnezeu Tatal” – cf. Dionisie Areopagitul, Ierarhiile Angelice, www.esoterism.ro.

8Cf. Titus Burckhardt, Alchimia – semnificatia ei si imaginea despre lume, Humanitas, Buc.,1998: ”Din punct de vedere crestin, alchimia era un fel de oglinda naturala, oferite adevarurilor revelate:piatra filozofala care transforma metalele obisnuite în argint sau în aur este un simbol al lui Hristos, iar producerea acestei pietre din <<focul fara flacara>> al sufletului si din <<apa permanenta>>  a mercurului este asemanatoare nasterii lui Hristos-Emmanuel”.Iata ce spune un text alchimic: ”Cei doi serpi, fiind pusi laolalta în Recipientul Mormântului(care este recipientul interior, orice operatiune trebuind sa se faca în recipientul alchimic bine închis,din cauza naturii volatile a Mercurului care, avid ca si Mercurul obisnuit, adera la orice obiect al dorintei, si din cauza expansivitatii si inflamabilitatii Sulfului), se musca unul pe altul cu cruzime, iar cu puternica lor otrava si în mânia lor dezlantuita, nu-si mai dau drumul din momentul în care se apuca unul pe altul   –   daca frigul nu îi împiedica   –   si pâna când amândoi, cu balele lor de venin si raniti de moarte, nu si-au însângerat toate partile corpului(influentele si fortele lor reciproce manifestandu-se, în domeniul <<naturii neîmblânzite>>, ca un venin, adica distructiv, si, pâna când, în cele din urma, nu se ucid reciproc, sufocându-se cu propriul lor venin, care îi preschimba dupa moarte în apa vie si permanenta   –   prin unirea lor într-o realitate superioara)   –   înainte însa pierzându-si în stricaciune si putrefactie primele lor forme naturale, pentru a recapata dupa aceea una noua, mai nobila si mai buna”.

9-Cf. Papus – Alchimia: „Piatra filosofala este o simpla condensare energetica a Vietii într-o cantitate mica de materie si ea actioneaza ca un ferment asupra corpurilor asupra carora este folosita. Este suficient un pic de drojdie pentru a face sa creasca o mare masa de pâine; tot asa este de ajuns un pic de piatra filosofala, pentru a dezvolta viata continutî într-o materie oarecare, minerala, vegatala sau animala. Iata motivul pentru care alchimistii numesc piatra filosofala „leacul celor trei regnuri”.

Cele mai importante operatii descrise în tratatele clasice de alchimie si care au drept finalitate obtinerea pietrei filosofale sunt urmatoarele:

–         extragerea din mercurul obisnuit a unui ferment special, numit de alchimisti Mercurul filosofilor;

–         actionarea fermentului extras din mercur asupra aurului, pentru a extrage, de asemenea, un ferment;

–         amestecarea fermentului extras din aur cu fermentul extras din argint si cu fermentul obtinut din mercur într-un vas de sticla verde foarte solid si în forma de ou, închiderea ermetica a acestui vas si punerea lui la fiert, într-un furnal special, numit de alchimisti athanor .

           (…) Atunci (în timpul acestei coaceri) si nu numai atunci se produc anumite culori, pe care sunt bazate toate istorisirile alchimice. Materia continuta în ou devine mai întâi neagra, pare în intregime putrezita, este starea cunoscuta sub numele de cap de corb. Indata dupa aceasta culoare, urmeaza o albeata stralucitoare. Aceasta trecere de la negru la alb, de la întuneric la lumina, este o adevarata piatra de încercare, pentru a recunoaste istoria simbolica a alchimiei. Materia, fixata la culoarea alba, serveste pentru a transmuta metalele impure în argint.

   Daca se continua coacerea, se observa ca aceasta culoare alba dispare putin câte putin, materia ia culori diverse, de la culorile inferioare ale spectrului (albastru, verde) pâna la culorile superioare (galben, portocaliu), si sfârseste prin a se colora în rosu rubiniu. Atunci, piatra filosofala este aproape terminata. Am spus aproape terminata, caci, în aceasta stare, zece grame de piatra filosofala  nu transmuta mai mult de douazeci de grame de metal. Pentru a desavârsi piatra filosofala, aceasta se aseaza, din nou, într-un ou de sticla, cu putin mercur filosofal si se reîncepe procesul de încalzire. Operatia care durase initial un an nu dureaza, de data aceasta, mai mult de trei luni – si culorile reapar, în aceeasi ordine ca prima data. La aceasta stare, piatra transmuta în aur de zece ori greutatea sa.

            Se începe din nou operatia. Ea va dura o luna, iar piatra poate transmuta un metal având de o mie de ori greutatea sa.

            In sfârsit, se mai coace o ultima data si se obtine adevarata piatra filozofala perfecta, care transmuta de zece mii de ori un metal în aur pur. Aceste operatii sunt cunoscute sub numele de multiplicarea pietrei.

            Din descrierea acestor operatii se observa ca, pentru a produce piatra filosofala, este nevoie de timp si de rabdare. Vorbind din punct de vedere alchimic, cel ce nu a ucis în el dorinta de aur, nu va fi niciodata bogat”.

10- – V.I.T.R.I.O.L..:

a-Visita Interiorem Terrae Rectificando Invenies Operae Lapidem. [Viziteaza Interiorul Pamântului si Rectificând vei gasi Piatra Operei].

b-Visita Interiora Terrae Rectificandoque Invenies Occultum Lapidem [Viziteaza Interiorul Pamântului si Rectificând, vei gasi Piatra Oculta].

Pe anumite tablouri sunt adaugate literele U.M. (V.I.T.R.I.O.L.U.M): Medicina Adevarata. Literele în discutie mai pot sugera reîntoarcerea în sine, Eul fiind simbolizat de pamânt. Lucrând asupra lui, prin meditatie, asceza, rugaciune, e posibil, sa-ti modifici fiinta, sa-ti slefuiesti piatra, sa o aduci la stadiul de perfectiune pentru ca sa poata fi inserata în constructie. Simbolismul formulei V.I.T.R.I.O.L e strâns legat de cel al oglinzii si al pesterii. Asadar, cunaosterea de sine si coborârea pâna în profunzimea fiintei noastre sunt demersuri necesare pentru a progresa.

11-A CEVLUI: atonsura(ataiaparuldincre?tetulcapuluiunuiseminarist, pentruasearataintrareasaîntagmabisericeascasaucalugareasca).

12-URBS ETERNA”…

13- MAR-ISSOS – „Prea Curat (Sfânt)=MURES – cf. Adrian Bucurescu, Dacia secreta, Editura Arhetip, 1997, p. 94. Se pare ca, în limba stramosilor nostri TRAKES-Sfintii/Frumosii/Luminatii – „Maramures” este tocmai… dublarea cuvântului „SFÂNT”! Deci: SFINTII, CEI DOI GEMENISFINTI (Apollon si Artemis, reuniti în functia divina chtonico-uranica „ZALMOXIS”!).

   14- Cf. V. Lovinescu,Mitul sfâsiat, pp. 156-158: Dragos era cneaz de Sarasau (…). Numele prim, curat, al Sarasaului – este Saras (…). Iosif din Arimateea a dus Sfântul Vas în Marea Britanie, dar cu o etapa intermediara în Cetatea Saras. În aceasta cetate domnea un rege numit Evelac cel Necunoscut-le Méconnu (…) . Valac – român. Maramuresul este la distanta riguros egala între Iudeea si Marea Britanie. Valac sau Vandalac (…) înseamna Balaur sau DragonDragos, care are în plus litera Focului. Dragos (…) poate fi o suprema functiune initiatica, al carei titular, reînnoit la fiece generatie – si totusi acelasi – purta simbolic numele de Dragos, Dragon, Valac Vandalac. Este numele Omului Primordial[la început, omul a fost SARPE]. Dupa Fabre d’Olivet: numele DAC= îndulcire a numelui TRAC=DRAGON(…). Dupa ce a ramas câteva secole în Marea Britanie, Graalul a fost adus din nou, în Cetatea Saras, mai exact în <<templul spiritual din Cetatea Saras>>, de catre Galaad, Regele Graalului, însotit de Perceval si Bohor, toti trei însemnând un dublu caracter – sacerdotal si regal. Ei formeaza un ternar; sub alte nuante, acest ternar se gaseste în vârful tuturor ierarhiilor initiatice din lume, cu dublu aspect” – cf. V.Lovinescu, Mitul sfâsiat, pp. 156-158. Ca sa se vada ca, de fapt, cantitatea spatiala este, totdeauna, anulata, în plan sacral, trebuie spus ca Iosif nu a facut “popas” în Tara Sarasului. Pur si simplu, el a asimilat calitativ doua centre spirituale – opera de restrângere calitativa având ca final obtinerea unui singur Centru al Inimii lui Hristos: SARAS (unde trei cavaleri au si fixat, pentru totdeauna, Graalul). Moldova este Împaratia Verde, dar este si India-Centru Sfânt. Iata doua texte din V.Lovinescu, care sustin acest lucru: “Sub numele de Sfânta Paraschiva, care înseamna VINERI-VENERA, pe greceste, Sfânta Vineri e patroana Moldovei, si moastele ei sunt pastrate la Iasi. Culoarea lui Venus este VERDELE: în sensul cel mai larg, Moldova este reprezentarea exterioara a Împaratiei Verzi. Cum Venus este si Luceafarul, ar fi temerar a spune ca voievozii moldoveni reprezentau, înafara, pe Luceafar, servindu-i, în acelasi timp, ca acoperire, învaluire exterioara?” – si: „Si numele INDIA nu lipseste în România, nu numai în Hunedoara – Inidoara – Indioara – Mica Indie. O sarbatoare precrestina, la 24 iunie, în ziua de Sânziene, se numea NEDEIA (…) . Dar si IniaDinia, personaj principal feminin din basmul Tristi copii si Inia Dinia (Alexandru Vasiliu). Exista si o mistica NEDEIA CETATE – în basmul Fiul vânatorului, din colectia P.Ispirescu – o Nedeia Cetate care(…) acum se afla sub muntele Kaliman (…)”.

Tarâmul misterios al “Regelui Ioan”, de fapt Rex et Pontifex, este numit, în calitatea sa de Centru Spiritual – AGGARTHA (Agharta).

15- Bourul Sacru (ALB) vazut din fata , cu picioarele lui Dumnezeu : Cel Drept – Justitia, Cel Stâng – Mizericordia. Sau, parasind termenii Arborelui Sephirotic si trecând la terminologia românesc-moldoveneasca: DRAGOS (MIZERICORDIA Dagonului Sarasului-Dragonul Alb) si BOGDAN (DREPTATEA lui Dumnezeu).

16-Spune R. Guénon, urmând Kabbala ebraica, în Regele Lumii, pp. 29-31: ”Termenul de METATRON cuprinde întelesurile de pazitor, de Domn, de trimis, de mediator; el este autorul teofaniilor în lumea sensibila; el este Îngerul Fetei, si de asemenea Printul Luminii (Sar ha-ôlam) (…). Vom spune ca asa cum seful ierarhiei initiatice este Polul terestru, Metatron este Polul ceresc, si îsi are reflexul în acela cu care este în legatura directa, urmând Axa Lumii. Numele sau este Mikaël, Marele Preot care este jertfa si jertfire înaintea lui Dumnezeu. Si tot ceea ce fac Israelitii pe pamânt este împlinit dupa ceea ce se petrece în lumea cereasca. Marele Pontif simbolizeaza aici pe Mikaël, printul Milei…În toate pasajele în care Scriptura vorbeste de aparitia lui Mikaël, e vorba de slava Shekinei. Ce se spune despre Israeliti se poate spune la fel despre toate popoarele cu o traditie cu adevarat ortodoxa; cu atât mai mult trebuie sa se spuna despre reprezentantii traditiei primordiale, din care toate celelalte decurg si careia îi sunt subordonate; acest lucru e în legatura cu simbolismul Pamântului Sfânt, imagine a lumii ceresti(…). Pe de alta parte, decurgând din ceea ce am spus mai sus, Metatron nu are numai aspectul de Mila, îl are si pe cel de Dreptate; el nu este numai Marele Preot (Kohen ha-gadol), ci si Marele Print (Sâr ha-gadol) si seful ostirilor ceresti, ceea ce înseamna ca este principiul puterii regale ca si al puterii sacerdotale sau pontificale, careia îi corespunde propriu-zis functia de mediator. Trebuie remarcat de asemenea ca Melek=rege – si Maleak=înger, sau trimis – nu sunt, în realitate, decât doua forme ale aceluiasi cuvânt; mai mult, Malaki=trimisul meu (adica trimisul lui Dumnezeu, sau îngerul în care este Dumnezeu, Maleak ha-Elohim), este anagrama lui Mikaël”.

 17-Cf. V.Lovinescu, Incantatia sângelui, Institutul European, Iasi, 1993, pp. 100-126: “(…) Elementul care unifica sirul voievodal prin veacuri (…) se spune ca ar fi un sânge blestemat (…) e mult mai just sa definim acest sânge dupa datele traditionale, ca fiind venin infinit de pretios, VITRIOLUL, ostil vietii si mortii, asa cum se întâmpla totdeauna cu sângele neamurilor alese, adevarate neamuri regale si sacerdotale, RACES-FAÉES. (…) Musatinii sunt Ciubaresti (…) Elementele bazice ale strigatului si numelui sau (COCORULUI – care zboara în unghi ascutit, ca vârful lancii Graalului, conducând la Nedeia Cetate! – si simbolizeaza Axa Lumii) se reduc la GR sau KR. Le gasim în numele arhaic al Grecilor, Graii, în cuvânt sau limba – care se mai zice si GRAI, iar în aspectul regal – Karl, devenit Kral, apoi Kra(i). Grai e sacerdotal, Krai este si regal. (…) KR se afla în coroana, Krone, principiul dublei puteri, sacerdotale si regale Sefira suprema din Arborele Sephiroth, numita Kether, înseamna COROANA, in divinis. Legatura acestei radacini cu Graalul este vizibila(…). Graalul contine sângele divin, deci numele Gruiu Sânger devine(…) Sangraal – Sânt Graal, Sangreal, adica Sânge Regal, dar si Sânge Real, indicând precis Prezenta Reala a Divinitatii în Sângele Sfânts.n.(…). Graalul este adus de un înger, identic cu pasarica, deasupra arbustului (…) e mai firesc sa presupunem ca pasarea divina era un Cocor si ca strigatul sau onomatopeic, KRA, era un Mantra (formula rituala; sunet) care devenea Yantra (imagine rituala), spatializându-se în cupa si licoare interioara, venin si balsam(…). Sânger este o contractie a lui Sân si Înger – Sfântul Înger(…) Si Ciubar Voda si Grui Sânger sunt Regi ai Graalului; dar cum rege al Graalului nu poate fi decât unul singur, înseamna ca e vorba de aceeasi fiinta fara nume, desi mirionimas.n.(…). Începutul noii ere a lui Manu este ceea ce, în antichitate, era numit VÂRSTA DE AUR, simbolizata de Copilul cu Pieptul de Aur al Pescarului. Aceasta brusca îndreptare o face MATSYA-AVATARA ( Avatarul Peste – Pestele este simbolul lui Hristos), ultimul din Avatarele ciclului trecut si primul din cele 10 Avatare Majore ale ciclului al X-lea. Ciutura si Ciubarul sunt cvasi-identice – s.n. (…) . În romanul Grand Saint Graal, toti cavalerii Graalului sunt hraniti printr-un peste pescuit de Alain; de aceea, cavalerul acesta avea numele de le riche pêcheur, titlu care s-a transmis dinastiei Graalului. Baiatul devenit le riche pêcheur, prin darurile Pestelui, este deci Rege al Graalului(…). Ciutura cu Pestele Primordial în ea nu este altceva decât cupa Graalului s.n. (…) “.

Cf. V.Lovinescu, O icoana… (Voinicul cel cu cartea în mâna nascut), Cartea Româneasca, Buc., 1996, p. 67: “GRAALUL este o CUPA (GRASALE) si o CARTE (GRADALE)”.

18-Nasâlnic: Puternic, Salbatic.

19- „In mitul lui Parsifal, il regasim pe Regele Pescar, un exemplu clasic al cuiva care a cazut din starea de gratie. Cand l-am intalnit pentru prima data, regele traia in castelul Graal-ului, gemand de durere din cauza unei rani in pantec, in timp ce curtenii se distrau in jurul sau -cavalerii si domnitele fecioare mancau, dansau si beau din Graal. Da, Regele Pescar traia chiar in prezenta acelui lucru care-l putea vindeca, dar el nu putea sa participe la bucurie. (Asa se petrec lucrurile, atunci cand se pierde starea de gratie: suntem inconjurati de frumusete, dar incapabili sa o recunoastem sau sa ne bucuram de ea.) Regele a trebuit sa sufere si sa astepte ca un tanar naiv, precum Parsifal, sa ajunga din intamplare la palat si sa-i adreseze intrebarea vindecatoare: „Cui serveste Graal-ul?”
Regele Pescar reprezinta Sinele nostru minunat, pe care-l purtam in aproape toate vietile noastre. Observam bucuria si frumusetea peste tot in jurul nostru, dar ne interzicem sa participam la ele.
Parsifal matur imbatraneste, devenind o versiune a Regelui Pescar, si isi indeplineste in continuare datoriile de cavaler, dar fara nicio bucurie. Focul care a ars in interiorul lui in tinerete se stinge acum. El rataceste fara tinta prin tara, uitand ca asteapta sa reapara Castelul Graal-ului. Epuizat si lipsit de starea de inocenta, el isi petrece viata facand ceea ce a facut dintotdeauna – salveaza fecioare si elibereaza castele asediate – pana cand i se cere sa-si dea jos armura. Cand redescopera, in sfarsit, castelul Graal-ului si pune intrebarea esentiala, atat Parsifal cat si Regele Pescar se vindeca simultan, ceea ce le permite sa primeasca starea de gratie a Graal-ului.
Motivul pentru care Sfantul Graal nu a fost descoperit de nici-unul dintre cavalerii Regelui Arthur, cu exceptia lui Parsifal, este ca potirul nu exista in lumea fizica – el se afla doar in invizibilul Castel al Graal-ului. Acesta este un loc despre care toate traditiile intelepciunii spun ca nu poate fi gasit niciodata printr-o simpla cautare… dar poate fi descoperit de cei care cauta. Cu alte cuvinte, este necesar ca noi sa pornim in cautare pentru a gasi ceea ce ne-a fost intotdeauna la indemana, sau vom transfera aceasta sarcina, copiilor nostri.
Parsifal si Regele Pescar sunt ambii aspecte ale sufletului nostru: Daca Parsifalul nostru nu va gasi niciodata Graal-ul, el va deveni Regele Pescar, sperand si rugandu-se sa apara cineva care sa-l vindece. Adesea vad acest lucru ca pe o trauma care se transfera intre generatii, de la mama la fiica, sau de la tata la fiu: Parintii nu au fost niciodata capabili sa-l vindece sau sa-l salveze pe Parsifalul lor launtric, astfel incat ei au transferat aceasta trauma, in speranta ca urmatoarea generatie o va vindeca pentru toti cei care au fost inaintea lor. In cele din urma, toate pierderile de suflet reprezinta o separare de Divinitatea noastra, de Sinele nostru natural, care traieste intr-o stare de gratie permanenta. Acest Sine nu se reveleaza pana cand nu ne confruntam cu traumele noastre, pana cand nu avem curajul de a ne rescrie contractele
limitatoare ale sufletului nostru si pana nu incepem calatoria eroului catre vindecare. Ne imaginam gratia ca un fel de stare Divina, in care putem intra doar daca practicam o forma corecta de meditatie, sau daca spunem rugaciunea potrivita. Dar pe acest drum nu exista niciun indicator care sa anunte: „Gratia, pe aici”, marcandu-ne traseul care sa ne conduca acolo. Parsifal a ratacit prin viata ani intregi inainte de a reintra in Castelul Graal-ului.  Nu exista nicio cale prin care sa ne regasim starea de gratie, in afara de a ne imbarca in calatoria eroului. Pentru a o face, trebuie sa mergem in Spatiul Gratiei pentru a regasi acea parte pierduta de suflet care a ramas intotdeauna in starea de gratie. Acolo ne vom descoperi Sinele vindecat, care a fost pastrat ontr-o deplina stare de armonie. Ceea ce vom recupera, ce vom lua cu noi la intoarcerea in Eden, se naste din intelepciune care ne permite sa avem din nou incredere profunda, sa iubim din nou cu intelepciune si sa traim cu inima
” – cf. Alberto Villoldo.

20- „Rostul” este sinonimul „gurii”, deci a „sufletului” – dar si a „înaintarii” si „spargerii”, cu „ciocul” Corabiei/ARCEI SALVARII/MÂNTUIRII, a zidului/obstacolului/Temnitei Temporale…!

21- ARDEAL – geto-dacii numeau HAR-DEAL – Dealul (Codrul) Sfânt, Gradina. Din Gradina Paradisului. AKES SAMENOS, dupa cum numeau Tracii…

22-Tradus: DREPTATEA lui Dumnezeu.

23-Puhlibuitorpârâs, clevetitor.

24-Musat=FRUMOS. Deci, în linia semnificatiei hieroglifice a Trakilor.

25-Nu trebuie uitat ca Grigore Ureche a învatat carte la Lemberg, la Scoala Fratiei Ortodoxe – fratie” care îsi initia, sever si luminat, membrii, întru Ortodoxie, pentru a face fata presunilor tot mai insistente, în Moldova, ale cultului romano-catolic (polonez si unguresc), precum si ale cultelor protestante unguresti, lutheran si calvin.

26-THULE a fost capitala tinutului mitic al Hiperboreei, tinutul dedincolo de poli. CuvântulThuilese pronunta tu-li în germana. În limba sanscrita, cuvântulTula

înseamna ECHILIBRU.Legenda orasului Thule (în forma ei cea mai pura) prezintaputerile arhetipale ale universului. Acesta este locul în care s-au produs primele interactiuni genetice între stravechea Rasa Primordiala si rasaindigena care traia pe pant, dând nastere formei umane pe care ocunoastem astazi.

Fiind primul loc în care oamenii si zeii s-au intersectat,ULTIMA THULEeste considerata GRADINA TEUTONA A EDENULUI.

27-A NAPUSTI (trebile tarii) =a neglija.

28-A SACIUI: a taia.

29- George Topârceanu are o „parodie la parodie” – …caci însasi istorisirea lui Grigore Ureche are puternice tente ironic-caricaturizante – …teribil de sugestiva, pentru grotescul acestor razboaie fratricide, dintre Stefan si Ilias: Scrisori fara adresa/DOMNIA LUI CIUBAR-VODA: De amestecaturile care au fost în Tara Moldovei, dupa moartea lui Alexandru-Voda cel Batrân…:

De la Alexandru-voda cel Batrân ramâind patru feciori cu cununie,cum si altii cam destui pre de laturi, au statut întaiu la domnie Ilias-voda, fiu-sau cel mai mare. Si chemându-l pre acesta Ilie, nice nu s-ar hi cazut sa stea prea mult în scaunul tarii, ce îndata s-au radicatasupra lui cu oaste fratele-sau mai mic, Stefan, carele l-au biruit preIlie, de i-au cautat a fugi la Tara Lesasca.

De acii, întorcându-se Ilias-voda cu agiutor de oaste, s-au lovit adoua oara cu Stefan-voda la Darmanesti, în anul 6942, fevruarie 2,luni în saptamâna alba. Ce hiind începutul saptamânii, nu i-au merslui Ilie, ca iara l-au biruit Stefan-voda.

Si stiindu-se Ilias-voda cazut gios, nu pierdu nadejdea, ci de iznoava strânse oaste si, intrând în tara dupa un an, s-au lovit cu frate-sau la Podraga, martie în 8 zile. Ce narocul lui cel prost iara i-au lasat la sminteala, ca hiind saptamâna babei si lapovita
tiutinderea, au rebegit caii cei gingasi ai lesilor si au pierdut Ilias-voda razboiul, de i-au cautat a se întoarce iara la Tara Lesasca.

Nu dupa multa vreme, s-au ispitit Ilie înca o data si viind cu oaste în anul 6943, avgust în 5 zile, s-au lovit cu Stefan-voda la Piperesti, într-o vineri. Ce hiind zi de post, iara au mâncat Ilias-voda bataie.

Care vazând acestea Stefan-voda despre partea fratine-sau, cabine nu se curatia de dânsul si iara venea cu oaste asupra lui, ca-lfacuse toba den batai si tot nimica nu i-au slujit, socotit-au Stefan-voda sa-l ia cu bine si cu vorba buna, macar ca-i era frate. Si asa, l-au pohtit sa vie la împacaciune sa se împarta cu domnia, giuruindu-se pre Maica Precista si pre toti sfintii parinti ca nimica rau nu-i va face, numai sa vie. Iara daca s-au încrezut Ilie si au venit, nimica rau nu i-au facut Stefan-voda, fara numai cât i-au scos ochii si i-au taiat nasul” – cf. George Topârceanu, Scrieri, vol. II, Ed. Minerva, Buc.,1983, pp. 8-9.

ARHETIPUL SI MAGIA SCRISULUI

A-CRONISTII/ANTI- CRONISTII…”CRONICARI”!

NORMALITATEA REACTIUNII. SINERGIA SCRIS-FAPTA/FAPTUIRE-EXISTENTA COSMICA (II)

Prof.dr. Adrian BOTEZ

 

…Acest Neam al Românilor s-a tinut, din anistorie spre istorie (cu perspective de reversibilitate!), prin Limba si prin Religie. Prin DUH DINAMIC-DEMIURGIC-REACTIONAR!

Niciodata, una fara alta – LIMBA fara RELIGIE/”LEGE”!

TEMELIA” CRESTIN-ORTODOXA, pe care „temeliuiaste” [1]/întemeiaza” Logos/Gospodarie de Neam – cel mai minunat, întru Dreapta Cugetare si de Bine Sfatuitoare (desi în slavoneste, înca…!), dreptcredinciosul Voievod IOAN NEAGOE BASARAB, cel ce Dumnezeiasca Sfatuire da fiului sau, Teodosie, pe la 1521…!!!

Daca Europa „mergea pe mâna” Duhului (Va)Lahului IOAN NEAGOE BASARAB, Autenticul Cruciat, iar nu pe aceea a lui Niccolò Machiavelli-demonizatul, Lumea ar fi aratat, azi, cu totul altfel, în sensul unui Echilibru al Pacii Cosmice, Umano-Divine (aceasta ne-excluzând, în niciun caz, ba chiar implicând, prioritar! – Razboiul cu Diavolul si cu iluziile asasine ale Celui Rau…!), mult mai apropiat de Desavârsirea Sacra-Hristos, iar nu dezbinata si naboita de Bezne – caci iata cum se con-forma si se raporta Duhul Vizionar (strabatator al Pâclei instaurate de Iluzia Temporala) al Lui Neagoe Basarab, la Spatiul Paradisiac/Absolut Non-Conflictual, al Lumii-Creatie Divina – aparând si definitia CRESTINULUI ADEVARAT, definit Fiintial, prin Spatiu si Faptuire, întru Lupta Neabatuta cu Diavolul si ÎNTRU SCHIMBAREA METANOICA A DUHULUI UMANO-DIVIN – „ASA SA CADE SA LACUIASCA SI CRESTINII, SA ÎNCUNGIURE TOATA LUMEA LUPTÂNDU-SE CU DIAVOLUL, SI SA-I IZBAVEASCA PRE CEI ROBITI SI SUPUSI DE DIAVOLUL SI PRE CEI CE SUNT TINUTI DE DIAVOLUL SI DE TOATE ALE LUI, SA SA SCHIMBE”: „Dar cine s-au facut vreodata case de piiatra în tabara, stiind ca curând si preste putinea vréme iarasi va sa le paraseasca? Nimeni n-au facut asa, ce macar de ar si încépe ceva sa faca asa, acela ca un vânzatoriu sa va ucide. Sau cine ar cumpara macar o mila de loc în vrémea razboiului si sa-si faca curti pre dânsa? Nimeni nu va face asa. Ca de ar si cugeta cineva sa faca asa, înca i-ar zice altii: „Venit-ai la razboiu, iar n-ai venit la negot! Dar caci te nevoesti cu dor si cu pohta de acest loc, care preste putinea vréme vei sa-l parasesti? Lasa, deaca vom mérge la mosiia noastra, deacii vei face aceasta acolo!“ Aceasta-ti graescu eu acum, fatul mieu: CÂND VOM MÉRGE ÎN CETATEA IERUSALIMULUI CELUI DE SUS, ACOLO VEI FACE ACEASTA, CE ÎNSA ACOLO NU IASTE NICI O NEVOINTA SI NICI O OSTENEALA, CA ACEL ÎMPARAT MINUNAT SI PUTÉRNIC LE VA FACE TOATE. IAR SI AICI AJUNGE A LACUI ÎNTR-UN ZEMNIC SI ÎNGRADIT CU UN GARDICEL, IAR A FACE CETATI SI CASE DE PIATRA NICI DE UN FOLOS NU SUNT. Auzi cum lacuescu tatarii în case facute pre roate, si lacasul lor iaste facut tot ca al unor pastori. ASA SA CADE SA LACUIASCA SI CRESTINII, SA ÎNCUNGIURE TOATA LUMEA LUPTÂNDU-SE CU DIAVOLUL, SI SA-I IZBAVEASCA PRE CEI ROBITI SI SUPUSI DE DIAVOLUL SI PRE CEI CE SUNT TINUTI DE DIAVOLUL SI DE TOATE ALE LUI, SA SA SCHIMBE. Ca acéia, deaca-si fac colibi si deaca vor sa le paraseasca, ei le parasescu, ca cum ar lasa ostasii oastea cu pace, si acéia deacii mult s-ar veseli si s-ar bucura. CA MAI FRUMOS LUCRU IASTE, SI MAI CU PLACÉRE A VEDEA PUSTIILE AVÂND UMBRA DE CÉTE CALUGARESTI, DECÂT VOINICI ÎN OASTE ÎNTINZÂNDU CORTURI SI ÎNFIGÂNDU-SI SULITILE SI LÂNGA SULITE SA-SI PUE PLATOSALE SI ARMELE, IAR ALTA MULTIME SA AIBA OCHI CA DE ARAMA SI ÎNARMATI CU ARME DE HIER, SI ÎMPARATIE ÎNGRIJATA SI PRESTE CÂMPU MULTE ASTERNUTE SI PRÂNZURI. CA ACEASTA VEDÉRE NU IASTE BUNA, CI IASTE MAI BUNA CAREA ZIC EU. Ia umblam acum în pustii si VOM VEDEA UMBRARILE VITÉJILOR LUI HRISTOS SI NU VOM VEDEA ACOLO ÎNTINDEREA CORTURILOR, NICI HAINE SI ALTE ZAVÉSE LUCII, CU CARE FAC UMBRA ÎMPARATULUI; CI VOM VEDEA CE IASTE MAI BUN SI MAI FERICIT DECÂT TOT CE IASTE PRE PAMÂNT. Ca de multe ori acolo sa vor fi întinsu ceriurile si sa vor fi aratat lucruri si vederi minunate. SI VOM VEDEA ACOLO LACASURILE LOR, CAREI CU NIMIC NU SUNT MAI JOS SAU MAI MICI DECÂT CERIURILE. CA ÎNTR-ÎNSELE S-AU POGORÂT SI AU ÎNTRAT ÎNGERII, CE ÎNCA TOCMA SI STAPÂNUL ÎNGERILOR” – cf. Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie; si, dupa invocarea Nevoii de METANOIA a Omului Cazut în Iluzia si Trufirea Dementiala/Iresponsabilitatea venita prin Orbirea Demonului Iluzionist al Timpului/Istorie, precum si dupa invocarea Functiei Paradisiace a Martirilor Crestin-Ortodocsi si Eroilor Neamului Românilor – Sfântul Domn îi mai zice fiului sau, pentru a-l initia deplin, întru Comportamentul Sacru al Milei si Întelegerii Drepte, a Duhului Umano-Divin-HRISTOS, prezent în Duhul fiecarui om-român-crestin, dar dând si Definitia Domnului Autentic CRESTIN – precum si modul de a identifica Impostura Demonica a Falsului “DOMN”, cel care (se) duce spre Pierzarea/”Periciunea” sa si a poporului cel de calauzit spre Neam – „IAR DOMNUL CARE NU VA JUDECA PRE DREPTATE SI PRE LEGEA LUI DUMNEZEU, ACELA NU IASTE DOMN, NICI SA VA CHEMA ÎNDREPTATOR SI UNSUL LUI DUMNEZEU, CI VA FI PIERDUT ÎN PERICIUNEA CEA DE VECI SI PENTRU FATARNICIA LUI NICI FATA LUI DUMNEZEU NU O VA VEDEA”:

(…) NICI FOARTE SA TE VESELESTI DE SLAVA LUMII ACESTIIA, NICI IAR FOARTE SA TE ÎNTRESTEZI, CI NEÎNCETAT SA MULTUMESTI LUI DUMNEZEU DE TOATE (…)[2]Hristos dete tie chip de rabdare si de nerautate, ca sa faci si tu asa celor ce te-au urât si te-au facut rau si sa nu dai rau pentru rau, nici sa-ti aduci aminte pentru rele, ci sa-i miluesti si sa-i erti, cum si stapânul tau Hristos s-au rugat pentru nemultumitorii si neînteleptii jidovi” [3](p. 183)”IAR DOMNUL CARE NU VA JUDECA PRE DREPTATE SI PRE LEGEA LUI DUMNEZEU, ACELA NU IASTE DOMN, NICI SA VA CHEMA ÎNDREPTATOR SI UNSUL LUI DUMNEZEU, CI VA FI PIERDUT ÎN PERICIUNEA CEA DE VECI SI PENTRU FATARNICIA LUI NICI FATA LUI DUMNEZEU NU O VA VEDEA (…) [4]când veti vrea sa isiti la judecata în divan, întâi va sa cade sa va rugati Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa va fie întarire si învârtosare(…) sa ziceti: “(…) Si ne da judecata dreapta, ca nu cumva pentru nedreptatile noastre sa fim lepadati si izgoniti la înfricosata-ti judecata, si sa nu vedem lumina fetii tale(…) [5](…) ”cu ce dreptate veti judeca saracii într-aceasta lume, cu aceia vor fi judecate si faptele vostre la împaratia cea cereasca. Vedeti ce lucru mare este judecata? Pentru aceea si voi, când veti sadea sa judecati la divan, SA SAZA LÂNGA VOI TOT OAMENI BUNI SI ALESI. Si sa fie si boiari tineri lânga voi, ca sa ia toti învatatura buna si dulce din gurile voastre [6]”. (…) “Si sa nu fataresti celui bogat , nici iar sa miluiesti cu judecata pre cel sarac, CI SA FACI JUDECATA DREAPTA SI BOGATILOR SI SARACILOR(…)nu cumva sa fiti unora dulci si altora amari(…) si la judecata sa nu va pripiti, ca nu cumva neîntelegând jalba saracului, sa-l judecati cu nedreptate. Sau dar de-i va fi frica si sa va ului si nu va putea spune daslusit, ci sa-l întrebati de multe ori, pâna i sa va potoli frica. Deacii cu blândete si cu cuvinte dulci îi ziceti:<<Frate, nu-ti fie frica(…) , ci te trezeste si te dasteapta ca din vis, si-mi spune pre dreptu, ca sa-ti putem lua seama si noi si sa te judecam pre dreptate>> (…)[7] Iar de veti si gresi la judecata si boiarii vostri vor pricepe ca ati gresit(…) sa nu va pae ca va fac rusine sau sa tineti mânie în inima voastra pentru acel lucru, ci într-acel ceas sa primiti acel cuvântu si iar sa chemati pre sarac sa-i faceti dreptate, ca nu cumva, dupa ce ati facut judecata rea, sa va para rau si ati vrea sa-i faceti bine si nu veti putea(…). CA MAI BINE SA NU VA FIE VOIA DEPLIN SI INIMA ÎNFRÂNTA, DECÂT SA FACI SARACULUI STRÂMBATATE .

…Asa, deci: ”La judecata sa nu va pripiti, ca nu cumva neîntelegând jalba saracului, sa-l judecati cu nedreptate. Sau dar de-i va fi frica si sa va ului si nu va putea spune daslusit, ci sa-l întrebati de multe ori, pâna i sa va potoli frica. Deacii cu blândete si cu cuvinte dulci îi ziceti:<<Frate, nu-ti fie frica>> (…)Iar de veti si gresi la judecata si boiarii vostri vor pricepe ca ati gresit(…) sa nu va pae ca va fac rusine sau sa tineti mânie în inima voastra pentru acel lucru, ci într-acel ceas sa primiti acel cuvântu si iar sa chemati pre sarac sa-i faceti dreptate, ca nu cumva, dupa ce ati facut judecata rea, sa va para rau si ati vrea sa-i faceti bine si nu veti putea(…). CA MAI BINE SA NU VA FIE VOIA DEPLIN SI INIMA ÎNFRÂNTA, DECÂT SA FACI SARACULUI STRÂMBATATE Câti nu se bat în piept, azi, cu “crestinismul” lor, dar nici au gândit la aceasta atitudine fraterna, întru napastele istoriei si ontologiei – si de asumare curajoasa si responsabila, a propriilor greseli, fara ambitii/orgolii desarte si trufii letale… – …atitudine atât de curat, viguros si neclintit hristica! Crestinismul este, cu adevarat, cea mai grea religie, sitagmatic si paradigmatic, de pe Terra si din toate timpurile – pentru ca te obliga la METANOIA, sa-ti întorci sufletul pe dos, pâna ti-l luminezi în întregime – si ti se reveleaza Mântuitorul si Mântuirea/Învierea Duhului!!!

… “SA SAZA LÂNGA VOI TOT OAMENI BUNI SI ALESI”…Sa luam aminte, atunci când ne mai alegem fie prietenii, fie conducatorii…!!! Altfel, vom regreta amarnic: fara ÎNTELEPCIUNE, fara „JUDECATA DREAPTA”, fara OAMENI BUNI SI ALESI”, fara „SA ÎNCUNGIURE TOATA LUMEA LUPTÂNDU-SE CU DIAVOLUL” – Caile unui om si ale unui popor, cazut în Istoria/Iluzia Temporala – se închid ori se afunda de tot, în Bezna cea Vesnica a Tartarului…!…Ce asemanare poate fi între Hristosul lui Neagoe, Omul Con-Format Rasaritului-Hristos, si Demonul care-l îndeamna pe Machiavelli sa ne învete “politica”… anti-polis si “diplomatie”… întru crima, cum a si reusit, cu noi, “modernii”, precum se vede treaba, în “globalismul” asasin/genocidic, de azi?! Este mai bine sa fii violent, decât precaut, deoarece soarta este ca si o femeie: daca vrei s-o stapânesti, trebuie s-o bati si sa i te împotrivesti.(…)Trebuie sa stiti ca exista doua feluri de a lupta: unul bazat pe legi, iar celalalt pe forta: cel dintâi este propriu oamenilor, celalalt apartinând animalelor; dar întrucât primul nu este de multe ori suficient, trebuie sa recurgem la al doilea; deci îi este necesar unui principe sa stie sa fie tot atât de bine animal si om [8] iar primul si cel mai recomandat procedeu de a stapâni o tara care a cunoscut legea si libertatea – este “s-o distrugi” [9]. Si meticulosul si eruditul apostol al nelegiuirii aduce, imediat, anumite exemple din istoria Romei – autoritatea morala a lumii antice (evident, escamotând premeditat atitudinile de dreptate si generozitate, din istoria romana): “Romanii, pentru a-si mentine stapânirea în Capua, Cartagina si Numantia, le-au distrus, si în felul acesta nu le-au pierdut.” De unde se vede ca diavolul este mare savant…”donând” modelul sau de cinism salbatic – Apusului/Amurgului Faustian, demn, înca de pe-acum, de Ragnarökr [10]!

Sintagma celebra a lui Miron Costin, „Biruit-au gândul…” – sta marturie pentru dârzenia REACTIONARISMULUI SPIRITUAL al Românilor Medioevici (cu totul deosebiti de Românii Contemporani, mult prea non-reactivi, mult prea adaptati, chiar mult prea „familiari” cu Raul!). Iar Duhul Dumnezeiesc emana dimensiunea Nomos-ului, Logos-ul Ritualico-Sacral al Neamului, pentru ca ”diriguieste-gospodareste-orânduiesteCetatea-Templu (care Nomos-Logos-Cetate, azi, au cam disparut, au devenit o „legenda”, oricum, ceva „revolut”, pentru majoritatea locuitorilor planetei Terra…planeta care, din Centru al Cosmosului Creatiei, al Nomos-ului/Logos-ului Creatiei, a devenit o „mahala” non-creationista, non-reactiva, aproape flegmatica, în apatia ei exasperanta Anti-Nomos, o „suburbie” a Cosmosului, care-si neaga Creatorul, neaga Spatiul Createi, neaga Dinamica Reactiv-Luminoasa-Revelatorie – fata de Întuneric, a Creatiei). Deci îsi neaga Fiinta/Fiintarea.

A nega „LEGEA”/Logos-ul Neamului, cum îi spuneau Religiei Ortodoxe asa-zisii nostri „cronicari” (de fapt, cei mai vajnici si teribili luptatori cu Timpul-Iluzie – deci, A-CRONICI/ANTI-CRONICI! – ei sunt adevaratii CRUCIATI, pentru ca numai prin Nomos-ul-Hristos ne putem regasi Fiintial-Real/Stabil Conformativ) – înseamna a nega Fiinta Cosmica. Dar Fiinta se afirma si prin constienta unui Spatiu legat de Logos si de Religie, conformat prin Logos si prin Religie. Deci, Spatiu Sacral, Hristic-Nomotic!Logos-ul a fost, întâi, probabil, formal, în-scris într-o „forma mentala” [11], cum zic indienii (cf. Gramatica lui P?nini). Apoi, forma s-a semi-materializat în…”VAZDUHUL / VIBRATIE ÎNTEMEIETOARE/PARASHABDA” [12]si-n „suflare-suflet”, deci Logos-ul a capatat expresie orala (Dumnezeu, zic unii, n-a „scris”, întâi, Creatia-Paradis…!): „pe unde iese sufletul, sa-ti iasa si vorba”! Traco-Dacii n-au avut, ca si Dumnezeu-Hristos ori Socrate, încredere în scris (desi l-au practicat, cu zeci de mii de ani în urma, cu arata tablitele de la Tartaria! – chiar pâna la joc, pâna la disimulari/încifrari ludice) – ci s-au daruit, Duh si trup, Logos-ului Mioritic. Mântuirea prin Logos. Prin Legea Învierii, adica a Re-Gasirii Centrului Cosmico-Existential. Legea Fiintei/Fiintarii Reale!

În Evul Mediu, Traco-Dacii-Români au re-descoperit Magia Scrisului (pe care stramosii lor o lepadasera, pentru ca, înca, nu se lepadasera de SFINTENIA-CA-SUFLU – SUFLAREA CENTRIPETA, A „VÂNTULUI/DUH DEMIURGIC”, SPRE CENTRUL-STABILITATE-A-FIINTEI-ÎNTRU-DESAVÂRSIRE!), pentru ca, spre deosebire de rangul înalt-spiritual al Traco-Dacilor din asa-zisa „antichitate” (de fapt, perioada mai bunei perceptii a Iluziei Timpului – perioada Memoriei, întru Vesnicia Duhului), medievalii se aflau mult mai înfundati în Kali Yuga – …fireste, cu mult mai putin decât noi, cei de azi, care nu mai avem constiinta Logos-ului de niciun fel: nici a celui oral, nici a celui consemnativ, ca ajutor si sprijin al unei Memorii Identitare care se stinge, sub agresiunea, tot mai intensa, a Timpului (agresiune care se traduce, de fapt, în cedarea Fiintei noastre de Credinta, adica de Stabilitate a Duhului…strabunii nostri o numeau ÎNTELEPCIUNE, adica dreapta cumpanire, în Cuget si Fiinta, a Realului Divin: noi nu mai stim ce e aceea…!). De aceea, pentru noi, cei de azi, si importanta Religiei a scazut, pentru ca nu mai pastram contactul cu Duhul nostru identitar – si, drept consecinta, pierdem, aproape total, perceptia Spatiului, ca zona conformativ-existentiala.

Dar, spre deosebire de noi, ei, medievalii, sunt foarte constienti de acest fapt demonizant, de aceasta corupere a spiritualitatii lumii! – …de aceea, si initium-ul religios al operelor medievale („Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate sa cade sa cinstesti si sa lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare si bun si milostiv si ziditorul nostru cel întelept, si zioa si noaptea si în tot ceasul si în tot locul. Si sa foarte cuvine sa-l slavesti si sa-l maresti neîncetat, cu glas necurmat si cu cântari neparasite, ca pre cela ce ne-au facut si ne-au scos din-tunérec la lumina si den nefiinta în fiinta – cf. Începutul învataturilor bunului credincios Ioan Neagoe, voievodul Tarii Ungrovlahiei, carele au învatat pre fiiu-sau Theodosie voda), de aceea si viziunile, obsesive si foarte reale, ale sanctiunii pozitive, din zona Dumnezeului Vesniciei Existential-Formale, a Voievozilor Cautatori de Re-Sfintire, prin aparitia/revelatia si protectia sacra, din partea sfintilor trimisi de Hristos-Dumnezeu, ca Semn-Chemare, spre Re-aflarea Identitatii noastre Umano-Divine: „Zic sa sa fie aratat lui Stefan voda sfântul mucenicu Procopie, umblându deasupra razboiului calare si într-armatuca un viteazu, fiindu într-ajutoriu lui Stefan voda si dându vâlhva ostii lui” – cf. Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei, Razboiul de la Râmnic, când s-au batut Stefan voda cu Tapalusi voda, va leatul 6989 <1481>, iulie 8, p. 54; sau: Zic unii sa sa fie aratat lui Stefan voda la acest razboiusfântul mucenicu Dimitrie, calare si într-armatu ca un viteazu, fiindu-I întru ajutoriu si dând vâlhva ostii lui ci este de a si créderea, de vréme ce au zidit bisérica” – idem, De capetile céle de frunte ale lésilor ce s-au aflat pieriti, p. 64. De observat: argumentul veridicitatii este suprem si irefutabil: nimic altceva decât Jertfa de Fapta: ZIDIREA BISERICII, adica Însasi Epifania Spatiului Sacru (al Coerentei Desavârsite) si a Faptuitorului Real al Luptei contra Demonului Trufiei Lesesti: Sfântul Dimitrie, plus Hristos-Dumnezeu/Paradisul.

Pentru noi, cei de azi, a început, de mult, teroarea Timpului, deci uitarea Coerentei Spatiale Desavârsite, echivalenta, în Semantica Divina, cu Sacralitatea Spatiului – Spatiul Sacru fiind sinergic cu Sacralitatea Fiintei si, deci, a Logos-ului – si nu ne mai vedem, deci, nici ca fiinte spiritual-identitare, nici ca fiinte spatial-identitare, nici ca fiinte nomotice, întru Logos. Pentru cineva oarecare de azi, a afirma, spre exemplu, ca MIORITA ZALMOXIANA, MIHAI EMINESCU, OCTAVIAN GOGA, GRIGORE URECHE etc. sunt frati si profund închinati „comuniunii” spirituale, întru Logos si Fiinta! – …sunt, daca nu identici, cel putin echivalabili, prin Logos, Religie si Spatiu Identitar Stabil (deci, Divin!) al Fiintarii, echivalabili la nivelul Duhului… – …devine, din realitate, o aberatie. Si, totusi, nu este nimic aberant, în afirmatia ca Marile Spirite (aflate în permanenta comuniune cu Divinul!) ale unui Neam se „pipaie”, întru Duh, comunica si-si (re)comanda, reciproc, un anume fel de COMPORTAMENT SPIRITUAL-EXISTENTIAL – si, toate acestea, PE DEASUPRA DE TIMP SI DE VREMI. Aberant este tocmai contrariul: pierderea propriei identitati si, deci, a Supra-Identitatii: NEAMUL, ca Entitate Divina, prin care vom transcende, iar, în Fiinta noastra cea „de glorie”, Mântuita de demonii Timpului-Istorie Corupta si Coruptibila.

Timpul este rezultatul Caderii Omului. Deci, are o extrem de puternica componenta subiectiva, adica teribil de instabila si grozav de mioapa, despiritualizata, adica demonica (Caderea Omului este, de fapt, refuzul constientizarii, de tip identitar-religios – în sensul pur etimologic al cuvântului „re-ligios”! – a Centrului Identitar-Cosmic – si înscrierea în vârtejul disolutiei fiintiale umane!). Timpul, ca dimensiune non-reala, deci subiectiva, poate fi hiperbolizat, pâna la disolutia completa a Fiintei/Fiintarii. Este exact ce ni se întâmpla noua, celor din asa-zisa „contemporameitate” (de fapt, iesirea din/de pe Traiectul Divin al Existentei, întru moarte/des-fiintare spirituala!): nu mai avem perceptia Formei Noastre Spatiale, adica a Formei Supreme si Vesnice, Neschimbate/Neinfluentate/Necorupte (de „variabilele” sovaielii, ale dedublarii demonic-temporale): Paradisul. Noi doar „alergam” prin Timp (adica ne dezintegram, golindu-ne în miscari/fapte/faptuiri fara Sens/Rost Sacral) – prin haosul spiritual din noi, stârnind si mai tare, din ce în ce mai are, demonii disolutiei si ai anomiei, ai non-formalului.

Care este modul nostru de a Citi-Scrie, azi? Aproape nu mai este! Oricum, din moment ce fiinta ne este descentrata spiritual, noi nu Citim-Scriem CENTRAL, adica nu percepem ca orice manifestare umano-divina este, de fapt, o extragere din Centrul Sacral: ca urmare, ar trebui ca viziunea noastra asupra Lumii si Scrisului-Cititului sa nu mai fie una lineara, ci una ciclica.

Da, noi avem impresia ca si Rugaciunea este o „învârtire în jurul cozii”, deci o „pierdere de timp”, cum zice Max Weber, în „Etica protestanta si spiritul capitalismului” [13]. Nu percepem ca, de fapt, oricare Rugaciune este, de fapt, mereu, re-cautarea, spre re-gasire, a Centrului Lumii si Fiintei. Deci, e normal sa fie repetitiva si ciclica!

La fel, în cazul „cronicarilor” (termen TOTAL gresit, pentru ca acestia FUG de timp, sau, mai exact, îl exorcizeaza, consemnându-l, prin ani si luni, tocmai pentru a scapa de obsesia lui!): Grigore Ureche, spre exemplu, re-concepe, deci re-creeaza un Centru Sacral, acela al Întemeierii Lumii – si scrie nu doar ca sa nu se uite Fiinta/Fiintarea, ci, mai ales, pentru a re-înfiinta Fiinta Umano-Divina!

Conform lui Grigore Ureche, Magia Scrisului este una Metanoica, preschimbând FIARA (înecata în informul Iluziei Timpului/Uitarii) din om – în Umanitate Divina, deci în Lucrare Divina-Fapta/Înfaptuire Mântuitoare de Iluzia Demonica a Timpului – pentru a pastra Coerenta Fiintiala a Fapturii Faptuitoare, printre cioburile împâclite ale „anilor”, semne ale disolutiei, prin Iluzia Temporala: „ca sa nu sa înnéce a toate tarile anii trecuti si sa nu sastie ce s-au lucrat, sa sa asémene fieralor si dobitoacelor celor mute si fara minte” – cf. idem, p. 7. Preschimbând “somnul” (dezintegrator, des-centrator si disipator de Fiinta si de Coerenta Divina), prin Magia Scrisului, în curajul “strabaterii cu istoria” (trebuie sa cunosti veninul prin îngurgitarea lui, producând, astfel, Antidotul Otravii din însasi Frecventarea Otravii, eventual, homeopatica… – …ajungându-se, astfel, la utilizarea Otravii, ca Euharistie Protectoare! – …strabaterea raului/calatorire initiatica la Hades, pâna la Radacina Raului!), adica al constientizarii, prin concretizare si identificare, pâna la amanuntul cel mai subtil (“sa nu ramâie ceva neînsemnat”), “fata catre fata, Duh catre Duh”, a dusmanului ce trebuie exorcizat – TIMPUL: “sa nu ramâie ceva neînsemnat, pentru ca sa nu le zica vecinii lor di prinprejur ca au fostu adormiti sauneînvatati si nestrabatuti cu istoria” – cf. idem, De însemnarea anilor, p. 19. Iar Fapta/Faptuirea sa fie potrivita si vrednica de Logos-ul Divin, întru care se sileste a se smeri, liturgic, Grigore Ureche, Cautatorul Centrului Umano-Divin al Neamului Românesc: “Stefan voda, fiindu aprinsa inima lui de lucrurile vitejesti, îi parea ca un an ce n-au avut treaba de razboiu, ca are multa scadére, socotindu ca si inimile voinicilor în razboaie traindu sa ascut si truda si osteneala cu carea sa diprinsése este a doao vitejie” – cf. idem, p. 44. Stefan, deci, sta sub Semnul Sfânt al FOCULUI/LEULUI si al Înmultirii Duhului, prin Fapta/Faptuire, ca RAZBOI SACRU, contra demonilor Uitarii, Somnului/Lenei Spirituale, contra “scaderii” concentrarii Fortei de Duh!

Asa fac, dupa buna-i pilda, si ceilalti doi „stafetari” ai Ritualului Logos-ului Ritualico-Magic – Miron Costin si Ion Neculce. Exista un Topos al Înfiintarii, obsesiv, pentru toti cei trei asa-zisi „cronicari” (de fapt, A-CRONISTI): Paradisul, „initium”-ul sacral al Moldovei, este Singura Realitate, pentru ca da consistenta Existential-Spatiala – Fiintei Neamului. În functie de acest Topos Sacru, exista sau nu Pontifi-Voievozi, care conduc expeditia de Aflare întru Con-Formare a Fiintei – si, de aceea, Stefan cel Mare nu este doar „mare”, ci este singura baza de orientare fiintiala a poporului, care tinde, mereu, sa-si regaseasca Fiinta Supra-Individuala – NEAMUL. Stefan cel Mare nu este doar o „personalitate”, el este „Leul” („Stefan voda fiindu gata de razboiu ca un leu ce nu-l poate îmblânzi niminea si el odihna altora îi pariia ca-i ieste cu paguba” – cf. p. 69), ca Forma Dominanta si restructuranta a celorlalte forme („lenevite”/corupte, din punct de vedere spiritual, deci aducând „paguba”, întru pastrarea Centrului Cosmico-Fiintial!), degenerate – el este Sansa Neamului (înjosit prea adânc în „popor” – care este o forma „deformata” existential, pentru ca se expune prea mult Caderii, este, deci, prea robit Timpului) – de a-si re-afla Spatiul Existential – Stefan cel Mare nu este un om, ci este Semnul Formei Central-Paradisiace Re-Gasite, a Arheului Neamului. Stefan cel Mare nu este identic cu atingerea Idealului Spatio-Sacral, dar este Calea spre acesta regasire a Fiintei, iesind din timp si re-dându-ne vesniciei. De aceea, tot ce este înainte de Stefan cel Mare trebuie citit ca o anticipare a lui, iar tot ce este dupa Stefan cel Mare trebuie citit ca raportare reproiectiva, a Fiintarii Neamului. De aceea, lectura A-CRONIZILOR trebuie facuta nu linear (ceea ce aduce conceptia, profund gresita, a „stângaciei” Scrisului lor: ei trebuie cititi întru a-cronismul Scrisului, întru Circularitatea Re-Întoarcerii la Spatiul Sacral – si, abia atunci, vom avea Revelatia Teribilei Lor Stiinte, de o fermitate a dispretului Timpului, inegalabila, de catre niciun roman modern, fie el cât de „proustian”… – vom avea perceptia corecta, a Scrisului ca Magie, ca Ritual al Re-Venirii la Centrul Fiintei/Fiintarii Cosmico-Divine, a Omului). Orice reactie a lor nu e una pur „teoretica”, ci un efort magic, de a depasi iluzia temporala, prin exorcizaea ei. Iar exorcizarea se produce, cum bine se stie, prin rostirea, cu maxima tarie, a Numelui Dusmanului – în cazul nostru, Timpul, care împiedica, fatal, reintegrarea totala a faptelor în Unica Fapta/Faptuire: „descalecarea”/ctitorire/întemeiere: Dragos, Stefan cel Mare, toti care urmeaza reteta lor de re-aducere, în constiinta, a conformatiei Topos-ului Sacru, sunt „contemporani”, în sensul Supremei Existente prin Marea si Singura Faptuire Valabila-Reala: CONSTIENTIZAREA TEMEIULUI, A TOPOS-ULUI SACRU – singurul care merita „descalecarea” din conditia binara, dubioasa, dublant-fiintiala, de Centaur – si re-fixarea Picioarelor, ca niste Coloane ale Templului Fiintei-Lumii, în Centrul Sacral-Templu al Neamului.

Moldova este „descalecata”, în sensul de re-adusa la „simplitatea” ei maxim-viguroasa, conformationala de Neam – la functia ei conformatoare de Topos Sacru-Templu – si, deci, constientizând (si luptând, prin Magia Scrisului) Iluzia, în cursul luptei si prin lupta împotriva ei, a Iluziei Timpului.

Iluzie Majora, care duce la subsecventa ei, logica si consecutiva: UITAREA!

…Avem nevoie, pentru a nu ne rataci total, din punct de vedere existential, sa întelegem ca cronicarii (care, ca si Platon, la greci, sunt ultimii închinatori la Logos-ul oral si primii închinatori, dar cu reticente, la Logos-ul scris) au avut perceptia, ca si Eminescu si alte câteva genii românesti, a supratemporalitatii Logos-ului. Au avut perceptia Scrisului- Logos Exprimat – nu ca însiruire strict temporala, strânsa în chingile unei cronologii fara identitate si personalitate umano-divina, ci dezvolta perceptia Scrisului ca Magie. Scrisul re-învie fortele cele vechi, pe jumatate uitate, ale Fiintei.

RE-ÎNVIE ARHEII NEAMULUI.

Si, prin acesta latura magica, Scrisul îsi dezvolta o sinergie teribila, în raport cu Fapta/Faptuirea si cu Spatiul, ca Dezvoltare si Evolutie a Fiintarii Cosmice a Neamului.

Individul nu are nicio importanta, decât în raport cu ceea ce percepe din Nivelul Arheic al Neamului. Stefan cel Mare-BUN/Sfântul Stefan nu este, în „adevaratul” (de fapt, degeneratul, modernul) sens al Cuvântului – o personalitate, cât, mai presus de acesta, Marele Rezonator, la Logos-ul Neamului. Numai prin Marele Rezonator – Miorita Sublim-Anonima, Stefan cel Mare/BUN sau Mihai Eminescu – noi, Traco-Dacii putem sa existam conformativ, într-un Spatiu, care începe sa se desluseasca, din noianul „amestecaturilor”, al haosului temporal, creat prin pierderea Identitatii Spatiale, pe care Traco-Dacii, precum toate Neamurile cu Duh dezvoltat, o aveau si o cultivau, ritualic, prin stabilirea de legaturi jertfelnice, în mod egal distribuite fiind „podurile”-jertfe, între Cer si Pamânt.

De aceea, Zalmoxis are dubla functionalitate si orientare functionala: este si ZEUL MOCSEI TERESTRE, dar, concomitent, si ZEUL MOCSEI CELESTE.

***

– va urma –

prof. dr. Adrian Botez

 

NOTE

1- Vorba aprigului mitropolit-carturar vrâncean,Varlaam/Vasile Motoc…!

2- Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, Minerva, Buc., 1984, pp.209-210.

3- Idem, p. 212.

4- Idem, pp. 183-184.

5- Idem, p. 184.

 6- Ibidem.

 7- Idem, 185.

 8- Niccolò Machiavelli, Principele, Mondero, Buc., 1997, p. 63.

9- Idem, p. 27.

10- În ideologia eschatologica de origine germanica: Ragnarök(r) se traduce prin “Ultima Soarta a Zeilor”: numele bataliei celei mari, din ziua Amurgului Zeilor – si al pieirii lumii celei vechi (echivalentul apocatastazei crestine) – cf. Walhala si Thule – mituri si legende vechi germanice, Ed. Minerva, Buc., 1977, p. 179.

 11- Totul este forma mentala , “neperceptibila nici macar în viitor” – deci, este Logos-ul grecesc Pur, dinspre care izvorasc aparentele-diferente, dar si înspre care revin (prin resorbtia meditativa) toate diferentele, contopindu-se în Suprema Unire a constiintei (Spiritualizarea-Fiinta), în extazul revelatiei Sinelui Absolut (de observat ca acest joc dramatic la limita Fiintei a fost reluat, în perimetrul european, de ex-structuralistul Derrida, prin urma sa si diferantele sale – care nu sunt altceva decât intuitii ale celui care, trecut prin capcanele amare ale structuralismului desemantizat, s-a initiat si urmareste, fascinat, dansul umbrelor care, prin excesul atemporalitatii nasc lumea Absoluta).

Oricare ceva-obiect exista prin cele 6 karaka (=ceea ce se realizeaza, se faptuieste). Dar conceptia indiana implica ritualul, ca unica Forma de realitate si mentinere a sansei soteriologice Fiintei, Logos-ul ritualic. Cele 6 karaka sunt functii ale obiectului, aparent diferentiat – realitate, tocmai prin supunerea (prin dharma-norma comica) la kriya-actiune, se reîntoarce în împlinirea extatica:

1. apadana = ablatiunea (îndepartarea-separare fata de alte obiecte-persoane);

2. sampradana = donatia, actiunea de remitere catre un obiect sau persoana;

3. karana = instrumentul de realizare (Suprem) al unei actiuni;

4. adhikarana = locatia-referinta spatio-temporala (substratul actiunii, ca suport-receptacol al actiunii);

5. karman = “pacientul” care sufera actiunea sau ceva ce agentul doreste sa dobândeasca mai mult decât orice;

6. kartr = agentul actiunii, independent, “cel care îsi are propriul sau fir.

Verbalitatea continuta în cele 6 karaka este absorbit (prin perceperea cunoasterii) si asimilata de catre Fiinta Spirituala care devine posesoarea absoluta a celor 6 functii dezvoltate de obiect, deci îsi apropriaza absolut obiectul, spiritualizându-l: “Exista o forma a limbajului, independenta de actul cunoasterii discursive, forma de natura simbolica prin care se metaforizeaza întelesul tuturor cuvintelor – creând un nou înteles global la un alt nivel semantic)”. Conceptia indiana implica ritualul ca forma fundamentala de existenta, Logos-ul ritualic: actiunea celor 6 karaka se retrage, prin exacerbarea paroxistica a cautarii, prin meditatia-concentrare, în ekstasis-ul grecesc – starea de intuitie luminoasa nediscursiva.

Totul-lume este ritual-expresie si ritual-represie. Si ritualul tine de împlinirea dharmei cosmice, legea atotstapânitoare (norma psihocosmica).

Deci, nu exista vreo diferenta între Cuvânt si Poezie, decât prin gradul de acceptare a sacrificiului catre Spirit, pentru a reda Logos-ului valoarea sa absoluta. Si aceasta recuperare e energiei întru Logos este posibila doar prin traire ritualica, sacrificatoare Fiintei dispersive a cuvântului, în favoarea Iluminarii-Logos: “Literatura veddica ilustreaza, începând cu primul sau text – Rgveda – ca realitatea mitica suprema este de esenta verbala. (…) Vac, “Cuvântul” (…) este situat mai presus decât divinitatile majore ale pantheonului vedic (Indra, Mitra, Varuna, Agni, Rudra etc.) care, cu toate, actioneaza prin puterea ce si-o trag din principiul suprem verbal, cel care sustine toate lumile. Vac, “Cuvântul”, se identifica cu cea mai abstracta si impersonala dintre reprezentarile vedice, cu Brahman, care, ulterior, va desemna ideea de “absolut” în gândirea indiana… Ulterior (…) relatia dintre realitatea absoluta (Brahman) si Cuvânt (Vac) devine identitate: Cuvântul este Brahman (Satapathabrahmana, II,1,4,10 si Aitareyabrahmana, IV, 21,1); textele respective transpun într-o profunzime de reprezentari simbolice virtutile cuvântului – mai ales forta sa demiurgica”.

Iata si teoria indiana a initierii Spiritului prin parcurgerea fazelor de initiere spre revelatia Logos-ului: “În centrul Fiintei, conceputa atât în obiectivitate (n.n.: am zice noi, în termeni europeni, Revelatia, Iluminarea, ajungerea la contopirea cu Logos-ul Pur), notiunea-cheie în sistemul Bhartrhari, cu ajutorul careia explica dinamica “esentei cuvântului”. Psihodinamica se desfasoara pe 3 niveluri ale limbajului: vaikhari, vorbirea desfasurata, madhyama, vorbirea medie si pasyanti, vorbirea care vede (…), pasyanti, nivelul, suprem al limbajului, este asimilat cu pratibha, lumina, care, aici, se poate traduce prin lumina intuitiva. La acest nivel nu mai exista diferentiere (bheda) si nici succesiune (krama) (s.n.), se realizeaza o stare paradoxala în care vorbirea este “mobila si imobila, cuprinsa de concentrarea mentala, ascunsa si pura”, formele (akara) ramân cognoscibile, desi sunt dizolvate (s.n.) (…) în perceperea intelectiva a actului expresiv, forma exterioara a limbajului sufera o regresiune sau resorbtie (pratisamhara), în care, pierzându-si toate distinctiile, se resoarbe în intelectca galbenusul unui ou de paun, fara a-si pierde totusi toate partile sale distincte (…)”.

Activitatea limbajului-gândire începe si se sfârseste în intuitia unei forme originare, a unei reprezentari virtuale, identica cu realitatea absoluta, prin transcenderea Multiplului în Unu. Realitatea ultima, atât în subiectivitate cât si în obiectivitate, este Unul ca unitate a potentelor pure, dincolo de manifestarea lor în act. Recurgând la distinctia dintre virtualitate si manifestare, Bhartrhari ofera iesire din contradictia Unului cu Multiplul: Unul este lipsit de determinarile Multiplului, însa le contine sub forma predeterminarilor. Unul trece în Multiplu si se întoarce în sine (…)”.

Si ne permitem un ultim citat :

În aceasta exprimare simbolica a procesului de desavârsire a insului, regasim, într-un fel, anticipata, ideea care s-a conturat în Europa de-abia în ultimele doua secole – începând cu romanticii si sfârsind cu psihanaliza contemporana – conform careia omul este scindat din punct de vedere psihic, armonia fiintei sale presupunând o reintegrare a acesteia (…) desavârsirea este conceputa ca o continua pendulare a constiintei între Unu si Multiplu, ca o traire în constanta tensiune a dialecticii lor…”.

12- Parashabda (sanscrita): Sunetul Primordial, prin care s-a creat Cosmosul. -“Monosilabul OM e primul din cele 4 cuvinte care formeaza un Tetragram si constituie cea mai sfânta formula din Hinduism, OM MANI PADME HUM – ceea ce s-ar traduce prin: OM JUVAERUL DIN LOTUS. Or, gasim o aproximatie mai mult decât satisfacatoare, o echivalenta convingatoare în formula colindului românesc: FLOARE DE AMIN” – V.Lovinescu, O icoana…, CR, Buc., 1996, p. 45. Sau: “Dar sarpele complet, vetical si spiral, e reprezentarea grafica a monosilabului AVM (n.n.: la Hindusi, se numeau, astfel, cu initiale: Agni-zeitatea Focului, Varunha-zeitatea Apei-Ocean[ si al Boltii Cerului] si Marut-zeitatea Aerului) , procedând si desfasurându-se din vârful nespatial al cozii, în spire din ce în ce mai largiu, apoi, în prelungire invizibila, în jurul jumatatii lui superioare verticala, ridicându-si semet capul deasupra spirelor, ca sephira Kether, deasupra Arborelui Sephirotic.” – op. cit, p. 29. Iar jean Chevalir/Alain Gheerbrant, în Dictionarul de simboluri , vol. I, p. 153 – consfintesc: “Acest simbol plin de forta al divinitatii, pe care o exprima înafara sufletului si o realizeaza înauntrul lui, rezuma în sine suflul creator(…) universul s-a dezvoltat pornind de la energia cosmica descatusata prin rostirea, de catre demiurg, a acestei prime formule care a chemat la viata toate câte sunt: AUM BHUR BHUVAR SVAR (AUM – Pamânt! Vazduh! Cer!). AUM este sunetul primordial, Logos-ul, si de aceea rostirea lui poarta în sine o încarcatura energetica uriasa si de o extraordinara eficacitate în pregatirea transformarii spirituale. (…) Rostirea sunetului lui Dumnezeu echivaleaza cu propria divinizare. AUM este, dupa Vivekananda si traditia vedantica, manifestarea prin excelenta a divinitatii”.

13- Max WeberEtica protestanta, Ed. Incitatus, Buc., 2003: “Nu pierde timpulcu rugaciuneafa bani!

 

 ***

 

 

Mâna dragostei …

George Danciu

De CRACIUN 2011 s-au expediat mii de tone si miliarde de declaratii de dragoste si empatie fata de colegi si prieteni, fata cunoscuti si necunoscuti. Posta traditionala si cea electronica a strabatut în lung si lat Mapamondul cu asemenea mesaje.

Miliarde de mesaje au cuprins doar cuvinte cu  urari de fericire si sanatate, prilejuite de Aniversarea Nasterii Mântuitorului Iisus.

Dar, când avem ocazia, sa trecem la fapte de la vorbele frumoase si pompoase … STOP!

Ceva ne opreste si ne frânge gestul nobil la care s-ar astepta cineva sa-l vada si sa-l gaseasca la expeditorii unor asemenea mesaje pline de iubire si de deschidere fata de semeni.

Pe HotNews.ro gasim o stire care ne cutremura:

Un iranian condamnat la moarte in Teheran pentru ca a trecut la crestinism cere azil autoritatilor romane; cererea i-a fost respinsa (publicata a doua zi de Sarbatoare, Luni, 26 decembrie 2011)

Un iranian refugiat in Romania, condamnat la moarte de un tribunal din Teheran pentru apostazie, a solicitat azil Oficiului Roman pentru Imigrari, insa cererea i-a fost respinsa, imigrantul adresandu-se mai multor institutii ale statului roman, informeaza Mediafax…

Puteti citi întregul articol de V.M. HotNews.ro despre cazul lui Habin Bastam, cert este ca, acum câtiva ani fratele lui Assadollah Masoud Bastam, a primit cetatenie iraniana si a fost salvat din ghearele mortii iminente.

Acuzatia de apostazie (adica renuntarea publica la o anumita credinta religioasa; renegarea unei doctrine sau conceptii) adusa lui Habib Bastam “se fundamenteaza pe faptul ca acesta s-a nascut din parinti musulmani, iar la varsta maturitatii a acceptat Islamul, conformandu-se preceptelor acestuia, pentru ca apoi sa declare verbal si prin fapte renuntarea de Islam, ocupandu-se totodata de organizarea de intruniri evanghelice, chemand si pe altii sa imbratiseze crestinismul, formand o biserica in casa, desfasurand ceremonii de botez, predicandu-si credinta in crestinism in fata adunarii formate din vecini de-ai sai si negand preceptele islamice”, potrivit hotararii prin care a fost condamnat la moarte.

Sigur, situatia politica internationala e mai complexa, acum când Iranul are o atitudine agresiva fata de tarile Occidentale.

Însa credinta si învatatura Mântuitorului Isus, spiritul Craciunului si solidaritatea umana ar trebui sa încline hotarâtor balanta în luarea unor decizii fara echivoc în acordarea azilului politic solicitat.

Mâna dragostei solicitate acum, si întinsa de crestinul Habin Bastam, cu speranta de ajutor catre autoritatile române crestine, e tinuta închisa de partea româna.

Suntem insensibili la strigatul disperat al unui om care-L are ca Domn si Stapân pe Iisus Regele Universului!

E respins fratele nostru crestin, punând mai presus de nevoia acestuia, imediata, spoiala unui crestinism cu numele, fatarnicia ridicata la rang parlamentar, de partid si de stat, indiferenta umana, ori, Mântuitorul a pretins ca, manifestarea iubirii s-o avem fara a se avea în vedere fata omului (aprapelui) aflat în nevoie…

Doamne, da-ne mintea românului cea de pe urma!

ORIUNDE TE-AI AFLA ROMÂNE!

Georgeta RESTEMAN

 

De SFINTELE SARBATORI, române,

doar gânduri luminoase pentru tine,

oriunde te-ai afla!

Suntem aici, cu totii, plamada vie din pamântul românesc si ne unim doar prin Cuvânt simtirea. Ne strângem mâinile, atunci când ne-ntâlnim si tot prin el, Cuvântul, ne dezrobim gândirea. Acum, când sentimentele frumoase, Iubirea, Bunatatea si Iertarea ne bat sfios la usa, în prag de sarbatoare, ne umezim privirile în lacrima sperantei de mai bine. Si tresaltam de bucurie, precum copiii, atunci când Domnul Bun sau Mos Craciun ne calca pragul si se îndreapta, vesel, spre mine si spre tine…

 Oriunde te-ai afla, române, frate, îti daruiesc din suflet gând frumos! E sarbatoare pe Pamânt si îti doresc ca astazi sa îl primesti cu bucurie, în casa ta, pe pruncul sfânt ce s-a nascut, Isus Hristos! Sa-ti fie masa plina si sufletul curat! Sa uiti de suparare, sa fii bun si sa te bucuri de ce-i frumos cu-adevarat! Copiii sa ti-i cresti în pace si-armonie si dragoste de semeni sa le sadesti în suflet! Sa porti mereu cununi de fericire si daruieste, dragul meu – de n-ai facut-o pâna-acum -, în jurul tau, Lumina, Pace, Liniste, Iubire! Frate, române, oriunde esti în lumea asta, deasupra ta, fara-ndoiala, lucesc lumini pe Cer, dar nu uita, în seara Sfânta de Craciun, aduna-i pe cei dragi si bucurati-va cu totii, si colindati cu sufletul, rostind cu drag, si „linu-i lin” si „leru-i ler”!

Craciun fericit!

 ***

DIN SUFLET VA COLIND

Vesmânt de alb, luciri diamantine
Îmbraca-n juru-mi totul, ce splendoare!
Un roi de fulgi, un cor de voci divine
Obladuiri de îngeri în strai de sarbatoare,

Un brad gatit cu truda, din cuvinte
Cernute în crâmpei de gând frumos,
Picuri de mir ce se astern, cuminte,
Vestind nasterea lui Isus Hristos.

Din suflet va colind, oriunde-ati fi,
Va daruiesc din inima cuvântul,
De sarbatori  sa fim din nou copii
Înnobilând cu dragoste pamântul.

Sa nu lipseasca nimanui pe masa
Pâinea sperantei coapta-n bunatate,
Iubirea sa patrunda-n orice casa
Domneasca pacea pro eternitate!

Din suflet va colind de Mos Ajun
Norocul va surâda, mereu cu bucurie
Sa fim si buni si darnici de Craciun
Cuvântul meu de bine sa va fie
Dar de Lumina de la Domnul Bun!

Georgeta RESTEMAN

Craciun 2011

Cluj Napoca, ROMÂNIA

 

 

Iisus s-a nascut!

S-A NASCUT MÂNTUITORUL!


    

www.alianta-familiilor.ro    office@alianta-familiilor.ro

 

 24 decembrie 2011

 

IISUS SE NASTE! PRIMITI-L IN LUMINA!

Pr. Marcel Radut, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta nr.1 Craiova


http://vallahianova.blogspot.com

Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el. Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos? Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: “Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel”. Atunci Irod chemand in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat steaua. Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna. Iar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor.

                           Evanghelia dupa Matei 2, 1-12

Sa marturisesti despre Hristos in fata neamului tau care s-a ratacit este deopotriva o porunca sfanta si o mare incercare dureroasa. Bucuria Nasterii lui Dumnezeu in trup de prunc, minunea de nedescris care simplu si smerit are loc in staulul din Betleem, unirea fara amestec si fara despartire a lui Dumnezeu cu omul in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevarat si Om adevarat, toate aceste raze de lumina patrund spre sufletul poporului roman al anului Nasterii 2011. Un popor al sangelui nevinovat varsat prin dulceata pacatului si rautatea uciderii de prunci. 22.178.906 de avorturi au fost inregistrate intre 1958 si 2008, femeile romance, alaturi de barbatii lor au asasinat inca o Romanie. Un popor cu sufletul cuprins de intuneric…

La ceasul Nasterii lui Hristos, an de an, fiecare crestin, fiecare familie de crestini si fiecare neam crestin aduce daruri inchinandu-se Pruncului dumnezeiesc.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Aur – simbolul Regilor. Aurul pe care noi, romanii, il aducem in fata lui Hristos, este aurul mandriei noastre intunecate. Goana dupa bani a otravit sufletele noastre. Liderii nostri politici sunt rataciti in orgia jafului, iar liderii spirituali sunt incercati de ispita trufiei ridicarii de ziduri impodobite trufas cu nestemate stralucitoare, dar golite de duh. Regele intunericului, stapanul acestei lumi, satana isi cere plata de la sufletele ratacite care L-au tradat pe Hristos, Imparatul nostru cel dumnezeiesc.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Tamaie – simbolul Spritualitatii. Tamaia romanilor este urat mirositoare. Superstitiile, practicile necrestine, traficul cu cele sfinte au impanzit Biserica. Crestinismul curat, smerit si senin, aducator de pace si impacare cu Dumnezeu si cu oamenii, crestinismul nostru se destrama sub loviturile negustorilor de Hristos. Tamaia noastra se risipeste in negura apostaziilor.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Smirna – simbolul Sacrificiului. Smirna romanilor, popor ce cu mandrie tampa se declara pe la recensaminte a fi crestin, este a iubirii de sine, a egoismului, a rautatii indreptate impotriva semenilor si chiar a propriei familii. In 2011, in Romania au ramas gravide aproximativ 8.500 de mame minore, locul I in Uniunea Europeana. Fete ratacite, carora familia, scoala, biserica nu le-au daruit intelegerea si urmarea poruncilor lui Dumnezeu. Tot in Romania exista 40.000 de copii abandonati, iar peste 300.000 de copii au ramas acasa in grija bunicilor, pentru ca parintii lor au emigrat la munca, spre vestul Europei. Aproximativ 350.000 de copii nu merg la scoala, desi au varsta intre 3-17 ani, prin satele sarace si mahalalele oraselor abandonul scolar hraneste ignoranta, analfabetismul si obscurantismul.

La ceasul Nasterii lui Hristos ne obisnuisem cu predici despre bucurie, ne obisnuisem asa de mult incat, predicatori si ascultatori, am inceput sa devenim farisei si ipocriti. Nasterea lui Hristos este bucurie pentru cei care cu adevarat ii urmeaza lui Hristos, prin rugaciune, post, spovedanie, fapte bune si mai ales, cand exista vrednicia, prin Sfanta Impartasanie, gustarea cea sfanta din Trupul si Sangele Mantuitorului. Omul ratacit se bucura doar de sarbatoarea pagana a carnii de porc, caci Lumina el nu a vazut-o, nu a inteles-o, nu a primit-o!

Vine vremea platii si rasplatii. Glasul pruncilor ucisi inainte de vreme striga la scaunul lui Dumnezeu dupa dreptate. Dreptatea se implineste, caci romanii anului Nasterii 2011 sunt cu doua milioane mai putini decat romanii anului 2002. Dreptatea Ta este dreptate in veac si cuvantul Tau este Adevarul! (Psalmul 118, 142)

Fratii nostri, uitati de jertfa cea pagana, risipiti intunericul, urmati poruncilor lui Hristos. Lacrima de bucurie sfanta sa fie insotita de lacrimile caintei, caci altfel, neamul nostru se va stinge.

Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta; incercati-va pe voi insiva. Sau nu va cunoasteti voi singuri bine ca Hristos Iisus este intru voi? Afara numai daca nu sunteti netrebnici.” (II Corinteni 13, 5) Hristos se naste! Primiti-L in Lumina!

Vreti sa fiti informati?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare marti si este dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare joi si este dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptamanal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atat la nivel national, cat si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptamanal AFR. Cum? Inregistrandu-va numele si adresa de e-mail pe prima pagina a sitului nostru www.alianta-familiilor.ro

Faceti-ne cunoscuti!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor dvs. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

Anunturi

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori, va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.  

Alianta Familiilor din Romania. O asociatie pentru familii adevarate si puternice.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125

Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

 

MISIUNE SACRA SI NEAM

ROMÂNII ,,TRAIANICI” SI ROMÂNII ,,AURELIANICI

prof. dr. Adrian Botez

Neamul românilor, locuitori între hotarele meschine si rusinoase ale României de azi, îsi asuma tot mai putine responsabilitati spirituale, îsi afirma tot mai slab si mai vag existenta spirituala – ajungându-se, chiar, la situatia incredibila, a lepadarii (de catre o parte, e drept, înca mica, dar guvernanta, prin voce si forta politica) de propria identitate spirituala. Acest neam zace, lâncezeste si aproape dispare: semnele existentei lui spirituale sunt alarmant de slabe, fara vlaga, fara relevanta, fara o continuitate ritmica vitala. Intrat într-un colaps moral-spiritual de atât de mari proportii, ar parea exagerat sa i se ceara, acestui neam al românilor, întoarcerea la origini, pentru o tamaduire magica, mitica. Dar, dupa opinia noastra, tocmai tradarea originilor este cauza bolii si a colapsului spiritual actual – care pot aduce, foarte curând, incredibil de curând, moartea neamului românesc, în întregimea lui – moarte perceputa, înca, acum (de catre putinii români care mai au simtul premonitiei) ca tragica. Foarte curând, doar dramatica – sau nici macar atât: neamurile celelalte vor asista cu indiferenta, daca nu chiar cu o tresarire de bucurie, la moartea neamului nostru.

Explicabila, bucuria – pentru ca vor fi scos (sau asistat la scoaterea) din concursul existentei spirituale terestre, unul dintre neamurile cele mai periculoase, prin vechimea spirituala si prin forta iluminatoare a misiunii divine. Misiune pe care, cândva, Eminescu, spre pilda, o stia si o enunta, foarte clar si foarte raspicat: «Trebuie sa fim un strat de cultura la gurile Dunarei – aceasta este singura misiune a statului român si oricine ar voi sa ne risipeasca puterile spre alt scop pune în joc viitorul urmasilor si calca în picioare roadele muncii strabunilor nostri. Aici, între hotarele strâmte ale târii românesti, trebuie sa se adune capitalul de cultura din care au sa se împrumute (s.n.) fratii nostri de prin tarile de primprejur, dimpreuna cu celelalte popoare mai înapoiate decât noi» (cf. Misiunea noastra ca stat, 2 nov. 1879, în ziarul ,,Timpul”). Cu alte cuvinte, Misiunea Spirituala Românesca este aceea de CANDELA SPIRITUALA, DE CREDINTA TARE/NECLINTITA, A TERREI – din/de la care neamurile celelalte, carora li se vor stinge (în istoria viforoasa!) candelele lor, si le vor re-aprinde – „lumina din lumina, Dumnezeu din Dumnezeu adevarat”!

Misiune pe care, noi, cei de azi, am uitat-o, sau ne prefacem, din lipsa de hotarâre, de vointa, de vigoare – a o fi uitat. Ne lepadam, aproape furiosi, de acele vorbe, precum ca fiecare neam are. pe acest pamânt, misiunea lui sacra de împlinit. Si, numai dupa îndeplinirea misiunii sacre, are dreptul sa se odihneasca. Chiar sa dispara.

Îmi voi permite sa parasesc, temporar, stilul neutru si, oarecum, pedant – în favoarea stilului direct, folosind pagina pentru o pledoarie mai vie si, sper, mai convingatoare decât radiografiile savant-analitice:

Românilor, misiunea voastra sacra, pe acest pamânt, n-ati împlinit-o. Voi adormiti înainte de a va trezi cum trebuie. Voi va contraziceti propriul imn, în vorbele lui inspirate – voi îl contraziceti pe însusi mult înduratorul Dumnezeu, îndurarea lui este, însa, pentru cei ce-1 iubesc si-i respecta poruncile sfinte. Pentru cei care se leapada de El – este definitiv aspru, definitiv pedepsitor: cea mai cumplita pedeapsa este tocmai uitarea Luminii, uitarea Sinelui Sacru – imposibilitatea de a-1 mai vedea vreodata pe Dumnezeu. Feriti-va de pedeapsa lui Dumnezeu, nevolnici români, uitatorilor cu stiinta, români. Caci Dumnezeu este Adevarul – iar pedeapsa nevederii lui Dumnezeu va va scufunda în întunericul învârtejit al eternei Minciuni. Daca nu veti împlini datoria sacra catre Arhanghelul vostru de lumina si rost adevarat – Dumnezeu va va sterge definitiv, ca pe un neam nevrednic de a împlini cea mai nobila misiune: aceea de a lumina si a întari, prin lumina adevarat-spirituala crestina, acest rasarit de lume.

Dar, iata, uitarea de frate si sora, renegarea MAMEI, care este PORUNCA IDENTITATII NATIONALE – par a va condamna, din pacate, la disparitia nemiloasa, ci, dupa purtarea voastra jalnica – o disparitie dreapta. Alt neam va fi investit de Dumnezeu cu misiunea voastra – pentru ca voia lui Dumnezeu trebuie sa se faca, printr-un neam sau prin altul. Arhanghelul, pazitor de rost si porunca, va lumina la fel – dar pentru alti oameni, uniti spiritual în alt neam.

EUROPA, TERRA – traiesc spiritual prin împlinirea rosturilor divine ale neamurilor. Nicio alta semnificatie, nicio alta porunca, din nicio parte si a nimanui – nu au nici cea mai mica relevanta, în fata semnificatiei si poruncii lui Dumnezeu. Nu va ierta si nu va întelege nimeni ca am disparut, pentru ca ne-am luat dupa alte glasuri – perfide glasuri, de sirene vicioase si viciate, distructive, satanice. Datoria noastra este (cât pe-aci sa spun era) de a avea sufletul si urechea atintite spre singura sursa de voce si porunca valabila: Dumnezeu. Cine, oare, se va osteni sa întrebe de amanuntele vicierii Neamului nostru, ale înselarii Neamului nostru, prin exploatarea a tot felul de naivitati sau indiferente, prin caderea în mreaja fortelor satanice ale unor organizatii „umaniste” internationale, ale masoneriei iudaice, ale curentelor cosmopolite, create prin oculta (sau mai putin oculta) propaganda masonica – si mai stiu eu ale caror glasuri si curente perfid justificatoare, perfid sofistice, vom fi cedat noi? Pe nimeni nu intereseaza, cu adevarat, în ce împrejurari a pierdut Gratia Divina un neam: se va constata doar, ca în cazul atâtor imperii, regate, craìi, neamuri – disparitia noastra. Se va lua. set si în trecere, în graba mare a istoriei „stiintifice” – act de disparitia noastra. Atât si nimic mai mult. Numai ca. toate, sau majoritatea neamurilor stinse – si-au împlinit, înainte de disparitie (sau de simpla eclipsare). misiunea sacra, au ascultat vointa lui Dumnezeu: important nu este niciun neam în sine — el nu conteaza decât prin misiunea sa, de la Dumnezeu data – si îndeplinita sau nu. Deci, simplificând, am putea spune ca nu exista, în istoria divina, neamuri – ci misiuni pentru neamuri (prin care misiuni neamurile capata, în planul divin, un rost). Noi, daca ne vom stinge, vom muri rusinos neîmplinind, neascultând porunca divina, neaplecându-ne, cu râvna, asupra rostului nostru interior-spiritual: MISIUNEA SACRA A NEAMULUI ROMÂNESC. În lucrarea „CIVILIZATIE ROMÂNEASCA si CIVILIZATIE BALCANICA“, a lui Victor Papacostea (Ed. Eminescu, Bucuresti 1983, pag. 411), se arata, clar, ca, individual, românii-aromâni dovedesc ca stiu despre misiunea neamului românesc si, pe cât le sta în putinta, fac adevarate minuni civilizatorii, iluminatorii, în limitele permise de lumea moderna (în Ungaria, în special – cazul Sina). Deci forta spirituala exista: e nevoie de o concentrare a eforturilor individuale, la nivelul metafizic de NEAM ROMÂNESC.

Sa încercam, totusi, sa ne ponderam mânia, din disperare nascuta – si sa privim mai cu mila si întelegere, mai apropiat, acest neam – caci este al nostru, îi apartinem si altul n-avem – Dumnezeu a ales sa ne nastem, noi, românii, ca români, si nu altfel; este ceva în marea taina a sortii – soarta individuala interdepinde de soarta colectiva. Si daca noi nu ne întelegem si nu punem întrebarile corect si drept – atunci, sa asteptam de la straini un tribunal drept si nepartinitor? De la straini, care stiu profunzimea misiunii noastre divine, dar covârsiti de influenta ahrimanica, abia asteapta sa scape de noi, ca fariseii de Iisus Christos? Caci ei, strainii ahrimanizati nu-si doresc mântuirea, ci, la modul luciferic, doresc o competitie oarba, al carei deznodamânt va fi fatal pentru toate neamurile. Pentru pamântul întreg – ca astru spiritual. E o aparenta contradictie – de fapt, o sinteza spirituala (interiorizata) extraordinara, a românilor; când parea ca vulcanismul, vlaga latina s-a subtiat (prin rafinament), pâna la decadenta, sau chiar impotenta spirituala si existentiala – a se vedea nu doar DOINELE, ci rafinamentul cult (monahal, apoi citadin) – tâsneste HORA, tâsnesc gesturile surprinzatoare, magice, inepuizabile (inepuizabile în cauza care le porneste si sustine, din interior si din profunzime) tâsnesc revoltele, volutele de gândire si exprimare, violente inspirate, metafizice. Ar fi, realmente pacat. Ca tocmai în aceste vremuri asa de tulburi – sa dispara constiinta misiunii noastre de stea bethleemica (de obicei, în vreme de restriste, un neam se coaguleaza, spiritual, se solidarizeaza, interior si exterior – si nu se dezagreg) – stea bethleemica a spiritualitatii umane din rasaritul Europei. Un fum dens, în care sunt executate, într-o concomitenta naucitoare, toate diversiunile scrise de manualul diversionistului – paralizeaza vointa si viata moral-spirituala ale neamului. Pentru ca spre a te orienta, ai nevoie de vizibilitate, fie chiar minima: ai nevoie cel putin de un reper, în functie de care sa te misti. Or, de la catolicism (a carui ofensiva este continua si subtila, dar putând, oricând se iveste prilejul, sa accelereze si sa îmbrace forme foarte agresive), la Martorii lui Iehova, de la masonerie la trucajul, extrem de perfid, al miscarilor asa-zis de „extrema dreapta” (care au fost reale, au avut un continut profund spiritualist si autohtonist, în sensul cel mai elevat al conceptului), de la punerea în stare de confruntare reciproca a tuturor ideilor (si ideologiilor si a tuturor purtatorilor lor intelectualii români, de la sabotarea culturala, spirituala, economica, pâna li obscen-triumfalistele propagande pro-NATO, pro-U.E., pro-euro etc – totul este pus 1a bataie pentru a-1 zapaci si, deci, a-1 paraliza volitiv, a-1 anihila spiritual pe românul mediu (si, din pacate, chiar pe intelectualii „de rasa”, fara calitati de exceptie, initiatice). înca si mai imposibil este facut demersul revenirii la stare; de comuniune spirituala a tuturor membrilor neamului, starea euharistica a neamului, de traire întru Hristos. Sunt taiate sau bruiate toate caile de comunicare interumana – prin întretinerea starii de haos social, economic, mora si spiritual. Si totusi, în ciuda acestui razboi total, în care ne-au aruncat dusmanii înversunati ai spiritualitatii, ai crestinismului – fortele ahrimanice – în ciuda acestei stari de razboi al tuturor contra tuturor – nu trebuie, cu nici un chip, sa ne pierdem cumpatul. Chiar daca e periculos sa te misti în exterior, fara sa fii resorbit într-o prapastie (a neîncrederii totale, a disperarii, a pervertirii si tradarii etc) – acest teren, peste tot minat, trebuie sa ramâna în afara; înauntru trebuie si ne intensificam miscarea spirituala – credinta, speranta, iubirea, vointa de solidaritate. Si, treptat, prin fumul satanic, mâinile, degetele noastre tremuratoare, se vor misca unele catre altele – si ne vom întâlni. Nu acum. Nu curând. Dar, speram, nu prea târziu pentru ca solidaritatea spirituala, comuniunea, întelegerea starii de continua crima, în care traim (împinsi prin pervertirea, treptata, a fiintei noastre, în institutii satanizate, sau, de-a dreptul, satanice) sa mai însemne ceva. Sa fie utila pentru recuperarea, integrala, a fiintei noastre spirituale.

Într-o prima etapa, sa facem efortul de a afla si a sti cine suntem noi, românii. Raporturile cu Europa nu intereseaza, decât în masura în care suntem în stare sa avem, sa afirmam, ba chiar, de ce nu, SA IMPUNEM, IDENTITATEA NOASTRA SI MISIUNEA NOASTRA SPIRITUALA, DIVINA. Deocamdata, sunt nu ani, nu zeci de ani – ci sute de ani de când orice politica româneasca a îndepartat, staruitor si perfid, neamul românesc, de la identitatea sa. Dacii au fost barbari, cica… – noi suntem cum si cât se vede (asta însemnând bun sau rau, în functie de conjuncturi neromânesti, sau de interese meschine, individuale, iar nu nationale) etc. etc. Probabil ca, în mare masura, fara sa fim constienti, ne-am îndepartat mereu de sfânta misiune pe care Eminescu a formulat-o, clar si raspicat, ca un adevarat vizionar.

Care a fost reactia oamenilor politici, fata de atitudinea metafizica la vârf, singura justa?

Distrugerea, lichidarea fizica, discreditarea morala – facute cu o furie morbida, devastatoare. Nici azi, nici ieri, nu s-au întrebat românii simpli: cum de im geniu ca Eminescu, poate fi proclamat, cu atâta nonsalanta, dezaxat antisemit, xenofob etc? Calitatea profund vizionara a autenticului geniu trebuie sa dea serios de gândit tuturor celor care-si îngaduie sa vorbeasca despre Eminescu detractori sau apologeti.

Iata ce spune Eminescu despre realitatea istorico-mentala si spirituala, atât a românilor aurelianici, cât si a celor traianici: „Nestatornicia noastra […] a facut atât în trecut, cât si în prezent, ca sa irosim o multime de putere vie […] Nu exista un stat în Europa orientala, nu exista o tara de la Adriatiaca pâna la Marea Neagra, care sa nu cuprinza bucati din nationalitatea noastra […] Toate celelalte fragmente de populatiuni stau în legatura de cultura cu acele centre politice, create de nationalitatile lor […] numai noi, cu maniera noastra de a vedea, suntem straini în orient si ramânem neîntelesi, chiar pentru cei de un neam cu noi” (M. Eminescu, art. Românii Peninsulei Balcanice, în ziarul „Timpul”, 26 septembrie 1878).

De ce nu s-a înteles, de-a lungul istoriei românesti asa-zis moderne, ca misiunea sacra a românilor, ca neam, nu poate fi îndeplinita prin starea ciuntita a neamului, prin fragmente de trup si de madulare (spirituale) ale neamului – ci prin sinteza, în spirit si trup, a românilor de la nord si de la sud de Dunare, a celor „traianici“, deopotriva cu cei „aurelianici“? Prin unirea, în principal spirituala, a tuturor românilor. Astfel, forta românilor, prin dezbinare si uitare voita, devine nesemnificativa. Niciodata nu vom putea sa ne impunem misiunea sacra, uitând jumatatea de neam din sudul Dunarii, lasându-i prada pieirii si uitarii, deznationalizarii fortate si barbare, facute într-un ritm necrutator, deznadajduitor de rapid – de catre cei care, fie au fost niste sclavi spirituali de la început (bulgarii, care nu au suflet si rost, fara slavii de rasarit) – fie au avut, cândva, misiune sacra, dar dupa ce si-au împlinit-o, au fost cuprinsi de forte ahrimanice, devenind un fel de golemi, jalnici si teribili în acelasi timp, prin monstruozitatea actiunii, prin decadenta, josnicia spirituala care i-a cuprins: neo-grecii.

Adevarat pericol de moarte îi paste pe fratii nostri de la sud de Dunare: se afla în mijlocul unui cazan satanic, al urii de nedescris a celor multi si schelalaitor de slabi, în fata celor putini, dar eroici în duh si simtire.

Iata ce ne semnaleaza Florin Cândroveanu, în legatura cu atitudinea, din Grecia (chipurile, tara europeana, moderna, crestin-ortodoxa, membra a N.A.T.O.), fata de aromâni: mentionam ca Grecia nu admite minoritatile nationale – atitudine exprimata într-un ziar din Atena, iar nu de undeva din satele de pescari, de prin insule: „Unde îi veti întâlni pe acesti asa-zisi vlahi, cu limba lor vlahiceasca, pe strada, la târg, la locul de munca, rupeti-le picioarele, smulgeti-le limba. Aici este Elada, si ea e a elenilor. Scopul scuza mijloacele” (România libera, nr. 2135, vineri 4 aprilie 1997 – articolul din pag. 2: Mai sunt tratate).

S-ar putea spune ca aceasta pozitie este una singulara, extremista etc – iar nu una caracteristica grecilor, în general. Dar prin politica greceasca de stat – se fac toate eforturile pentru asimilarea nationala a aromânilor – deci se opereaza guvernamental la dizolvarea completa a etniei aromâne.

Aceasta ura pare complet disproportionata, fata de rezultatele dezastruoase (pentru aromâni) ale asimilarii fortate, de catre greci. Dar nu e asa: ura este una corect calibrata (din punctul de vedere al grecilor). Neo-grecii, un neam secat, de mult, de sute de ani, daca nu de mii – de vlaga misiunii divine, neo-grecii – ui neam cuprins de fortele ahrimanice, patrund în oricare trup parasit de viata, dar care refuza sa-si înapoieze forma epuizata (de semantica etnica, de misiuni etnica) – tarinei. Ei bine, acesti neo-greci refuza sa dispara, pentru a lasa lor neamurilor care de-acum încolo vin, proaspete, cu misiunea lor divina. Acest neo-greci refuza stafeta spirituala, decenta si dreapta – urla salbatic, înfiorator, di invidie si mânie neputincioasa, vazînd – clarvazând (caci si Satana are momente de clarviziune) cum ramâne, viu si cu viitor, un neam al românilor. Urletul lor monstruos stârneste si întretine speranta noastra: cu cât urla ei mai tare, cu atât e mai limpede ca îndoielile cu privire la vigoarea profunda a neamului nostru izvorasc din îngrijorarea, cu vedere scurta, a unor copii (ingenui – dar ingenuitatea nu tine loc de clarviziune) – iar nu din adevar. Misiunea noastra va fi împlinita, printre urletele dezlantuite, dar fara spor, ale satanelor lumii.

II- ROMÂN-AROMÂNUL BOLINTINEANU SI POLITICA GRECO-BALCANICA

Sa urmarim, totusi, gloria si umbrirea gloriei acestor bravi frati ai nostri de sânge, frati buni, de tata si de mama – românii din sudul Dunarii – cu ajutorul unui semi-aromân, din secolul al XlX-lea, Dimitrie Bolintineanu (Calatorii la românii din Macedonia si Muntele Athos sau Santa Agora, B.P.T., Ed. pentru literatura. Buc, 1968) – singurul calator prin Macedonia, care, chiar macinat fiind de boala, a facut eforturi imense si de buna-credinta, pentru a oferi, atât contemporanilor, cât si viitorimii, adevarul. Adevarul despre maretia si puterea spirituala, de rezistenta prin limba si duh, a aromânilor – în mijlocul neamurilor barbarizate, tematoare de lumina bethlehemica – dar si adevarul despre ce li se pregateste aromânilor – despre crima etnica (etnocidul) – continua, efectuata de dusmanii luminii, contra acestor eroi solari. Acest etnocid, trebuie s-o spunem deschis, este desavârsit în secolele XX-XXI, în zilele noastre, sub nasul tuturor natiunilor care-si zic „civilizate” – dar care dovedesc un cinism si o lipsa de simtire revoltatoare, în fata dracestii obstinatii a neo-grecilor, de a stinge definitiv samânta aromânilor. Din pacate, ceea ce este mai râu si mai revoltator si mai dureros – este ca politicienii români, de la nord de Dunare, au ramas surzi la apelurile disperate (dar facute cu o tragica demnitate si luciditate) – cum surzi au ramas si ramân si politicienii de azi. De ce oare? De ce un neam care putea sa refaca Imperiul Roman de Rasarit în sens invers, dinspre Nordul Dunarii catre Sudul Dunarii (cum au vrut si au si încercat rusii, de-a lungul veacurilor), pâna la Marea Egee, data fiind misiunea lui de a împartasi Neamurilor Întunericului –Lumina! – este silit, printr-o criminala indiferenta, sa se restrânga, pâna la aproape, extinctia lui? De ce le este permis masonilor lui Otto von Habsburg sa închipuie fel de fel de harti ale Europei si variante de refacere ale Imperiului Habsburgic, în chip de Imperiu Romano-Germanic (si aceste harti de hârtie devin, pe nesimtite, în mod ocult, harti vii, zone de influenta – comerciala, politica, militara etc) – iar noua, românilor, legatari testamentari, de drept si spirituali, ai romanilor (prin viziunea geniala a împaratilor romani, de tipul lui Traian/Tracul Alchimist, care vedeau clar disolutia spirituala a Imperiului Roman în partea de apus si voiau, în chip compensatoriu, s-o refaca în partea de rasarit a lumii lor) nu ne este permis nici macar gândul unei fraternizari spirituale a tuturor românilor – într-un spatiu al Rasaritului – nici macar nu ne este permisa rasuflarea normala, a duhului nostru national? De ce trebuie, noi, sa ascultam, mereu, umili, paralizati de frica – de satanele vestului, de iudeo-masoneria, care lasa fluvii de sânge, de crima, pe unde trece? De ce nu ne-am hotarât, odata pentru totdeauna, sa ne ridicam fruntea, sa ne înfoiem coama leonina – si sa purcedem la faurirea obiectului misiunii noastre sacre: Refacerea Imperiului Spiritual al Rasaritului Europei? Trebuie sa ridicam ochii, pentru a capata perspectiva – si pentru ochi, pentru a ne vedea trupul maret, si pentru urechi, pentru a auzi chemarea duhului divin, porunca de împlinire a Noului Ierusalim – aici, în Rasaritul Ortodoxiei. Noi, cei de pururi ai locului – iar nu barbarii slavi, care se zbat, fara folos, în propria neispravire, si nici epuizatii si ahrimanizatii greci – trebuie sa începem odata marea, eroica batalie, prin care va triumfa, nu în alta parte a lumii, decât în Rasaritul Europei, flamura lui Hristos, împotriva Antihristului. Prin noi se va vadi neamurilor adevarate, extatica victorie a spiritului eristic, împlinirea misiunii spirituale a Omului, în cadrul stadiului ocult al Pamântului. Si pur-cederea catre stadiul ocult Jupiter – starea omului cu Trupul Moral, a Omului – omenire: „Binele sau durerea nu vor mai fi ale unuia, fara sa fie si ale altora” (Rudolf Steiner, Apocalipsa lui Ioan, Univers Enciclopedic, Buc., 1996, p. 239 – în traducerea, de exceptie, a lui Victor Oprescu).

Prigoana celor ai lui Hristos a fost, totdeauna, calea de încercare, prin plâns si suferinta – care duce la marea Lumina a Revelatiei lui Dumnezeu. Victoria celesta trebuie sa treaca prin Valea Plângerii. Ia aminte, si încordeaza-ti, spre zbor catre Christos, puterile sperantei, Neam al Românilor. Caci clipa ta se apropie – si curând chemat vei fi la truda slavita pe acest pamânt: truda întru voia lui Christos-Dumnezeu. Bun vei fi lui Dumnezeu – bun vei fi oamenilor.

SATUL GLOBAL al lui McLuhan (Galaxia Gutenberg, 1962) trebuie sa fie combatut prin satul îndumnezeit al românilor. Masoneria si „comisarii culturali” trebuie sa piarda partida mondiala, dimpreuna cu fortele ahrimanice. Adeverirea lui Dumnezeu – Christos al Adevarului a devenit nu doar o urgenta româneasca nationala – cât. mai ales, una mondiala. Lumina bethleemicâ de aici. din Rasaritul Europei, nu se va stinge pentru întreaga Lume a Oamenilor.

Iata, acum, ce spune Bolintineanu, despre situatia aromânilor, la 1858: „.. – Ei sunt cei mai numerosi, între toate neamurile de la sud de Dunare – fiind în duh, de fiinta, peste un milion, în vreme ce, aceia care îsi spun stapâni si majoritari, sunt mai putini la numar (dar crânceni ti porniti spre distrugerea absoluta a aromânilor). Tabelul de mai jos este pe deplin satisfacator ;

În Macedonia sunt:

200.000 albanezi;

120.000 greci;

300.000 bulgari;

450.000 români;

în Tesalia sunt:

150.000 greci;

200.000 români;

50.000 turci;

în Epir si Albania sunt:

350.000 români;

100.000 greci;

700.000 albanezi;

în Tracia sunt:

200.000 români;

Peste tot, 1.200.000 români, afara de colonia din Grecia proprie (s.n.) propriu-zisa, continentala” (Calatorii, II, E.P.L, Buc., 1968, p. 53.)

Dimitrie Bolintineanu, ca si multi revolutionari (masoni) români de la 1848, face exceptie de la internationalismul cosmopolit al masoneriei – masonerie care a instigat si condus, ocult, revolutiile vremurilor asa-zis „moderne” – printre care se numara, evident, si revolutiile pasoptiste. El, D.Bolintineanu, face o analiza foarte lucida a cosmopolitismului si, chiar, a ideii de cosmopolitism, prin prisma religiei crestine (a se vedea doctrina catolica), ajungând la concluzia fireasca: „Cosmopolitismul este o idee nepractica. Lumea poate fi patria celui ce nu are o patrie (a se vedea evreii, ba chiar grecii), ÎNSA LUMEA NU POATE FI PATRIA POPOARELOR. Cele din urma sunt totdeauna de undeva, au totdeauna ceva sa pastreze sau sa piarda (…) Nu este compatibil cu natura omeneasca decât nationalitatea (…) A se cârmui bine individual, este a cârmui bine familia, este a cârmui bine natiunea. A se cârmui bine natiunile, este a statornici armonia.”

D.Bolintineanu avea, înca, la 1858, de ce sa se extazieze, de milionul de români, ce înca erau români, în Grecia: (pp. 8-11) „Un milion de romani este un popor, este o farâmatura marita din acele legiuni romane neînvinse de oameni, neînvinse însusi de secoli: este o idee, este geniul, este civilizatiunea lumii vechi. doborâta, dar neînvinsa… este antica a unui monument ce reclama geniul omenesc ( ..) Astfel la vederea acestui milion de români, aceasta nobila ruina a legiunilor ce umplura lumea cu gloria lor, putem zice: aceasta natiune nu piere niciodata, si în caderea ei seamana mai interesanta decât în a sa stralucire“. Bietul poet Bolintineanu! Masonii din Loja Marelui Orient, unde intrase, alaturi de alti juni români, îi infiltrasera adânc o idee perfida, aceea de toleranta – pe care trebuiau s-o respecte doar anumite neamuri, pentru ca alte neamuri, câteva, aflate în strânsa cârdasie unele cu altele, batându-si joc cumplit de „legea” tolerantei, sa se cocoate stapâne, fara merit si fara stralucire, în mod jalnic si caricatural, în cârca lumii. El, D. Bolintineanu, nu are curajul sa spuna pe fata ceea ce inima lui dorea cu sete: maretia superba si meritata a acestui neam, lasat aici, ca straja spirituala, ca stea bethleemicâ, de catre Imperiul Roman. El, Bolintineanu, se margineste la a sopti, printre rânduri, arzatorul vis: „Românii din Macedonia nu sunt greci, sunt români, nu este ideea noastra a-i uni cu noi, caci suntem departati de dânsii, nu este ideea noastra a-i ajuta sa opereze rasculari. Cugetul nostru este ca acest popor de un milion, aruncat în Macedonia, cata sa aiba constiinta nationalitatii sale, cupa vietii sale poate sa fie mica, însa trebuie sa fie cupa sa…”

Câta candoare si totusi, si arsita de dor si de maretie, înalta demnitate româneasca, sufla peste aceste vorbe. „Nu este ideea noastra…” Ba – TREBUIE SA FIE! Mai exact – trebuia sa fie atunci, la timpul înca potrivit. Cum a putut sa fie ideea austriecilor (sprijiniti, subtil, de maghiari – si evident, de cercurile masoneriei mondiale), azi la sfârsit de secol XX, de a reînvia si reface spatiul Imperiului Habsburgic? – Un imperiu care, si când a existat de facto si de jure, a fost o creatura politica artificiala, hibrida – spre deosebire de spatiul românesc, având drept coloana vertebrala, Dunarea – a nu se uita primele secole ale mileniului doi, când, în cadrul si prin intermediul Imperiului (Taratului) româno-bulgar, fratii români, „traianici” si „aurelianici“, pentru prima oara dupa masiva retragere aureliana, au comunicat în mod direct. Dar cum poate sa fie ideea germanilor de a-si planta influenta, de-a lungul si de-a latul Europei, înaintea razboiului ultim mondial, prin mai mici sau mai mari comunitati germane, care sa pregateasca al treilea Reich? Dar în virtutea carei legi de toleranta poate fi admisa perfida infiltrare, prin obiecte, nici macar prin oameni) a evreilor americani, în mentalitatile tuturor popoarelor pamântului (pâna si în ale chinezilor si japonezilor, considerati printre cei mai conservatori oameni de pe pamânt) – pentru a alcatui „SATUL GLOBAL” al lui McLuhan, ideolog mai diabolic decât cei ai bolsevismului si ai nazismului, la un loc.

Da, SA ÎNDRAZNIM. Da, sa batem cu pumnul în masa. asa cum ne bat noua, acum, piticii spirituali ai Europei masonizate, cum ne bat ungurii, pentru milionul lor de etnici maghiari, dintr-un Ardeal anistoric românesc – numai pentru ca ungurii au trecut de partea evreilor-masoni, iar acestia le-au îngaduit puciul masonic de la Strasbourg, din 02. febr. 1997, când seful masoneriei române a fost dat jos si înlocuit, prin sfidarea Constitutiei masonice si a tuturor regulamentelor masonice, din toate timpurile – cu un ungur. Da, noi, românii, sa ramânem mereu niste flori sfioase, calcate în picioare cu o brutalitate fara margini, de toate iudele si caiafele acestui pamânt, care-si aroga (prin ce merite? în virtutea caror drepturi? Nici macar în virtutea legilor loi de ci fixate!) statura de conducatori ai Imperiului Mondial Masonic…

D.Bolintineanu ne spune clar despre brutalitatea si perfidia prin care s-a creat impresia si, apoi, certitudinea, ca românii din sudul Dunarii nu exista. Grecii i-au silit sa învete greceste. Asa-zisii „sfinti” greci (adica Satane îmbracate în sutane) au proclamat anatema asupra românilor care îndrazneau sa-si vorbeasca limba proprie (a se vedea, la pag. 55 a cartii citate, despre asa-zisul sfânt Cosma: „El cuteza a arunca anatema pe toti acei români care vor mai vorbi limba româna. Anatema lui sperie aceste poporatiuni crezatoare si simple, si din 44 sate române de la Zagor, numai 14 au mai ramas care sa vorbeasca limba româna. Ceilalti afara de batrâni, vorbesc greceste“. „Eroica” fapta a lui Cosma, servind si oarece interese politice ale musulmanilor, care voiau sâ-si simplifice grijile de administrare din zona, Ali-Pasa Tepelin „proclama pe Cosma sfânt si îi aduna moastele“. Iata ce fel de moaste au si saruta bietii crestini greci: moastele Satanei. Exista, de altfel, si o a doua forma majora de infiltrare si manipulare a constiintei românilor de la sud de Dunare. Patriarhul din Constantinopol, înainte de 1821, se întelegea mult mai bine cu autoritatile otomane (carora nu numai ca le satisfacea interesele de dominare în zona Balcanilor – dar asupra caror autoritati, Patriarhia greceasca avea chiar o anumita autoritate…) decât cu fratii întru ortodoxie, si, în special, cu aromânii, pe care cu deplinul acord al otomanilor, faceau totul sa-i stinga ca neam. Complotul Patriarhiei cu Ali-pasa din Ianina, pentru stingerea maretului centru spiritual urban aromânesc, VOSHOPOLE (Moscopole) este întru totul pilduitor în ce priveste fatala actiune a bisericii grecesti, asupra etniei aromâne.

Deci, aceasta a doua forma majora de manipulare a constiintei românilor din sudul Dunarii este, din pacate, tocmai „religiunea” ortodoxa. „Propaganda greaca are drept mijloc religiunea. Ei numesc greci pe toti câti sunt de rit oriental, numara pe români, pe sârbi, pe bulgari si altii si formeaza un element grec. Dar nu sunt PE TOATA FATA PAMÂNTULUI (s.n.) nici trei milioane de greci, adica pe jumatate cât bulgarii si de patru ori mai putin decât românii” (pp.55-56). Si, profitând de smerenia înnascuta a crestinilor români, perfizii greci exploateaza inima lor credincioasa pâna la absurditate: „Ceea ce este o nedreptate neînteleasa, este ca românii platesc pe tot anul mai multe milioane de lei la biserica de rit oriental, si preotii acestei biserici sunt greci, propaga ideile si interesele crestinilor din Orient. Ceea ce este si mai trist, este ca o mâna de calugari cârmuiesc aceste asezaminte, nu ca crestini orientali, ci ca greci, pe când românii care le sustin sunt combatuti, calugarii români persecutati, înlaturati. Actul de secularizare a averilor manastiresti, facut de Cuza în Principale,a lovit, e drept, si pe calugarii români, si autoritatea, morala si sacra, u bisericii crestine – dar a avut si o latura pozitiva: a lovit în plosnitile grecesti. în puzderia de calugari greci, care se oplosisera în manastirile din principate si, cu obraznicie fara seaman, luasera staretiile si pusesera mâna pe sute de mii si milioane de pogoane de pamânt, pe averi fabuloase, care nu erau nicium folosite, cum s-ar fi cuvenit, din punct de vedere crestin, – pentru alungarea suferintelor si saraciei umane.

A forma toti acestia (românii sud-dunareni – precizarea ne apartine) un regat peste celelalte nationalitati, mi se pare un vis, ba înca un vis nedrept” (comentam noi: daca asa îi comandasera masonii Marelui Orient candidului D.Bolintineanu, el s-a executat… fara sa gândeasca în termenii pragmatici, pe de o parte, asa cum o fac, spre pilda, grecii si turcii, în acest Rasarit de Europa – si nici în termenii metafizici, ai necesitatii ca, prin misiunea sacra a românilor, odata împlinita, sa fie risipiti norii satanici ai popoarelor fara har întreg, ca slavii – sau ahrimanizate, ca grecii cei noi…) „ca si acela ce viseaza grecii: de a subjuga pe celelalte nationalitati.” Toate aceste lucruri sunt secretele viitorului. Ceea ce credem noi, ca toti acesti români ar trebui sa faca, ESTE DE A-SI PASTRA CU SFINTENIE LIMBA SI DATINILE ROMÂNE, oricare ar fi soarta ce viitorul le pastreaza. In aceste vorbe se încheie toata politica românilor „aurelieni”.

Usor de zis, greu de facut: – când dusmanii te înconjoara si te strâng în fiarele propriilor slabiciuni (toleranta, blândetea, omenia, dar si frica maturilor pentru propriile odrasle, dorinta de parvenitism etc – am numit ca slabiciune omenia, pentru ca noi, românii, uitam sa fim mai fermi si necrutatori cu Satana, dupa vorbele lui Iisus, care cerea veghe spirituala continua si razboi neodihnit Râului: „Nu am venit cu pacea, am venit cu sabia” – sabie cu care trebuie deosebit, clar si definitiv, Râul de Bine, Prietenul de Neprieten). Patriotismul mamelor aromâne, singurele care s-au împotrivit eroic anatemelor grecesti, albaneze, otomane, si au continuat sa-si învete pruncii, cu o minunata, sfânta încapatânare – patriotismul acestor mame a fost sublim, este, înca sublim – dar, fara ajutorul românilor liberi, din nordul Dunarii, românii aurelianici vor fi de tot sufocati, înglobati total în masa neamurilor care-i înconjoara. Muntii, în care s-au retras, ca-n niste ultime cetati, le vor servi (daca nu se trezeste adevaratul curaj patriotic, luminat de faclia metafizica a constiintei misiunii divine) – la înaltarea spre ceruri a ultimului, tragicului gest al sinuciderii, asa cum le-au servit celor peste 200 de femei-mame, în fata salbaticiei distrugatoare a albanezilor (slugi ale grecilor si turcilor), asa-zis frati (ucigasi si ticalosi frati am mai avut noi, smeritii si prea generosii, în toate, români): „La schitul Veterniste sa curma cantonul Aspropotamos, lânga podul facut de romani, Coracos, si unde suliotii fusera ucisi de albanezii musulmani, în luna ghenariu 1813. Femeile lor, în numar de doua sute, vazând pe sotii lor ucisi, se aruncara cu pruncii în brate în rîul Ahelonus, unde se înecara. Aceasta fapta fuse drama cea mai mare si cea mai trista a acestui secol” (p. 115).

În mod ciudat, strainii n-au bagat de seama absolut nimic din tragedia acestui neam român. Orice neam are dreptul macar la atentie, daca nu la compatimire. (Byron se duce sa moara, la Misolonghi, pentru niste greci care deja preluasera, foarte subtil, puterea politica în Imperiul Otoman – de ce nu 1-a trimis masoneria sa moara pentru adevaratii împilati, pentru mult-împilatii români?). Fata de români, indiferenta criminala a Apusului devine tot mai suspecta. Toti calatorii straini din Macedonia vorbesc de greci si iar de greci. Aproape nici unul de români. O singura exceptie este mentionata, în secolul 19, de Bolintineanu – Pouqueville, care nu-i confunda, precum ceilalti apuseni, pe români cu grecii, cu albanezii… Strainii s-au lasat condusi, ca orbii, de autoritatile grecesti – si n-au cercetat, sub coaja de grecizare fortata, ce fel de neam se ascunde, tremurând de umilinta celor amenintati cu moartea etnica. Pouqueville are curajul sâ-si critice (p.105) compatriotii-calatori si sa biciuiasca si trufia paranoica a grecilor: „Se vede ca Du Cange si Pachimore spun ca armata lui Ion Paleologu era compusa de greci de origine si anume megalo-vlahiti, ai caror strabuni se luptasera sub Ahile, pentru ca românii nu sunt nici pamânteni, nici greci, nici pelasgi… Pentru ca se afla în Dolopia, nu va sa zica ca sunt coborâtori din Ahile… dar eruditia greaca este totdeauna îngâmfata de pretentii de antichitate, pe care nu le poate sprijini. Vitiul celor noi (greci) a fost totdeauna sa traiasca din fala lui Platon, Miltiadi, Cimoni, fara a îngriji a-si face singuri o stralucire a lor proprie

Acesta este semnul ahrimanizarii unui neam: dupa ce si-a împlinit misiunea sacra pe pamânt, refuza sa lase alte neamuri sa-si împlineasca misiunea lor sacra. în finalul discutiilor asupra dezvaluirilor lui D.Bolintineanu despre consângenii nostri aurelianici, sa vedem care-s neamurile noastre din sudul Dunarii, dupa urmele semintiilor lor din Macedonia: 1 – lintopenii, 2 – niculenii, 3 -grarnostenii, sau muntenii, 4 – motinii sau motii, în Tesalia, 5 – moscopolenii, dincolo de Pind, 6 – gobisenii (sau pisoderenii).

Dar acestora, cum cu infinita amaraciune spune D.Bolintineanu: „Vecinii lor le-au luat tot ce au avut: originea, istoria, datinile – numai limba a scapat (n.n.: aceasta era valabil pentru 1850…), multumita femeilor române. Dar am vazut cum „Sîntul Cosma”, acest al doilea sânt Anghelusi, dar mai fericit decât cearlatanul din Silistra, puse anatema pe limba lor” (p.71).

De aceea, D.Bolintineanu ajunge, în mod tragic, dar firesc, la întrebarea cruciala, sfâsietoare, dar dreapta – si care este expresia fortei interioare, care cere Adevarul. Trebuie sa avem curajul sa privim realitatea destinului în fata, daca vrem sa avem vreo sansa de redresare a drumului ursitei noastre, întru împlinirea misiunii divine a neamului. D.Bolintineanu e foarte „modern”, prin ceea ce descopera întrebarea sa (p.47) – dar, cu concluziile sale, nu putem fi, total, de acord, având în vedere cele stiute, din politica lumii de azi, fata de anumite natiuni, etnii sau state. Iata întrebarea hamletiana pe care o pune Bolintineanu: „Suntem sau nu suntem? Trebuie ori nu trebuie sa fim?” Surprinzatoare, necrutator de adânc penetranta, în fiinta neamului nostru teribila, aceasta amara întrebare, cu doua paliere: 1 – oare existam, spiritual? 2 – avem (sau: mai avem!) misiune pe pamânt, în cadrul planului divin, etern, al constructiei lumii?

Citam mai departe: „Nu va plângeti de guvernele voastre,ele sunt ceea ce voi voiti sa fie: cu o natiune plina de virtuti si de marire – nici un guvern nu poate exista. Aceasta natiune româna este buna ?Este rea? De ar fi buna, nu ar putea sa aiba guverne rele. Astfel ea nu poate sa aiba guverne bune, când va avea un guvern bun, îl va mustra, îl va urî, îl va alunga. Cine sunt acei oameni ce spera la mântuirea patriei? Românii îi mustra, îi urasc, îi gonesc. Acesti oameni sunt niste nedemni negresit, ori daca sunt demni, românii nu-i înteleg, nu pot sa-i înteleaga, ei au venit prea curând, sau prea târziu. Ca sa te înteleaga românii, trebuie oare a se închina strainilor? A dezvolta umilinta? A tolera hrapirile? Dar atunci la ce ar mai trebui o asemenea natiune?

Grecii nu au virtuti, dar ei au cel putin vitejia si patriotismul. Noi nu avem nimic, pentru câ nu vrem sa avem nimic, si noi însine suntem cauza acestor rele: ei nu sunt vrasmasii nostri, România nu este junghiata de vrajmasi: România e plecata de sine“.

Iata „modernitatea” lui D.Bolintineanu: excesul autocritic, din frica de a nu fi cumva nedrept si nelucid – îl duce pe intelectualul analist român la autoacuzare exclusiv, la autoflagelare masochista, nedreapta în mare masura. Iata la ce ne-au dus atâtea secole de toleranta exagerata: sa-i consideram pe dusmani ne-dusmani, sa ne orbim singuri (cu propriul nostru sânge…) pentru a fi mai usor de jupuit si manipulat de straini. E un rezultat ciudat de asemanator, cel din secolul XIX, cu cel din secolele XX-XXI. Pentru ca nu s-au schimbat datele interioare fundamentale ale neamului românesc? Poate. Dar, în primul rând, pentru ca circumstantele internationale, atitudinea Apusului, catolic si protestant, nu s-au schimbat fata de Rasaritul ortodox – si, mai ales, fata de aceasta ciudata Românie, al carei pamânt a fost simtit, în toata maretia lui sacrala, de Traian-Vizionarul/Alchimistul – din pacate: din pacate – pentru ca vizionarismul sau nu ne-a adus decât belele, atunci când neamurile, impotentele, din punct de vedere spiritual, neamuri din apus, au intuit puterea oculta a acestei zone (putere care, daca ar fi fost recunoscuta de apuseni, acestia, prin contrast cu noi, si-ar fi recunoscut, implicit, propria schilodenie interioara).

D.Bolintineanu este victima candida a manipularilor subteran -subconstiente, la care suntem supusi de secole, de grupurile de interese internationale – interese care converg, fata de realitatile spirituale din Rasarit. Când, atunci, în secolul XIX, de la calomnie josnica (acuzatia ca românii sunt pederasti) pâna la crima si anatema, nu lipseste nimic din arsenalul agresiv al actiunii de desnationalizare, planuita (si reusita aproape total) de greci – tot tu te consideri culpabil si te oferi ca mielul spre junghiere – va fi fiind aici o dimensiune metafizic-crestina, dar este înca o dovada a rezultatelor incredibile la care poate ajunge razboiul psihologic, diabolic de perfect, indus de interesele bisericii constantinopolitane grecesti (dinainte de eliberarea din 1821, cât si de dupa eliberarea Greciei). A învrajbi si a crea totodata complexul culpei – spre a stapâni etniile conlocuitoare si a le asimila complet, în dispretul total al oricaror masonice „drepturi ale omului” – bune doar pentru „catei”. De aceste manevre subterane nu poate fi straina (pentru ca veni vorba) nici masoneria iudaica internationala – cea care a creat atmosfera complet diferita, în jurul unor popoare care ar fi trebuit la fel tratate. Grecii, fiind epuizati spiritual, functionând ca niste golemi, total ahrimanizati. au fost considerati ca ideali pentru persecutarea, torturarea si lichidarea neamului cu misiune sacra înca vie: românii. E o tehnica, valabila în aceste vremuri amorale, de a-ti înlatura adversarul spiritual pe care-l intuiesti ca fiind mai puternic decât tine.

E bine sa descoperim adevarul hamletismului din interogatiile lui Bolintineanu. Nu la analistii politici (si nu de grija analistilor politici) de felul lui Bolintineanu, care se considera hiperlucizi, dar sunt, de fapt, bolnavi de grija de a nu fi nedrepti cu altii (devenind nedrepti cu ei însisi si cu neamul lor), trebuie sa ne gândim, ci la traitorii din Macedonia si Grecia, de etnie româna-aromâna, pe cale de a le fi stins neamul.

III. CAVALERII MIELULUI – SI „ILIADA” LOR

Aromânii, dupa cum se stie, sunt, si astazi, pastori de oi. E drept ca, asa cum ne marturiseste epopea lui Nida Boga – „Voshopole” – ei pot împlini, cu mare pricepere si cinste, si alte mestesuguri-misiuni sacre, pe pamânt – iar dupa ce multi s-au raspândit prin lume – li s-a dus vestea, atât ca mesteri faurari, giuvaergii – cât si ca neîntrecuti oameni ai finantelor: e o forma de autoaparare contra celor ce-au hotarât si-au poruncit pierzania aromânilor, prin ispitirea fortelor brutale, prin bani.

Dar, cel putin în trecutul secol XIX si în prima jumatate a secolului XX, aromânii au stat si au asteptat si s-au prosternat în fata MIELULUI – precum semenii lor pastori, din jurul ieslei de la Bethlehem. Poezia populara aromâneasca transmite poeziei culte aromânesti motive mistice – dintre care, principalele, sunt legate de Iisus: motivul MIELULUI si cel al TRANSFIGURARII. E suficient sâ trimitem, în legatura cu misiunea de CAVALERI AI MIELULUI, la revelatoria balada-epopee, transpusa, subtil, în registru cult, de catre Constantin Belimace: Curnicea – iar pentru motivul (tot eristic) al transfigurarii – la epopeea Marelui Miracol Spiritual: Voshopole – epopeea în sonete a lui Nida Boga.

I – Balada Curnicea, a lui Belimace, este, în fapt, o autentica epopee, cu dimensiuni comprimate – epopeea pazitorului de HRISTOS-MIEL, neamul aromânesc. Destinul aromânilor-pastori – CAVALERI AI MIRACOLULUI – este sintetizat în destinul eroico-mistic al lui Zega-celnicul: toti pastorii celnicului Zega au în grija o singura mielusea (hieroglifa misterului initiatic): aceasta, dupa zece ani de pascut pe Muntele Pind (10 = numarul creatiei divine) – pastere de trifoi „nevazut la noi” (de fapt, originalul spune despre „iarba… di bana”: care înseamna iarba de viata, sau iarba vietii opusa ierbii vutane, care înseamna iarba mirositoare, iarba saracacioasa de pe stâncile muntilor): ,si tru-a dzatea oara, /Tru-una primuveara, /…/Pascu nu vutana, /Iarba-atea di bana (sau,cum transpune Hristu Cândroveanu, „trifoi /Nevazut la noi“) trimite la iarba atot-tamaduitoare – sau, pur si simplu, la initiatica „creanga de aur“; „a fatat în munte /Miel cu stea în frunte, /Cum nu-i pe coclaur – /Dintisor de aur, /Lîna înflorata, /Matase curata -/Faptura de-alint, /Cu coarne de-argint…” („Si-afita în munte/ Nel cu stea în frunte. /Nel ca tri ciudie. /Cu dinti di flurie /Si cu lâna toata /Ca sirma curata, /Curata brasime /S-cu coarne di-asime…”).

Când a fatat mieluseaua? De Pasti: „în ziua de Pasti” (sau, conform originalului: „trî Sâm-Giorgiu-aprindu” – în ajun de Sfântul Gheorghe.

Iata ca, mai direct decât în evanghelii, Mielul Iisus se încredinteaza ocrotirii-initierii (în sens mistic-activ) unor apostoli exemplari: Pastorii-Crai. Si mie, la rândul meu, mi-a fost semnalat, de catre un mare om al spiritului românesc, un eminent traducator al operei lui Rudolf Steiner, ca una dintre deosebirile (de fapt, una dintre întâlnirile semantice) dintre evangheliile lui Luca, respectiv Matei, – este aceea ca, la nasterea lui Isus, Evanghelia lui Luca spune ca au asistat pastorii (capitolul 2, aliniatele 8-9-10 – iar în Evanghelia lui Matei, capitolul 2, aliniatele 10-11, se spune ca pruncul Iisus a fost înconjurat de crai. De fapt, functiile de crai, respectiv pastor, converg spre una singura: PAZITOR AL MIRACOLULUI SPIRITUAL AL LUMII.

Atunci când Mielul Sacru este luat de lotri (fortele ahrimanice ale lumii) se dezlantuie razboiul în numele Mielului Sacru – apocatastaza, confruntarea finala între fortele malefice si benefice: „N-a ramas întreaga /Nici macar o creanga, /si n-a ramas frunza /De plumbi nepatrunsâ” („Nu ramase deaga /Una dzua-ntreaga /Di pliumb nipitrumtâ /’N barbateasca lumta“). Deaga, în textul original, înseamna ramura: evident ca prin intermediul MIELULUI REDOBÂNDIT – se produce transfigurarea:

a – ramura putreda a lumii fenomenale, a lumii profund luciferizate, pâna la ahrimanizare – este înlocuita cu creanga de aur eterna, caci:

b – „hotii crunt pierira” (n.n.: fortele ahrimanice au fost definitiv învinse, redizolvate în lumina) /Mielul îl gasira/, si l-au dus la târla, /si-a curs vinul gârla…” („Nelu lu-ascâparâ, /Furi’ i vâtâmarâ, /S-cântânda prit câl’iuri, /S-tumarâ la staniuri“). Recontopirea omului cu Sinele Sacru-Mielul – reface starea originara, de paradis (cal’iuri cu cântic).

Cine îl vesteste, de fapt, pe Zega, de actiunea „furilor”? „A lui Zega muma” – Maica Domnului. Câti luptatori mistici ia Zega, la lupta apocatastatica?
”…doispe-doisprati di insi /Tot ca Zmei ne-asvinsi” (n.n.: evident, cei doisprezece apostoli ai hieroglifelor cosmic-zodiacale).

II – Cavalerii Mielului Minunat sunt, aparent, umili ciobani – în realitate, sunt Cavalerii Sfintei Cruci, expeditia lor este o cruciada, izbânda lor transfigureaza, la modul paradisiac, lumea. Certitudinea victoriei spirituale, peste orice accident istorico-fenomenal, este întarita de epopeea vasta a Transfigurarii – epopeea VOSBOPOLEIcetatea care, prin distrugerea în cadrul fenomenalului, si-a eliberat potentele de Cetate Eterna a Spiritului. Voshopolea, moarta si înviata întru spirit-este Mielul-Iisus – iar voshopolenii, treziti într-un spirit, sunt Prigonitii(dar vesnic victoriosii) Cavaleri ai Mielului: „Voshopolea cea mândra, spulberata, /nepieritor, în spirit e-ntrupata, – /Al bajenarilor, al tuturora” („Voshopolea-atea arsa si surpata, /L’ia ca s-arsara multu ma musata /Tu mintea-armânilor di tu xinitie…”).

Vom amanunti lucrurile, la vremea potrivita, în textul analitic al lucrarii noastre. Deocamdata, atât mai adaugam: prigonirea, de catre fortele ahrimanice, a Cavalerilor Mielului, este dovada mistica, a faptului ca aromânii sunt „tagma aleasa a lui Hristos („pe cine iubeste, Dumnezeu pedepseste“). Prigoana înseamna, în traducere initiatica, si raspândirea si consolidarea, oculta, a misiunii sacre, încredintata de Dumnezeu – Neamului Român-Aromân (Neamului Româ­nesc, spiritual unit, prin gesturile vizionare ale împaratilor Magi: Traian-Aurelian-Constantin), în jurul coloanei vertebrale spirituale, care este Istrul Sacru.

Am comparat epopeea VOSHOPOLE cu ILIADA lui Homer nu neaparat pentru a pune epopeea lui Homer în stare de superioritate, fata de epopeea VOSHOPOLE: epopeea lui Nida Boga, din punct de vedere al semnificatiilor metafizice, este superioara capodoperei homerice. Dar aveam nevoie de un reper literar pentru a satisface prejudecata snobilor, a celor care strâmba din nas în fata „neconsacrarilor” si „neconsacratilor”. Si nici VOSHOPOLE – epopeea, nici Nida Boga, creatorul epopeii, nu sunt consacrati, pentru literatura româna. Am considerat ca, între Iliada si Voshopole sunt unele trasaturi de asemanare: un razboi pentru apararea unei cetati, o infiltrare perfida în cetate (un „cal troian”), apoi devastarea cetatii ca o consecinta a infiltrarii în inima cetatii – o eroica si zadarnica rezistenta umana. Aici, însa, se opresc asemanarile si începe rafinata metafizica a transfigurarii materiei în Spirit Etern, metafizica prezenta (si posibila) în epopeea Voshopole, datorita atingerii, de catre Nida Boga si de catre neamul despre care vorbeste acesta în epopeea sa (neamul aromânilor) – a stadiului de evolutie spirituala necesar: crestinismul.

Ceea ce vom investiga, în paginile de mai jos, va fi: constientizarea, de catre poetii culti si crestini aromâni, a Spiritului Neamului Românesc, cu cele doua aspecte:

a – aspectul fenomenal, aparenta risipire si stingere a neamului românesc-aromânesc, nu prin distrugerea cercurilor – hoare (sate), prin asimilare fortata, maceluri etnice, deznationalizate prin toate mijloacele;

b – aspectul esential: situarea aromânilor atât sub blestemul – dimândare-legamânt, cât si (pe cale de consecinta mistica, raportata la dimândare) necesara transfigurare spirituala, a neamului de prigoniti mistici, paznicii cei mai supusi ai MIELULUI – HRISTOS. Mai mult decât atât, constientizarea, de catre poetii culti ai neamului aromânesc, a unitatii românilor de la sud si de la nord de Dunare – uniti prin MISIUNEA SACRA COMUNA, aceea de a lumina spiritual lumea, a retransforma, prin autosacrificiu. Valea Plângerii în Paraclis. De aceea, epopeea transfigurarii, VOSHOPOLE, a lui Nida Boga. va face obiectul unui studiu aparte – într-o a doua sectiune a lucrarii de fata. Si, (tot de aceea, dimensiunea crestina (în sensul cel mai profund, mai esoteric) a poeziei aromânesti va fi urmarita cu deosebire.

-va urma –

SPECTACOL DE DATINI STRAMOSESTI ÎNCHINAT SARBATORILOR DE

 Camelia ROSU CRACIUN

 

 

Asociatia Culturala „Ca La Noi” desfasoara o activitate intensa în ceea ce priveste descoperirea folclorului autentic de certa valoare si promovarea lui în rândul publicului larg pentru ca împreuna sa împartasim din comorile de suflet ale neamului nostru. Pentru perioada imediat urmatoare avem în vedere realizarea unui spectacol de datini stramosesti închinat marii sarbatori crestinesti a nasterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos si a Anului Nou.

Evenimentul, ajuns la cea de-a patra editie, îsi propune sa reînvie traditiile neamului românesc, care, din pacate, sunt din ce în ce mai rare. La fel ca în anii precedenti ne dorim sa aducem în fata publicului momente autentice specifice sarbatorilor de iarna, acest lucru fiind posibil cu concursul artistilor veniti din toate colturile tarii, punându-se un accent deosebit pe obiceiurile de Craciun si Anul Nou, dar si cântece si jocuri populare romanesti de peste an.

În acest an, pentru ca asteptarile publicului si ale noastre au crescut, dorim ca acest eveniment sa capete statutul de „Festival national de datini si obiceiuri”. Drept pentru care, în acest an spectacolul intentionam a-l desfasura pe parcursul a doua zile. Doua zile în care datinile, traditiile, obiceiurile si folclorul autentic vor face casa buna în Bacau. Astfel, pentru aceasta editie, ne-am propus sa primim vizita unor oaspeti de seama, virtuozi instrumentisti, interpreti de renume din România si Republica Moldova, precum si ansambluri de datini si obiceiuri care au promovat si continua sa promoveze folclorul românesc de calitate.

Speram ca editia din acest an sa se bucure de participarea urmatorilor invitati: Vasilica Tataru Nastase si Cristi Nastase, Maria Tataru, Anton Achitei, Viorica Macovei, Calin Brateanu, Angelica Flutur, Marius Zgâianu, Laura Haidau, Andreea Chisalita, Constantin Bahrin, Sofia Vicoveanca, Margareta Clipa, Augustina Dogot, Maria Iliut, Rodica Buhna, Nicolae Glib si altii. Totodata, îsi vor da concursul Ansamblurile Folclorice din Poiana Stampei, Ciocanesti, Pojorâta, Malini, Sfântu Ilie, Ceata ursilor din Asau, Ansamblurile Folclorice Saratelul si Ca La Noi si altele. Acompaniamentul orchestral va fi sustinut, speram noi, de orchestra „Mugurel” din Chisinau, condusa de maestrul Ioan Dascal.

Invitat special: Lia Lungu, nascuta la Timisoara, stabilita la New York, doamna cântecului banatean care nu si-a uitat niciodata radacinile.

Spectacolul urmeaza sa aiba loc în zilele de 17 si 18 decembrie, începând cu orele 17.30 ale fiecarei zile si va fi preluat de una dintre televiziunile de profil de la nivel national. Bugetul total estimat pentru acest eveniment se ridica la aproximativ 60.000 lei, în acest buget intrând onorariile artistilor invitati, cazarile celor care ramân peste noapte, masa pentru toti artistii, transportul lor si nu în ultimul rând cheltuielile ocazionate de promovare si organizarea efectiva.

Va rugam sa ne sprijiniti cu orice suma la realizarea acestui proiect, institutia dvs. având dreptul de a-si marca sigla pe afisul si programul spectacolului. Pentru alte detalii va stam la dispozitie oricând la numarul de telefon 0744/768010.

Aveti, stimate partener, garantia celor mai alese sentimente!

Asociatia Culturala „Ca La Noi”

Str. Marasesti nr. 151/B/34

cod 600115, Bacau – România

C.I.F 16777756/2004

cont IBAN RO70BPOS04003444914ROL01

Presedinte

Camelia ROSU

Manager proiect

Ovidiu DRUG

 

Procreare în dragoste

       ALIANTA FAMILIILOR                         DIN     ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

 

8 decembrie 2011

PROCREARE IN DRAGOSTE

Propulsata de secularism, la inceputul Mileniului III omenirea s-a pozitionat la marginea unei prapastii adinci, cu consecinte noi, unice, si cu care pina acuma inca nu s-a confruntat. Despre una dintre ele comentam astazi. E vorba de procrearea si reproducerea umana. Daca la intocmirea lor fiintelor umane li s-a dat porunca sa “creasca” si sa se “inmulteasca,” secularismul zilelor noastre le spune sa creasca dar sa nu se mai inmulteasca. Functia reproductiva a fost redirectionata spre cautarea si satisfacerea placerii fizice. Cu nu multi ani in urma inca mai era in uzanta expresia ca doua fiinte de sex opus fac dragoste iar din dragostea reciproca rezulta alte fiinte umane, concepute in dragoste. In timp terminologia aceasta a dat loc uneia noi: oamenii nu mai fac “dragoste,” ci “sex.” Asa s-a ajuns la una din marile confuzii cu care se confrunta omenirea zilelor noastre: conceperea fiintelor umane este deconectata de dragostea reciproca. Functiei reproductive i s-a suprapus satisfactia sexuala.

In acest context al confuziei privind procrearea umana, intrebam: care e pozitia crestina? Cum vad crestinii functia procreativa a fiintelor umane? Intrebarea aceasta nu e nici retorica si nici fara rost. Raspunsul care i se da are consecinte. Spre bine sau spre rau. Afecteaza persoanele care se implica in procesul de procreare cit si fiintele care rezulta din el. E o intrebare, insa, care preocupa nu numai pe crestini dar si pe sociologi, politicieni, si pe cei preocupati de trendurile sociale in viitor. Relevanta acestui subiect a fost reliefata mai devreme in an in cadrul unei conferinte internationale de mare anvergura organizata in  China comunista in primavara la Hong Kong. Liderii chinezi incep sa devina tot mai preocupati de impactul ideologiei sexuale seculare asupra tarii lor si mai ales a generatiei tinere. Au inceput si ei sa puna intrebari, si au devenit interesati in special in notiunile crestine privind procrearea umana. Care sunt, intreaba ei, bazele ideologice crestine ale procrearii umane?

La aceasta conferinta a fost invitata si Dr. Jennifer Roback Morse, un sociolog crestin american, lider la Ruth Institute in Statele Unite. Expertiza ei este sexualitatea umana din perspectiva Bibliei. A prezentat o prelegere eminenta in cadrul conferintei, publicata in doua parti anul acesta, una in aprilie si una in iulie. Publicam astazi traducerea si adaptarea romana a primei parti, intitutala, in engleza “Loved into Existence,” adica, in romaneste “Procreat in Dragoste”. Titlul prelegerii e foarte sugestiv si incapsuleaza esenta actului procreativ din perspectiva crestina – procrearea este un act al dragostei si respectului reciproc intre barbat si femeie, uniti in casatorie, o functie creativa care rezulta in perpetuarea speciei umane, din dragoste si prin dragoste. Poate ni se pare simpla teza lui Dr. Morse. E important insa sa ne-o reamintim din cind in cind si sa o practicam in viata conjugala. Am fost conceputi in dragoste si suntem indemnati sa ne implinim functiile intime in dragoste. Printre multele observatii pe care Dr. Morse le face privind dragostea in procreare este si aceia ca fiintele umane sunt singurele fiinte care isi vad fata in momentele intime. Si asta, afirm ea, dovedeste ca am fost conceputi sa iubim si sa perpetuam specia umana in dragoste ca un act al iubirii.

Dr. Morse a tinut acest discurs pe 23 aprilie 2011, la Universitatea Baptista din Hong Kong , în cadrul unei conferinte de cercetatori occidentali si chinezi, intitulata: “Familia si etica sexuala: Învatatura crestina si valorile sociale”. China se confrunta cu numeroase probleme cauzate de destramarea familiei, inclusiv politica copilului unic, rate ridicate de divort, si un raport dezechilibrat intre sexe. Conferinta a fost convocata deoarece multe organizatii din China, chiar si Academia de ?tiinte si guvernul, sunt interesate de ceea ce crestinismul are de spus despre casatorie, familie, sexualitate si societate. Lucrarile conferintei urmeaza sa fie traduse în chineza si publicate sub forma de carte.

Materialul de mai jos a fost tradus si adaptat pentru noi de Radu Ionita, voluntar AFR (Danemarca). Ii multumim pentru sirguinta cu care a tradus si adaptat materialul cit si calitatea lui exceptionala.

Dr. JENNIFER R. MORSE: PROCREARE IN DRAGOSTE

Am fost invitata aici pentru a descrie punctul de vedere crestin al familiei, dragostei si casatoriei. Sunt onorata de invitatia de participare, si oarecum coplesita de sarcina. O voi lua ca pe datoria mea sa prezint învatatura veche crestina, si sa arat cum s-ar putea informa ideile noastre de astazi. În primul rând, voi explica ceea ce învata Biserica: Dumnezeu iubeste fiecare persoana în existenta, si doreste ca fiintele umane de astazi sa impartaseasca aceeasi dragoste urmatoarei generatii ce va sa vina. Acest lucru înseamna ca copiii ar trebui sa fie nascut de parintii lor, într-un context institutional de iubire permanenta, cu alte cuvinte, în casatorie.

 În al doilea rând, arat ca stiinta sustine liniile generale ale învataturii crestine. Persoana umana este destinata pentru dragoste. Copiii prospera ca indivizi în caminele casatorite. Societatea are nevoie de oameni care au dezvoltata constiinta si auto-controlul. Acest lucru are loc în copilarie, fiind într-o relatie cu un adult iubitor. Economia si sistemul politic, depinde de fapt, de dragoste. În cele din urma, arat ca aceasta întelegere crestina a familiei presupune includerea ei in societatea publica.

Voi lasa la aprecierea fiecaruia dintre voi, indiferent de credinta voastra, pentru a va asocia cu ceea ce spun, cum credeti de cuviinta. Într-adevar, sper ca voi toti, crestini cât si necrestini, ve-ti dori sa va asociati cu ceva din ceea ce spun eu aici. Cel putin, sper ca veti câstiga ceva respect pentru învataturile antice crestine.

Ce Crestinii cred

 Deci, care este învatatura veche a crestinismului? Noi credem ca Dumnezeu a creat universul din nimic, ca un act de iubire pura. El nu avea nevoie pentru a crea: El este complet suficient în Sinesi. Dar dragostea divina dintre cele trei persoane ale Sfintei Treimi, Tatal, Fiul si Duhul Sfânt, s-au imprimat în seria de acte creatoare înregistrate în Geneza. Dumnezeu a declarat tot ceea ce El a creat a fi “bun.” (Gen 1:10) Iar dupa crearea omului, Dumnezeu a spus despre creatia Sa ca este “foarte buna” (Gen 1:31). Este un articol al credintei noastre ca tot ceea ce Dumnezeu a creat este bun. Dumnezeu nu a creat nimic rau.

“Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea noastra …. Deci, Dumnezeu a creat omul dupa chipul Sau, în chipul lui Dumnezeu, El l-a creat, barbat si femeie ia creat “(Gen 1:26) Ce înseamna sa fi creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.?Crestinii cred ca “Dumnezeu este dragoste,” (1 Ioan 4:8) si ca Dumnezeu este o comuniune de persoane, Tatal, Fiul si Duhul Sfânt. Pentru a fi create în imaginea unui Dumnezeu Treimic, trebuie sa fie creat pentru iubire si pentru comuniune cu ceilalti. Pentru ca “nu este bine ca omul sa fie singur,” Dumnezeu a creat femeia. La vederea ei, Adam a exclamat: “aceasta este os din oasele mele si carne din carnea mea.” (Gen 2:23). Eva nu este o clona a lui Adam, si nici nu este ea atât de diferita ca fiind o alta specie. Ea este ca el, dar nu identica cu el. Geneza continua, “De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup.” (Gen 2:24) Cu aceste cuvinte, Dumnezeu a creat casatoria, prima institutie social umana. El ia spus lui Adam si Evei: “Cresteti si va înmultiti,” devenind prima dintre poruncile Lui. (Gen 1:28)

Dumnezeu a creat pe Adam si Eva din dragoste, si pentru dragoste. Dumnezeu a intentionat sa-L iubim si sa ne iubim unul pe altul. Dar iubirea nu poate fi constrânsa. Iubirea trebuie sa fie data în mod liber. Prin urmare, Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a alege de a iubi sau nu iubi. Toate celelalte optiuni palesc in fata acesteia de baza: sa iubim sau nu iubim. Este învatatura neîntrerupta a Bisericii, ca Dumnezeu ne-a creat avand libertate.

Cu marele dar al libertatii vine si posibilitatea de a alege în mod eronat, de a alege împotriva iubirii lui Dumnezeu. Si asta este exact ceea ce au facut primii nostri parinti. ?arpele i-au convins ca “Veti fi ca niste dumnezei,” în cazul în care aleg împotriva lui Dumnezeu, a unei reguli simple, sa nu manânce din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului. (Geneza 3:5) Noi barbatii si femeile nu sunt dumnezei, ci creaturi ale lui Dumnezeu. Povestea caderii omului în Geneza spune ca pacatul a venit în lume, prin utilizarea abuziva a libertatii umane. ?i aceasta continua sa fie povestea rasei umane. Noi suntem creati “foarte bine” de catre Dumnezeu. Dar noi nu alegem sa nu fim ’’foarte buni’’ în functie de dragostea profunda si fara de sfârsit pe care El o are pentru noi. În schimb, cum ar fi intentia nerabdatoare a copiilor, noi alegem dorintele noastre imediate peste nevoile noastre cele mai profunde. Apoi ne mintim pe noi însine. Noi încercam sa ne agitam, dând vina pe altii, la fel cum Adam a încercat sa dea vina pe Eva, si Eva a încercat sa dea vina pe sarpe. Libertatea si responsabilitatea merg mâna în mâna.

Dar Dumnezeu nu poate fi pacalit. El a înteles ca Adam si Eva au facut o alegere fundamentala pentru a încerca sa mearga singuri. Dragostea Lui a continuat: El nu i-a distrus pe ei sau lumea pe care El a facut-o. El le-a permis sa mearga pe calea lor. Rasa umana a continuat în existenta, si a continuat sa aiba responsabilitate pentru creatie. Dumnezeu nu i-a abandonat, si nici nu a încetat sa-I iubeasca pe ei sau pe copiii lor.

 Dragostea umana în Planul Divin

 Iubirea umana este o parte din planul divin. Dumnezeu, autorul tuturor formelor de viata, ne-ar fi putut crea în mod diferit decât a facut-o El. El ar fi putut efectua un act de creatie special cu fiecare persoana noua, fara a necesita nici o participare a omului. Dar, ca o chestiune de fapt, în lumea în care traim, actul sexual dintre un barbat si o femeie poate naste o noua viata. Participarea omului în procreatia este parte a unui act de iubire între barbat si femeie. Dragostea parintilor unul pentru celalalt tâsneste în crearea unei vieti noi, la fel cum dragostea divina în cadrul Sfintei Treimi a tâsnit înainte în crearea lumii. De asemenea, este o chestiune simpla de fapt ca noi nu putem controla complet crearea unei vieti noi. Crearea de o fiinta umana necesita cooperarea între barbat, femeie si Dumnezeu. Exista un element “la intamplare” la fiecare act sexual. Chiar si tehnologia de reproducere artificiala, care pare a fi în final în controlul omului asupra procreatiei, are un element mare de aleatoriu. A fost spus ca actele “la intamplare” sunt calea lui Dumnezeu de a ramâne anonim. Dar eu nu cred ca descrierea explica participarea lui Dumnezeu la crearea unei vieti noi.

Partea lui Dumnezeu în crearea de viata noua este întotdeauna dragostea. Un barbat si o femeie poate concepe un copil din accident, sau prin viol. EI pot concepe un copil din aburii ebrietatii sau pe bancheta din spate a unei masini. Ei pot concepe un copil fara a avea vreo relatie intima, prin mijloace artificiale. Dar participarea lui Dumnezeu este întotdeauna dragostea. Indiferent de motivele noastre sau de comportament, indiferent de cât de neglijenti sau violenti sau fara justa cauza am putea fi, participarea lui Dumnezeu în proces este întotdeauna dragostea. Dumnezeu ne iubeste pe fiecare si fiecare copil conceput, indiferent de modul în care acesta a fost conceput. Prin urmare, indiferent de ce rau am fi facut, nu trebuie niciodata sa regretam copilul ce a rezultat. Dumnezeu iubeste copilul si ii doreste existenta lui sau a ei.

Acest punct de vedere al iubirii în planul divin, ofera o mare speranta si impune o mare responsabilitate. Fiecare dintre noi putem sti ca Dumnezeu vrea existenta noastra. Aceasta poate fi o sursa de mare speranta pentru cei dintre noi care au avut conflicte sau dezamagiri cu parintii nostri. Nu conteaza cât de dezamagiti parintii nostri umani pot fi, indiferent de cât de egoisti si lipsiti de dragoste pot fi, putem sti ca Dumnezeu ne iubeste in toata fiinta noastra.

Dar Noi?

  Noi, crestinii, nu suntem atât de naivi încât sa credem ca fiecare pereche de parinti ne iubeste cum Dumnezeu ne iubeste, sau cum Dumnezeu ar vrea sa ne iubeasca. ?tim foarte bine din propria noastra experienta ca unii parinti nu aduc copiii lor la viata aflându-se în plinatatea iubirii cum Dumnezeu a intentionat. Suntem cu totii constienti de faptul ca unii parinti ne iubesc mai mult sau mai putin sau chiar ca iubirea nu a existat niciodata, sau poate ca ne-au iubit si iubirea pentru noi s-a dizolvat. În ciuda pacatelor parintilor nostri, putem fi siguri ca Dumnezeu iubeste pe fiecare dintre noi. Din perspectiva copilului, aceasta credinta este cu siguranta o sursa de confort si de speranta.

Din punctul de vedere al adultilor, cu toate acestea, situatia este un pic mai complicata. Crezând ca Dumnezeu vrea ca noi sa iubim asa cum iubeste El ne impune anumite obligatii serioase. Actul sexual uman a fost conceput de Dumnezeu, ca ceva similar, dar totusi mai mult decat reproducerea la animale. Din ceea ce stiu, specia noastra este singura care se imperecheaza fata în fata. Din ceea ce stiu, specia noastra este singura în care femela este dispusa si capabila sa participe la sex, chiar si atunci când ea nu este fertila sau ‘’in calduri’’. Aceste fapte din lumea naturala arata ideea ca noi participam la procreare prin dragoste.

Dumnezeu vrea ca participarea noastra la actul sexual sa aiba loc în interiorul casatoriei.Notiunia de casatorit pune tânarul într-o pozitie care urmeaza sa fie pregatit pentru a fi parinte. Relatia lor va fi baza pentru viata copilului lor. Prin casatorie, ei se pregatesc pentru un copil, chiar daca acestia sunt saraci in lucrurile materiale. ?tiu de un tânar care a devenit tata ca adolescent necasatorit. Multi barbati americani în situatia lui si-ar fi parasit prietena pentru a deveni o mama singura, sau ar fi incurajat-o sa avorteze. Dar acest tânar s-a casatorit cu prietena lui. Au fost saraci din punct de vedere material. Cand copilul s-a nascut, ei nu aveau nici macar un patut sau echipamente speciale pentru copil. Ei au adus-o acasa de la spital, si au culcat-o intr-un sertar de la dulap si au infasurat-o cu paturi. Dragostea lor pentru copilul lor si pentru ei a fost mai importanta decât prosperitatea lor. Ei au acum patru fiice minunate.

Prin casatorie, barbatul si femeia se angajeaza la o dragoste care este mai mare decât simpla emotie sau sentimentalism. Ei promit sa nu se insele, sa aibe exclusivitatea sexuala unul pentru celalalt. Ei promit sa-si împartaseasca toata viata lor, si la bine si la rau, si cand sunt bogati si cand sunt saraci, în caz de boala si în sanatate, sau pana cand moartea ii va desparti. Aceasta iubire este consumata în actul sexual, în care cei doi devin un singur trup.  Noi de multe ori ne maniem de aceste obligatii.Totusi, în civilizatia sub forma de crestinism, oamenii au ajuns sa vada ca traind la aceste responsabilitati este o mare aventura, dar isi merita efortul. Dumnezeu vrea ca noi sa ne iubim copiii nostri în existenta, adica sa-I procream in si din dragoste, ca un produs de-a iubi cealalta jumatate a noastra.

RECOMANDARE AFR: Partea a doua a prelegerii lui Dr. Morse, la fel de fascinanta, publicata in iulie, poate fi citita in intregime, in engleza, aici: http://www.ruthblog.org/2011/07/23/loved-into-existence-part-two/

DIN PARTEA CITITORILOR

Am primit mai multe mesaje din partea d-tra in ultima saptamina si publicam citeva din ele.

O cititoare ne scrie: Ne alaturam in aceasta lupta pentru viata si pentru stoparea avortului in Romania. Prin credinta si prin Harul Lui Dumnezeu am infiintat primul Centru  de resurse si consiliere pentru femei in criza de sarcina in Petrosani. care deja functioneaza din data de 15 octombrie 2011.  Dumnezeu m-a facut capabila sa pot impartasii puterea Lui de vindecare in urma avortului dupa multi ani de durere printr-un  astfel de Centru infiintat de Mercy’s Action Mission, Inc. Rafila Crisan (Presedinte).

Va multumim pt. urarile pe care ati avut bunavointa sa ni le adresati. Imi face placere sa transmit la rindul meu asociatiei dv. ca si colaboratorilor dv. aceasi calda urare: La multi ani, Romania. Sunt incredintat, alaturi de dv. ca Dumnezeu ne va caluzi sa iesim din marasmul si “ghiavoleasca” (ar zice cronicarul…) incrincenare in care suntem, in mod inutil, prinsi. As aminti, ca, la finele secolului al XIX-lea un episcop al Buzaului obisnuia sa se roage astfel lui Dumnezeu : ” Doamne nu pedepsi Romania pentru pacatele fiilor sai”. Asa sa ne rugam si noi. La multi ani! Mihai Nicolae

Multumesc pentru urari si pentru actiunile bune pe care le intreprindeti. Dumnezeu sa va lumineze si sa binecuvanteze munca voastra. Sunt alaturi de voi! Sarbatori fericite! Emilian

ANUNT

Am primit urmatorul anunt din partea unui cititor: Donam carti crestine organizatiilor care doresc sa distribuie carti gratis celor iubitori de carte sau bolnavi si care au nevoie de Dumnezeu. Doriti sa participati la lucrarea de raspandire a acestor carti minunate? Avem cutii care vi le putem trimite prin posta. Contactati-ne pe e-mail sau la telefon: Georgiana (georgi_2006js@yahoo.com) 0354736465 Galbenar Vasile 072093090

UN GEST ADMIRABIL

Un brad de Craciun cu semnificatie aparte în sectorul 6 30 Noi. 2011

http://www.protectiacopilului6.ro/noutati_doc_875_un-brad-de-craciun-cu-semnificatie-aparte-in-sectorul-6_pg_0.htm

Sâmbata, 3 decembrie 2011, locuitorii sectorului 6 vor fi martorii unui eveniment dedicat Zilei Internationale a Persoanelor cu Handicap. În semn de solidaritate si pentru a sensibiliza opinia publica cu privire la situatia acestei categorii sociale defavorizate, în parcul Crângasi din Sectorul 6 va fi aprins un brad de Craciun cu 11.000 de beculete, fiecare beculet reprezentând o persoana cu handicap din comunitatea sectorului 6. La evenimentul care începe la orele 18.00, vor participa 100 de persoane cu handicap care alaturi de Primarul Sectorului 6, Cristian Constantin Poteras, vor aprinde cele 11.000 de beculete ce vor lumina timp de o luna parcul Crângasi. Pentru a sublinia si mai mult semnificatia acestui gest, fiecare culoare care se va aprinde în pomul de Craciun va simboliza lupta împotriva unor maladii dintre cele mai frecvente, precum diabet, cancer sau SIDA care, în urma diagnosticarii, impun acordarea statutului de persoana cu dizabilitati. „Gestul nostru simbolizeaza implicarea în acordarea sprijinului persoanelor cu dizabilitati. Acestea au dreptul sa se bucure de sanse egale si vom realiza acest lucru prin toate mijloacele de care dispunem. Ziua Internationala a Persoanelor cu Handicap are o mare încarcatura din punct de vedere uman si al respectarii drepturilor omului pentru persoanele cu handicap”, primarul sectorului 6, Cristian Constantin Poteras. Înca din 1992, Adunarea Generala a Natiunilor Unite a facut apel la statele membre sa marcheze ziua de 3 decembrie pentru ca persoanele cu dizabilitati sa fie tot mai mult integrate în societate (Rezolutia 47/88). În Sectorul 6, din totalul de 1.100 persoane cu dizabilitati din evidentele Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, 630 sunt copii.

PENTRU ROMANII DIN SPANIA

Romanilor din Spania le recomandam o noua aparitie editoriala despre familie. Cartea ofera 36 de “retete” pentru armonizarea relatiilor de familie: http://www.forofamilia.org/noticias/libro-de-la-semana-36-cosas-que-hay-que-hacer-para-que-una-familia-funcione-bien-de-leopoldo-abadia/

AVORTUL UCIDE: UN NOU SITE ELECTRONIC

Am dat recent peste un nou site electronic pro-vita “avortul ucide.” Vi-l recomandam: http://avortulucide.wordpress.com/ El contine date numeroase si importante privind plaga avortului la romani si efectual lui nefast asupra natiunii.

ANUNT AFR – PROGRAMUL DIN DECEMBRIE

Ultima editie din anul acesta a scrisorii noastre saptaminale va apare joi 15 decembrie, iar apoi vom face pauza pina la sfarsitul anului. Va dorim tuturor un sezon de iarna fericit, un Craciun Fericit, un An Nou Fericit, si La Multi Ani! Uram tuturor familiilor dtre numai bine, multa sanatate si belsug, atit material, dar mai ales spiritual.

UNIUNEA FEMEILOR BIHOR ORADEA

UFBO organizeaza o saptamina de constientizare impotriva violentei in familie si ne-a trimis urmatorul anunt: JOI 8 Decembrie: Orele 15.30 – Moment artistic ”Pentru tine, cu dragoste, un cantec si o floare” care va avea loc la Casa de Cultura a Municipiului Oradea. Programul este alcatuit de catre interpreta consacrata muzicii populare Maria Haiduc. Isi vor da concursul tineri interpreti debutanti si consacrati de muzica populara, muzica moderna, muzica clasica, deasemenea vor evolua si perechi medaliate la dansuri sportive: Carla Marin, Cristea Alex, Alexandrina Chelu, Florica Ruge.

 VINERI  9 Decembrie: Orele 9,00: Intalnire cu elevii din Liceul Teologic Greco – Catolic „Iuliu Maniu”pe tema” Educatie împotriva violentei. Traficul de fiinte umane ucide vise”; subcomisar Indies Ioana- Compartimentul de prevenire si combatere a criminalitatii – Inspectoratul de Politie al Judetului Bihor; Orele 14,30: Conferinta de incheiere a campaniei de combatere a violentei, care va avea urmatorul Program: “ PACEA – NON VIOLENTA DIN FAMILIE“- Sateanu Miorita- presedinte Uniunea Femeilor Bihor Oradea RAPORT AL ACTIVITATIILOR REALIZATE IN CAMPANIA DE COMBATERE A VIOLENTEI prof. psiholog Alin Cretu si prof. psiholog Crina Cretu „INCALCAREA DREPTURILOR OMULUI , PRIN TRAFICUL DE FIINTE UMANE”; lector univ. Aurora Gavris- Facultatea de Stiinte Socio-Umane Oradea; ”CAND ITI PIERZI CONTROLUL CINEVA ISI POATE PIERDE VIATA” ; subcomisar Indies Ioana- Compartimentul de prevenire si combatere a criminalitatii – Inspectoratul de Politie al Judetului Bihor. Decernarea Diplomelor de participare la  activitatile derulate in cadrul Campaniei de combatere a violentei din perioada 25 noiembrie – 10 decembrie 2011 pentru expozitia “Non violenta prin stropi de culoare”, actiunea stradala  alte activitati: vizite la unitati de invatamnat, colocviul elevilor, lectii deschise, spectacole, mese rotunde, simpozion. Cuvant de incheiere: subcomisar Ioana Indries-Compartimentul de prevenire si combatere a criminalitatii- Inspectoratul de Politie al Judetului Bihor.

 Va rugam foarte mult  a ne onora cu prezenta si a ne oferi publicitate prin publicatiile pe care cu onoare le conduceti pentru a putea informa cititorii dumneavoastra despre aceste evenimente, care trebuie sa realizeze un impact educativ si un semnal se alarma asupra comunitatii, Cu stima, Miorita Sateanu


DIPLOMATIA AMERICANA PROMOVEAZA HOMOSEXUALITATEA

Pe 6 decembrie Administratia Obama a socat publicul american anuntind, pentru prima data in istoria Americii, ca Statele Unite va demara o diplomatie internationala intentionat desemnata sa promoveze, chiar prin mijloace de constringere, “drepturile” homosexualilor in restul lumii. Pe 6 decembrie Casa Alba a emis o Proclamatie cu prilejul aniversarii Declaratiei Universale a Drepturilor Omului in care afirma ca drepturile homosexualilor sunt “drepturi ale omului” cuprinse in Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Presedintele american a directionat o multime de agentii si ministere americane, printre ele si Departamentul de Stat, sa constringa tarile cu care SUA are relatii, sa recunoasca si sa extinda drepturile homosexualilor. Constringerea se poate manifesta si prin presiuni economice. E prevazuta chiar si asistenta financiara homosexualilor din tarile nedezvoltate. Publicul american a fost luat prin surprindere. Textul Proclamatiei Prezidentiale se afla aici: http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2011/12/06/presidential-memorandum-international-initiatives-advance-human-rights-l

 Din nefericire Presedintele poate adopta o astfel de politica, in calitatea lui de sef al diplomatiei americane. Pe de alta parte, insa, implementarea programelor lui necesita finante aprobate de Congres. Avind in vedere ca pe moment Congresul american e dominat de republicani, e foarte probabil ca proiectele Presedintelui Omaba sa figureze doar pe hirtie. Iar daca anul viitor va pierde alegerile, este de asteptat ca viitorul Presedinte al Americii sa anuleze directivele recent adoptate. O alta concluzie, tot mai evidenta, este ca batalia pentru drepturile homosexualilor se mondializeaza in aceasi masura in care balatia pentru avort si viata deja e mondializata. Iar UE continua si ea finantarea cu generozitate a organizatiilor homosexuale. Anul acesta organizatia International Lesbian and Gay Association (ILGA), cu sediul la Bruxelles, a primit din fondurile europene aproape 1.9 milioane de euro, cu aproximativ 800.000 de euro mai mult ca anul trecut. E Uniunea Europeana in criza financiara? Judecind dupa asta raspunsul este: nu.


VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.


FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

1 decembrie 2011

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

 

1 decembrie 2011

ROMANIA, LA MULTI ANI!

Astazi Romania implineste 93 de ani! Ii spunem la Multi Ani! Ne-am gândit potrivit ocaziei sa publicam o Proclamatia rostita de primul presedinte american George Washington in 1789. Este un mesaj spiritual in care Presedintele aminteste Americii ca isi datoreaza libertatea si bunastarea doar lui Dumnezeu, “dadatorul tuturor lucrurilor bune.” Proclamatia din 1789 a stabilit in mod oficial ultima zi de joi a lui noiembrie ca Zi a Multumirii pentru intreaga natiune americana. Uram si noi Romaniei binecuvintarile lui Dumnezeu, amintindu-i ca fara El nu se poate astepta la un viitor binecuvântat. Supravietuirea multiseculara cu care ne mândrim se datoreaza in primul rând credintei pe care noi si cei de dinaintea noastra au avut-o in Dumnezeu, si respectului deosebit pe care l-au avut fata de valori, in primul rând viata, familia si casatoria. Doar aceste institutii ne pot asigura supravietuirea si in viitor. Bizuinta pe lucrurile trecatoare ori structurile europene nu se pot substitui acestor garantii testate de timp.   

Proclamatia Prezidentiala a Multumirii (1789) 

CONSIDERÂND ca este datoria fiecarei natiuni sa recunoasca providenta Dumnezeului celui Atotputernic, sa asculte de voia Lui, sa-I fie multumitoare pentru binecuvântarile Lui, si sa îi implore in umilinta protectia si bunavointa; si având in vedere ca ambele Camere ale Congresului, prin comitetele lor comune, mi-au cerut sa “recomand poporului Statelor Unite o Zi Publica a Multumirii si Rugaciunii, sa fie tinuta prin rugaciuni din inimi multumitoare pentru multele si evidentele binecuvintari ale Dumnezeului Celui Atotputernic, in special dindu-le oportunitatea sa-si stabileasca in  pace o forma de guvernamint pentru siguranta si fericirea proprie;” 

Recomand si desemnez ca Joi, Noiembrie DouaZecisiSase, sa fie devotata de cetatenii acestui Stat in onorarea marei si glorioase Fiinte care este Creatorul binevoitor al tuturor lucrurilor bune care au fost, sunt, si vor fi; ca toti sa ne unim in acea zi sa-I dam rugaciunile noastre sincere si umile pentru purtarea de grija plina de dragoste si protectia oamenilor acestei tari inainte de a deveni o natiune; pentru harul mult si evident si interventiile facute de el in razboiul care tocmai s-a terminat; pentru linistea, unitatea, si bunastarea de care toti am avut parte de atunci incoace; pentru ca am putut in liniste si intelegere sa formam Constitutii pentru guvernare in siguranta si fericire, cit si pentru Constitutia nationala care am adaopta-o recent; pentru libertatea civila si religioasa cu care suntem binecuvintati; pentru mijloacele de care dispunem sa obtinem si sa transmitem invataturi folositoare; si, in general pentru toate binecuvintarile, multe si diferite care El in bunavointa Lui a socotit de bine sa ni le dea. 

Iar apoi, ca sa ne unim si in umilinta sa facem rugaciuni si cereri cu reverenta catre marele Domn si Stapin al Natiunilor si sa-L rugam sa ierte pacatele natiunii si altele; sa ne imputerniceasca pe toti, in public sau in casele noastre, sa ne facem datoria fata de societate; sa facem din Guvernul National o binecuvintare pentru toti oamenii, fiind in permanenta un Guvern intelep, drept, si de drept, cu legi drepte care sa fie aplicate in intregime si de buna credinta; sa protejeze si sa calauzeasca toate natiunile (in special pe cele care ne-au aratat bunavointa); si sa le binecuvinteze cu stapiniri bune, pace, si intelegere; sa promoveze cunosterea si practicarea adevaratei religii si virtuti, si sa creasca cunostinta intre ele si noi; si, in general, sa acorde intregii umanitati o prosperitate paminteaca cum El o socoteste mai potrivita. 

Data si semnata de mine, in orasul New York, in ziua de Trei Octombrie, in Anul Domnului Nostru, O Mie Sapte Sute Optzeci si Noua. 

George Washington, Presedinte

Statele Unite ale Americii 

 

Versiunea Engleza 

WHEREAS it is the duty of all nations to acknowledge the providence of Almighty God, to obey His will, to be grateful for His benefits, and humbly to implore His protection and favor; and Whereas both Houses of Congress have, by their joint committee, requested me “to recommend to the people of the United States a DAY OF PUBLIC THANKSGIVING and PRAYER, to be observed by acknowledging with grateful hearts the many and signal favors of Almighty God, especially by affording them an opportunity peaceably to establish a form of government for their safety and happiness:” 

NOW THEREFORE, I do recommend and assign THURSDAY, the TWENTY-SIXTH DAY of NOVEMBER next, to be devoted by the people of these States to the service of that great and glorious Being who is the beneficent author of all the good that was, that is, or that will be; that we may then all unite in rendering unto Him our sincere and humble thanks for His kind care and protection of the people of this country previous to their becoming a nation; for the signal and manifold mercies and the favorable interpositions of His providence in the course and conclusion of the late war; for the great degree of tranquility, union, and plenty which we have since enjoyed; for the peaceable and rational manner in which we have been enable to establish Constitutions of government for our safety and happiness, and particularly the national one now lately instituted;- for the civil and religious liberty with which we are blessed, and the means we have of acquiring and diffusing useful knowledge;- and, in general, for all the great and various favors which He has been pleased to confer upon us. 

And also, that we may then unite in most humbly offering our prayers and supplications to the great Lord and Ruler of Nations and beseech Him to pardon our national and other transgressions; – to enable us all, whether in public or private stations, to perform our several and relative duties properly and punctually; to render our National Government a blessing to all the people by constantly being a Government of wise, just, and constitutional laws, discreetly and faithfully executed and obeyed; to protect and guide all sovereigns and nations (especially such as have shown kindness unto us); and to bless them with good governments, peace, and concord; to promote the knowledge and practice of true religion and virtue, and the increase of science among them and us; and, generally to grant unto all mankind such a degree of temporal prosperity as he alone knows to be best. 

GIVEN under my hand, at the city of New York, the third day of October, in the year of our Lord, one thousand seven hundred and eighty-nine. 

Signed: George Washington
Source: The Massachusetts Centinel, Wednesday, October 14, 1789  

ANUNT:

Saptamina trecuta s-a incheiat la Oradea cursul de ingrijiri paliative organizat de AFR si alte organizatii cu interese similare. Parintele Emil Ember (AFR Oradea) ne trimite urmatorul rezumat al evenimentului: 

In aceasta seara (Noiembrie 25) s-a finalizat cursul de paliatie la Oradea intr-o atmosfera placuta si diversa. Au fost aproximativ 50 de cursanti constanti, dar au fost zile in care au fost si 60. A fost o initiativa foarte buna, care a reunit cursanti de la clasa a XI-a de liceu pana la pensionari de saizeci de ani, oameni cu formari diferite si din medii variate: psihologi, medici, asistenti sociali, teologi. Cursul a fost tinut la Facultatea de Medicina si a fost o provocare caci in acelasi timp mai erau doua simpozioane de factura medicala. Am fost aproximativ 15 lectori care am prezentat pe voluntariat, social, spiritual, psihologic si medical. A fost o munca titanica pentru pregatirea cursului si sustinerea lui. Am fost entuziasmati toti participantii si chiar s-a vazut ca exista ceva care ne uneste. Urmatoarea actiune va fi repetarea cursului la Baia Mare in aceasta iarna sau la primavara. Si apoi la sfarsitul lui martie o conferinta la Oradea si Baia Mare tot pe paliatie cu un cadru universitar de la Timisoara.  

  Paliatia – un mod de a spune DA vietii 

Motto: „Nu pierde nicio clipa! Tine-o langa tine!” 

Ingrijirile paliative sunt o expresie a empatiei. Daca te-ai afla pe patul mortii, una din intrebarile pe care ai dori sa ti se puna ar fi: „De ce/cine vei avea nevoie cand vei sti ca esti aproape de moarte?”. Iar raspunsul poate varia mai mult sau mai putin, l-am putea sintetiza, spre exemplu, in expresia unei nevoi fundamentale: „De cineva caruia sa-i pese suficient de mult incat sa incerce sa ma inteleaga”. Acesta a fost de fapt si unul din dialogurile dintre promotoarea miscarii hospice, Cicely Saunders, si un muribund. 

Cand medicina se declara neputincioasa in fata unei boli terminale, misiunea medicului nu s-a incheiat. De acum este invitat sa redescopere bolnavul pe patul de moarte ca o persoana completa, ale carei nevoi nu se rezuma la curativ, la a eradica boala, dimpotriva… Si ca, de fapt, acel pacient are o familie, apartinatori, care la randul lor au nevoie de atentie, au nevoie sa-si cunoasca atributiile. Ba mai mult, este necesar ca apartinatorii sa fie implicati, nu abuziv sau autoritar-substitutiv, ci la locul lor in procesul de ingrijire paliativa. 

Daca este sa ne gandim la o alta definitie, ingrijirile paliative sunt o forma unica de a ne manifesta iubirea si respectul pentru cei dragi care sufera de boli incurabile cat inca mai sunt in viata. Si pentru aceasta, uneori este nevoie sa iei lectii… Iata un motiv pentru care s-a nascut ideea unui curs pentru voluntari despre ingrijirea paliativa a bolnavilor muribunzi, in Oradea. Printr-o buna coordonare a mai multor oameni devotati, s-au reunit cateva asociatii, fundatii si „o mana de specialisti” pentru a propune oamenilor cu o inima mare, care cauta un domeniu nou in care sa se investeasca, un raspuns prompt, complex, dar nu exhaustiv: paliatia pentru pacientii terminali. Pe parcursul a cinci zile s-a incercat prezentarea cat mai cuprinzatoare a ceea ce inseamna ingrijire holistica (paliativa): prima zi – introducerea in voluntariat si paliatie; a doua zi – dimensiunea sociala, sociologica a paliatiei (cu diversele practici legale, civile); a treia zi – dimensiunea spirituala (cu teorii si experiente din viata de spital a preotului/asistentului spiritual); a patra zi – dimensiunea psihologica (insuficienta pentru cate teme sau provocari exista in paliatie din aceasta perspectiva); a cincea zi – dimensiunea medicala. Medicul care are de transmis un diagnostic terminal are o misiune deosebit de grea si trebuie insotit de un psiholog, de un asistent social, de un preot pentru a si-o indeplini cum trebuie. In fata unui diagnostic fatal, reactiile pacientului sunt diverse si evolueaza de la soc, negare pana la resemnare si acceptare, uneori. 

Totul se bazeaza pe relatia de sinceritate, de incredere si  comunicare care se cladeste intre muribund si echipa de ingrijire. Intelepciunea de pe patul mortii este o sursa care nu merita ignorata, caci multe lectii de viata sunt predate tocmai in aceste circumstante.  

Este important sa stii ca nu esti singur, ca poti fi inconjurat de oameni care fac tot posibilul ca tu, pacientul care iti traiesti ultimele clipe de viata – mai lungi sau mai scurte – sa ai parte de confort, de intelegere, de suport psihologic si social, intr-un cuvant sa-ti fie respectata demnitatea pana la sfarsit. Iar restul familiei are nevoie in continuare de sprijin psihologic si spiritual, pentru a putea trece cu bine peste durerea pierderii tale, cand aceasta va surveni. Paliatia te ajuta sa te pregatesti cat mai bine posibil pentru moarte, insa prin a trai cu demnitate fiecare dimensiune, fiecare moment al vietii, pe patul de suferinta. In acest mod descoperim impreuna ca moartea este o parte integranta a vietii noastre si ca separarea pe care o produce este doar temporara. 

Ingrijirea paliativa este un beneficiu de care nu ar trebui sa fie scutit niciun bolnav terminal – din pacate, cel putin in prezent, aceasta pare o utopie in tara noastra – si in acelasi timp o provocare pentru a manifesta autentic valorile credintei noastre si modul nostru de a le concretiza in viata de zi cu zi. 

FLORIDA: CONSTIINTA CRESTINA IN ACTIUNE

Comunitatea romanilor din aria metropolitana Miami (South Florida) a organizat, Duminica 27 noiembrie 2011, o zi de post si rugaciune privind calamitatea avortului la romani. Evenimentul a fost organizat de bisericile romane din Miami si suburbiile lui. La eveniment s-au alaturat deasemenea, ca initiatori, diverse organizatii proviata din Romania si Statele Unite, printre ele, Alianta Familiilor din Romania, Asociatia Pro Vita (Bucuresti), Mercy’s Action Mission (Florida), Asociatia Generala a Romanilor Uniti Greco-Catolici (Baia Mare), Alianta Evanghelica Romana din SUA si Canada, Forumul Civic Crestin (Bucuresti), PNTCD, Organizatia Gratia Pro Deo (Bucuresti), Uniunea Femeilor din Bihor, Prison Ministries – Romania (Cluj), Alianta pentru Salvarea Familiei (Republica Moldova), etc.  

Evenimentul s-a desfasurat la Biserica Romana din Hollywood, Florida. A inceput prompt la 9 dimineata si s-a incheiat prompt la orele 13. Citeva sute de romani si copiii lor au participat la eveniment, unul unic pentru romanii din America. Evenimentul a reliefat cit se poate de clar dimensiunile ingrijoratoare ale avortului la romani, o practica inumana si necrestina care ne distruge natiunea si viitorul, atit din punct de vedere biologic, dar si spiritual si moral. In ultimii 60 de ani au fost avortati 22 de milioane de copii nenascuti romani, si citeva milioane au fost avortati si in Moldova. Vorbitorii au accentuat ca o natiune care isi trateaza copiii nenascuti in acest fel nu poate dainui mult. Este o societate fara viitor. 

In cadrul evenimentului au fost oferite date specifice privind avortul si impactul lui asupra femeii, al familiei, al societatii in general, si al tarii. Personalitatile medicale care au participat la eveniment au explicat natura avortului, materialele video au prezentat in imagini ororile avortului, femei au descris efectele negative ale avortului asupra vietilor lor, liderii religiosi au prezentat avortul ca o expersie a pacatului si o razvratire impotriva lui Dumnezeu, iar copiii si tinerii romani au cintat si recitat mesaje biblice despre dragostea lui Dumnezeu pentru copii si viata. Printre vorbitori au fost dna Lucia Petrila (Presedinte Mercy’s Action Mission din Florida), dna doctor Maria Strimbu, Florin Vancea, Marian Chirla, si Gelu Strambu. Din partea AFR a participat si vorbit dl Petre Costea, Presedinte AFR. Evenimentul a fost deamenea onorat de prezenta si prelegerea dlui deputat Mircea Lubanovici, reprezentantul romanilor din diaspora nord americana in Camera Deputatilor. Deasemenea au fost citite mesaje din partea diferitelor organizatii si personalitati medicale din Romania care s-au adresat participantilor la eveniment in scris. 

Evenimentul s-a incheiat pe un ton pozitiv si pragmatic, participantii cazind de acord nu doar sa discute despre avort dar sa si faca ceva practic pentru stoparea lui. La mod concret, au decis deschiderea in Romania a inca unui centru de consiliere a tinerelor insarcinate care doresc sa avorteze sau au avortat, pe linga cele 5 centre deja existente (Arad, Deva, Hunedoara, Brasov si Suceava). Participantii spera sa deschida noul centru anul viitor si deja au inceput colectarea fondurilor necesare. Cei care doresc sa se implice in acest proiect, inclusiv la nivel financiar, sunt rugati sa ne contacteze la office@alianta-familiilor.ro, sau costealaw@yahoo.com

 

 

Va recomandam unul din materialele video prezentate in candrul evenimentului: http://www.lifenews.com/2011/11/23/astounding-video-depicts-unborn-babys-full-development/ 


VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro

FACETI-NE CUNOSCUTI! 

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

ANUNTURI 

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro